SUBIECTE EXAMEN OFTALMOLOGIE

MEDICIN GENERAL AN V
1. Corneea
- Cornee - membrana transparenta, avasculara, foarte bine inervata de prelungirile nervilor ciliari
- rol de protectie si mediu refrigerent.
- grosimea corneei scade de la periferie (1mm) spre centru (0,6mm)
- formata din 5 straturi: epiteliul, membrana Bowman, stroma, membrana Descemet,
endoteliul.
2. Uveea
Stratul vascular, uveea este compusa din trei parti anatomice si functionale distincte:
- Irisul partea anterioara a uveei,
- situat inapoia corneei si inaintea cristalinului.
- aspect de diafragma care delimiteaza camera anterioara a ochiului de camera posterioara.
- In centrul irisului se gaseste pupila cu diametrul de 3-5 mm, usor descentrat infero-nazal,
cu rolul de a regla cantitatea de lumina ce patrunde in ochi.
- Prin pupila, umorul apos circula liber din camera posterioara in cea anterioara.
- stroma iriana contine fibre musculare netede, orientate circular, dispuse predominant in
jurul pupilei, inervate de parasimpatic, formand sfincterul irian.
- Pe fata posterioara, in contact cu epiteliul pigmentar, se gasesc fibre musculare netede,
orientate radiar, inervate de simpatic.
- Fata posterioara a irisului este foarte pigmentata, impiedicand patrunderea luminii in afara
orificiului pupilar.
- Corpul ciliar
- e partea mijlocie a uveei
-se intinde de la radacina irisului pana la ora serrata; are o grosime de 5 mm. Este format
din:
- Muschiul ciliar - e situat in profunzimea corpului ciliar,
- are fibre longitudinale si fibre circulare. Cand se contracta, creste
curbura cristalinului, crescandu-i puterea de refractie = procesul de acomodatie a cristalinului.
- Procesele ciliare sunt reprezentate de 70-80 plici vizibile in camera posterioara, centrate
pe cate un capilar, cu rolul de a secreta umorul apos.
- Coroida de la punctul de emergenta a nervului optic pana la ora serrata.
- strat bogat vascularizat si intens pigmentat
- rolul de camera obscura pentru ochi.
- situata intre sclera si retina
- prezinta stratul coriocapilar ce furnizeaza suportul nutritiv al portiunii externe a retinei
- Venele vorticoase asigura drenajul sanguin spre venele orbitare si, apoi, spre sinusul
cavernos.
- Membrana Bruch = retea de fibre elastice si de colagen care separa membrana bazala a
epiteliului pigmentar de cea a capilarelor coroidei.
- Trabeculul sclero-corneean situat in unghiul irido-corneean,
- format dintr-o retea de ochiuri care se stramtoreaza dinspre suprafata spre profunzime
- intervine in evacuarea umorii apoase din camera anterioara.

3. Retina
Stratul nervos, retina alcatuieste stratul intern al globului ocular,
- situata intre coroida si corpul vitros.

- se insera la nivelul orei serrata pe corpul ciliar si se continua cu nervul

optic.
- rol: receptionarea excitatiilor luminoase si transmiterea lor catre centrul
cortical vizual.
- are 10 straturi:
Epiteliul pigmentar format dintr-un monostrat de celule bogate in melanina.
- sunt asezate pe membrana bazala, parte a membranei Bruch.
- Prin fata interna, este in contact cu articolele externe ale fotoreceptorilor.
- are un rol optic (melanina absorbind razele luminoase ce au strabatut stratul
fotoreceptorilor si impiedicand o noua excitare a celulelor fotosensibile prin radiatie reflectata difuz)
- are rol metabolic (intervenind in sinteza si regenerarea pigmentului vizual si in
metabolismul articolelor externe ale fotoreceptorilor).
2. Stratul celululelor fotoreceptoare cu conuri si bastonase
celulele cu conuri sensibile la culoare, predomina in zona maculara,
- celulele cu bastonase sensibile la intensitati luminoase scazute, predomina in periferie.
3. Membrana limitanta externa
4. Stratul nuclear extern e format din nucleii celulelor fotoreceptoare.
- lipseste la nivelul foveei.
5. Stratul plexiform extern format din 2 zone:
- zona externa, din axonii celulelor fotoreceptoare
- zona interna, contine sinapsele dintre fotoreceptori si celulele bipolare si orizontale
(celulele orizontale au rol de amplificator de semnal al campului receptor).
6. Stratul nuclear intern contine :
- corpurile celulare ale celulelor bipolare (dendritele lor fac sinapsa cu celulele
fotoreceptoare, iar axonii cu celulele ganglionare),
- celulele orizontale (intre celulele receptoare)
- celulele amacrine care produc neurotransmitatori GABA, dopamina.
7. Stratul plexiform intern contine conexiunile dintre celulele bipolare, amacrine si
ganglionare.
8. Stratul celulelor ganglionare fiecare celula ganglionara primeste aferente indirecte de la
100 de celule cu bastonas sau de la 3-6 celule cu conuri ( in regiunea foveala, unei celule ganglionare ii
corespunde un singur con).
9. Stratul fibrelor nervoase este format din prelungirile axonale ale celulelor ganglionare.
10. Membrana limitanta interna
Celulele bipolare fac legatura dintre celulele receptoare si celulele ganglionare.
Celulele ganglionare, prin axoni transfera informatia. prin nervul optic spre cortex.
La nivelul retinei, in partea centrala, se gaseste papila nervului optic, care corespunde locului de iesire
a nervului optic din globul ocular, precum si locul de intrare si iesire a arterei, respectiv venei centrale a
retinei. Aceasta circulatie este de tip terminal.
Temporal de papila, se gaseste macula lutea, care contine numai conuri si care ofera cea mai buna valoare
a functiei vizuale diurne, colorate.
Nervul optic este format din convergenta axonilor celulelor ganglionare care traverseaza sclera la
nivelul lamei criblate. In nervul optic, axonii sunt mielinizati si nu au putere de regenerare.
4. Umoarea apoas
1.

Umoarea apoasa (UA) se produce la nivelul proceselor ciliare, in camera posterioara a ochiului de
unde trece in camera anterioara a ochiului prin pupila.
sau
. Camera posterioara este cuprinsa intre fata posterioara a irisului si fata anterioara a cristalinului.
Sunt umplute de umoarea apoasa, transparenta secretata de procesele ciliare in camera posterioara,
care ajunge in camera anterioara prin orificiul pupilar. Daca umoarea apoasa se acumuleaza in exces in
camera posterioara, prin blocaj pupilar cu sinechii iriene posterioare (in iridociclite), se poate produce
glaucomul secundar.
5. Cristalinul
Cristalinul este o lentila biconvexa, situata intre iris si corpul vitros. Este
- mentinut in pozitie de fibre care constituie zonula Zinn.

- este un mediu refringent, transparent.

- contribuie la procesul de acomodatie prin modificarea razei de curbura a
suprafetelor sale (bombare si turtire), aducand imaginea vizuala pe suprafata retinei, indiferent de
pozitia obiectului in spatiu.
6. Corpul vitros
Corpul vitros este o substanta gelatinoasa care ocupa spatiul cuprins intre fata posterioara a cristalinului
si peretele globului ocular.
- rol important in mentinerea formei globului ocular.
7. Factori de risc n glaucomul primitiv cu unghi deschis(GPUD)
Factori de risc si asociati :
- varsta > 65 de ani
- rasa :frecvent la rasa neagra
- factori genetici
- hipotensiunea sistemica ca urmare a unui tratament antihipertensiv prea agresiv
- diabetul zaharat si miopia
- boli ale retinei : ocluzia venei centrale a retinei, retinopatia pigmentara, decolarea de retina
- reactii la steroizi
Din totalul factorilor de risc, PIO este singurul ce poate fi influentat terapeutic!

8. Diagnosticul glaucomului primitiv cu unghi deschis

Afectarea vizuala este ireversibila si dignosticul bolii in faza incipienta survine cand initiativa
apartine medicului.
Diagnostic pozitiv : valoarea tensiunii oculare, peste 21mmHg
Examen FO : - largirea excavatiei fiziologice
- devierea nazala a vaselor centrale ale retinei
- asimetria excavatiei celor doi ochi
- hemoragii peripapilare
Perimetria : in functie de stadiul bolii de la scotoame izolate in aria Bjerrum pana la insula
temporala reziduala.
Gonioscopia : unghi camerular deschis cu aspect normal.
Absenta cauzelor de glaucom secundar cu unghi deschis (pseudoexfoliere, glaucom pigmentar,
corticoizi).
9. Tratamentul medicamentos n glaucomul primitiv cu unghi deschis
1. Tratamentul medicamentos
a. Betablocantele : fac parte din prima linie de tartament medicamentos
scad producerea de umor apos cu 20-50%; efectul apare la o ora de la instilare si au un
efect rezidual pana la o luna de la intreruperea administrarii.
nu se indica in caz de bradicardii, astm bronsic, miastenie, insuficienta cardiaca
Ex. : - timolol 0,25-0,50%;
- betaxololul sol.0,25-0,50%. Spre deosebire de timolol i se atribuie un efect neuroprotector prin
actiunea sa de blocant al canalelor de calciu.
b. Analogi ai prostaglandinelor din prima linie de tratament ce scad PIO prin cresterea eliminarii UA
pe cale uveosclerala.
Au o mare potenta hipotensoare, scazand PIO cu aproximativ 25-35%.
Ex. : Latanoprostul si travoprostul
- au durata mare de actiune (aproximativ 24 de ore)
- efect maxim la 12-14 ore de la administrare.
- efecte adverse - oculare : hiperemie conjunctivala, hipertricoza cililor, hiperpigmentare iriana,
hiperpigmentarea pielii periorbitare, edem macular

- sistemice : eruptii cutanate, migrena.

Parasimpatomimeticele (mioticele) : se folosesc din ce in ce mai rar datorita reactiilor adverse si
aparitiei altor categorii de medicamente.
Mecanismul de actiune : stimuleaza contractia muschiului ciliar si deschide trabeculul crescand eliminarea
UA; inhiba calea uveo-sclerala.
Ex. Pilocarpina sol. 1, 2, 3 si 4%.
Efecte adverse : - miopie la tineri, - tulburari ale vederii nocturne,
- tulburarea vederii la cei cu cataracta nucleara, ,
- cresc riscul hemoragiilor si inflamatiilor postoperatorii.
Inhibitorii topici ai anhidrazei carbonice : scad productia de umor apos.
- utilizati ca monoterapie sau in asocieri medicamentoase cu beta blocantele sau cu derivatii
prostaglandinici.
Ex. Dorzolamida (Trusopt),
Simpatomimetice alfa 2 : scad PIO prin scaderea producerii de umor apos si prin cresterea eliminarii
uveo-sclerale.
Ex. Brimonidina (Alfagan), Apraclonidina.
10. Diagnosticul atacului acut de glaucom
Este urgenta oftalmologica.
Biomicroscopic : edem cornean, CA mic, pupila midriatica ce nu reactioneaza la lumina si acomodatie.
PIO este intre 40-100mmHG.
Gonioscopia ochiului congener : unghi ingust.
Diagnostic diferential :- glaucom acut secundar unei cataracte intumescente,
- glaucom neovascular,
- glaucom pigmentar si pseudoexfoliativ in puseu hipertensiv,
- iridociclita hipertensiva.
11. Tratamentul atacului acut de glaucom
Tratament: - in prima faza se urmareste scaderea presiunii intraoculare: cu inhibitori de anhidraza
carbonica, hipotonizante osmotice ( manitol, glicerol).
La o ora de la administrarea medicatiei hipotonizante se pot administra medicamente topice : Pilocarpina
2%, betablocante, antiiflamatorii nesteroidice.
- tratamentul chirurgical urmareste realizarea unei comunicari intre CA si CP prin
iridotomie periferica si corectarea filtrarii trabeculare compromisa de rectia inflamatorie prelungita a
atacului.
Ochiul congener se va trata intotdeauna prin iridotomie laser.
12. Semne subiective si obiective n keratite
Sunt afectiuni inflamatorii ale corneei.
Keratitele pot fi : - superficiale
- profunde.
KERATITE SUPERFICIALE
Simptome subiective : - dureri oculare cu iradieri retro si perioculare
- lacrimare
- fotofobie, blefarospasm
- scaderea acuitatii vizuale
Simptome obiective : - congestie pericheratica
- leziuni corneene (infiltrate, pierdere de substanta)
- chemozis, edem palpebral

- eventul reactii ale uveii anterioare

13 Ulcerul cornean cu hipopion- diagnostic
.Ulcerul cornean serpiginos (ulcerul seceratorilor) hipopion
- este o inflamatiee corneana supurativa cu evolutie rapida si grava.
Clinic - subiectiv : dureri oculare si perioculare, lacrimare, fotofobie, congestie conjunctivala.
- obiectiv :- ulceratie superficiala, rotunda, de dimensiuni variabile cu marginile regulate, cu
fundul cenusiu, murdar, acoperit de exudat galben si tesuturi necrotice.
- exista o zona de infiltratie in jurul uei parti a marginilor ulcerului formand
spranceana de invazie.
- congestie pericheratica, chemozis conjunctival
- pupila miotica, prezenta de exudat purulent steril depus inferior in CA = hipopion.
14. Ulcerul cornean cu hipopion- tratament
Tratamentul : - antibiotice cu spectrul larg pe cale generala si locala (instilatii, injectii subconjunctivale
si parabulbare).
In faza de cicatrizare, dupa epitelizare corneana se poate folosi cu atentie cortizonul topic sau injectii
subconjunctivale.
Leucoamele corneene nevascularizate pot beneficia de keratoplastie.
15. Keratita herpetic superficial
. Keratita herpetica
Este una dintre cele mai severe infectii ale ochiului.
Este unilaterala, recidivanta, cu o evolutie imprevizibila.
Se poate vindeca spontan, poate recidiva, se poate transforma intr-o segmentita anterioara, poate induce
leziuni distrofice metaherpetice.
Poate da : 1.determinare epiteliala ulceratie dendridica, geografica
- ulceratie trofica metaherpetica
2.boala stromala keratita disciforma
- keratita necrozanta virala
- keratita interstitiala
3. endotelite
4. keratouveita herpetica
5. uveita herpetica primara
16. Keratita lagoftalmic
Este o ulceratie corneana determinata de uscarea corneii, data de imposibilitatea ocluziei palpebrale.
Ulceratia apare in inferioara a corneii, poate lua aspect de ulcer serpiginos.
Lagoftalmia poate fi produsa de paralizia nervului facial, exoftalmie, tumori si hematoame orbitale,
ectropion.
Tratamentul = tratamentul ulcerului serpiginos si blefarirafie.( antibiotice cu spectrul larg pe cale
generala si locala (instilatii, injectii subconjunctivale si parabulbare).
In faza de cicatrizare, dupa epitelizare corneana se poate folosi cu atentie cortizonul topic sau injectii
subconjunctivale.)
17. Leucomul cornean
Reprezinta opacifierea definitiva a corneei globului ocular, din cauza unui tesut cicatriceal format de cele
mai multr ori in urma unor boli inflamatorii a corneei sau a unui traumatism ocular.
Dupa gradul de opacifiere distingem:
-nubecula-opacifiere fina, difruza
-macsula-pata, opacifiere mai densa, limitata
-leucomul propriu-zis-opacifiere intinsa densa, alba.

Dupa cicatricea survenita in urma unei perforatii a corneei se pot produce Aderente intre iris si cornee
(leucomul aderent), ce se pot complica cu glaucom secundar.
Tratament: in unele cazuri este indicata keratoplastia, inlocuirea tesutului opac cu cornee trasparenta,
pelevata de obicei de la un ochi de cadavru.
18. Diagnosticul uveitelor anterioare
Dg.Clinic: - subiectiv: debut brutal cu lacrimare, fotofobie, blefarospasm, dureri oculare, scadere variabila
a AV.
- Obiectiv : - injectie perikeratica
- modificari ale irisului: - in iridociclita acuta, irisul apare tern, decolorat,
- in forma cronica pot apare noduli prin proliferarea
epiteliului pigmentar
- pupila este in mioza
- exudat in camera anterioara = prin inflamatia irisului se rupe bariera hemato-apoasa
si apare un exudat, formand fenomenul Tyndall si hipopion cand celulele exudative se depun decliv in
CA.
- sinechii iriene posterioare = aderente ale marginii pupilare a irisului la fata anterioara
a cristalinului. Prin ruperea lor apar gramezi pigmentare. Daca nu se rup, se formeaza ocluzie pupilara,
umoarea apoasa nu trece din CP in CA, realizandu-se iris in tomata cu hipertonie.
- precipitate pe fata posterioara a corneii sau pe iris care sunt o exudatie provenind
din corpul ciliar si iris.Ele pot fi albe , gri, rotunde, slaninoase sau pigmentate.
- hipema in irite hemoragice
- hipo sau hipertonie oculara
Diagnostic diferential :- conjunctivita acuta in care acuitatea vizuala este normala si hiperemia
conjunctivala este superficiala
- glaucom cu unghi ingust (midriaza areflexica, micsorarea CA, halouri colorate,
cefalee, dureri oculare, scaderea acuitatii vizuale).
19. Tratamentul uveitelor anterioare
Tratamentul :1. local midriatice care au drept scop reducerea congestiei, a exudatiei, impiedicarea
formarii sinechiilor iriene sau daca ele sau format ruperea lor.Midriaza se face cu : atropina 1%, formula
midriatica( atropina, midrum, neosinefrin), adrenalina 1 in injectii subconjunctivale
2. general antiinflamatorii steroidiene sau nesteroidiene
- antibiotice cu spectru larg
3. chirurgical - se adreseaza complicatiilor, trebuie efectuat dupa stingerea puseului acut ;
extractia de cristalin si tratamentul chirurgical al glaucomului
20. Uveite intermediare si posterioare
UVEITE POSTERIOARE
Sunt coroidite, corioretinite insotite sau nu de afectarea vitrosului.
Clinic - subiectiv : AV scazuta in grade variabile, miodezopsii sau metamorfopsii, durere foarte rar,
scotoame pozitive.
- obiectiv tulburari vitreene : cu celule inflamatorii si proteine in vitros. Ele sunt agregate
celulare, fibrina si fibre de vitros degenerat.
- focare corioretiniene. In forma acuta exista zone galbui cenusii sau alb cenusii cu
contur flou, de dimensiuni variabile situate in una din zonele retiniene. Focarele pot fi unice sau multiple,
retina subiacenta este edematoasa si opaca, vasele retiniene trec peste focar. Pot exista mici precipitate
galben cenusii pe fata posterioara a vitrosului care este decolat. Proliferarea epiteliului pigmentar la
marginea leziunii da un aspect de sare si piper.
- semne vasculare : hemoragii prin perivascularite retiniene sau prin ocluzii vasculare.
- uveita anterioara tranzitorie cand focarele coroidiene sunt periferice.
Forme clinice : - forma in focar - cand exista focare unice sau multiple diseminate
periferic sau juxtapapilar. Pot fi granulomatoase sau hemoragice.

- forma difuza,- este o forma cronica cu hialita importanta si corioretinita difuza.

Tratament local si general cortizon
- antibiotice
- antiinflamatorii
UVEITE INTERMEDIARE
Indica inflamatia uveei situate la nivelul bazei vitrosului cunoscute sub denumirea de ciclite posterioare,
hialite sau uveoretinite, azi fiind acceptat termenul de pars-planite.
Topografic sunt 3 forme : 1.corioretinita periferica
2.uveoretinita bazala
3.ciclita posterioara
Simptome : - scaderea AV,
- miodezopsii,
- cecitate nocturna;
- ochiul este linistit,
- apar mici precipitate de ciclita, Tyndal+.
Examenul FO : decolare posterioara vitreana, la nivelul coroidei apar exudate cu aspect de bulgar de
zapada, mobilizari pigmentare.
Evolutia cu afectarea vitrosului care poate ramane tulbure cativa ani.
Complicatii : cataracta, DR, edem macular, keratite.
Prognosticul este favorabil.

21. Entropionul
Entropion = inversiunea marginii palpebrale cu rularea cililor spre globul ocular (trihiazis).
Senil: localizat la pleoapa inferioara bilateral asimetric
Cicatriceal dupa procese cicatriceale conjunctivale in trahom, enucleatie, arsuri, utilizare cronica
de coliruri; traumatisme.
Congenital este bilateral palpebral inferior ; poate fi primar sau asociat cu : anoftalmie, enoftalmie,
microftalmie.
22. Ectropionul
Ectropion = eversarea marginii libere a pleoapelor spre exterior favorizand expunerea corneii. Este mai
frecvent la pleoapa inferioara.
Se disting doua forme de ectropion:
prin distensie tarsoligamentara, este un ectropion aton.
- ectropion senil dat de degenerescenta tesutului cutanat si de sustinere a pleoapei
- ectropion paralitic prin leziuni la nivelul nervului VII si relaxarea
orbicularului
- ectropion posttraumatic
prin retractia tesutului palpebral; poate fi localizat la pleoapa superioara si inferioara
- ectropion secundar arsurilor, plagilor, dermatozelor
- ectropion senil in inflamatii cronice
- ectropion congenital asociat cu microftalmie, buftalmie etc.
23. Ptoza palpebral
Ptoza palpebrala congenitala = deschidere incompleta a fantei palpebrale;
poate fi unilaterala sau bilaterala, poate fi izolata sau asociata cu alte sindroame malformative.
24. Blefarite, orjelet, chalazion(salazion)
Blefarita inflamatia marginei libere a pleoapelor care intereseaza conjunctiva, tegumentul, foliculul
pilos, glandele anexe.

Marginea libera a pleoapelor este eritematoasa cu secretii mucoasa sau cruste si pelicule. Pacientii acuza
senzatia de corp strain, prurit, arsuri, lacrimare.
Etiopatogenia : avitaminoze, alergii, tulburari endocrine, iritatii fizicochimice, mecanice, agenti
microbieni, vicii de refractie necorectate.
Orjelet extern (hordeolum) infectie stafilococica a glandelor sebacee Zeiss anexate cililor. Aparitia este
favorizata de teren alergic, diabet, blefarite cronice.
Debut prin edem palpebral cu aparitia unui focar inflamator, rosu, indurat, dureros la palpare. Dupa cateva
zile apare abcedarea tegumentara. Necroza purulenta a foliculului pilosebaceu ciliar este localizata mica,
superficiala, situata pe partea exterioara a pleoapei. Dupa abcedare durerea si semnele inflamatorii locale
se reduc.
Orjelet intern inflamatie supurativa acuta a glandelor Meibomius, ce evolueaza cu o simptomatologie
asemanatoare orjeletului extern dar insotita de edem palpebral, chemozis, dureri localizate intense,
adenopatie. De obicei se deschide spre conjunctiva.
Salazion reactie inflamatorie granulomatoasa a glandelor Meibomius cu blocajul orificiilor
glandulare si stagnarea secretiilor sebacee. De obicei asociat cu blefarita cronica, acnee rozacee.
Se manifesta prin prezenta unui nodul intrapalpebral, proeminent sub piele sau conjunctiva, putin dureros
la palpare cu inflamatia pielii numai daca exista suprainfectie sau fistulizare.
25. Tumori benigne palpebrale
Tumori epiteliale benigne : papilom, xantelasma, adenom sebaceu, sudoripar, chist sebaceu
26. Tumori maligne palpebrale
Tumori epiteliale maligne : epiteliomul, care apare la persoane in varsta, de multe ori pe leziuni
preexistente.
27. Semne generale ale conjunctivitelor
Simptome subiective: - jena oculara
- prurit
- senzatie de corp strain
- acuitate vizuala normala
- lacrimare si fotofobie
Semne obiective :1. modificari de culoare hiperemia conjunctivala superficiala localizata la
nivelul fundurilor de sac conjunctivale si la nivelul conjunctivei palpebrale, de culoare rosu deschis
- modificari de culoare de tip ischemic in conjunctivitele virale, alergice, hemoragii subconjunctivale in
keratoconjunctivita virala epidemica, febra adenofaringoconjunctivala
2. modificari de secretie
seroasa, apoasa in conjunctivite virale alergice
- mucoasa in conjunctivita primavaratica, keratoconjunctivita sicca
- mucopurulenta in infectii cu chlamydii, bacterii
- purulenta in conjunctivite acute bacteriene
- membranoasa in conjunctivita difterica sau cu streptococ betahemolitic
- pseudomembranoasa in conjunctivitele cu adenovirus, gonococ
3. modificari de suprafata hipertrofia papilara care poate lua aspect de pavaj
in conjunctivita primavaratica (mici zone proeminente centrate de un buchet de capilare)
- foliculi sub forma de mici proeminente avasculare inconjurate de neovase in conjunctivitele virale sau cu
chlamidii
- flictene mici formatiuni galbui la nivelul conjunctivei bulbare in vecinatatea limbului
4. edem al conjunctivei bulbare (conjunctivite infectioase, alergice)
pseudomembrane, membrane adevarate, noduli limfatici preauriculari si mandibulari,
micropanus, infiltrate marginale corneene, modificari ale filmului lacrimal.
28. Obstructia canalului lacrimonazal

DACRIOCISTITA
Obstructia canalului lacrimonazal impiedica evacuarea lacrimilor care se acumuleaza producand
infectia si inflamatia mucoasei sacului = dacriocistita.
Hipoexcretie: prin obstacole in scurgerea lacrimilor
29. Dacriocistita acut
Dacriocistita acuta : - inflamatie acuta a sacului lacrimal
- apare de obicei in evolutia unei dacriocistite cronice.
Clinic : tumefactie la nivelul sacului lacrimal insotita de dureri spontane si presiune iar tegumentele apar
congestionate. Dupa cateva zile procesul inflamator se extinde la tesuturile din jurul sacului aparand
peridacriocistita insotita de adenopatie, stare generala alterata, cefalee, extinderea inflamatiei spre
pleoape, nas, obraz.
Dacriopericistita poate evolua si ca un abces deschizandu-se la piele.
Tratamentul- initial necesita administrarea de antibiotice cu spectrul larg.
- daca s-a format o colectie purulenta ea se incizeaza si se dreneaza.
- dupa retrocedarea fenomenelor inflamatorii acute se apeleaza la tratamentul chirurgical:
dacriocistorinostomie sau extirparea de sac.
30. Dacriocistita cronic
Dacriocistita cronica, frecventa la persoanele in varsta de sex feminin.
Clinic: - debutul este cu lacrimare accentuata de vant, frig, lumina puternica.
- dupa un timp conjunctiva din unghiul intern devine congestionata, sacul se dilata si se palpeaza
sub ligamentul palpebral intern, fara fenomene inflamatorii. La presiune pe sac se evacueaza prin punctele
lacrimale secretie purulenta.
Tratamentul este chirurgical: dacriocistorinostomie sau extirparea de sac.
31. Dacrioadenita acut
Dacrioadenita acuta = afectiune inflamatorie a glandei lacrimale de obicei asociata unei afectiuni
sistemice de cauza virala sau bacteriana (parotidita, scarlatina, rujeola, gripa, septicemie) si mai rar dupa
un traumatism local.
Epidemiologie : - Apare frecvent la copii,
- evolueaza bilateral
Clinic : se manifesta prin deformare in S culcat a pleoapei superioare cu adenopatie preauriculara,
chemozis, febra moderata.
Tratament: antiinflamatorii nesteroidice, antibiotice, aplicatii de gheata, incizie si drenaj in caz de
colectare.
32. Celulita preseptal
33. Celulita orbitar
34. Oftalmopatia tiroidian
35. Cataracta
Cataracta apare la pacientii in varsta cu acuitate vizuala scazuta. Bolnavii pot prezenta inaintea
instalarii acuitatii vizuale scazute o perioada de imbunatatire a vederii de aproape.
Examenul obiectiv prezinta : functie vizuala variabila, care ocazional se poate imbunatati cu
corectie miopica, neexistand modificari ale reflexului pupilar sau defecte ale simtului cromatic. Examenul
biomicroscopic descopera opacitati cristaliniene.
Tratamentul este chirurgical, prognosticul este favorabil depinzand de functia nervului optic si a
retinei.

36. Acomodatia
ACOMODAIA este un proces complex care permite ochiului s - i modifice puterea
refractiv pentru a vedea clar obiectele situate la orice distan. Este astfel posibil clarificarea
imaginii obiectelor situate ct mai aproape de ochi, dar i a celor situate la distan. Se discut astfel
despre o acomodaie pozitiv (pentru vederea de aproape) i o acomodaie negativ (pentru vederea la
distan).
Acomodaia poate fi apreciat cu ajutorul unor parametri cantitativi:
1. punctum remotum este distana maxim la care ochiul vede o imagine clar;
2. punctum proximum este punctul cel mai apropiat de la care ochiul vede clar un obiect, utiliznd
acomodaia maxim;
3. parcursul acomodativ reprezint distana ntre punctum proximum i punctum remotum, i se
msoar n metri;
4. amplitudinea acomodativ reprezint modificarea maxim a refraciei prin acomodaie, i se
msoar n dioptrii;
5. viteza de acomodaie msoar rapiditatea trecerii de la vederea clar a unui obiect situat la distan
la vederea clar a unui obiect situat aproape.
37. Tulburrile acomodatiei
1. PRESBIOPIA reprezint diminuarea progresiv a rspunsului acomodativ, generat de
pierderea elasticitii capsulei i materialului cristalinian.
se instaleaz la toi indivizii, indiferent de preexistena ametropiilor.
intereseaz de o manier simetric ambii ochi.
miopii compenseaz presbiopia prin renunarea la lentilele divergente; la hipermetropi e agravat
de ndeprtarea ochelarilor.
Debutul mbrac aspecte diferite: jen la lucrul de aproape, la nceput intermitent, pentru
care pacientul gsete soluii tranzitorii (ndeprteaz textul, utilizeaz o iluminare puternic). n timp
se permanentizeaz, apar cefaleea i senzaia de arsur ocular ce fac imposibil continuarea
activitii de aproape.
Corecia presbiopiei se face cu lentile convexe ce se adaug la corecia pentru distan. Ca
regul general se prescrie cea mai slab lentil convergent ce permite o vedere bun de aproape.
Corectarea presbiopiei se poate realiza pe acelai ochelar (bi, tri, multifocal) sau pe un ochelar separat.
2. SPASMUL ACOMODATIV se caracterizeaz prin apari ia unui efect acomodativ n exces
fa de necesiti; debuteaz brusc, cu cefalee, vedere nceoat, fotofobie, diplopie.
3. PARALIZIA ACOMODAIEI const n pierderea tonusului muchiului ciliar, de cauze locale
sau prin boli generale.
4. INSUFICIENA ACOMODATIV se caracterizeaz printr-o amplitudine acomodativ mai
mic n raport cu vrsta i se manifest prin astenopie acomodativ.
38. Hipermetropia: simptome, tratament
Nu exist simptome specifice de hipermetropie.
Tratamentul hipermetropiei
Pentru hipermetropiile constituionale, singurul tratament eficient l reprezint corecia lor.
Pentru hipermetropiile dobndite, este indicat tratamentul etiologic.
Corecia hipermetropiei se realizeaz cu:
1. lentile aeriene convergente;
2. lentile de contact
3. chirurgical.
1. Lentilele aeriene convergente reprezint mijlocul cel mai eficient de corecie a hipermetropiei. Ca
regul general, se prescrie cea mai mare lentil convergent cu care pacientul vede cel mai bine.
Cnd exist strabism convergent, se impune corecia total a hipermetropiei.
n prezena strabismului divergent, se recomand o subcorecie cu 1-2 dioptrii fa de corec ia
total.
2. Lentilele de contact sunt indicate n: - hipermetropia forte;
- anizometropii (hipermetropice sau mixte) forte.
3. Tratamentul chirurgical al hipermetropiei este puin utilizat.

39. Hipermetropia: clasificare

dup valoarea dioptric:
- hipermetropii mici (sub 3 dioptrii)
- medii ( 3 6 dioptrii)
- mari (peste 6 dioptrii)
dup componentele anatomo fiziologice implicate n geneza hipermetropiei:
-

H. axial: lungimea axului antero-posterior al globului ocular este mai mic dect la
emetropi;

H. de curbur: puterea refractiv este mai redus, prin scderea puterii dioptrice a
corneei i cristalinului, datorat modificrii razei de curbur a acestora;

H. de indice: scderea puterii dioptrice a ochiului prin scderea indicelui de refracie

(rezultat din reducerea densitii unor componente ale sistemului dioptric).

dup rolul acomodaiei n corecia hipermetropiei:

-

H. total: cantitatea total de hipermetropie prezent atunci cnd acomodaia este

complet blocat (prin administrare de cicloplegice);

H. manifest: cantitatea de hipermetropie care trebuie corectat cu o lentil

convergent atunci cnd acomodaia este prezent;

H. latent: diferena dintre hipermetropia total i cea manifest. Semnific acea parte
a hipermetropiei care este complet corectat prin acomodaie.

Pierderea progresiv a acomodaiei odat cu avansarea n vrst determin o reducere a H.

latente i o cretere a H. manifeste.
dup natura hipermetropiei:
-

H. constituional sau congenital;

H. dobndit, n anumite afeciuni (subluxaii sau luxaii posterioare de cristalin, edem

macular, tumori ale orbitei ce compreseaz polul posterior al globului ocular, etc.)

40. Miopia: clasificare

dup valoarea dioptric: - M. mic (sub 3 dioptrii);
- M. medie (3-6 dioptrii);
- M. mare (peste 6 dioptrii).
dup componenta dioptric interesat:
-

M. axial, n care lungimea axului antero-posterior este mai mare dect la normali, iar
puterea de refracie a corneei i cristalinului sunt normale;

M. de curbur, n care este mai accentuat fie curbura corneei (congenital sau n
keratoconus), fie a cristalinului;

M. de indice, n care cristalinul are un indice de refracie crescut (ex. n scleroza

nucleului, n diabetul zaharat slab controlat, dup utilizare cronic a unor
medicamente, etc.).

din punct de vedere clinic:

M. simpl, cauzat de corelaia inadecvat ntre lungimea axului antero-posterior al

globului ocular i puterea refractiv a corneei i cristalinului (toi parametrii fiind n
curbele normale de distribuie);

M. patologic (degenerativ), n care axul antero=posterior al globului ocular crete

progresiv i care se asociaz cu tulburri degenerative corioretiniene.

41: Miopia simpl

Debuteaz de obicei pe la 5 ani, rar dup 25 ani.
Crete progresiv pn la 18 ani, apoi de regul se stabilizeaz.
Pacientul acuz vedere nceoat la distan; el ncearc s-i amelioreze vederea ngustnd fanta
palpebral.
Are potenial evolutiv sczut (cu ct debuteaz mai repede, cu att rata progresiei este mai crescut).
42. Miopia forte
MIOPIA DEGENERATIV (MIOPIA FORTE)
Se traduce printr-o valoare crescut a miopiei i asocierea unor alteraii degenerative
corioretiniene.
Exist civa factori de risc:
-

determinismul ereditar;

afeciuni ereditare sau congenitale (glaucomul congenital, corioretinite);

probleme n cursul sarcinii sau la nou-nscut.

Obinuit, debuteaz ca o miopie simpl care evolueaz rapid; mai rar este o miopie important
(peste 10 dioptrii) la natere, cu modificri patologice ale FO, care nu e, n general, evolutiv.
Diagnosticul este oftalmoscopic:
- Leziuni corioretiniene ce constituie coroidoza miopic:
-

conusul miopic peripapilar ( semilun alb-glbuie la marginea discului optic = etalarea

canalului scleral prin distensie corioretinian);

stafilomul posterior (ectazie scleral la nivelul polului posterior);

pata Fuchs = pat hiperpigmentat ce rmne dup resorbia unei hemoragii

coroidiene;

vizibilitate exagerat a reelei coroidiene;

leziuni degenerative retiniene periferice (degenerescen lattice) i rupturi retiniene.

- Hialoza miopigen = opaciti fibrilare sau punctiforme retiniene.

TRATAMENT
1. Corecie optic cu lentile aeriene
2. Lentile de contact
3. Chirurgie refrctiv a corneei i cristalinului
1. Corecia cu lentile aeriene divergente este cea mai frecvent form de tratament.
regula general; se prescrie cea mai mic lentil divergent care asigur un confort vizual bun;
subcorecia intenionat poate fi indicat n strabismul convergent;

 supracorecia poate fi eficient n strabismul divergent;

n miopia forte, obinuit nu e posibil s se corecteze integral viciul de refracie; se recomand o
subcorecie de 2-3 dioptrii la fiecare ochi, iar AV binocular va fi mai bun dect a fiecrui ochi n parte.
2. Lentilele de contact:
- suprim impresia de diminuare a mrimii obiectelor produs de lemtilele divergente cu putere
mare;
- mresc limitele cmpului vizual;
- amelioreaz AV.
3. Chirurgia refractiv a nregistrat o dezvoltare important odat cu perfecionarea laserilor EXCIMER.
Principii (mecanisme) prin care se produce scderea puterii refractive a corneei:
- bombarea corneei periferice i aplatizarea corneei centrale, prin incizii radiare
(keratotomie radiar);
- modelarea suprafeei anterioare a corneeei cu laserul (fotokeratectomia refractiv
sau LASIK);
- plasarea unor lenticule corneene pe corneea receptoare, ce modific curbura
anterioar a acesteia (epikeratoplastia).
43. Astigmatismul: clasificare
dup meridianul interesat:
- A. regulat, n care meridianele cu refracie diferit sunt perpendiculare ntre ele;
- A. neregulat, n care mai mult de dou meridiane sunt ametrope, iar acestea nu
sunt perpendiculare ntre ele.
Astigmatismele regulate pot fi clasificate n:
- A. simple, n care un meridian e ametrop, iar cellalt emetrop.
Dup tipul ametropiei: - A. miopic simplu
- A. hipermetropic simplu.
A. direct, sau conform regulei, n care meridianul cel mai refringent e cel
vertical;
A. invers, sau contrar regulei, n care meridianul cel mai refringent e cel
orizontal.
- A. compuse, n care meridianele au o ametropie de acelaii fel, dar diferit ca valoare.
- A. miopic compus;
- A. hipermetropic compus.
- A. mixte: ambele meridiane principale sunt ametrope, dar ametropia este diferit
( unul e miopic, cellalt hipermetropic).
dup natura astigmatismului:
-

A. de conformaie, congenitale, adesea bilaterale i simetrice;

A. dobndite, cauzate de leziuni corneene, stabilizate (cicatrici) sau evolutive

(pterigion, keratoconus) sau de intervenii chirurgicale ale segmentului anterior.

dup meridianul afectat:

-

A. pe axe principale, cnd meridianele sunt orizontal - vertical;

A. pe axe oblice, cnd meridianele principale sunt oblice.

44. Astigmatismul: simptome, tratament

SIMPTOME
- n A. mici: - astenopie acomodativ, mai ales la munci de precizie;
- nceori tranzitorii ale vederii;
- cefalee exacerbat de concentrarea vizual.
- n A. mari: - scderea AV, vedere nceoat;
- nclinarea sau rotaia capului;
- ngustarea fantei palpebrale;
- apropierea textelor de citit de ochi
TRATAMENT
I. ASTIGMATISMELE REGULATE pot fi corectate cu: 1. lentile aeriene
2. lentile de contact
3. chirurgie refractiv
1. Lentilele aeriene pentru corecia A. regulate pot fi cilindrice sau sferocilindrice.
- n A. simplu, corecia se realizeaz cu lentile cilindrice (convergente sau
divergente), plasate perpendicular pe meridianul ametrop;
- n A. compus sau mixt, corecia se realizeaz cu lentile sferocilindrice.
Obinuit se corecteaz astigmatismul cu lentile cilindrice,
urmrindu-se obinerea unei ametropii sferice, corectabil
cu o lentil sferic.
2. Lentilele de contact utilizate n corecia A. regulate sunt sferocilindrice (torice),
care au raze de curbur diferite pe cele dou meridiane principale.
Majoritatea astigmatismelor sunt bine corectate cu lentile aeriene sau de contact.
3. Corecia chirurgical este cea mai bun soluie pentru astigmatismele mari, cele
postchirurgicale sau cele care genereaz anizometropii severe.
II. ASTIGMATISMELE NEREGULATE pot fi corectate cu ajutorul unor procedee care regularizeaz
suprafaa cornean i corecteaz viciul de refracie restant:
- lentile de contact dure;
- epikeratoplastie;
- keratoplastia perforant (transplantul perforant de cornee).
45. Anizometropia
Anizometropia

Se definete ca diferena de refracie ntre cei doi ochi.

CLASIFICAREA se face dup diverse criterii:
- etiologic: - axiale (diferen n lungimea axului antero-posterior al celor doi ochi)
- de putere
- dup momentul apariiei: - congenitale
- dobndite
- dup tipul anizometropiei:
- simple (cnd un ochi e emetrop i cellalt ametrop);
- compuse ( ambii ochi au acelai viciu de refracie, dar difer cantitatea
acestuia);
-

mixte (un ochi e miop iar cellalt hipermetrop).

Asimetria refraciei determin o inegalitate a mrimii imaginilor retiniene formate pe macul

(fenomen numit aniseikonie dioptric) ceea ce duce la o inegalitate a imaginii corticale (aniseikonie
subiectiv). Majoritatea subiecilor tolereaz o aniseikonie de pn la 5%, care corespunde unei diferene
de 2,5 dioptrii.
TRATAMENT
-n anizometropiile mici (sub 4 dioptrii) corecia optic cu lentile aeriene este satisfctoare.
-n anizometropiile forte;
- se recomand utilizarea lntilelor de contact, care pot realiza o corecie total, cu aniseikonie
minim;
- cnd componenta astigmic e important, se pot combina lentile aeriene cu lentile de contact;
- se obin rezultate bune prin chirurgia refractiv a corneei, utiliznd tehnici specifice fiecrui tip
de ametropie.

LUCRRI PRACTICE
1. Ce este acuitatea vizual? Cum determinm acuitatea vizual a unui pacient?
Acuitatea vizuala reprezinta capacitatea ochiului de a distinge forma si conturul obiectelor din
spatiu.
Testarea AC
Acuitatea vizuala se masoara pentru fiecare ochi in parte, in conditii fotopice, diferit pentru
distanta si pentru aproape prin confruntarea unor dispozitive numite optotipi.
Pacientul se aseaza la 5 m de optotip
-ochiul neexaminat se acopera cu un ocluzor opac sau semitransparent sau cu podul palmei
- Pacientul va privi, cu fiecare ochi in parte, optotipul de la distanta de 5 metri, citind semnele de sus in jos
pana la cel mai mic pe care il percepe.
- AV se va inregistra ca o fractie avand ca numarator distanta la care se afla pacientul de optotip si ca
numitor distanta de la care semnul respectiv are unghiul vizual de 1 minut.
- Ex. daca ochiul drept vede de la 5m numai semnele de pe randul avand inscris 30 se va scrie VOD =
5/30 (vederea ochiului drept = 5/30) aceasta insemnand ca OD vede de la 5m cat vede un ochi cu vadere
normala de la 30m.

- Cand ochiul examinat nu vede de la 5m nici un semn al optotipului, apropiem progresiv pacientul de
optotip pana cand citeste cel mai mare semn si inregistram AV ca raport dist. respectiva/dist. cu unghiul
vizual de 1m.
-Daca OD numara degetele se va scrie VOD = n.d.(numara degete).
-Atunci cand ochiul nu poate numara degetele, se testeaza capacitatea sa de a percepe miscarea mainii si
in caz afirmativ, ex. VOD = p.m.m. (percepe miscarea mainii).
-La ochii care nu au p.m.m se va testa perceptia luminii si ex. VOD = p.l. (percepe lumina) sau VOD =
f.p.l. (fara perceptie luminoasa).
-Pentru masurarea AV pentru aproape se folosesc optotipi pentru aproape.
-Exista situatii in care AV este 1 la distanta dar este scazuta la aproape ex. presbiopie, hipermetropie sau
invers Av normala aproape dar scazuta la distanta miopie mica.
-Acuitatea vizuala se va evalua pentru fiecare ochi in parte fara corectie optica si cu corectie optica.
-Simpla examinare a acuitatii vizuale ne poate ajuta sa stabilim daca o scadere a vederii are la baza un
viciu de refractie sau alte cauze.
- Pentru aceasta se va stabili AV fara corectie si apoi ochiul examinat va privi optotipul printr-o
fanta punctiforma (punct stenopeic). Daca AV se imbunatateste atunci cand ochiul priveste prin punctul
stenopeic diferenta de vedere se datoreaza unui viciu de refractie.)
2. Ce este presiunea intraocular? Cum determinm presiunea intraocular? Care este semnificatia
valorilor presiunii intraoculare?
Presiunea intraocular (PIO) este rezultanta echilibrului dinamic dintre producia umorii apoase i
eliminarea acesteia.
DETERMINAREA PIO
= tonometrie;
Evaluare indirect = rspunsul ochiului la aplicarea unor fore exterioare;
Se realizeaz cu ajutorul tonometrelor.
2 metode standard:
- aplanotonometria msoar fora necesar pentru a
aplatiza o suprafa mic, standardizat a corneei (3,56 mmp);
- indentaia msoar amploarea (profunzimea) deformrii corneei
atunci cnd se aplic o greutate standard pe suprafaa acesteia.
Semnificatia valorilor PIO
-val. Normale 15,8-2,6mmHg
- VN variaza in cursul unei zile, dar nu mai mult de 6mmHg, pot varia intre cei 2 ochi, se pot modifica in
cursul efortului fizic, in trecerea de la clinostatism in ortostatism,mai poate fi influenta de presiunea
corneei, de factorii hormonali sau de vicii de refractie.
- PIO este cel mai important factor de risc in glaucom.
3. Ce este cmpul vizual? Care sunt metodele de determinare a cmpului vizual?
Campul vizual reprezinta aria pe care ochiul o percepe simultan cu fixatia. In interiorul acestei arii ochiul
are o sensibilitate diferita, datorita faptului ca functionalitatea retinei este diferita.
Limitele unui camp vizual normal sunt urmatoarele : superior 50 grd., nazal 50 grd., inferior 70 grd. si
temporal 90 grd.
Metode de determinare a CV
Perimetria este o metoda subiectiva de evaluare a CV, iar rezultatele acesteia trebuie sa fie
reproductibile pentru a putea sa comparam valorile obtinute prin repetarea in timp a investigatiei. De
aceea s-au perfectionat continuu metodele de perimetrie in vederea unei standardizari a acesteia si a
eliminarii pe cat posibil a aspectelor subiective, persistente inca la tehnicile actuale.
Perimetria cinetica permite o apreciere a campului vizual folosind stimuli de anumite intensitati
si dimensiuni alese prezentate pe o cupola hemisferica in timp ce ochiul fixeaza centrul acesteia, care
corespunde fixatiei sau maculei.
Cupola hemisferica are o anumita iluminare de fond. Stimulul se deplaseaza cu viteza constanta din
periferie spre centru (dirijat manual de catre examinator perimetrie manuala) pe diferite meridiane si
pacientul evoca punctele in care acesta este perceput, acestea fiind inregistrate pe harta de perimetrie.

Prin unirea punctelor obtinute cu acelasi stimul se obtine izopterul stimulului respectiv. Utilizand
diferiti stimuli obtinem mai multe izoptere. Metoda este folosita de perimetre Goldman.
Dezavantajele acestor perimetre manuale sunt:
- au reproductibilitate mica
- investigatia ia mult timp
- nu controleaza bine fixatia
- pot scapa unele scotoame relative
- nu apreciaza panta scotoamelor.
Perimetria statica reprezinta baza celor mai moderne perimetre si masoara senzitivitatea retinei in
anumite arii prestabilite ale acesteia, prin prezentarea unor stimuli imobili cu luminozitate variabila situati
in pozitii fixe. Aceste perimetre sunt computerizate, depasesc toate inconvenientele perimetriei manuale
cinetice, prezentarea stimulilor este aleatorie si impredictibila permitand un bun control al fixatiei,
prezinta programe diferite pentru diferite forme de glaucom: incipient, avansat, suspect etc. si prin
stocarea datelor pot aprecia evolutia bolii.
4. Semiologia defectelor perimetrice
a)Stramtorile concentrice apar in amiotropii,mioza, degenerescente retiniene ereditare,opacitati ale
mediilor,afectiuni ale nervului optic.
b)Amputarile izopterice nesistematizate apar in afectiuni localizate intr-o anumita zona dezlipire de
retina,tumora intraoculara,ocluzii vasculare, corioretinite.
c)Amputarile izopterice sistematizate
5. Care sunt metodele de determinare a simtului cromatic?
Examinarea simtului cromatic
Se poate face prin urmatoarele metode
Metode de denumire constau in prezentarea unor stimuli colorati de diferite tonuri pe care subiectul
trebuie sa-i recunoasca.
- Se folosesc lanterne colorate prezentate la distanta de 5 m.
Metoda nu poate stabili tipul discromatopsiei, evidentiind doar discromatii, se foloseste la examene
profesionale in randul celor care vor lucra cu semnale colorate servind la excluderea celor afectati.
Metode de egalizare cromatica folosesc dispozitive numite anomaloscoape. Anomaloscopul are
la baza ecuatia Rayleigh: Rosu +verde = galben.
Anomaloscopul Nagel permite subiectului sa obtina culoarea galbena prin combinarea culorilor rosu si
verde de diferite intensitati. Prin aceasta metoda se pot diagnostica protanomalii si deuteranomalii. Acestia
vor folosi in ecuatia Rayleigh tonuri de rosu si verde foarte intense.
Metode pseudo-izocromatice
Folosesc seturi de planse cu diferite semne, (Ishihara, Rabkin) constituite din puncte de aceeasi tonalitate,
dar cu luminozitate si saturatie diferite, prezentate pe un fond format tot din puncte de aceeasi saturatie si
luminozitate cu semnele, dar de tonalitate diferita.
Discromatii de regula identifica tonurile pe care nu le percep dupa diferentele de luminozitate. In cazul
testelor pseudoizocromatice discromatii nu vor percepe anumite semne.
Bazandu-se pe diferentele de luminozitate, aceste teste necesita respectarea conditiilor de iluminare.
Aceste seturi au planse demonstrative pe care le percep toti subiectii, planse la care anomalii si anopii nu
citesc semnele si planse pe care le citesc numai discromatii.
Metode de discriminare cromatica
Constau in alegerea dintr-o multime de tonuri a culorilor apartinand unei anumite axe cromatice si
ordonarea acestora dupa tonurile culorii respective. In trusa tonurilor exista si culori de confuzie (galbenbrun, gri-brun).
Pacientului i se da o axa, de exemplu rosu intens si i se cere sa ordoneze toate tonurile acestei culori pe
care el le percepe. Protanopul nu percepe anumite tonuri de rosu dar le identifica cu tonalitati inchise de la
capatul spectrului, si va asocia la axa rosu, culori inchise; maro, verde inchis.

Deuteranopul va asocia la verde tonuri deschise de confuzie (gri, gri-galbui) pentru ca el stie ca verdele nu
este la capatul spectrului.
Cele mai utilizate teste de discriminare cromatica sunt:
- Testul FARNWORTH 100 hue
- Testul FARNWORTH 15 hue
Simtul morfoscopic
Senzatia de forma cuprinde doua aspecte:
- vederea centrala determinata clinic prin masurarea acuitatii vizuale
- vederea periferica exprimata prin campul vizual
6. n ce const proba punctului stenopeic? Pentru ce se utilizeaz?
Simpla examinare a acuitatii vizuale ne poate ajuta sa stabilim daca o scadere a vederii are la baza
un viciu de refractie sau alte cauze.
Pentru aceasta se va stabili AV fara corectie si apoi ochiul examinat va privi optotipul printr-o
fanta punctiforma (punct stenopeic). Daca AV se imbunatateste atunci cand ochiul priveste prin punctul
stenopeic diferenta de vedere se datoreaza unui viciu de refractie.
Explicatia: punctul stenopeic forteaza razele incidente sa treaca prin centrul dioptrului ocular, iar
intr-un sistem optic razele care trec prin centrul acestuia nu sunt deviate, deci nu sunt afectate de refractia
sistemului respectiv.
De fiecare data se va mentiona si acuitatea vizuala obtinuta cu punctul stenopeic.
7.
8. n ce const examenul luminii pupilare? Pentru ce se utilizeaz?
9. Oftalmoscopia direct principii
10. Oftalmoscopia indirect principii

11. Tehnica oftalmoscopiei directe

Pacientul sta fata in fata cu examinatorul la mica distanta,pacientul este rugat sa proveasca pe langa
urechea examinatorului, iar acesta priveste prin oftalmoscopcu ochiul stg, ochiul stg al pacientului.
Daca pac este emetrop F.O. se vede cu 0 dioptrii.
Daca este emetrop imaginea obtinuta este neclara si necesita interpunerea de lentile corectoare incluse in
oftalmoscop.
Examinarea incepe cu examenul luminii pupilarea.Acesta are scopul de a evidentia tulburari de
transparenta ale mediilor. Daca toate mediile oculare sunt transparente pupila se lumineaza in rosu
omogen pe fondul intunecat al irisului atunci cand examinatorul priveste prin oftalmoscop la o distanta de
20-25cm.
Tulburari de transparent ale mediilor se evidentiaza sub forma unor opacitati care bocheaza fie total(rosu
pupilar absent)sau partial(blocheaza calea fasciculului luminos)apar opacitati pe fondul rosu al campului
pupilar.
Se urmareste pozitia opacitatilor in timp ce pacientul deplaseaza ochii stg. dr. Daca raman nemodificate ca
pozitie apartin segmentului ant. Daca se deplaseaza dezordonat apartin vitrosului.
12. Tehnica oftalmoscopiei indirecte
Pacientul poate sta pe scaun sau culcat (si in sala de operatie). Se plaseaza in fata ochiului examinat lentila
condensatoare, imaginea clara se obtine prin apropierea sau departarea lentilei de ochiul examinat.
Pt a examina periferia retinei se cere pacientului sa priveasca lateral, in toate directiile privirii, iar pr
externa periferie se folosesc auxiliar un indentator scleral sub anestezie topica.
Se foloseste la screening-ul prematurilor(retinopatia prematuritatii)
13. Structurile ce se observ la examenul fundului de ochi

-papila n optic(discul optic) si reprezinta extremitatea distala a n optic, se prezinta ca un disc de culoare
roz galbui, usor ovalar vertical cu contur net si diametrul de 1,5-1,7mm.(diam lui real). In centrul sau se
obs excavatia fiziologica si emergenta vaselor centrale ale retinei.
-aria maculara, are diam de 5,5mm, o culoare galbuie caracteristica si este practic delimitata de arcadele
vasculare temporale sup si inf. In interiorul zonei maculare se remarca foveea sub forma unei regiuni
deprimate cu diam de aproximativ de 1,5mm in jurul careia se ceeaza un refelx luminos.
In centrul foveei se afla foveola, usor de remarcat datorita refluxului luminos caracteristic(ca un geam care
sclipeste). Vasele de pe suprafata retinei sunt ramuri ale arterei si venei centrale a retinei. Circulatia
retiniana este de tip terminal cu numeroase ramificatii ale vaselor dupa emergenta. Venele urmaresc
traiectul arterelor, au calibru mai mare si culoare mai intunecata decat arterele.
Pe suprafata retinei la niv discului optic in macula sau la niv vaselor pot aparea elemente cu semnificatie
patologica, marimea acestora se exprima de obicei in diametri papilari.
14. Gonioscopia
Metod de examinare a unghiului iridocornean,in care se afla reteaua trabeculara, retea responsabila pt
eliminarea umorii apoase.
Are valoare diagnostica, prognostica, terapeutica.
Gonioscopia este util pentru:
1. Diagnosticul tipului de glaucom (cu unghi deschis sau nchis)
2. Cercetarea anomaliilor congenitale ale segmentului anterior
3. Studiul tumorilor intraoculare
TEHNICI DE EXAMINARE
1. GONIOSCOPIA DIRECT
Utilizeaza o lentila cu convexitate mare care permite luminii din unghi sa iasa din ochi aproape
perpendicular pe interfata aer-lentila. Vizualizarea unghiului se face direct si nu prin intermediul altor
oglinzi.
Lentilele Kaeppe(50d) se plaseaza pe suprafata oculara prin intermediul unei solutii saline. Pacientul sta
culcat, examinatorul vizualizeaza unghiul printr-un biomicroscop binocular normal.
Lentilele acestea pot avea dimensiuni diferite pt adulti si copii.
Aceasta este utila in sala de operatie pt vizualizarea unghiului si pt diferite proceduri instrumentle.
2. GONIOSCOPIA INDIRECT
Lentilele utilizate au montaje de oglinzi care anuleaza complet reflexia interna a luminii din unghiul care
iese din ochi perpendicular pe fata aer-lentila.
Examinarea se face in pozitie sezanda la biomicroscop, avantajele iluminare flexibila si sistemul de
magnificatie.
Lentilele Goldman cu 3 oglinzi, are una din cele 3 oglinzi dedicata vizualizarii unghiului camerular,
celelalte doua fiind pt periferia lentilei.
Cuplajul cu corneea se realizeaza prin intermediul unei subst vascoase(metil celuloza)
Exista lentile cu o singura oglinda si lentile cu 4 oglinziidentice care permit examinarea simultana a 4
cadrane fara a rori oglinda.
Cea mai utilizata in practica medicala este gonioscopia indirecta.
15. Medicaia n oftalmologie
16. Pansamente oculare
17. Care este tratamentul arsurilor chimice corneene?
Tratamentul are 3 etape esentiale
In urgenta la locul accidentului sau la dispensar

-indepartarea agentului chimic prin irigarea abundenta a globului ocular cu ser fiziologic sau apa, irigarea
se face pan la 24-48 de ore.
-daca sunt depozite aderente de egent chimic se indeparteaza cu pensa sau se face rezectie in bloc a
acesteia cu conjunctiva afectata.
In etapa intermediara care dureaza intre cateva ore si cateva zile de la accident se combate reactia
iridociliara cu........................
-administrarea de coliruri cicatrizante fara conservant pt reepitelizare
-inhibitori ai colagenazei
-se stimuleaza colagenul cu citrat de sodiu si acid ascorbic
- se combat daca este cazul-durerea si presiunea intraoculara crescuta
In etapa tardiva tratamentul se adreseaza...................................................si consta intr-o serie de interventii
chirurgicale ce se efectueaza in scop optic, trofic, estetic
Ex Acoperire conjunctivala
Transplant conjunctival
18. Care sunt complicaiile plgilor oculare?
-infectii
-leucom cornean
-cataracta traumatica
-dezlipire de retina
-oftalmie simpatica
-atrofie de glob ocular
19. Care este conduita de urmat ntr-o plag ocular?
20. Lentilele convergente
LENTILELE CONVERGENTE (convexe) sunt notate cu semnul + i au centrul mai gros i
marginile mai subiri. Se pot compara cu dou prisme ale cror baze sunt n contact. Sunt lentile
pozitive deoarece formeaz imagini reale. Ele concentreaz un fascicul de raze luminoase ce vin de la
infinit ntr-un focar F situat dincolo de lentil.
Sunt utilizate n corecia: - hipermetropiei;
- presbiopiei;
- afakiei (statusul ocular rezultat n urma extraciei cristalinului fr
plasarea unei lentile intraoculare);
- la copii, pentru suprimarea excesului de acomodaie ce produce
deviaia n convergen a axelor oculare.
Cnd un obiect apropiat este vzut printr-o lentil convergent, acesta pare mai mare. Cnd se
imprim o micare lentilei, aceasta pare s se mite n direcia opus deplasrii lentilei.
21. Lentilele divergente
LENTILELE DIVERGENTE (concave) se noteaz cu deoarece nu pot forma imagini reale; razele
luminoase ce vin de la infinit i ptrund n lentil diverg i formeaz o imagine virtual, dreapt i mai
mic dect obiectul.
Aceste lentile au margini mai groase i centrul mai subire; se pot compara cu dou prisme ce
vin n contact la vrf.
Sunt utilizate n corecia miopiei.
Dac se imprim o micare uoar lentilei, un obiect privit prin aceasta pare s se mi te n
aceeai direcie cu lentila.
22. Lentilele astigmice
LENTILELE ASTIGMICE focalizeaz razele luminoase n una sau dou linii focale. Sunt
reprezentate de lentilele cilindrice i lentilele sferocilindrice (torice).
LENTILELE CILINDRICE sunt obinute prin seciunea unui cilindru plin (lentilele convergente)
sau gol (divergente. Ele au putere de refracie numai n planul perpendicular pe axul cilindrului din care
fac parte; razele care cad paralel cu planul axului cilindrului nu sufer nici o deviaie.
Lentilele cilindrice sunt utilizate n corecia astigmatismelor simple

LENTILELE SFEROCILINDRICE (torice) rezult prin combinarea unor dioptri sferici i

cilindrici. Ele deviaz razele diferit pe cele dou meridiane principale, perpendiculare ntre ele. Lentilele
torice se utilizeaz n corecia astigmatismelor compuse.
23. Lentilele prismatice
LENTILELE PRISMATICE reprezint un mediu transparent limitat de dou fee plane neparalele;
intersecia acestor fee formeaz vrful sau unghiul prismei.
Un fascicul de raze luminoase ce ctrbate o prism sufer dou transformri:
- este descompus n culorile componente (fenomenul de dispersie);
- este deviat ctre baza prismei ( efect prismatic).
Efectul prismatic se msoar n dioptrii prismatice; o dioptrie prismatic reprezint puterea unei prisme
care imprim o deviaie de 1 cm imaginii unui obiect situat la distana de 1 m.
Lentilele prismatice sunt utilizate n:
- stabilirea unghiului de deviaie strabic;
- tratamentu temporar al parezelor musculare n remisie;
- tratamentul paraliziilor oculomotorii;
- tratamentul anumitor forme clinice de nistagmus.
24. Cele mai importante afeciuni ce trebuie avute n vedere n diagnosticul diferenial al unui ochi rou
Ochiul rou cu debut acut dureros unilateral
- eroziune cornean, ulceraie cornean;
- corp strin cornean / subpalpebral;
- contuzie, leziune penetrant;
- lentile de contact;
- trichiazis;
- glaucom acut;
- uveit;
- intervenie chirurgical ocular n antecedente;
- sclerit, episclerit;
- oftalmopatie tiroidian;
- celulit orbitar.
Ochiul rou cu debut acut, dureros, bilateral
- arsuri chimice cu acizi, baze;
- purtarea LC;
- ochi uscat;
- reacie alergic;
- boal ocular tiroidian.
-ochi uscat