ANATOMIA GLOBULUI

OCULAR
ANEXELE GLOBULUI OCULAR:
- pleoape
- orbita
- aparat lacrimal
- musculatura extrinsecă a globului ocular

POLUL ANTERIOR AL GLOBULUI OCULAR:

-Conjunctiva
-Corneea
-Sclera
-Camera anterioară
-Irisul
-Pupila
-Cristalinul
-Vitrosul anterior
PERETELE GLOBULUI OCULAR

TUNICA EXTERNĂ: - CORNEEA

- SCLEROTICA

TUNICA MEDIE : - IRISUL

- CORPUL CILIAR
- COROIDA

TUNICA INTERNĂ: RETINA

PERETELE GLOBULUI OCULAR - CORNEEA

- Porțiunea anterioară, mai bombată,

transparentă a tunicii externe (1/6)
- Datorită transparenței. permite
pătrunderea razelor luminoase în
interiorul ochiului
- Datorită refringenței, costituie unul
din componentele dioptrului ocular.
CORNEEA – structura histologică
6 straturi:
1. Filmul lacrimal.
2. Epiteliul cornean (pavimentos, stratificat,
nekeratinizat; 5-6 straturi de celule).
3. Stratul Bowman (structură laminară, acelulară,
ce derivă din stroma anterioară).
4. Stroma corneană (reprezintă 90% din grosimea
corneei; e un țesut conjunctiv ce conține
substanță fundamentală, keratocite și fibre
de colagen).
5. Membrana Descemet (membrana bazală a
celulelor endoteliale).
6. Endoteliul cornean (un singur rând de celule,
fără capacitate de regenerare).
PERETELE GLOBULUI OCULAR SCLERA

-Ocupă 5/6 posterioare ale tunicii

externe.
-Consistență fermă și flexibilitate
redusă.
-Rol protector pt. membranele
interne.
-Asigură păstrarea formei globului
ocular.

Limita între cornee și scleră= limbul sclero-cornean

TUNICA MEDIE - UVEEA
TUNICA MEDIE - IRISUL (uveea anterioară)

-Partea anterioară a uveei.

-Vizibil prin transparența corneei.

-Situat înapoia corneei și înaintea cristalinului,

delimitează astfel CA.

-Are forma unui diafragm, prevăzut cu un orificiu

mic, central, pupila.

- Prin reflexul fotomotor, se reglează cantitatea de

lumină care pătrunde în ochi și corectează
defectele dioptrilor oculari.
TUNICA MEDIE - IRISUL (uveea anterioară)
TUNICA MEDIE - CORPUL CILIAR (uveea intermediară)

-Porțiunea mijlocie a uveei.

-De la rădăcina irisului până la “ora serrata”.

-Formă triunghiulară.

-Format din: - mușchiul ciliar (mușchiul

acomodației)
- procesele ciliare (formațiuni
vasculare ce secretă UA)
TUNICA MEDIE - COROIDA (uveea posterioară)

-Se întinde de la ora serrata la punctul de intrare a

nervului optic.

-Este un strat intens vascularizat și intens pigmentat.

Prin vascularizația sa bogată, asigură nutriția globului

ocular.

Datorită pigmentației, împiedică difuziunea luminii în

interiorul ochiului, formând o adevărată cameră
obscură.
TUNICA INTERNĂ - RETINA
- Este o tunică nervoasă.
-Situată între coroidă și vitros.
-Căptușește interiorul globului ocular de la papilă
până la orificiul pupilar.
-Este aplicată pe coroidă prin presiunea exercitată
de vitros, fiind aderentă de coroidă numai în
apropierea periferiei și fiind fixată la nivelul
papilei nervului optic.

Dpv funcțional, două zone:

- anterioară, fără proprietăți senzoriale
(retina oarbă);
- posterioară, senzorială (retina propriu-zisă).
TUNICA INTERNĂ - RETINA
Retina normală este transparentă (culoarea reșie-
portocalie a FO este dată de coroida subiacentă
care conține o mare cantitate de vase sanguine și
celule pigmentare).

Dpv funcțional, retina se continuă cu nervul optic.

Pe retină se remarcă două zone:

- papila, corespunde locului de trecere a fibrelor
nervului optic și vaselor centrale ale retinei prin
canalul scleral (disc ovalar sau circular, diametru
1,5 mm, din centrul căruia pleacă vasele centrale
ale retinei);
- macula (pata galbenă), are formă eliptică, este
situată la polul posterior are în centru o
depresiune, foveea centrală (foveola).
TUNICA INTERNĂ – RETINA- structură histologică
Retina vizuală, bine diferențiată, conține 10 straturi. Cele mai importante
sunt:
Epiteliul pigmentar este format dintr-un singur șir de celule epiteliale,ce
conțin granule de melanină (ce absoarbe lumina) și organite celulare
(stochează fragmentele de fotoreceptor fagocitate).

Stratul fotoreceptorilor (transformă undele luminoase ajunse pe

suprafața retinei în influx nervos). Două feluri de celule:
- Conuri (5 milioane, asigură vederea fotopică și simțul cromatic;
concentrație maximă în maculă; pigmentul fotosensibil este iodopsina).
- Bastonașe (100 milioane, asigură vederea scotopică; conțin
rodopsină; mai numeroase în periferie, pe măsura scăderii nr. de conuri).

Celulele bipolare conectează celulele fotoreceptoare la

Celulele ganglionare (stratul celulelor ganglionare), ai căror axoni intră în

constituția nervului optic și transmit informațiile spre centrii nervoși
superiori.
TUNICA INTERNĂ - RETINA

Nervul optic pleacă de la

papila nervului optic,
părăsind lama ciuruită sub
forma unui cordon rotund.

Îsi continuă traiectul îndărăt,

și prin canalul optic pătrunde
în cavitatea craniană.
CONȚINUTUL GLOBULUI OCULAR

Umoarea apoasă (UA), cristalinul și corpul vitros

sunt medii transparente care, împreună cu
corneea, formează dioptrul ocular.

UMOAREA APOASĂ este un lichid transparent

secretat de procesele ciliare; trece din camera
posterioară (spațiul cuprins între fața posterioară
a irisului, corpul ciliar și fața anterioară a
cristalinului), prin pupilă, în camera anterioară
(între fața posterioară a corneei și fața
anterioară a irisului) și se elimină prin canalul lui
Schlemm.
CONȚINUTUL GLOBULUI OCULAR
CRISTALINUL:

- Lentilă biconvexă, transparentă.

- Situat între iris și corpul vitros.

- Este menținut în poziția sa printr-un sistem de

fibre ce formează un ligament circular (zonula
Zinn) pe care se inseră mușchii ciliari.

- Cu ajutorul mușchiului ciliar, își poate modifica

raza de curbură a suprafețelor sale (procesul de
acomodație ce permite o vedere clară atât
pentru distanță, cât și pentru aproape).
CONȚINUTUL GLOBULUI OCULAR - VITROSUL
CORPUL VITROS:
- Gel transparent ce ocupă spațiul dintre fața posterioară a
cristalinului și peretele globului ocular.

FUNCȚII:
- transmite razele de lumină de la cristalin la retină
(vitrosul optic este omogen).
- menține volumul și forma globului ocular.
- element de susținere a retinei.
- amortizează șocurile mecanice.
- barieră între segmentul anterior și cel posterior al
globului ocular

CONȚINE apă, substanță fundamentală (acid hialuronic),

fibre de colagen și celule vitreene (hialocite, fibrocite).
Este produs in utero și nu se poate regenera. Poate fi
îndepărtat prin vitrectomie.
SEGMENTUL INTERMEDIAR

Căile optice leagă retina de centrul cortical al vederii.

1. Nervii optici:- pătrund în cavitatea craniană și se

întâlnesc deasupra hipofizei, la nivelul chiasmei
optice.
- la acest nivel se produce o încrucișare
parțială.
2. După încrucișare, fibrele directe și cele încrucișate
formează bandeletele optice (tractul optic), ce se
termină în corpul geniculat lateral din metatalamus,
unde fac sinapsă cu celulele ganglionare de la acest
nivel.
3. Axonii acestor celule ganglionare formează radiațiile
optice ale lui Gratiolet, care se prelungesc până la
cortex.
SEGMENTUL CENTRAL
Cortexul vizual este situat în scoarța
cerebrală vizuală a lobului occipital,
aria 17 Brodmann, pe ambele margini
ale scizurii calcarine.

Aici are loc transformarea excitației

luminoase în senzație vizuală.

Ariile corticale învecinate sunt implicate

în procese complexe psihovizuale, aici
făcându-se decodarea informației
vizuale care dă imaginea globală a
obiectelor.
FIZIOLOGIA VEDERII
FIZIOLOGIA VEDERII

Ochiul - “aparat fotografic”.

FIZIOLOGIA VEDERII

Ochiul uman are capacitatea de a vedea clar la diferite distanțe prin

modificarea puterii de convergență a dioptrului ocular
FIZIOLOGIA VEDERII
FIZIOLOGIA VEDERII

Retina este un transductor foto-chimico-electric.

FIZIOLOGIA VEDERII
FIZIOLOGIA VEDERII BINOCULARE
 
Vederea binoculară este un proces complex de integrare a imaginilor percepute de cei doi ochi într-o
imagine unică, elaborată de scoarța cerebrală.

Ea se dezvoltă în două etape.

Prima, periferică, în care cei doi ochi trimit spre creier două imagini clare;
A doua, centrală, reprezentată de elaborarea imaginii unice, în urma fuziunii.
 

-Dezvoltarea anatomică și morfofuncțională egală a celor doi globi oculari,

- Existența unei musculaturi extraoculare intacte, care să permită orientarea ochilor spre obiectul privit
și să asigure formarea imaginilor pe foveolă;
- Integritatea căilor nervoase;
- Existența corespondenței retiniene normale..
VEDEREA BINOCULARĂ

SINOPTOFOR
 COMPONENTELE VEDERII BINOCULARE
 
1.Percepția simultană (gradul I al vederii binoculare), reprezintă capacitatea de
a percepe două imagini diferite în același timp;
-Ex: la sinoptofor, un ochi vede un leu, celălalt o cușcă.
 COMPONENTELE VEDERII BINOCULARE

Fuziunea (gradul II de vedere binoculară), este fenomenul cerebral de contopire a

imaginilor similare provenite de la cei doi ochi, într-o imagine unică.

Se prezintă imagini diferite fiecărui ochi (imaginile diferă prin mici detalii),
Fuziunea este prezentă când, cu ambii ochi, pacientul vede o imagine cu toate
detaliile prezentate ambilor ochi.

 
 COMPONENTELE VEDERII BINOCULARE

Stereopsisul (gradul III de vedere binoculară) constă în capacitatea de a detecta cea

de-a treia dimensiune a spațiului;
Se produce doar pentru imagini proiectate pe foveolă, unde acuitatea vizuală este
maximă;
Se pune în evidență prin stereoteste sau la sinoptofor.