MOTTO:

“Ochii văd numai ceea ce

Mintea este pregătită să înţeleagă” Henri Bergson
 ARGUMENT

Organul văzului este fără îndoială cel mai impresionant izvor de informaţii şi două
treimi din senzaţiile noastre sunt vizuale. Prin ochii deschişi pătrund informaţiile
continuu şi direct şi prin nervul optic ajung în creier. Ochiul este în esenţă un aparat de
fotografiat,în partea lui anterioară se află un sistem de lentile care focalizează razele de
lumină într-un punct. Irisul se comportă ca diafragma aparatului de fotografiat, reglând
cantitatea de lumină care pătrunde în fundul ochiului , iar retina (membrană nervoasă)
joacă rolul filmului, fixând imaginea.

Există însă o deosebire esenţială între ele : retina-spre deosebire de film – se poate
refolosi, ea fixează permanent imagimile de 10.000 de ori pe secundă până trăim, până
când atunci când devine inaptă.

Din motive de protecţie ochii sunt adânc implantaţi în cavitatea craniană. Stratul de
grăsime care căptuşeşte globul ocular protejează ochiul ca o pernă de traume şi, de
asemenea,reduce frecarea globului ocular permanent în mişcare. Mişcarea globului
ocular este dirijată de şaşe muşchi care asigură ancorarea lui în deplină siguranţă.

De protejarea ochiului şi a vulnerabilului creier, cu care este în legătură nemijlocită, se

ocupă şi alte reflexe automate. Fulgerul unei lumini puternice şi neaşteptate, un zgomot,
o mişcare rapidă în faţa ochilor sau un fir de praf sub gene produc o reacţie de răspuns
imediată prin clipiri dese din ochi.

Închiderea membranelor fibroase ale pleoapelor asigură ochilor un scurt impermeabil şi

ermetic.

Suprafeţele de atingere a pleoapelor sunt căptişite cu o membrană

transparentă(conjunctiva) care reţine impurităţile ce ar putea trece de prima linie de
apărare. Un strat uleios de lacrimi (lacrima), asigură permanent umiditatea conjunctivei.
Lacrimile sunt produse de glandele lacrimale de pe tavanul orbitei şi sunt răspândite pe
suprafaţa ochiului la închiderea pleoapelor . Iritaţia sau pătrunderea unui obiect străin în
ochi produc lăcrimarea , dar se constată aceeaşi reacţie la stările de râs şi plâns. În
lacrimi se află şi o substanţă antibacteriană- lizozim- care asigură apărarea împotriva
bacteriilor aeriene dăunătoare.
 CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE ANATOMIEALE GLOBULUI OCULAR

ANATOMIA GLOBULUI OCULAR

Ochiul sau organul vederii este format din globul ocular și anexele sale.

Globul ocular are o formă relativ sferică, cu diametrul anteroposterior mai mare decât
diametrele transversal și vertical.Greutatea sa este de 7,5g şi ocupă un volum de
aproximativ 6,5 cm3 .

Structura globului ocular:

 Fig.1. structura globului ocular;

Globul ocular este alcătuit din trei pături sau tunici suprapuse, și anume:

Tunica externă , fibroasă ( formată din cornee şi scleră ).

Tunica medie , vasculară ( iris , corp ciliar şi coroidă ).

Tunica internă , nervoasă ( retina ) .

Tunica externă ( fibroasă ):

Corneea este o structură avasculară ,transparentă .

Fig.2. corneea;

Sclera are rolul de a proteja conţinutul ocular şi de a menţine forma ochiului. Prezintă o
culoare alb-sidefie şi este foarte rezistentă .

Fig.3. sclera (opacă), corneea(transparentă)

Tunica medie ( vasculară):

Irisul formează partea anterioară a tunicii vasculare şi are aspectul unei diafragme care
separă camera anterioarăde camera posterioară a globului ocular. În centru prezintă un
orificiu circular (cu diametrul de 3-5 mm.)numit pupilă , care are rolul de a regla
cantitatea de lumină ce pătrunde în ochi .
Corpul ciliar reprezintă partea intermediară a uveei. Este format din două zone: corpul
ciliar anterior şi corpul ciliar posterior.

Coroida este formată din următoarele straturi dinspre exterior spre interior : stratul
supracoroidian, stratul vascular şi membrana Bruch (adiacenta retinei).

Fig.4. coroida;

Tunica internă (nervoasă):

Retina căptuseşte ¾ posterioare ale ochiului . Are mai multe zone , care se diferenţiază
din punct de vedere structural şi funcţional : regiunea maculară , retina periferică şi ora
serrata . În centrul regiunii maculare se găseşte foveea , care este cea mai specializată
zona retiniană , care asigură acuitatea vizuală maximă şi vederea colorată.

Retina este formată dinspre exterior spre interior din următoarele 10 straturi :

 epiteliul pigmentar ;
 stratul celulelor fotoreceptoare este format din celule cu conuri şi bastonaşe
  membrana limitantă externă;
 stratul nuclear extern format din nucleii celulelor fotoreceptoare;
 stratul plexiform extern ;
 stratul nuclear intern conţine nucleii celulelor bipolare ;
 stratul plexiform intern ;
 stratul celulelor ganglionare contine aproximativ 700000-15000000 celule;
 stratul fibrelor nervoase ;
 membrana limitantă internă care adera doar la periferia globului de corpul vitros.

Tunica internă (nervoasă):

Retina căptuseşte ¾ posterioare ale ochiului . Are mai multe zone , care se diferenţiază
din punct de vedere structural şi funcţional : regiunea maculară , retina periferică şi ora
serrata . În centrul regiunii maculare se găseşte foveea , care este cea mai specializată
zona retiniană , care asigură acuitatea vizuală maximă şi vederea colorată.

Retina este formată dinspre exterior spre interior din următoarele 10 straturi :

 epiteliul pigmentar ;
 stratul celulelor fotoreceptoare este format din celule cu conuri şi bastonaşe ;
  membrana limitantă externă;

 stratul nuclear extern format din nucleii celulelor fotoreceptoare;

 stratul plexiform extern ;

 stratul nuclear intern conţine nucleii celulelor bipolare ;

 stratul plexiform intern ;

 stratul celulelor ganglionare contine aproximativ 700000-15000000 celule;

 stratul fibrelor nervoase ;

 membrana limitantă internă care adera doar la periferia globului de corpul vitros.
.

Fig.5. retina;

Mediile transparente oculare:

Mediile transparente sunt structuri anatomice prin care ochiul refractă şi transmite
lumină la celulele fotoreceptoare şi acestea sunt următoarele : corneea, umoarea apoasă ,
cristalinul şi corpul vitros .
 Fig.6. structura corneei

Umoarea apoasă este un lichid transparent care ocupă camera anterioară şi

posterioară.Ea transportă glucoză , aminoacizi şi oxigen şi contribuie la menţinerea
tonusului ocular .

Cristalinul are un rol important în refracţia oculară. Dimensiunile cristalinului cresc

odată cu vârsta .

Corpul vitros ocupă spaţiul dintre cristalin şi retină , dând formă globului ocular , iar
datorită elasticitatii sale amortizează şocurile produse de mişcările capului, contribuind
astfel la protecţia retinei .

Fig.7. anatomia ochiului;

Calea optică

Nervul optic are o lungime de 20-30mm şi o grosime de 3-4mm. El provine din cei 1,3
milioane de axoni ai celulelor retiniene ganglionare. Apoi nervul optic străbate orbita,
canalul optic şi fosa craniană medie a endobazei , după care cei doi nervi optici converg
parţial ,formând chiasma.

Anexele globului ocular

Mușchii extrinseci ai globului ocular

Muş chii drepţi ai

globului ocular sunt în număr de 4 - muşchiul drept superior, muşchiul drept inferior,
muşchiul drept intern şi muşchiul drept extern.

Muşchii oblici ai globului ocular sunt în număr de 2 – muşchiul oblic mare,(trohlear) şi

muşchiul oblic mic, (abducens).

Muşchiul ridicator al pleoapei superioare are originea pe aripa mică a osului sphenoid,
iar inserţia se face printr-o aponevroză care trece prin pleoapa superioară.

Conjunctiva este o membrană subţire, semitransparentă, care acoperă partea anterioară

a globului ocular şi feţele interne ale pleoapelor . Ea prezintă trei segmente: palpebral,
fornical (al fundurilor de sac) şi bulbar (care tapetează sclera).Rolul esenţial al
conjunctivei constă în protecţia globului ocular .

Pleoapele (superioară şi inferioară) sunt falduri cutaneo-mucoase cu rol de protecţie a

globului ocular. Pe marginea pleoapelor în partea medială există o proeminenţă, papila
lacrimală, pe vârful careia se află orificiul canaliculului lacrimal numit punct lacrimal .
Aparatul lacrimal este format dintr-un aparat secretor (glanda lacrimală principală,
glandele accesorii Krause şi Wolfring şi glandele exocrine din conjunctivă) şi căile
lacrimale canalele care conduc lacrimile în meatul nazal inferior din cavitatea nazală .

Fig.8. aparatul lacrimal;

 Fig .9. anexele globului ocular

FIZIOLOGIA GLOBULUI OCULAR

Refracţia oculară în repaus acomodativ. Refracţia statică

Ochiul normal – denumit emetrop – se caracterizează prin două elemente structurale:

Suprafeţele sale dioptrice(în zona lor optic utilă) sunt foarte apropiate de forma unei
calote sferice şi sunt corect centrate.

În situaţia privirii la infinit – deci în repaus acomodativ – există un echilibru perfect între
puterea dioptrică totală a sistemului optic şi lungimea axului antero-posterior al globului
ocular.
Ca orice sistem optic convergent, ochiul va forma o imagine reală, rezultată dintr-un
proces psihofiziologic, şi mai mică decât obiectul. Mărimea imaginii de pe retină este
invers proporţională cu distanţa de la obiect la ochi; cu cât aceasta este mai mare, cu atât
imaginea va fi mai mică.

Refracţia dinamică. Acomodaţia.

Ochiul uman are capacitatea de a vedea clar la diferite distanţe prin modificarea puterii
sale de convergenţă. Această calitate se datorează modificării dioptrilor cristalinieni, atât
ca raza de curbură cât şi ca distanţa de separare între ei. Este de fapt punerea la punct a
aparatului fotografic, dacă comparăm ochiul cu acest aparat optic. În cazul ochiului
această punere la punct se obţine nu prin deplasarea obiectivului, ci prin modificarea
puterii sale de convergenţă.
Cristalinul suferă trei tipuri de modificări în cursul acomodaţiei:
- modificări ale dioptrilor: raza de curbură a feţei anterioare se micşorează cu 4
mm şi a celei posterioare cu 0,5 mm; în plus, această modificare de curbură a
feţei anterioare nu este uniformă, ci interesează în principal regiunea centrală.

- modificarea indicelui de refracţie: odată cu modificarea formei cristalinului se

schimbă şi raporturile dintre lamele intracristaliniene, fapt ce are drept consecinţă
modificarea indicelui mediu de refracţie al lentilei.

- cristaloida se relaxează, devenind uşor ondulată în vederea de aproape.

Modificările ochiului în timpul acomodării sunt:

- pupila se contractă, reduce cercul de difuzie şi acomodarea necesară;

- marginea pupilei se deplasează în faţă;
- suprafaţa anterioară a cristalinului avansează;
- suprafaţa posterioară a cristalinului reculează;
- raza de curbură a suprafeţei anterioare a cristalinul scade;
- raza de curbură posterioară a cristalinului scade, dar puţin;
 - indicele de refracţie a cristalinului creşte;

- punctul principal ,imaginea se deplasează spre retină cu 5x10 mm;

- cristalinul se deplasează puţin în jos;

- punctul nodal, imaginea se depărtează de retină, unghiul scade;

- centrul pupilei de intrare se deplasează spre nas;

- globul ocular se alungeşte puţin.

Acomodaţia este definită prin următorii parametrii:

- punctul remotum este cel mai îndepartat punct văzut clar de ochi şi este situat la
infinit pentru ochiul emetrop (practic, infinitul oftalmologic este situat la distanţa
de 5 m).

- punctul proxim este cel mai apropiat punct văzut clar de ochi în situaţia utilizării
capacităţii maxime de acomodaţie.

- parcursul acomodaţiei este distanţa dintre punctul remotum şi punctul proxim.

- amplitudinea acomodaţiei este diferenţa dintre refracţia ochiului în repaus –

atunci când priveşte la infinit – şi refracţia aceluiaşi ochi atunci când face
maximum de efort acomodativ.

Senzaţia luminoasă. Adaptarea vizuală.

Senzaţia luminoasă este determinată de stimularea specifică a fotoreceptorilor retinieni,

de radiaţiile electromagnetice cu lungimi de undă cuprinse între 360 şi 770 nm; deasupra
şi sub aceste valori retina este foarte puţin sensibilă.

Presiunea fizică pe globul ocular este, de asemenea, susceptibilă de a produce senzaţii

luminoase de tip anarhic prin excitare mecanică.Excitaţia radiaţiilor electromagnetice se
produce prin intermediul unor elemente corpusculare, numite fotoni care poartă o
anumită cantitate de energie.

Etapa de fotorecepţie.
Fotoreceptorii sunt reprezentaţi de celulele cu conuri şibastonaşe care se
diferenţiazăîntre ele prin aspectul celular, tipul pigmentului conţinut şi prezenţa
conexiunilor între spaţiile extramembranare şi articolul extern, prezente numai la conuri.
Celulele cu conuri sunt în număr de aproximativ 7 milioane, iar cele cu bastonaş sunt în
număr de circa 130 milioane.

Celulele vizuale cu bastonaş conţin în membrana discurilor o glicoproteină numită

rodopsină, care joacă rol de receptor membranar al mesajului fotonic, fiind principalul
pigment fotosensibil. Conurile şi bastonaşele se scurtează la luminăşi se alungesc la
întuneric.

Căile vizuale

Informaţiile vizuale captate de retină merg prin intermediul nervului optic. Informaţiile
provenite de la semi-câmpurile vizuale drept şi stâng se intersectează la nivelul chiasmei
optice. Astfel, informaţiile vizuale captate de jumatatea dreaptă a fiecarei retine sunt
trimise către emisfera dreaptă, în timp ce informaţiile captate de semicâmpurile stângi
ajung la emisfera stângă.

Funcţiile ochiului

recunoaşterea formei şi prezenţei unui obiect.acuitate vizuală(AV);

percepe lumina sau întunericul.percepţie luminoasă;
percepe culoarea.vedere colorată;
perceperea unui câmp vast.câmp vizual;
perceperea distanţei şi steneognozia.vederea binoculară;
fixarea obiectelor aflate la aproape sau distanţă.acomodaţia;
fixarea ambilor ochi asupra unor ţinte.convergenţa;
Tipuri de vedere

Definiţia acuităţii vizuale :

Acuitatea vizuală se referă la acurateţea vederii sau capacitatea ochiului de a
diferenţia doua puncte distincte:

vederea centralăşi vederea periferică: vederea centrală reprezintă acuitatea

vizuală realizatăîn foveea centrală la nivelul retinei, vederea periferică
reprezentând acuitatea vizuală realizată situate în jurul foveei centrale. În
general, acuitatea vederii periferice este mai scazută.

vederea monocularăşi vederea binoculară: vederea monoculară este acuitatea

vizuală realizată atunci când unul dintre ochi este închis. Vederea binoculară
este acuitatea vizuală privind cu ambii ochi. În absenţa anormalitaţilor, vederea
binoculară este, în general, cu aproximativ 10% mai bună decât cea
monoculară.

acuitatea vizuală la distanţa şi acuitatea vizuală la aproape: acuitatea vizuală la

distanţa este realizată, în general, privind la o distanţa de 5 m, în timp ce
acuitatea la aproape este cea realizată privind la o distanţă de 30 cm. În cazul
miopiei, acuitatea vizuală la distanţa este slabă. În cazul prezbiopiei, acuitatea
vizuală la distanţa este bună, însă cea de aproape este slabă.

vederea naturală(fără corecţie) şi vederea cu corecţie: vederea naturală

esteacuitatea vizuală a ochilor în condiţiile în care nu se foloseşte nici un
„dispozitiv” corector. Vederea corectată este acuitatea vizuală a ochilor cu vicii
de refracţie, care sunt corectate prin folosirea ochelarilor sau a lentilelor de
contact.
TRAUMATISMELE OCULARE-PREZENTAREA TEORETICĂ

GENERALITĂȚII

Leziunile traumatice oftalmologice se caracterizează printr-o mare varietate de cauze,

manifestări clinice şi severitate. Unele sunt minore şi se pot vindeca prin aplicarea unui
simplu tratament şi a unui pansament local, în timp ce altele sunt complexe şi pot fi chiar
cauza de pierderea vederii la ochiulafectat. Aproximativ 1 din 20 de consulturi
oftalmologice este pentru un traumatism ocular. Frecvenţa crescută a acestora este
datorată în principal poziţiei anatomice a ochiului.
Acesta este foarte expus incidentelor traumatice, însă, din fericire, doar un procent redus
din totalitatea cazurilor au afectare profundă a structurilor (şi prognostic rezervat). Cele
mai multe sunt traumatisme superficiale.
Din punct de vedere medical, acestea sunt de mai multe tipuri: arsuri, plăgi, contuzii,
corpi străini, eroziuni, abraziuni.

CAUZE

Cele mai des întâlnite cauze ale traumatismelor oculare sunt reprezentate de bucaţi de
lemn, aşchii, metal, sticlă, pietre, mingi de tenis, fluturaşi de badminton, săgeti, artificii.
Ele pot determina traumatisme penetrante sau perforante (plăgi), în care este întrerupta
integritatea epiteliului cornean şi structura ochiului este afectată în profunzime, sau
contuzii, care nu sunt penetrante şi afectarea este mai superficiala.

CLASIFICARE:

După mecanismul de producere traumatismele oculare pot fi:

-traumatismele neperforate(contuziile oculare);
-traumatismele penetrante și perforate(plăgi tăiate sau înțepate);
-arsuri.
CONTUZII OCULARE

În contuzia oculară se produce compresia anteroposterioară a globului ocular simultan

cu expansiunea globului în plan ecuatorial şi cu creşterea tranzitorie importantă a
presiunii intraoculare.
Contuzia oculară se poate produce prin :
mecanism direct: minge, lemn, piatră etc.
mecanism indirect:accidente de maşină, proces industrial, agricol etc. Leziunile
traumatice în contuzii pot fi:
traumatisme cu glob închis;
ruptură de glob;
leziuni extraoculare.

TRAUMATISME PERFORATE SAU PENETRANTE

Se pot produce prin: cuţit, unghie, compas, sticlă, stilou etc. şi/sau prin corp străin.

Se pot produce prin plagă în globul ocular germeni piogeni care pot produce grade
diferite de infecţie în funcţie de virulenţa germenilor şi mecanismele de apărare ale
gazdei.

Secundar infecţiei se pot produce: abces cornean, iridociclită, endoftalmită,

panoftalmie(rar tetanus sau infecţii grave cu Clostridium).

Oftalmia simpatico este rară , dar este o complicaţie a traumatismelor perforante.

Fig.10. plagă perforată a corneei cu un cui;

CORPI STRĂINI OCULARI

Deşi localizarea este benignă, simptomele sunt agresive. Corpii străini conjunctivali
trebuie îndepătaţi.

Corpii străini corneeni superficiali sau profunzi se îndepărtează după anestezie topică cu
un ac de corp străin, 25g sau hipodermic la lampa cu fantă, urmat de dezinfecţie,
epitelizare, midriatice uşoare, pansament; poate rămâne un inel de rugină care trebuie
îndepărtat.

Corpii străini intraoculari (CSIO) vor fi identificaţi prin: anamneză, examen clinic,
radiologic; în toate plăgile oculare perforate , CSIO se poate localiza în orice structură
anatomică intraoculară, dar şi în orbită.

CSIO metalici pot genera sideroză (pentru corpii străini de fier), calcoză (pentru corpii
străini din cupru).
Sideroza :
depozite maronii pe endoteliu;
midriază areflexivă;
pigmentaţie brună a irisului;
heterocromie iriană;
cataractă brună;
glaucom secundar;
degerescenţă pigmentară a retinei.
C
a inel Kayser-Fleischer;
l heterectomie iriană;
c cataractă complicată în floare de turnesol;
o uveită cronică;
z glaucom secundar;
a

:
Corp străin orbitar – se extrage dacă există infecţie , diplopie, scăderea mare a acuităţii
vizuale, plagă perforată oculară, corp străin accesibil.
Prezenţa unui corp străin poate fi dedusă sau bănuită din anumite împrejurări sau pe
baza anumitor simptome oculare. Dacă plaga perforantă a fost produsă de un fragment
mic , proiectat de o explozie sau desprins din unealta de lucru sau din material lucrat ,
este aproape sigur că acesta se găseşte în interiorul ochiului, afară de cazul când forţa de
protecţie a fost atât de mare încât corpul vulnerant să fi putut perfora a doua oară tunicile
oculare şi să pătrundă în orbită(corp străin biperforat).

Fig.11.corp străin intraocular;

ARSURILE OCULARE
Arsurile chimice – sunt extrem de grave şi necesită atitudine terapeutică urgentă(chiar la
locul accidentului).
Severitatea leziunilor oculare este legată de concentraţia care determină pH , dar şi de
durata de expunere.
arsurile cu baze:
sodă caustică ,hidroxid de sodiu , de potasiu şi de calciu(ciment, mortar), hipoclorit de
sodium difuzează rapid în profunzime provocând hidroliza structurilor proteice cu
necroză şi lichefiere celulară.
se produc distrucţii la nivelul epiteliului cornean şi conjunctival, membrane
bazale, stromei, endoteliului cornean, epiteliului trabecular, cristalinian, reţeaua
vasculară conjunctivală, episclerală, iriană şi de corp ciliar.
vindecarea se face lent cu sechele : afectarea filmului lacrimal, opacităţi corneene,
stenoză canalicul lacrimal, entropion, cicatrice conjunctivale.
Arsurile sunt de grade diferite I, II, III, IV.
arsurile cu acizi: acid acetic, acid formic, acid sulfuric, clorhidric,nitric sunt mai puţin
nocive pentru că acizii ajunşi la suprafaţa oculară determină precipitarea proteinelor
autolimitând pătrunderea în profunzime. Leziunile distructive sunt maximale de la
început.

Fig.12. arsură chimică(cornee) cu fosfor;

Arsuri termice cu:flamă de brichetă, vapori calzi, proiecţii de gaze, apă caldă sunt
însoţite şi de leziuni ale pleoapelor şi necesită examinare (sub anestezie topică) care
arată descuamarea epitelială +/- necroză tisulară cu cornee opacifiată.
Fig.13.arsură termică cu flamă de brichetă;
Arsuri cu ultraviolete prin sudură fără protecţie , expunere solară fără protecţie(ski), se
manifestă după ore de la expunere prin: fotofobie , lăcrimare , keratită punctată
superficială, edem epitelial, eroziune corneană.

Principalele aspecte clinice ale traumatismelor oculare

 Hemoragie subjonctivală
 Corpi străini
 Hematom palpebral
 Plăgi palpebrale
 Plăgi ale conjunctivei
 Contuzii corneene
 Leziuni iriene
 Luxaţia cristalinului
 Cataractă traumatică
 Hemoragii în vitros
 Leziuni retiniene asociate cu hemoragii, rupturi, edem
 Lezarea nervului optic
 Rupturi ale globului ocular
 Fracturi orbitare

SIMPTOMATOLOGIE
Simptomele pacienţilor cu traumatisme oculare diferă în funcţie de tipul particular al
leziunii, natura agentului vulnerant şi contextul de apariţie, astfel:

Leziunile chimice
Cele mai frecvente simptome sunt reprezentate de durere oculară, senzaţie de arsură.
Ochiul se poate înroşi excesiv, apare disconfortul local intens şi edemul palpebral.

Hemoragia subconjunctivală
Ochiul va prezenta striaţii sangvinolente la nivelul sclerei (ca urmare a ruperii unor vase
superficiale).

În unele situaţii cantitatea de sânge extravazat poate fi mai mare şi aspectul ochiului
îngrijorează şi sperie foarte mult pacientul, care se prezintă rapid la medic. Majoritatea
colecţiilor sangvinolente de această natură nu sunt însă periculoase, şi pot să dispară prin
resorbţie spontană, chiar şi în lipsa unui tratament de specialitate.

Fig.14. hemoragia subconjunctivală;

Abraziunile corneene
Se manifestă prin durere, senzaţie de corp străin intraocular şi fotofobie (sensibilitate
crescută la lumină).

Irita
Are acuze de durere oculară (cu caracter de înţepătură) şi sensibilitate la lumină.
Pacientul nu poate sta mult timp în medii luminoase, nu tolerează lumina artificială şi
preferă locurile întunecoase. Aceste simptome pot fi însoţite de hiperlacrimaţie.

Hifema
Prezintă în special durere şi scăderea acuitaţii vizuale, uneori chiar până la dispariţia
temporară a vederii. Dacă afecţiunea rămâne netratată apar şi semne şi simptome ale
creşterii presiunii intraoculare.
Fig.15. hifema;

Fracturile orbitei
Se caracterizeaza prin apriţia durerii care este agravată de mişcările globului ocular,
dispariţia vederii bioculare, epistaxis şi edem palpebral important. Pot să
apară hematoame localizate peripalpebral, iar simptomatologia poate fi mai zgomotoasă
în cazul în care traumatismul a fost mai puternic.

Perforaţii conjunctivale
Se caracterizează prin durere, eritem şi înroşire accentuată a ochiului, precum şi senzaţia
de corp străin intraocular. Perforaţiile conjunctivale şi sclerale au drept element comun
durere acompaniată de scăderea acuitaţii vizuale.

Traumatismele induse de radiațiile luminoase

Sunt reprezentate de keratită prin expunere la ultraviolete (care are drept simptome
principale : durere, sensibilitate la lumină, înroşirea ochiului şi senzaţia de corp străin în
ochi) şi retinopatia solară (care prezintă drept simptom primar scăderea acuitaţii vizuale).

Corpii străini au o simptomatologie diversă, în funcţie de localizarea lor în raport cu

structurile orbitei şi ale globului ocular:

Corpii străini corneeni: determină apariţia unei senzaţii de disconfort, de nisip în ochi,
scăderea acuitaţii vizuale şi apariţia fotofobiei, pe fondul hiperlăcrimaţiei. Uneori corpul
străin poate fi observat la suprafaţa corneei (în special în examinarea cu lampă cu fantă).
În cazul în care este vorba de un corp străin metalic apare un inel de rugină în jurul
acestuia care poate complica afecţiunea şi care necesită, la rândul lui, tratament de
specialitate.

Corpii străini intraorbitali: determină apariţia unei simptomatologii la câteva zile de la

traumatismul iniţial. Pacientul acuză dureri intense, ce se accentuează la mobilizarea
ochiului, scăderea vederii şi diplopie.
Corpii străini intraoculari: sunt iniţial asimptomatici, însă pe parcurs pacientul descrie
durere, fotofobie, ochiul se înroseşte şi poate să apară şi edemul local.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
Diagnosticul diferenţial trebuie să excludă:
 Blefarita - reprezintă inflamaţia marginii libere a pleoapei. Este o afecţiune cu
tendinţă la recidivă, asociată frecvent cu conjunctivita (blefaroconjunctivita);
 Orjeletul – este o infecţie de natură stafilococică a glandelor sebacee de la nivelul
pleoapelor, atât superioare, cât şi inferioare;
 Dacriocistita – reprezintă inflamaţia acută sau cronică a sacului lacrimal, infecţia
survenind în majoritatea cazurilor, secundar obstrucţiei canalului lacrimonazal;
 Conjunctivitele – sunt cele mai frecvente afecţiuni inflamatorii ale conjunctivei.
Interesează toate categoriile de vârstă. Varietatea de forme clinice(virale, bacteriene,
fungice, antigenice) se caracterizează printr-un tablou clinic comun, însă există şi unele
diferenţe care ajută la stabilirea etiologiei şi a tratamentului corespunzător;
 Keratita – sub termenul de keratită sunt reunite toate inflamaţiile de la nivelul
corneei;
 Uveita – reprezintă inflamaţia intraoculară atât a tractului uveal(alcătuit din iris, corp
ciliar şi coroidă), cât şi a structurilor învecinate(retină,corp vitros,nerv optic);
 Cataracta – se datorează opacifierii cristalinului, etiologia sa fiind multifactorială;
 Glaucomul – este o afecţiune oculară asociată cu creşterea tensiunii
intraoculare(TIO), acesta având drept consecinţă atrofia nervului optic şi alterarea
câmpului vizual;
 Retinopatia diabetică – diabetul zaharat este o patologie des întâlnită, importantă
prin răsunetul său asupra vaselor sangvine , retinei , cordului , rinichiului.

PROGNOSTIC
Prognosticul pacienţilor cu traumatisme oculare variază în funcţie de afecţiune:

Arsurile chimice au un prognostic ce depinde de substanţa implicată în agresiune. Dacă

este vorba de o bază, prognosticul este rezervat deoarece acestea pot afecta foarte grav
ochiul. Bazele sunt capabile să treacă uşor prin membranele celulare, atacând sever
integritatea ţesuturilor cu care vin în contact. Dacă leziunea a fost extinsă, pacientul
poate chiar să îşi piardă vederea. Există însă şi substanţe chimice cu care pacienţii vin în
contact dar care se vindeca fără a lăsa sechele.
Hemoragiile subconjunctivale, abraziunile corneene si irita traumatică au un prognotic
foarte bun, cu recuperarea completă.
Hifema are un prognostic ce depinde de dimensiunile ei efective, precum şi de
resângerare.
Fracturile orbitale - prognosticul depinde de natura si extinderea fracturii. Unele fracturi
sunt importante şi au indicaţie de intervenţie chirugicală.
Plăgile palpebrale au un prognostic favorabil, însă există şi în aceste cazuri riscul de
apariţie a complicaţiilor infecţioase, dar şi a cicatrizărilor inestetice.
Plăgile oculare au întotdeauna un prognostic rezervat - Corpii străini intraoculari au un
prognostic favorabil, însă fragmentele de rugină neîndepărtate pot determina apariţia
tulburărilor vizuale (situaţie rar întâlnită). Dacă însă corpul străin a fost localizat adânc
în structura globului ocular, îndepărtarea lui nu este atât de uşoară şi procedeul de
extragere poate fi complicat. În aceste situaţii prognosticul depinde de localizarea exactă
a corpului străin şi de proximitatea lui faţă de structurile vitale ale ochiului.
Leziunile induse de radiaţii au un prognostic bun keratita indusa de ultraviolete se
vindeca de obicei în câteva zile, iar retinopatia răspunde bine la măsuri preventive. În
aceste situaţii este importantă reducerea expunerii la soare, prognosticul fiind influenţat
direct de acest factor. Dacă pacienţii nu se protejează de soare, poate să apară tulburarea
acuităţii vizuale şi chiar diminuarea vederii datorită leziunilor retiniene.

TRATAMENT
Tratament la domiciliu
Arsurile chimice sunt destul de complexe şi se recomandă prezentare la medic în cazul
în care substanţa de contact este periculoasă : caustică, acid, bază. Dacă însă pacientul a
intrat în contact cu săpun, creme, cel mai bine este să se spele cât mai repede cu apă din
abundenţă. Deşi se recomandă soluţie salină, este tolerată şi apa de la robinet, în cazul în
care această soluţie nu este disponibilă. În cazul leziunilor chimice timpul este foarte
important: pacientul trebuie să se spele pe ochi şi în ochi cât mai repede, chiar imediat.
Specialiştii recomandă că spălarea să se facă timp de minim 20 de minute, iar în acest
interval pleoapele trebuie ţinute deschise cât mai larg.

Tratamentul hemoragiilor subconjunctivale este minim.

Se recomandă evitarea frecării ochiului pentru a nu se înroşi şi pentru a nu îl expune
unor alte traumatisme. În general, cazurile necomplicate se rezolvă de la sine, iar
leziunea se vindecă în timp.

Abraziunile corneene
Sunt afecţiuni care ar trebui să beneficieze exclusiv de tratament de specialitate deoarece
se pot complica şi afecta sever integritatea structurală şi funcţională a ochiului. Există o
serie de sfaturi adresate pacienţilor care au astfel de leziuni, însă acestea au mai degrabă
scop de a preveni apariţia acestora. În cazul în care persoanele utilizează frecvent lentile
de contact trebuie sa fie foarte atente în manipularea acestora, în îndepartarea şi apoi
montarea lor deoarece pot cauza leziuni superficiale la nivelul ochiului. Dacă au apărut
leziuni se recomandă evitarea purtării lor o perioadă, în funcţie de sfatul medicului
oftalmolog.

Irita traumatică
Poate fi prevenită sau ameliorată prin utilizarea ochelarilor de soare cu filtru împotriva
radiaţiilor ultraviolete. Ei sunt indicaţi în special pe durata tratamentului, şi chiar
anterior începerii sale propriu-zise.

Hifema
Este o urgenţă medicală, pacienţii nu trebuie să o ignore şi se recomandă prezentarea
grabnică la medic. Până când se poate institui tratamentul medical adecvat sunt
recomandate următoarele : evitarea poziţiei culcat, evitarea eforturilor fizice şi a
suprasolicitărilor oculare şi evitarea administrării unor analgezice de tipul aspirinei,
deoarece aceasta are proprietaţianticoagulante şi cresc riscul de sângerare.

Pacienţii cu fracturi orbitale

Sunt sfătuiti să aplice local comprese cu gheaţă pentru a reduce tumefacţia şi durerea, să
ţină capul ridicat şi să evite administrarea de aspirină sau alte medicamente cu
efect anticoagulant pentru a evita complicaţiile hemoragice.

Plăgile palpebrale
Necesită îngrijiri medicale specializate. Îngrijirile la domiciliu nu sunt indicate deoarece
există riscul de suprainfectare locală cu complicaţii. Pacienţii nu trebuie să atingă zona
traumatizată şi nici ochiul, şi de asemenea trebuie săevite aspirina ca analgezic. Plăgile
oculare (corneene, sclerale) trebuie tratate de urgenţă de către specialişti şi nu au
indicaţie de tratament la domiciliu. Pacientul trebuie să evite, ca şi în celelalte cazuri,
adminstrarea de aspirina ca analgezic.

Corpii străini intraoculari

Pot fi îndepărtaţi prin clătirea uşoara a ochiului cu apă proaspată din abundenţă.
Majoritatea vor fi spălaţi prin această metodă, excepţie făcând cei care sunt inclavaţi în
epiteliul corneean. Nu se recomandă ştergerea suprafeţei oculare cu batiste, serveţele sau
orice altceva deoarece nu se va reuşi înlăturarea agentului străin, însă se poate leza
suplimentar corneea (abraziunile corneene minore apar frecvent în urma acestor
manevre nerecomandate).

Tratamentul de specialitate
Tratamentul de specialitate în cazul traumatismelor oftalmologice depinde foarte mult de
natura acestuia. Majoritatea sunt urgenţe medicale şi pacientul este sfătuit să se prezinte
cât mai repede la spital în vederea diagnosticării şi tratării corecte a acestora.

Tratamentul arsurilor chimice

Constă în îndepărtareasubstanţei chimice
Aceasta poate fi conţinută în particule sau detritusuri. Secundar înlăturării acesteia se fac
spălături oculare. Acestea sunt realizate chiar dacă pacientul şi-a făcut deja spălături
acasă. Spălăturile se fac cu ser sau orice alt lichid netoxic, steril. Sunt realizate timp de
minim 30 de minute, verificându-se apoi pH-ul secreţiei lacrimale. Spălăturile se
realizează până ce acesta devine neutru. Gesturile terapeutice consecutive diferă în
funcţie de natura substanţei chimice propriu-zise : dacă este vorba de alcali sau acizi,
pupila se dilată cu o substanţă specială iar pacientul poate primi şi colire cu antialgice.

În tratamentul arsurilor severe sunt indicate : administrarea de soluţie de acid ascorbic,

administrarea de cisteină, de agenţi hipotensivi oculari (arsurile pot modifica sever
structura ochiului, favorizând apariţia hipertensunii intraoculare) şi tratament antibiotic
particular.
În cazul în care evoluţia pacientului nu este favorabilă şi nu se producereepitelizarea
tisulară, se recomandă aplicarea unui pansament local sau a unor lentile de contact
terapeutice. Cele mai grave sunt arsurile cu alcaline, ele fiindcel mai greu de tratat şi
având un prognostic mai rezervat.

Tratamentul hemoragiilor subconjunctivale

Este relativ simplu şi constă în pansarea ochiului, punerea acestuia în repaus. Cu timpul,
sângele se resoarbe şi vederea pacientului este refacută, fără să existe sechele ale
traumatismului. Pacientul nu trebuie să frece ochiul şi este sfătuit să asigure o toaletă
locală riguroasă. În cazul în care pacientul acuză un prurit local, acesta este tratat prin
aplicarea de lacrimi artificiale în ochiul respectiv. Acestea sunt indicate doar în situaţii
particulare deoarece se pare că lacrimile artificiale încetinesc procesul de vindecare al
hemoragiilor.

Pacienţii cu hifema
Sunt adesea internaţi în secţiile specializate pentru a fi ţinuţi sub observaţie. Sunt sfătuiti
să ţină capul cât mai ridicat, motiv pentru care patul este înclinat iar capul patului şi
perna sunt pozitionate mai sus decât de obicei (de cele mai multe ori la 45- 60 de grade
faţa de orizontală). Pupilele pot fi dilatate cu substanţe speciale, iar ochiul va fi acoperit
cu un pansament (opţional). Local se pot aplica comprese cu gheţă sau, dacă durerea este
intensă, se administrează acetaminofen. Nu este indicată folosirea aspirinei ca analgezic
deoarece predispune la hemoragii. Dacă recomandările specialiştilor sunt urmate
întocmai, pacienţii se pot îngriji şi acasă.

Tratamentul iritei traumatice

Implică administrarea de colire cu antiinflamatoare sau cu substanţe ce pot dilata pupila.

Abraziunile corneene
Au un tratament particular, în funcţie de gravitate şi de localizarea lor. În general,
tratamentul cuprinde :aplicarea locală de comprese cu gheaţă pentru 24- 48 de ore pentru
a reduce edemul. Sunt recomandate măsuri terapeutice mai agresive doar în cazul în care
situaţia se complică iar ochiul se înroseşte, se edemaţiază, durerea este accentuată şi apar
chiar şi scurgeri oculare.

Fracturile orbitale
Sunt tratate în funcţie de contextul în care apar. Unele cazuri sunt urgenţe medico-
chirurgicale, altele sunt considerate cazuri semiurgente. Strict din punctul de vedere al
interesării oculare se practică : aplicarea de comprese cu gheţă şi ţinerea capului pe un
plan înclinat în sus cu 60 de grade faţă de orizontală, adminstrarea de analgezice simple,
de tipul acetaminofenului, pentru tratarea durerii, administrarea unui decongestionant
nazal şi a unui antibiotic. Acestea se pot administra timp de 1- 2 săptămâni. În cazul în
care pacientul are indicaţie de intervenţie chirugicală se recomandă efectuarea acesteia
după ce inflamaţia şi edemul s-au redus deoarece altfel pot să apară complicaţii locale.

Plăgile
Sunt leziuni care trebuie, de cele mai multe ori, suturate. Dacă leziunea a apărut într-o
zonă mai puţin critică şi are dimensiuni mici, poate fi lasată să se vindece singură,
medicul urmărindu-i atent evoluţia. Dacă însă plaga are localizare critică, se recomandă
sutura şi pansarea ochiului respectiv. Se recomandă aplicarea imediatăa unui tratament
antibiotic, atât pe cale locală cât şi generală. Plăgile oculare sunt suturate doar sub
anestezie, iar dacă situaţia o impune, pacientul poate fi chiar operat pentru rezolvarea
cazului.

Corpii străini intraoculari

Sunt extraşi, cel mai adesea cu pensa, însă ei pot fi îndepărtaţi şi cu un ac steril. Dacă
însă corpul străin este situat adânc în ochi, el se îndepărtează doar în sala de operaţii,
după anestezierea pacientului. Se recomandă de asemenea tratament cu antibiotice,
cicloplegice şi un pansament steril.

fig.16. măsură de prim ajutor pentru înlăturarea corpilor străini

PREVENIRE

O mare parte din traumatismele oftalmologice pot fi prevenite prin purtarea de ochelari
de soare sau de ochelari de protecţie.
Pacienţii sunt sfătuiţi:
Să nu se frece excesiv la ochi;
Să evite bronzarea în salon fără să poarte ochelari speciali;
Să nu privescă niciodată direct soarele. Este foarte importantă alegerea şi purtarea unei
perechi de ochelari de soare care să aibă filtru de protecţie anti ultraviolete şi nu doar din
motive estetice;
Să poarte ochelari de protecţie dacă lucrează în medii industriale, laboratoare.

COMPLICAȚII
Cele mai frecvente complicaţii includ:
În cazul arsurilor chimice: ischemie limbică, dezvoltarea “ochiului de porţelan “, alb,
care este predispus la perforarea corneei;
-În cazul corpilor stăini cu localizare intraoculară: apariţia metalozelor;
În cazul hifemei: apariţia hemosiderozei şi a heterocromiei, precum şi creşterea presiunii
intraoculare ca urmare a acumulării sângelui;
-În cazul eroziunilor corneei: apariţia cicatricilor corneene;
-În cazul plăgilor oculare: infecţie gravă care impune extragerea ochiului, oftalmie
simpatică.
Pe lângă aceste complicaţii specifice, traumatismele oftalmologice se pot complica, în
general cu: cicatrizări,uveite, hemoragii vitroase, cataractă, glaucom postraumatic,
dezlipire de retină.

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU

TRAUMATISME OCULARE

Examenul ocular clinic şi funcţional trebuie efectuat sistematic la toţi pacienţii, chiar
dacă în anumite cazuri simptomatologia orientează diagnosticul.
În cazul examinării trebuie să se stabilească motivul consultaţiei, să se evalueze
aspectele obiective prin examenul local şi investigaţiile paraclinice, iar în final, să se
stabilească diagnosticul şi tratamentul.
EXAMENUL CLINIC LOCAL
Examenul clinic local face parte din orice examinare oftalmologică de rutină, oferind
elemente de mare valoare pentru orientarea investigaţiilor paraclinice şi a diagnosticului:
-tumefacţie sau plăgi palpebrale;
-hiperlăcrimare;
-hiperemie conjunctivală;
-prezenţa exoftalmiei sau enoftalmiei;
-anomalii ale pupilei(anizocorie);
-prezenţa unor formaţiuni chistice sau pseudotumorale la nivelul pleoapelor;
MĂSURAREA ACUITĂȚII VIZUALE
Acuitatea vizuală reprezintă capacitatea ochiului de a percepe forma, conturul, mărimea
şi detaliile elementelor din spaţiu.
Măsurarea acuităţii vizuale este cel mai important şi mai uşor de efectuat test de
evaluare a funcţiei vizuale.
Determinarea acuităţii vizuale se face atât pentru distanţă, cât şi pentru aproape , pentru
fiecare ochi în parte, cu ajutorul optotipului.
Optotipul este un panou luminat electric (pentru a asigura o iluminare uniformă), care
prezintă litere şi cifre pe mai multe rânduri, de mărimi diferite, ce scad progresiv de sus
în jos. În partea dreaptă a fiecărui rând este trecută acuitatea vizuală corespunzătoare.
Pentru copii, testele conţin imagimi uşor de recunoscut : obiecte sau animale.
Distanţa optimă pentru determinarea acuităţii vizuale este de 5 metri, aceasta
reprezentând infinitivul oftalmologic, care asigură emetropului un repaus acomodativ
cvasitotal.
Măsurarea acuităţii vizuale se face monocular, ochiul contralateral fiind acoperit cu o
lentilă mată; mai întâi măsurarea se face fără corecţie, apoi cu lentile schimbate succesiv
în rama de probă.
Dacă pacientul vede primul rând de la panou, acuitatea vizuală se notează
VOD=1/10(VOD=vederea pentru ochiul drept). Pentru rândul al II-lea, VOD=1/8;
rândul al III-lea:VOD=1/6; rândul al IV-lea:VOD=1/4; rândul al V-lea:VOD=1/3; rândul
al VI-lea: VOD=1/2; rândul al VII-lea: VOD=2/3. Citirea literelor de pe ultimul rând de
la panou corespunde unei acuităţi vizuale de 1,fiind vorba de un ochi emetrop.
În situaţia în care pacientul nu distinge literele de pe primul rând al optotipului,
examinatorul se apropie de pacient la distanţa de 4 metri indicându-i un număr de
degete. Dacă pacientul le vede, notăm: VOD= n.d la 4 m(numără degetele la patru
metri). Dacă nu poate aprecia corect, examinatorul se apropie la 3 metri, la 2 metri, la un
metru, la 50 centimetri, la 20 de centimetri, notând vederea corespunzătoare.
Dacă la distanța de 20 centimetri pacientul nu poate distinge numărul de degete indicate,
examinatorul va mișca mâna în fața ochiului pacientului, la o distanță mai mică de 20 de
centimetri, și va nota VOD=p.l.(percepe lumina), iar absenţa sa se notează VOD=f.p.l.
(fără percepţia luminii).
Se va proceda în acelaşi mod şi pentru ochiul stâng.
Pentru măsurarea acuităţii vizuale la citit, se va utiliza un test de aproape, numit
proxotip, distanţa optimă fiind de 25 de centimetri. Determinarea acuităţii vizuale la
aproape se va face monocular,apoi binocular,mai întâi fără corecţie apoi cu lentile
montate succesiv în rama de probă.
Dacă la montarea lentilelor corectoare în rama de probă nu se constată o îmbunătăţire a
acuităţii vizuale, se notează de exemplu, VOD=1/8n.c.(nu corectează).
În urma examinării,se poate constata o scădere a acuității vizuale, caz în care sunt
necesare examene de complementare pentru depistarea cauzelor: autorefractometria,
oftalmoscopia, perimetria, tonometria etc.
Acuitatea vizuală poate fi influențată de o serie de factori, prezenți în tabelul următor.

Factorii care influențează acuitatea vizuală

 Distanța de prezentare a testului
 Gradul de iluminare al testului
 Contrastul dintre test şi fond
 Timpul de prezentare al testului
 Iluminarea mediului ambient
 Prezența viciilor de refracție
 Prezența unor afecțiuni oculare (glaucom, DMLV, cataractă etc.)
 Binocularitatea
 Vârsta
 Starea de oboseală, oculară sau generală
Fig.17.panou pentru măsurarea acuității vizuale;
BIOMICROSCOPIA
Biomicroscopia este o metodă de examinare microscopică a polului anterior, a corpului
vitros și a retinei.
Biomicroscopul este un instrument esențial în diagnosticul afecțiunilor oculare. Prin
utilizarea unor dispozitive auxiliare (lentila Volk, lentila de gonioscopia ) se pot examina
toate structurile ochiului. Este alcătuit dintr-un microscop binocular, un sistem de
iluminare și un mecanism care le leagă pe amândouă.
Examenul biomicroscopic are loc în camera obscură și permite observarea celor mai fine
modificări ale structurilor oculare: pleoape, conjunctivă, cornee, umoarea apoasă, iris,
cristalin, corpul vitros, retina. De asemenea, permite măsurarea presiunii intraoculare.
Fig.18.biomicroscop;
OFTALMOSCOPIA
Oftalmoscopia este o metodă de examinare a ochiului cu oftalmoscopul, aparat care
permite să se observe interiorul globului ocular : retina, coroida și papila nervului optic,
părți care constituie fundul de ochi.
Examinarea se poate face prin:
-biomicroscopie;
-oftalmoscopie-cu imagine dreaptă;
-oftalmoscopie indirectă-cu imagine răsturnată.
Oftalmoscopia se face în camera obscură, după dilatarea prealabilă a pupilei cu
midriatice.
Există o metodă de oftalmoscopie indirectă și alta directă.
Oftalmoscopia directă
În oftalmoscopia directă se folosesc oftalmoscoape electrice care realizează o imagine
dreaptă a fundului de ochi, mărită de 12-16 ori; sursa de lumină este plasată în mânerul
aparatului.
Un important avantaj al acestei metode este acela că permite examinarea la patul
bolnavului.
Oftalmoscopia indirectă
Oftalmoscopia indirectă se efectuează cu ajutorul unei oglinzi concave, care reflectă
lumina venită de la un bec situat lateral spre ochiul care trebuie examinat.
Realizează o imagine de ansamblu răsturnată și mărită de patru ori a fundului de ochi.
Este foarte utilă pentru vizualizarea periferiei retiniene. Este cea mai indicată metodă în
dezlipirea de retină.Se poate efectua și pe pupilă mică(nedilatată), însă se obțin rezultate
mai bune pe pupila dilatată.
ECOGRAFIA
Ecografia este o metodă de examinare care utilizează ultrasunetele în scop diagnostic. Se
bazează pe emiterea discontinuă de ultrasunete urmată de interpretarea undelor reflectate
de diferitele structuri oculare.

Principalele indicaţii ale examenului ecografic în oftalmologie

 Măsurarea axului antero-posterior al ochiului
 Determinarea grosimii corneei
 Decelarea tumorilor intraoculare şi orbitare
 Observarea unghiului camerular
 Detectarea dezlipirilor de retină
 Evidenţierea anomaliilor vasculare
 Scanarea nervului optic
 Scanarea muşchilor extraoculari
 Evaluarea post-traumatică a globului ocular (hematoame, dezinserţii
musculare)
 Evidenţierea corpilor străini
 Detectarea fracturilor orbitare

Examinarea se realizează prin aplicarea sondei pe suprafaţa oculară, după aplicarea în

prealabil a unui gel care asigură un contact mai bun.
Fig.19.ecografia oculară;
TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ
Tomografia computerizată este o tehnică imagistică de examinare care foloseşte razele X
pentru a obţine imagini detaliate ale structurilor oculare. Este utilizată în mod curent în
practica oftalmologică,permiţând:
 Vizualizarea pereţilor orbitari(evidenţierea fracturilor şi a leziunilor osoase);
 Decelarea tumorilor;
 Observarea unor anomalii ale nervului optic;
 Examinarea glandei lacrimale şi a sacului conjunctival;
 Detectarea corpilor străini intraoculari de natură metalică.
Este tehnica primară de investigare la majoritatea pacienţilor cu traumatisme şi tumori
orbitare.
Fig.20.tomag
rafia computerizată oculară;
TOMOGRAFIA ÎN COERENȚA OPTICĂ (OCT)
 Metodă imagistică modernă;
 Este non-contact, lipsită de complicaţii ,repetabilă(fără riscuri). Patologia general
asociată nu reprezintă o contraindicaţie;
 Foloseşte principiul interferometriei laser pentru a realiza achiziţia în vivo de
imagini reprezentând secţiuni ale structurilor retiniene, cu o rezoluţie de aproximativ 5-
10;
 Se obţin imagini ale straturilor retiniene cu rezoluţie spaţială înaltă (10),
“imagistica structurală a ochiului”.
ANGIOFLUOROGRAFIA (AFG)
 Este o investigaţie care se aplică pe scară largă de peste 40 de ani;
 Este o metodă minim invazivă, ce necesită injectarea i.v. a substanţei de contrast ,
ceea ce poate determina reacţii adverse în cazuri rare;
 AFG este o metodă de diagnostic care permite vizualizarea secvenţială a
circulaţiei sangvine la nivelul retinei, coroidei şi irisului, oferind date asupra proceselor
fiziopatologice.
Aparatura folosită a devenit din ce în ce mai sofisticată, iar imaginile obţinute prezintă o
acurateţe înaltă.

CAPITOLUL IV INTERVENȚIILE ASISTENTULUI ÎN ÎNGRIJIREA

BOLNAVULUI CU TRAUMATISME OCULARE

INTERNAREA BOLNAVULUI

Fig.21. Echipa medicală care întâmpină bolnavul

Acte necesare la internare

Pacientul cu domiciliul în judeţ se va prezenta la biroul internări cu:
actul de identitate;
certificatul de naştere în cazul copiilor;
biletul de internare semnat de medicul din ambulator sau medicul de familie şi vizat de
medicul de gardă al secţiei în care urmează să se interneze;
dovada calităţii de asigurat (personalul din cadrul biroului de internări poate
verifica calitatea de asigurat a pacientului accesând baza de date cu asiguraţii CJAS;
în cazul în care asiguratul este salariat va prezenta adeverinţă de salariat cu
numărul de zile de concediu medical efectuat în ultimile 12 luni.
Pacientul cu domiciliul în alte zone decât judeţse va prezenta la biroul internări cu:
actul de identitate;
certificatul de naştere în cazul copiilor;
biletul de internare semnat de medicul din ambulator sau medicul de familie şi vizat de
medicul de gardă al clinicii în care urmează să se interneze;
în cazul în care asiguratul este salariat va prezenta adeverinţă de salariat cu
numărul de zile de concediu medical efectuat în ultimile 12 luni;
obligatoriu dovada calităţii de asigurat eliberată de CJAS de domiciliu.

Intervenţii autonome (din proprie iniţiativă)

preiau bolnavul adus în secţie şi îl însoţesc în salon; îi arăt patul;

prezint bolnavului colegii de salon;
iniţiez bolnavul asupra regulamentului de ordine interioară;
după instalare completez foaia de temperatură;
liniştesc însoţitorii bolnavului, le comunic salonul în care a fost internat bolnavul şi le
arăt programul vizitelor;
explic bolnavului că în dimineaţa următoare până la terminarea explorărilor
planificate, să nu mănânce, să nu bea şi să nu fumeze.

Intervenţii delegate( la recomandarea medicului):

recoltez probele biologice şi patologice pentru analize de laborator;
pregătesc bolnavul pentru explorări.

ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE SPITALIZARE

Scopul spitalizării bolnavului este vindecarea, protejarea lui se v-a face prin:
îngrijirea bolnavului;
medicație;
alimentația bolnavului;
tehnici speciale de îngrijire;
urmărirea bolnavului;
instrumentar;
recoltarea produselor biologice.

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE ȘI VEGETATIVE

Funcțiile vitale includ: respirația, pulsul, tensiunea arterială și temperatura. Funcțiile
vegetative cuprind: diureza, restabilirea tranzitului intestinal și faciesul bolnavului.
 Măsurarea şi notarea respiraţiei:
scop - evaluarea funcţiei respiratorii;
amplitudinea mişcărilor respiratorii;
- ritmul;
frecvenţa.

elemente de apreciat - ceas cu secundar;

pix cu pastă verde;
foaie de temperatură.
intervenţiile asistentei
aşezarea pacientului în decubit dorsal;
plasarea mâinii, cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui ;
numărarea inspiraţiilor timp de un minut ;
consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură( fiecare linie
orizontală reprezintă o respiraţie) ;
unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea curbei ;
ritmul regulat: 18- 20 respiraţii pe minut.

 Măsurarea şi notarea pulsului

Fig.22. Măsurarea pulsului;

scop – evaluarea funcţiei cardiovasculare.

elemente de apreciat - ritmicitate;
frecvenţă;
celeritate;
amplitudine.
locul de măsurare - oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un
plan osos: artera radială, femurală, humerală, carotidă, temporală, pedioasă.
materiale necesare - ceas cu secundar;
pix cu mină roşie.
intervenţiile asistentei
pregătirea psihică a pacientului;
-asigurarea repausului fizic şi psihic 10-15 minute;
-spălarea pe mâini, reperarea arterei, fixarea degetelor palpatoare pe traiectul
arterei;
-exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor;
-numărarea pulsaţiilor timp de un minut;
-consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură, ţinând cont
că fiecare linie orizontală a foii reprezintă 4 pulsaţii;
-unirea valorii prezente cu cea anterioarăcu o linie pentru obţinerea curbei ;
-puls regulat= 80-90/minut.

 Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale (TA)

scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare ( forţa de contracţie a inimii, rezistenţa
determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor),
elemente de evaluat: -tensiune arterială sistolică ( maximă);
tensiune arterială diastolică ( minimă).
materiale necesare: aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale cu stetoscop biauricular,
tampon de vată, alcool, pix cu mină roşie.
metoda de determinare: ascultatorie.
Fig.24. Asistenta medicală măsoară TA;

Intervenţiile asistentei:
pregătirea psihică a pacientului;
asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;
spălarea pe mâini;
se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului sprijinit şi în extensie ;
se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a
manşetei;
se introduce olivele stetoscopului în urechi;
se pompează aer în manşeta pleumatică, cu ajutorul perei de cauciuc până la
dispariţia zgomotelor pulsatile;
se decomprimă progresiv din manşetă prin deschiderea supapei, până când se
percepe primul zgomot arterial ( care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime);
se reţine valoarea indicată de acul mamometrului, pentru a fi consemnată ;
se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;
se reţine valoarea indicată de acul mamometrului, în momentul în care zgomotele dispar,
aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;
se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de
culoare roşie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur ;
se unesc liniile orizontale cu cele verticale şi se haşurează spaţiul rezultat ;
se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrane cu alcool.

 Măsurarea şi notarea temperaturii

scop: - evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.
locul de măsurare: - axilă, plică inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin.
materiale necesare:- termometru maximal;
casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile;
recipient cu soluţie dezinfectantă;
tavă renală;
lubrifiant;
alcool medicinal;
ceas.
intervenţiile asistentei:
pregătirea materialelor lângă pacient;
pregătirea psihică a pacientului;
spălarea pe mâini;
se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă ;
se clăteşte şi se şterge cu o compresă, se scutură ;
se verifică dacă este în rezervor mercurul.
pentru măsurarea în axilă:
se aşează pacientul în decubit dorsal sau în poziţie şezând ;
se ridică braţul pacientului;
se şterge axiala prin tamponare cu prosopul pacientului ;
se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralel cu toracele ;
se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a
toracelui ;
dacă pacientul este slăbit, braţul va fi menţinut în această poziţie de către
asistentă ;
termometrul se menţine timp de 10 minute ;
valori normale: 36,5- 37C.

pentru măsurarea în cavitatea bucală:

-se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă a
arcadei dentare;
-pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas ;
-se menţine termometrul timp de 5 minute ;
-după terminarea timpului de menţinere a termometrului, acesta se scoate, se
şterge cu o compresă ;
-se citeşte gradaţia la care a ajuns mercurul termometrului ;
-se spală termometrul, se scutură ;
-se introduce în recipientul cu soluţie dezinfectantă ( soluţie Cloramină 1%) ;
-se notează valoarea obţinută, pe o foaie de temperatură ;
-notarea unui punct pe vertical, corespunzătoare datei şi timpului zilei, socotind,
pentru fiecare linie orizontală a foii, două diviziuni de grad ;
-se uneşte valoarea precedată cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei termice;
-în alte documente, se notează cifric ;
-interpretarea curbei termice.

De reţinut:
în mod curent, temperatura se măsoară dimineaţa,între orele 7-8 şi după amiază, între
orele 18-19 ;
temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 4-5
zecimi de grad mai joasă decât cea centrală ;
măsurarea temperaturii în cavitatea bucală este contraindicată la pacienţii cu afecţiuni
ale cavităţii bucale, înainte cu 10 minute de introducerea termometrului în cavitatea
bucală, pacientul nu va consuma lichide şi nici nu va fuma ;
măsurarea temperaturii în vagin urmăreşte aceleaşi etape ca la măsurarea rectal,
introducându- se termometrul în vagin; este contraindicat în bolile aparatului genital
feminin; valoarea ei este mai mare cu 0,5 grade decât cea axilară ;
pentru măsurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza şi termometre
electronice.
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ȘI HIDRATAREA ORGANISMULUI
Preiau de la medic:
indicaţiile şi prescripţiile referitoare la medicaţie;
căile şi modul de administrare ;
alte procese de îngrijire şi de tratament ce trebuie efectuate bolnavului. Trebuie să
respect regulile de administrare a medicamentelor:
respect medicamentul prescris de medic;
identific medicamentul prescris după etichetă, forma de prezentare, culoare,
miros, consistenţă;
verific calitatea medicamentelor, observând integritatea, culoarea medicamentelor
sub formă de soluţie;
respect căile de administrare prescrise de medic ;
respect orarul şi ritmul de administrare a medicamentelor ;
respect doza de medicament – doză unică şi doză/24h,
respect somnul fiziologic al pacientului – organizez administrarea în afara orelor
de somn (se trezeşte pacientul în cazul administrării antibioticelor);
evit incompatibilităţile medicamentoase.
Medicaţia oftalmologică cuprinde pe de o parte substanţe administrate în scop terapeutic
, iar pe de alta, substanţe utilizate în scop diagnostic, aşa cum sunt coloranţii,
midriaticele şi cicloplegicele.
Cele mai multe dintre medicamentele utilizate sunt incluse în terapeutica generală:
antibiotice, vitamine, antiinflamatoare etc. Specifice practicii oftalmologice sunt
mioticele şi midriaticele, lacrimile artificiale, cicloplegicele şi hipotensoarele oculare.
SPĂLĂTURA OCULARĂ
Definiţie: prin spălătură oculară se înţelege introducerea unui curent de lichid în sacul
conjunctival.
Scop: terapeutic:-în procesele inflamatoare ale conjunctivei;
-în prezenţa unor secreţii conjunctivale abundente;
-pentru îndepărtarea corpilor străini.
Pregătire :
Materiale:
de protecţie: prosoape;
sterile: -comprese, tampoane de vată;
-undină sau alt recipient(picurător); c)nesterile: tăviţă renală; d)medicamente: -acid boric
3%;
-ser fiziologic;
-oxicianat de mercur 1/5000;
-apă bicarbonată 22%o.
Pacient a)psihic:
-se anunţă pacientul;
-i se explică necesitatea şi inofensivitatea tehnicii. b)fizic:
-se aşează pacientul în poziţie şezând , cu capul aplecat pe spate, cu privirea în sus;
-se protejează ochiul sănătos cu o compresă sterilă;
-se protejează cu un prosop în jurul gâtului;
-se aşază tăviţă renală lipită de gât, de partea ochiului ce urmează a fi spălat(susţinută de
bolnav sau ajutor);
-dacă starea generală nu permite poziţia sezând, pacientul va sta în decubit dorsal
sau lateral, cu capul aplecat înapoi. Execuţia :
Participă două asistente: una supravegheză pacientul şi-l menţine în poziţia aleasă,
cealaltă efectuează tehnica;
Se spală pe mâini; se dezinfectează;
Verifică temperatura lichidului de spălătură: 37 grade C(temperatura mai joasă
declanşează refluxul de închidere a pleoapelor);
Aşază pe cele două pleoape câte o compresă îmbibată în soluţia antiseptică
de spălare;
Deschide fanta palpebrală cu degetele mâinii stângi şi toarnă încet lichidul din undină
(sau alt recipient) în sacul conjunctival, evitând corneea;
Solicită pacientul să rotească ochiul în toate direcţiile;
Repetă tehnica la nevoie şi verifică prezenţa corpilor străini în lichidul de spălătură(când
este cazul);
Îndepărtează tăviţa renală.
Îngrijirea ulterioară a pacientului:
-usucă faţa pacientului;
-aspiră lichidul rămas în unghiul nazal al ochiului;
-îndepărtează compresa de pe ochiul protejat ;
-aşază pacientul în poziţie comodă; Notarea în foaia de observaţie:
-se notează tehnica şi numele persoanei care a efectuat-o;
-aspectul lichidului de spălătură.

EXTERNAREA BOLNAVULUI

Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medicul curant și de șeful de
secție. Asistenta va aduce toate documentele referitoare la bolnav pe care le va pune la
dispoziția medicului de salon.
Asistenta va fixa cu bolnavul ora plecării, pentru a-i putea asigura alimentația până în
ultimul moment; asistenta cu 2-3 zile înaintea ieșirii din spital, va anunța familia
bolnavului și va da explicațiile primite de la medic, cuprinse în biletul de ieșire. Va
lămuri, în special, prescripțiile referitoare la tratamentul medicamentos,dacă bolnavul şi-
a însușit în mod corespunzător tehnicele necesare pentru tratamentul la domiciliu și va
insista ca la data indicată să se prezinte la control.
Asistenta va însoți bolnavul până la vestiare, unde îl va ajuta să primească hainele și va
lua de la bolnav lucrurile de la spital. Înainte de externare asistenta medicală va verifica
dacă bolnavul are biletul de ieșire și rețetele pentru tratamentul prescris.
 CAPITOLUL V

Cazul nr. 1

Plan de îngrijire a unui pacient ce prezintă durere, senzație de arsură și de corp străin în
ochi, tulburări de vedere, lăcrimare, fotofobie, anxietate, hemoftalmie.

Foaie de observație

Nume: B; Prenume: C; Vârsta : 30 de ani ; Sex : masculin ; Religie : ortodox ;

Rasa : albă ; Cetăţenie : română ;
Domiciliu : Iezer, comuna : Hilişeu-Horia, judeţul : Botoşani ;
Ocupație : salariat ;
Data internării: 10.01.2023
Data externării: 15.11.2023
Diagnostic la internare:Traumatism ocular și corp străin intraocular.
Motivele internării: durere, senzație de corp străin în ochi, tulburări de vedere,
lăcrimare, fotofobie, anxietate, hemoftalmie.
Anamneză:
Antecedente Heredo-Colatarale: fără importanță.
Antecedente personale: fără importanță.
Istoricul bolii: Boala debutează brusc în urma unui accident casnic în urma căruia
corpul străin (o bucată ascuțită din plastic) a pătruns accidental în ochi, determinând
următoarea simptomatologie: durere, senzație de arsură și de corp străin în ochi,
tulburări de vedere, lăcrimare, fotofobie, anxietate, hemoftalmie.
ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

NEVOILE MANIFESTĂRI SURSA DE

FUNDAMENTALE DE DIFICULTAT
DEPENDENȚA E
1.Nevoia de a - -
respira și a
avea o bună
circulație.
2.Nevoia de a bea - lipsa poftei de - alimentație
și de a mânca. mâncare; insuficentă
-slăbiciune; cantitativ;
-paliditate. - refuzul de a
bea și de a
mânca;
- mediul
spitalicesc.
3.Nevoia de a - -
elimina.
4.Nevoia de a se - dificultate de a - tulburări de
mișca și de a avea se mobiliza; vedere;
o bună postură. -absența - durere;
activităților
 fizice. -fotofobie.
5.Nevoia de a -ore insuficiente -durere.
dormi și de a se de somn;
odihni. -ochi încercănaţi;
-oboseală.
6.Nevoia de a se -dificultate de a -
îmbrăca și de a se se îmbrăca și neîndemânare
dezbraca. dezbrăca. a de a se
îmbrăca și
dezbrăca.
-fotofobie;
-lăcrimare.
7.Nevoia de a-și -subfebrilitate. -proces
menține inflamator.
temperatura
corpului în limite
normale.
8.Nevoia de a fi -neglijarea ținutei -dezinteres
curat, și a înfățișări sale. față de
îngrijit, de a proteja înfățișarea sa.
tegumentele și
mucoasele.
9.Nevoia de a evita -jenă oculară; -corpi străini;
pericolele. -senzaţie de -infecţie;
arsură; -tulburări de
-fotofobie; vedere;
-roșeață; -durere.
-agitație.

10.Nevoia de a -diminuarea -scăderea

comunica. interacțiuni cu acuităţii
alții; vizuale;
-inhibare în sine; -comunicare
-anxietate; ineficientă.
-spaimă;
-agitaţie.

11.Nevoia de a -incapacitatea de -dificultatea

acționa conform a participa la de a participa
propriilor credințe activitățile din cauza
și valori. grupului religios internării în
de care spital.
 aparține.
12.Nevoia de a fi -incertitudine în -devalorizare;
preocupat în ceea ce privește -neputință.
vederea propria valoare.
realizării.
13.Nevoi de a se -dificultatea de a -tensiunea
recrea. se concentra în psihică;
timpul -agitație.
activităților
recreative.
14.Nevoia de a -lipsa de -lipsa unei
învăța cum să-și informații cu surse de
păstreze sănătatea. privire la informaţii.
boală,măsuri de
prevenire,tratame
nt;
-curiozitate cu
privire la
starea sa, cerere
de informaţii.

PLAN DE ÎNGRIJIRE

DIAGNOSTI OBIECTIVE INTERVENȚII

C DE AUTONOME-DELEGATE
NURSING
Durere din Pacientul să -asigur repaus la pat în camera
cauza prezinte o cu
prezenţei diminuare a durerii. semiobscuritate;
corpilor
străini, -ajut pacientul să descrie corect
manifestată durerea;
prin jenă -spăl cu apă din abundenţă
ochiul pentru
oculară,senzaţ îndepărta corpurile străine
ie de conjunctivale
arsură. -aşez pacientul într-o poziţie
antalgică(c
îi calmeze durerea), cu capul pe
două peRNE
 -administrez corect tratamentul
şi urmăr efectele
medicamentelor;
-monitorizez în permanenţă
funcţiile vit pregătesc
instrumentele necesare pentru
măsurarea tensiunii intraoculare.

Risc de Pacientul să nu -se administrează:CEFORT;

complicaţii prezinte risc de -învaţ pacientul să anunţe orice
din cauza complicaţii. schimba privire la boala sa;
infecţiei, -îi explic importanţa medicaţiei
manifestată corecte privire la procesul de
prin vindecare şi riscul complicaţiilor
fotofobie, ce pot suveni , nerespectâ
roşeaţă. indicaţiile.

Anxietate din Pacientul să nu -încurajez pacientul spunându-i

cauza prezinte anxietate. că este trecătoare ;
tulburării de -cercetez posibilităţile
vedere, bolnavului şi înce
manifestată câştig încrederea;
prin
nelinişte,agitaţ
ie.
Lăcrimare din Pacientul să nu mai -spăl cu apă din abundenţă
cauza corpilor lăcrimeze. ochiul pentru îndepărta corpurile
străini străine conjunctivale
prezenţi,
manifestată
prin
disconfort,
prurit;
Hemoftalmie Pacientul să nu mai -aplic pansament steril.
din cauza prezinte
lezării vaselor hemoftalmie.
de sânge,
manifestată
prin
fotofobie,
jenă
oculară.
Comunicare Pacientul să -liniştesc bolnavul cu privire la
comunice starea sa
ineficientă la eficient la nivel explicându-i scopul şi natura
nivel senzorial- intervenţii
senzorial- vizual. -familiarizez pacientul cu
vizual din mediul ambia
cauza scăderii -încurajez pacientul spunându-i
acuităţii că este
vizuale, trecătoare;
manifestată
prin anxietate, -cercetez posibilitățile
bolnavului de a
inhibare în comunica;
sine ,
nelinişte, -furnizez mijloace de
spaimă. comunicare verba
nonverbale;

-învăț pacientul să utilizeze

mijloace de
comunicare conform
posibilităților sale;
-asigur un mediu de securitate
liniștit;
-suplinesc pacientul în
satisfacerea nevo
sale.
Inapetență din Pacientul să -cercetez obiceiurile alimentare
cauza prezinte poftă ale paci
mediului de mâncare și să se și le corectez pe cele dăunătoare;

spitalicesc hidrateze în mod -recomand alimentație desodată,

adecvat. fără
,manifestată condimente, alcool, cafea;
prin
slăbiciune, -servesc alimentele în mod
paliditate. atrăgător , la
temperatură moderată și mese
regulate;
-urmăresc pacientul să consume
numai
alimente cuprinse în regim;

-fac bilanțul ingestă-excretă pe

24/h;
-administrez perfuzii cu ser
fiziologic, g
și vitamine.
Dificultate de Pacientul să - învăț pacientul, când se
a dormi și a beneficieze de somn trezește devre se ridice din pat
se odihni din corespunzător câteva minute, să citeas asculte
cauza calitativ și muzică, apoi să se culce din nou
scurgerii cantitativ. -îi asigur un mediu ferit de
umorii zgomot și de lumină puternică;
apoase, -aerisesc salonul de multe ori pe
manifestată zi;
prin ochi -întocmesc un program de
încercănați, odihnă corespunzător
oboseală. organismului;
-respect orele de somn ale
pacientului;
-planific pe cât posibil
administrarea tratamentului în
afara orelor de somn;
-administrez diazepam .

Cunoștințe Pacientul să -explorez nivelul de cunoștințe a

insuficiente acumuleze noi bolnav privind boala, modul de
din cauza cunoștințe cu privire manifestare, mă preventive și
lipsei unei la boala sa. curative, modul de particip
surse de intervenții și la procesul de
informații, recuperare;
manifestată -motivez importanța acumulării
prin de noi cunoștințe;
curiozitate cu -identific obiceiurile și
privire la deprinderile boln
starea sa. și le corectez pe cele dăunătoare
sănătăț
-recomand un regim de viață
ordonat , f emoții negative cu
respectarea orelor de
-educ pacientul să urmeze corect
tratam local și cel general;
-educ pacientul pentru a purta
ochelari
fumuriiîn timpul zilei, să evite
întuneric trecerile bruște de la
temperaturi scăzute
 căldură;
-încurajez și ajut pacientul la
dobândire deprinderi;
-încurajez pacientul privind
evoluția fav a boli dacă respectă
recomandările medi
-verific dacă a înțeles corect
mesajul.

TRATAMENTUL ESTE PRESCRIS DE MEDIC, ANTIBIOTICE CONFORM

ANTIBIOGRAMEI.

EXAMENE PARACLINICE

Data Examen Valori Valori

de normle obținute
laborator
10.11 Hemoglobi 11,2-15,7g/ 12,5g%
.2015 nă dl
.
Hematocrit 34,1-44,-9% 4,4ml

Leococite 3,98-10,04/ 7000/mm

ul
Trombocite 182- 260000/mm
369000/ul
Bazofile 0,1-1,2% 0%

Eozinofile 0,7-5,8% 4%
 Limfocite 19,3-51,7% 24%
Monocite 4,7-12,5% 8%
VSH 6-13mm/h 40mm/h
FBG 240-290mgl 400
a 100ml
ASLO Normal
Grup AII
sanguin
Rh Pozitiv
Timp de 8-12minute 10 minute
coagulare
(TC)
Timp de 3-4 minute 3 minute
sângerare
(TS)

EVALUARE FINALĂ

Pacientul B.C. este internat în secția de Oftalmologie a Spitalului Municipal

Dorohoi în data de 10.11.2015, prezentând traumatism ocular cu corp străin intraocular.
În urma tratamentului prescris de medic, respectarea regulilor de asepsie și
antisepsie au dus la o evoluție favorabilă a stării pacientului, astfel încât rolul asistentei
și pregătirea acesteia a dat rezultate bune, rezultând externarea pacientului.
Se externează cu următoarele recomandări:
repaus fizic;
protejarea ochilor;
evitarea expunerii la razele violente timp îndeungat;
evitarea frecării ochiului afectat;
spălarea ochiului cu ser fiziologic sau apă curată (de 3 ori pe zi);
educarea pacientului, dar și a familiei pentru autoîngrijire și îngrijiri;
educarea pacientului cu privire la respectarea unor măsuri de precauție.

Studiul de caz 2
Plan de îngrijire a unui pacient ce prezintă arsură oculară de gradul II provocată
agenți chimici (Acid clorhidric).
Foaie de observație

Nume: B. Prenume: N. Vârsta:24 ani; Sexul:feminin. Religie :ortodox. Rasa: albă.

Cetățenie: Român.
Domiciliu: Dorohoi.
Ocupaţie: chimist.
Stare civilă: căsătorită. Data internării:21.06.2015. Data externării:28.06.2015.
Diagnostic: Arsură chimică cu acid clorhidric la nivelul globului ocular de gradul II .
Examen fizic: înălțime 1,45m, greutate 65 Kg.
Manifestări de dependență:
-dureri reduse cu caracter de usturime a ochilor;
-senzație de nisip sub pleoape;
-lăcrimare;
-fotofobie;
-tegumentul pleoapelor este congestionat;
-conjunctivă hiperemiată(roșie, inflamată);
-acuitate vizuală scăzută;
-cornee tulbure opacă;
-pleoape congestionate cu flictene;
-necroză în zona conjunctivală;
Istoricul bolii:Pacientul B.N. în vârstă de 24 de ani, este chimist al unui liceu. În urma
unui accident, cu acid clorhidric , globul ocular este afectat. Arsura oculară este de
gradul II și se prezintă cu următoarele simptome:
-dureri la nivelul globului ocular;
-usturime a ochilor;
-senzație de nisip sub pleoape;
-lăcrimare;
-fotofobie;
-conjunctivă hiperemiată(roșie, inflamată);
-acuitate vizuală scăzută;
-cornee tulbure opacă;
-pleoape congestionate cu flictene;
-agitație.
ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

NEVOILE MANIFESTĂ SURSA DE

FUNDAMENTALE RI DIFICULTA
DE TE

DEPENDENȚ
Ă
1.Nevoia de a respira - -
și a avea
o bună circulație.
2.Nevoia de a dormi și -disconfort; -agitație.
a se odihni. -anxietate;
-insomnii.

3.Nevoia de a bea și de -alterarea -anxietate.

a alimentației.
mânca.
4.Nevoia de a elimina. - -
5.Nevoia de a se mișca - -
și a
avea o bună postură.
6.Nevoia de a se -dificultate de a -
îmbrăca și de a se se îmbrăca și neîndemânare
dezbrăca. dezbrăca. a de a se
îmbrăca și
dezbrăca.
7.Nevoia de a-și - -
menține temperatura
corpului în limite
normale.
8.Nevoia de a evita -stare de -durere;
pericolele. disconfort; -infecţie;
-apatie; -tulburări de
-lăcrimare; vedere.
-fotofobie.
9.Nevoia de a -diminuarea -scăderea
comunica. interacțiuni cu acuităţii
alții; vizuale;
-inhibare în -comunicare
sine; ineficentă.
-anxietate;
-nelinişte.

10.Nevoia de a acționa - -
conform propriilor
credințe și
valori.
11.Nevoi de a se - -
recrea.
12.Nevoia de a învăța - -
cum să-
și păstreze sănătatea.
13.Nevoia de a fi -dificultate de -limitarea
curat,îngrijit,de a a-și acorda mișcărilor;
proteja tegumentele. îngrijiri; - dezinteres
-neglijarea față de
ținutei și a înfățișarea sa.
înfățișări sale.
14.Nevoia de a fi -incertitudine în -neputință.
preocupat în ceea ce
vederea realizării. privește propria
valoare.
PLAN DE ÎNGRIJIRE

DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENȚII

DE E AUTONOME-
NURSING DELEGATE
Anxietate Pacientul să -asistenta
cauzată de nu prezinte încurajează
pierderea anxietate. pacientul că
acuității vizuale, starea sa este
manifestată prin trecătoare;
agitație, -liniștește
neliniște. pacientul;
-încerc să câștig
încrederea
pacientului.
Alterarea Pacientul să -se iau măsuri de
integrității aibă prevenire a
tegumentelor și tegumentele infecțiilor
mucoaselor din și nosocomiale;
cauza arsurilor mucoasele -suprafețele
chimice , integre. afectate vor fi
manifestată prin proteja cu
pleoape pansament
congestionate cu efectuat în
flictene. condiții asepsie;
-se desface cu
blândețe
pansamen
Disconfort din Pacientul -se va face
cauza durerii să nu spălare repetată
manifestată prin prezinte cu apă
agitație, durere. abundență sau
neliniște. cu ser fiziologic;
-aplic pansament
steril protector;
-aplic tratament
local(midriatice);
-supraveghez
pacientul;
-schimb
pansamentul;
 -repaus la pat într-o
poziție antalg
-administrez un analgezic
(algocalmin), un
sedativ(diazepa prescrise
de medic.
Iritație oculară Urmaresc normalizarea -fac spălătură oculară cu
datorită acțiunii vederii. ser fiziol steril, după care
fumului, asigur în salon
manifestată prin semiobscuritate până la
scăderea remiterea
acuității vizuale simptomelor.
Modificarea Pacientul să prezinte o -voi crea un climat de
imaginii corporale imagine pozitivă despre înțelegere empatică;
datorită acțiunii sine. -voi respecta gândurile
acidului clorhidric, pacientulu
manifestată prin -voi duce pacientul într-
arsura un salon c un caz
oculară. asemănător.

Alterarea Pacientul să nu prezinte -îndepărtarea flictenelor

integrității flictene. se face de către medic în
tegumentelor sala de operații sub
datorită arsurii, anestezie generală;
manifestată prin -rolul meu este de a spala
flictene. suprafa ce urmeză a fi
curată de flictene.
-servesc medicul cu
instrumentarul
necesar.

Dificultatea de a se Pacientul să se liniștească -educ pacientul să

preocupa în pe perioada spitalizării. practice unele tehnici de
vederea realizării, relaxare, să comunice c
datorită durerii, pacienții din salon.
manifestată prin
incapacitatea de a
îndeplini
unele activități.
 EXAMENE PARACLINICE

Data. Examen Valori Valori

de normal obținute
laborator. e. .
21.06.2015. Hemoglobină 11,2- 11.40g/
15,7g/dl dl
Hematocrit 34,1- 34,50%
44,-9%
Leucocite 3,98- 9,4mii/ul
10,04mi
i/ul
Trombocite 182- 300mii/
369mii/ ul
ul
Calciu 8,8- 8,8mg/dl
10,2mg/
dl
Glicemie 70- 65,5mg/
105mg/ dl
dl
Proteine 64,0- 60,5mg/
totale 83,0mg. dl
dl
Creatitină 0,50- 0,52U/l
0,90U/l
TGO 2-48-U/l 33.7U/l

TGO 2-41U/l 33.7U/l

Uree 50mg/dl 18,56mg

/dl
Grup sanguin 0I

Rh pozitiv
EVALUARE FINALĂ
Pacientul B.N. este internat în secția de Oftalmologie a Spitalului Municipal Dorohoi
în data de 21.06.2015, prezentând arsură oculară cu acid clorhidric.
În urma tratamentului prescris de medic, respectarea regulilor de asepsie și antisepsie
au dus la o evoluție favorabilă a stării pacientului, astfel încât rolul
asistentei și pregătirea acesteia a dat rezultate bune, rezultând externarea
pacientului.
Se externează cu următoarele recomandări:
repaus fizic;
aplicarea picăturilor cu substanţă anestezice;
protejarea ochilor;
evitarea expunerii la razele solare;
purtarea ochelarilor de protecţie;
evitarea expunerii la razele violente timp îndeungat;
evitarea frecării ochiului afectat;
spălarea ochiului cu ser fiziologic sau apă curată (de 3 ori pe zi);
educarea pacientului, dar și a familiei pentru autoîngrijire și îngrijiri;
educarea pacientului cu privire la respectarea unor măsuri de precauție.
Studiul de caz 3
Plan de îngrijire a unui copil cu plagă penetrantă la nivelul ochiului cauzată de un
pistol cu bile .

Foaie de observație

Nume: A. Prenume: B. Vârsta: 7 ani. Sexul: masculin. Religie: ortodox. Rasă:albă.

Cetățenie: Român.
Domiciliu: Dorohoi, str.Dumbrava Roșie nr.7.
Ocupaţie:elev.
Data internării:20.12.2015. Data externării:27.12.2015.
Diagnostic: Plagă penetrantă la nivelul ochiului produsă de un pistol cu bile.
Examen fizic: înălțime 1,00 m, greutate 24 Kg.
Anamneză:
Antecedente heredo-colaterale:fără importanţă.
Antecedente personale: fără importanţă.
Istoricul bolii: Pacientul A.B. în vârstă de 7 ani este elev, se prezintă în secţia de
Oftalmologie în urma unui accident cu pistoale cu bile şi prezintă următoarele
simptome: durere, iritaţie oculară, anxitate, lăcrimare, scăderea acuităţii vizuale,
tulburări de vedere, insomii, fotofobie.
ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

NEVOILE PROBLEMEL SURSA

FUNDAMENT E DE
ALE DE
DIFICULTATE
DEPENDENȚA
1.Nevoia de a - -
respira și a
avea o bună
circulație.
2.Nevoia de a -incapacitatea de -anxietate.
bea și de a a bea și
mânca. a mânca.
3.Nevoia de a - -
elimina.

4.Nevoia de a -disconfort; -agitație;

dormi și a se -anxietate; -durere.
odihni. -insomnii.

5.Nevoia de a se -dificultate de a -imobilitate;

îmbrăca se îmbrăca și -durere;
și de a se dezbrăca; -tulburări de
dezbraca. -alterarea stării vedere.
generale.
6.Nevoia de a-și -febră 38 grade -infecţiei;
menține C.
temperatura
corpului în
limite normale.
7.Nevoia de a fi -neglijarea -limitarea
curat, îngrijit, de ținutei și a mișcărilor;
a proteja înfățișării sale ; -scăderea
tegumentele și -iritaţie oculară. acuităţii vizuale.
mucoasele.

8.Nevoia de a -temeri; -pierderea

evita pericolele. -apatie; imagini de sine;
-durere. -anxietate.

9.Nevoia de a -diminuarea -stare de

comunica. interacțiuni cu confuzie;
alții; -comunicare
-închiderea în ineficentă.
sine.
10.Nevoia de a -incapacitatea de -dificultatea de a
acționa a participa din
conform participa la cauza internării
propriilor activitățile în spital.
credințe și grupului religios
valori. de care
 aparține.
11.Nevoia de a - -
fi
preocupat în
vederea
realizării.
12.Nevoi de a se -dificultatea de a -tensiunea
recrea. se psihică;
concentra în -încordare;
timpul -durere.
activităților
recreative.
13.Nevoia de a -lipsa de -cunoștințe
învăța informații cu insuficente.
cum să-și privire la boală,
păstreze măsuri de
sănătatea. prevenire,
tratament.
14.Nevoia de a -dificultate de a -stare de panică;
se mișca și de a se mobiliza;
avea o bună -absența
postură. activităților
fizice;
-postură
inadecvată.
PLAN DE ÎNGRIJIRE

DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENȚII

DE AUTONOME-DELEGATE
NURSING
Alterarea Pacientul să nu - adminitrez o fiolă de Algocalmin
confortului fizic, prezinte durere. intramuscular.
datorită plagilor,
manifestată prin
durere.
Alterarea stării Pacientul să se - administrez intramuscular o fiolă
generale datorită liniştească. plegomazin;
dureri manifestată -poziţionez bolnavul aierisesc salonul;
prin tulburări de -vorbesc cu pacientul până când
vedere. acesta adoarme, iar în continuare îl
supraveghez.

Iritaţie oculară Urmăresc -fac spălătură ocularăcu ser fiziologic

datorită bilei, normalizarea vederii. steril;
manifestată prin -asigur în salon semiobscuritate până
scăderea acuităţii la remiterea simptomelor;
vizuale. -după câteva ore transport pacientul
în camera de consultaţii a secţiei de
oftalmlogie.
Dificultate de a se Pacientul va dormi 6- -voi favoriza adaptarea persoanei la
odihni datorită 7ore/zi în decurs de 2 mediul nou;
durerii, zile. -voi crea un climat de înțelegere
manifestată prin empatică;
facies palid. -liniştesc pacientul şi îl încurajez
pentru eliminarea stării de anxietate.

Carenţe de igienă Să evit infectarea - educ pacientul pentru înuşirea unor

cauzate de lipsa plăgilor. deprinderi igienice,explicându-i că
de cunoştinţe , acestea au efect pozitiv , atât prin
manifestate prin creşterea confortului fizic cât şi prin
riscul apariţiei faptul că reprezintă o condiţie
infecţiei plăgilor. esenţială vindecării;
-îl ajut în efectuarea toaletei zilnice
iar pentru toaleta regiunii urinare şi
perianale îi asigur intimitatea;
-lenjeria de corp o schimb zilnic şi ori
de
câte ori este nevoie.

Hipertermie -Pacientul să nu mai -administrez la indicația medicului

datorită infecţiei prezinte febră în algolcamin,paracetamol, supozitoare;
,manifestată prin următoarele 30min. -supraveghez bolnavul;
febră ridicată. -măsor temperatura şi o notez în foaia
de
 temperatură.
Risc de -Pacientul să prezinte -pregătesc tampon pe port-tampon şi
complicaţii plagă curată; recoltez secreţie din plagă, apoi
datorită infectării , -recoltarea secreţiei etichetez şi trimit la laborator.
manifestată prin din plagă. -spăl plaga ;
apariţia secreţiei -dezinfectez plaga;
purulente. -pansez ochiul ,urmând să repet
tehnica ori de câte ori este nevoie.

Dificultate în Pacientul să fie -discut cu pacientul și aparținătorii

capacitatea de informat cu privire la despre boală și potențialele riscuri;
memorare boală. -pacientul să fie informat în privința
manifestată prin recuperării și a necesității
stări de confuzie, tratamentului.
anxietate. Deficit
de cunoștințe din
cauza lipsei de
informații despre
evoluția bolii,
manifestată prin
cunoștințe
insuficiente
despre boală,
prognostic,
recuperare.

Dificultate de a se Pacientul va sta în pat -voi informa pacientul asupra

mișca și va evoluției
datorită durerii efectua mișcări durerii, a diminuării ei;
pasive apoi
manifestată prin active. -voi ajuta pacientul în activitatea
limitarea zilnică;
mișcărilor. -manifest întelegere și răbdare cu
pacientul și verific reactivitatea
acestuia la stimulii externi;
-efectuez la indicația medicului
mișcări pasive și active la nivelul
membrelor inferioare si superioare;
- planific un program de exerciții în
funcție de cauza imobilizării si de
capacitatea pacientului;
-liniştesc pacientul când este agitat și
îl ajut
în satisfacerea nevoilor fundamentale
dacă acesta nu poate.

Dificultate Voi câștiga încrederea -voi crea un climat de înțelegere

ineficace la nivel pacientului. empatică;
afectiv datorită -voi respecta gândurile pacientului;
anxietății, -voi duce pacientul într-un salon cu
manifestată prin un caz asemănător.
agitație.
Posibilă apariție a Pacientul să nu -se adminitrează tratament la indicația
unor complicații prezinte complicații. medicului;
din cauza scăderii -voi explica persoanei necesitatea
rezistenței regimului impus;
generale a -voi ajuta pacientul să se alimenteze.
organismului.
EXAMENE PARACLINICE

Data. Exa Valori Valori

men de normal obținut
labo e. e.
rator
.
21.06.2015. Hem 11,2- 11.40g/
oglo 15,7g/dl dl
bină 34,1- 34,50%
Hem 44,-9% 9,4mii/
atocr 3,98- ul
it 10,04mi 300mii/
Leuc i/ul 182- ul
ocite 369mii/ 8,8mg/d
Tro ul 8,8- l
mbo 10,2mg/ 65,5mg/
cite dl 70- dl
Calci 105mg/ 60,5mg/
u dl 64,0- dl
Glice 83,0mg. 0,52U/l
mie dl 33.7U/l
Prote 0,50- 33.7U/l
ine 0,90U/l 18,56mg
total 2-48-U/l /dl 0I
e 2-41U/l pozitiv
Creat 50mg/dl
itină
TGO
TGO
Uree
Grp
sang
uine
Rh
EVALUARE FINALĂ

Pacientul A. B. este internat în secția de Oftalmologie a Spitalului Municipal

Dorohoi în data de 20.12.2015 prezentând plagă penetrantă la nivelul globului ocular
datorită unui pistol cu bile.
În urma tratamentului prescris de medic, respectarea regulilor de asepsie și antisepsie
au dus la o evoluție favorabilă a stării pacientului, astfel încât rolul
asistentei și pregătirea acesteia a dat rezultate bune, rezultând externarea
pacientului.
Se externează cu următoarele recomandări:
repaus fizic;
protejarea ochilor;
evitarea expunerii la razele violente timp îndeungat;
evitarea frecării ochiului afectat;
spălarea ochiului cu ser fiziologic sau apă curată (de 3 ori pe zi);
educarea pacientului, dar și a familiei pentru autoîngrijire și îngrijiri;
educarea pacientului cu privire la respectarea unor măsuri de precauție.
CAPITOLUL VI
EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE
,,Ce faci pentru tine dispare odată cu tine, Ce faci pentru alții ramâne pentru
eternitate.”
Albert Einstein.

Boala este o reacție a oranismului față de factori nocivi de materii, restabilirea

completă a bolnavului nu poate fi concepută, decât prin îndepărtarea cauzelor,care au
determinat-o, adică acelor cauze, care se datorează mediului înconjurător.
Asistenta trebuie să-și desfășoare în așa fel activitatea educațional sanitară, încât
aceasta să constituie un factor de influență pozitivă asupra psihicului bolnavului, să
constituie la crearea unor emoții pozitive, care urmăresc optimismul și încrederea
bolnavului în medic și asistenta medicală și în eficacitatea măsurilor terapeutice.
Trebuie să dezvoltăm încrederea bolnavului în vindecarea sau ameliorarea stării lui,
dacă va respecta conştiincios și riguros prescripțiile și recomandarile medicale.
Măsuri de prevenire primară:
Educaţia populaţiei pentru îngrijirea ochiului:
Spălare cu apă curată zilnic, mai frecvent dacă se lucrează în mediu cu praf;
Nu se duce mâna murdară la ochi;
Nu se îndepărtează corpii străini oculari de către persoanele necalificate(dacă sunt
mici se va face spălare cu apă din abundenţă aruncată din mână spre ochi);
Folosirea obiectelor individuale pentru toaleta feţii;
Nu se vor freca ochii deoarece se produc mici traumatisme ale conjunctivei şi
corneei;
Controlul prenatal al gravidei pentru prevenirea conjunctivitei
gonococice a nou-născutului;
Igiena vederii:
Sursa de lumină trebuie să vină din partea stângă în timpul scrisului, cititului,
lucrului;
Distanţa pentru scris-citit trebuie să fie de 25-30 cm;
Lumina artificială trebuie să fie focalizată pe hârtia de scris-citit;
Când este soare puternic sau zăpadă strălucitoare să se poarte ochelari fumurii;
Persoanele care execută activitate migăloasă, de fineţe, ce
necesită centrarea vederii, vor face pauze, din timp în timp, privind la distanţă;
Persoanele care lucrează la sudură vor purta ochelari de
protecţie;
Vizionarea spectacolelor de televiziune nu se va face în camere întunecoase iar
distanţa pentru privit va fi de 2-5 metri, ecranul televizorului fiind aşezat la înălţimea
ochiului;
Se recomandă alimentaţie completă cu respectarea necesarului
zilnic de proteine, vitamina C, A, B;
Examenul periodic al vederii pentru pacienţii cu boli generale (diabet zaharat, HTA);
Îndrumarea către oftalmolog a persoanelor cu cefalee repetată.
Măsuri de prevenire secundară:
În cazul infecţilor ochiului:
Îndrumarea pacientului către medicul specialist pentru a trata în mod corect aceste
infecţii;
Educarea pacientului să evite transmiterea infecţiei şi la ochiul
sănătos sau la alte persoane;
În cazul deficienţelor de vedere:
Educarea pacienţilor care necesită corectarea vederii cu ochelari să- i poarte conform
prescripţiilor (permanent sau numai pentru scris- citit) pentru copii ochelarii vor avea
rame colorate, atrăgătoare şi se va avea grijă să nu-şi spargă ochelarii generând
accidente grave;
Învăţarea pacienţilor să-şi cureţe ochelarii- lentilele, ştergându-le cu
material moale pentru a preveni zgârierea lor;
Dispensarizarea pacienţilor cu defecte de vedere;
Periodic pacientul se prezintă la control pentru a stabili necesitatea schimbării
lentilelor;
Îndrumarea părinţilor al cărui copil prezintă strabism să se prezinte
la medicul oftalmolog;
Învăţarea purtătorilor de lentile de contact să le folosească numai cât este necesar, să
le scoată în timpul nopţii, nu le vor folosi în mediu cu pulberi, praf;
Măsuri de profilaxie terţiară:
Educarea pacienţilor cu diferite afecţini de vedere să nu desfăşoare o activitate care
să suprasolicite vederea;
Îndrumarea pentru intervenţii chirurgicale a pacienţilor cu cataractă în
vederea corectării vederii;
Reintegrarea socială şi profesională a ambliopilor prin îndrumarea către profesii ca
masor, cartonar.

CONCLUZII
Traumatismele oculare pot surveni la nivelul globului ocular, afectând fie segmentul
anterior ocular(determinând leziuni la nivelul conjunctivei,corneei, irisului sau
cristalinului), fie segmentul posterior (cu leziuni la nivelul retinei,
coroidei sau nervului optic). Mai pot afecta și anexele oculare (pleoapele, sistemul
lacrimal) sau structurile orbitei(mușchii extraoculari, pereții orbitari). Traumatismele
severe pot afecta toate aceste structuri, uneori cu consecințe grave asupra integrității
ochiului și vederii.
Contuziile oculare produc frecvent eroziuni corneene,echimoze sau hematoame
palpebrale și hemoragii subconjunctivale, care se vindecă de obicei fără sechele, dar
pot cauza și afecțiuni mai serioase, precum hifema(prezența sângelui în camera
anterioară), cataracta posttraumatică, subluxarea sau luxarea cristalinului; în cazuri
extreme pot determina chiar ruptura de glob ocular, a coroidei sau retinei, neuropatie
optică posttraumatică sau fracturi la nivelul pereților orbitei. Acestea sunt urgențe
oftalmologice și necesită tratament de specialitate medical și/sau chirurgical.
Traumatismele penetrante și perforate determină întreruperea integrității structurilor
afectate-plăgi palpebrale, corneene, sclero-corneene, conjunctivale etc., care pot fi
tăiate sau înțepate și , de mai multe ori se însițesc de prezența corpilor străini
intraoculari sau extraoculari. Înainte de începerea tratamentului este foarte
importantă confirmarea sau infirmarea existenței corpilor străini intra sau
extraocular. Astfel , se va efectua radiografie de orbită sau CT(niciodată RMN în
cazul corpilor străini , sutura plăgilor cu restabilirea integrității și anatomiei globului
ocular. Esențială este și combaterea infecției și a hemoragiilor.
Arsurile se pot produce prin mai multe mecanisme: chimice(substanțe ce intră în
contact cu ochiul), termice(lichide fierbinți, vapori, flăcări), electrice(sudură fără
mască de protecție) și cu ultraviolete. Arsurile cu substanțe alcaline (sodă caustică,
var, amoniac) sunt cele mai severe și de două ori mai frecvente decât cele cu acizi
(acid sulfuric din bateria de mașină, acid acetic). Sunt atât de severe pentru că au o
mare penetrabilitate (mai profund decât acizii) și pot induce leziuni profunde și
severe ale conjunctivei, corneei și structurilor adiacente.
Complicațiile care pot apărea după arsurile netratate sau tratate târziu pot fi dintre
cele mai severe, chiar cu pierderea vederii și a ochiului afectat.
Indiferent de mecamismul de producere a unui traumatism ocular(minor sau sever),
pacientul trebuie să se prezinte urgent la un medic oftalmolog în teritoriu sau la
camera de gardă a unui spital cu serviciu de oftalmologie. Ochiul nu trebuie frecat,
apăsat sau bandajat compresiv cu materiale nesterile , cel mult se poate aplica un
pansament steril,lejer în caz de sângerare. Medicul de specialitate poate aprecia toate
complicațiile produse în urma traumatismului și va indica tratamentul specific
necesar salvării vederii și ochiului.
BIBLIOGRAFIE:
LUCREȚIA TITIRCĂ, GHERGHINICA GAL,MONICA SEUCHEA, ELENA
DOROBANȚU, GEORGETA BALTĂ, MARIA ZAMFIR, MĂRIUCA IVAN,,
MARIANA ARDELEANU, MARIA PESEK-Tehnici de evaluare și îngrijiri
acordate de asistenții medicali(Ghid de nursing), vol.II, Editura Viața Medicală
Românească, pag.122-124;
LUCREȚIA TITIRCĂ, ELENA DOROBAANȚU, GHERGHINICA GAL,
MONICA SEUCHEA, FLORICA UDMA- Îngrijiri speciale acordate pacienților de
către asistenții medicali, Editura Viața Medicală Românească, pag. 131-132, 143-
145;
FRANCISC FODOR, LIANA SIRETEANU- Oftalmologie, Editura Didactică
și Pedagogică, București 1981, pag.198-201;
MARIETA DUMITRACHE- Compendiu de patologie oftalmologică, Editura
Medicală, București 2015, pag.501-525;
GHEORGHE MOGOȘ, ALEXANDRU IANCULESCU- Compendiu de
Anatomie și fiziologie, Editura Științifică, pag.355-380;
MONICA MOLDOVEANU,ADRIAN MOLDOVEANU- Oftalmologie
pentru asistenți medicali, Editura ALL,2012, pag. 59-62, 63-76, 83-90;
MARCEAN CRIN- Manual de nursing:pentru elevii din anul III ai Școlilor
Postliceale Sanitare, vol.III, Editura ALL Educational, 2012, pag.