PATOLOGIA PLEOAPELOR

ANATOMIA PLEOAPELOR
Pleoapele sunt structuri musculo-cutanate:
-protejează globii oculari
- asigură o distribuție uniformă a lacrimilor pe suprafața externă a acestora
-limitează cantitatea de lumină ce pătrunde în ochi.

. Fața anterioară cutanată, fața post mucoasă sau conjunctivală; d

-două comisuri (internă/externă),
-marginea aderentă ce corespunde rebordului orbitar și marginea liberă unde se
inseră cilii.
- În jurul cililor se deschid orificiile gl sebacee (Zeiss), sudoripare (Moll) și sebacee
modificale (Meibomius).
La unirea 1/6 internă cu 5/6 externă pe marginea liberă se află punctele lacrimale
 ANATOMIA PLEOAPELOR

Pleoapele sunt alcătuite, de la suprafață spre profunzime, din următoarele straturi:

1. țesut cutanat subțire, elastic și ușor mobil;
2. țesut celular subcutanat, lax și lipsit de țesut adipos;
3. septul orbitar
4. mușchii palpebrali:
• mușchiul orbicular (sfincter al fantei palpebrale); inervat de nervul facial;
• mușchiul ridicător al pleoapei superioare, inervat de nervul oculomotor
comun;
• mușchiul tarsal superior (Müller) și tarsal inferior, inervați de fibre
simpatice.
5. tarsul ( o condensare de țesut conjunctiv);
6. conjunctiva palpebrală, foarte aderentă de tars.

DPDV chirurgical, pleoapa este impartita in 2 lamele: 

-Anterioara – tegument si orbicular (→ ectropion)
-Posterioara – tars si conjunctiva (→ entropion)
PLEOAPELE:

 Inspecția:

 Se urmărește; aspectul, mărimea și simetria,

culoarea tegumentelor, mărimea și simetria fantelor
palpebrale, existența unor leziuni patologice.

 Poziția: variază cu vârsta. Fanta palpebrală este

mai îngustă la adulți și la vârstnici. În mod normal, la
adult marginea liberă a pleoapei superioare este
situată la 2 mm sub limbul sclero-cornean iar
pleoapa inferioară la limb sau la 1 mm sub limb.
Pleoapele

Mobilitatea se apreciază solicitând bolnavului să deschidă și să închidă ochii. Pot apărea:

deschidere incompletă, deschidere exagerată, imposibilitatea închiderii.
 Examinarea motilității palpebrale

1. Înălțimea fantei palpebrale: este distanța dintre marginile libere ale pleoapei superioare și
inferioare. Se măsoară în dreptul pupilei; normal măsoară 8-12 mm.
2. Distanța margine – reflex: este distanța dintre marginea liberă a pleoapei superioare și
reflexul cornean (care se obține prin proiectarea de către examinator a unui fascicul de lumină spre
ochiul pacientului, care îl fixează); normal această distanță este 4-4,5 mm.
Anomalii congenitale palpebrale
1. Colobomul palpebral. Malformație prezentă la naștere, are aspectul unui defect
triunghiular cu baza la marginea liberă a pleoapei; interesează toate straturile pleoapei.
Ocupă în general treimea medie a pleoapei superioare. Frecvent bilateral și simetric.

2. Epicantusul. Este un repliu cutanat semilunar, vertical, cu concavitatea înafară, care

acoperă comisura internă a pleoapei. Se poate asocia cu defect de dezvoltare a nasului,
strabism, ptoză palpebrală și blefarofimoză. Se mai numește și pliu mongoloid – este
frecvent la rasa galbenă.

3. Blefarofimoza. Este o deschidere incompletă a fantei palpebrale.

4. Ptoza palpebrală congenitală. Este prezentă de la naștere.

 Anomalii congenitale palpebrale

Colobom palpebral

epicantus

blefarofimoză

Ptoză palpebrală congenitală

 Afecțiuni ale cililor palpebrali

- normal cilii sunt implantați pe partea anterioară a marginii libere a pleoapei și curbați spre exterior;
- în trichiazis, cilii sunt normal implantați, dar direcționați spre interior;
- în distichiazis, cilii sunt implantați anormal, în jurul orificiilor glandelor palpebrale, sunt
supranumerari și direcționați anormal spre cornee.

Consecința este iritarea sau chiar erodarea permanentă a corneei, cu apariția de eroziuni corneene sau
chiar ulcerații corneene.
TULBURĂRI DE POZIȚIE ȘI DE FORMĂ A PLEOAPELOR

ENTROPIONUL

Reprezintă răsucirea spre interior

a marginii libere a pleoapei și a tarsului

ENTROPIONUL CONGENITAL
TULBURĂRI DE POZIȚIE ȘI DE FORMĂ A PLEOAPELOR
ENTROPIONUL DOBÂNDIT
- Involuțional (senil )

- - cauze: - scăderea tonusului musculaturii palpebrale

- dezinserția mușchilor retractori ai pleoapei inferioare

- enoftalmia de involuție.

- tratament:- simptomatic

- curativ
- Spastic: - contracția excesivă a mușchiului orbicular

- tratament specific: denervarea ms. orbicular cu toxină botulinică

- Cicatricial: - cicatrici ale conjunctivei palpebrale, care determină scurtarea

acesteia

- tratament: lubrefianți, LC terapeutică, chirurgical.

TULBURĂRI DE POZIȚIE ȘI DE FORMĂ A PLEOAPELOR

 ECTROPIONUL
- reprezintă răsucirea marginii libere a pleoapei spre exterior

- Clinic: - pleoapa rulată spre exterior, cu eversarea punctelor lacrimale

- hiperlăcrimare (epifora)

- inocluzia fantei palpebrale (keratopatie de expunere)

- îngroșarea și hipertrofia conjunctivei

ECTROPIONUL CONGENITAL
 TULBURĂRI DE POZIȚIE ȘI DE FORMĂ A PLEOAPELOR

ECTROPIONUL DOBÂNDIT
-Involuțional: - apare prin laxitate generalizată a structurilor pleoapei inferioare

- tratament: chirurgical.

-Paralitic: apare în paralizia periferică de nerv facial,

- - clinic:- imposibilitatea închiderii pleoapelor (lagoftalmie)

- expunere conjunctivală și corneană

- tratament: lubrifianți oculari

închiderea pleoapelor cu benzi adezive noaptea, tarsorafie

Cicatricial- cicatrici tracționale la nivelul structurilor superficiale

ale pleoapelor
TULBURĂRI DE MOTILITATE ALE PLEOAPELOR
 BLEFAROPTOZA: căderea pleoapei superioare, cu micșorarea fantei palpebrale

-CONGENITALĂ: se manifestă de la naștere (deschiderea incompletă a fantei palpebrale)

- unilaterală/ bilaterală, cu diferite grade de severitate
- izolată/ asociată cu sindroame plurimalformative

-DOBÂNDITĂ:
PTOZA APONEVROTICĂ: forma clinică cea mai frecventă
cauze: scăderea tonusului mușchiului ridicător al pleoapei
tratament :chirurgical

PTOZA NEUROGENĂ –cauze:

- Paralizia nv. III (diabet, AVC, anevrisme, tumori cerebrale)
- se însoțește de strabism divergent, midriază, cicloplegie
- tratament chirurgical (dacă ptoza e stabilă)
-Afectarea fibrelor nv simpatice (simpaticul cervical) cu apariția sindromului
Horner, manifestat prin: ptoză palpebrală, mioză, enoftalmie.
TULBURĂRI DE MOTILITATE ALE PLEOAPELOR
 BLEFAROPTOZA: căderea pleoapei superioare, cu micșorarea fantei palpebrale

DOBÂNDITĂ:

PTOZA MIOGENĂ cauze: miastenia gravis (tulburări de transmisie la nivelul plăcii neuromusculare)
- uni/ bilaterală; se accentuează la oboseală.
- tratamentul miasteniei gravis+ chirurgical in formele severe.

PTOZA MECANICĂ

cauze: - tumori, cicatrici palpebrale

- contuzii/plăgi ale aponevrozei sau ms ridicător

- intervenții chirurgicale la nivelul orbitei sau în sfera oculară

tratament: - rezolvarea afecțiunii cauzale

- chirurgical, după minim 6 luni.

 INFLAMAȚIILE PLEOAPELOR
 BLEFARITA
- inflamația marginii libere a pleopelor
- Poate fi determinată de : - alergii față de condițiile de mediu

- uscăciune oculară

- vicii de refracție necorectate

- factori hormonali

- infecții: s.aureus, streptococ

Subiectiv: -usturimi palpebrale,

- prurit al marginii libere a pleoapelor

- lăcrimare

Obiectiv : eritem și hipertrofia marginii libere a pleoapelor, scuame albicioase,

ulcerații și necroze generate de suprainfecția marginii ciliare

Tratament: - igiena pleoapelor

- tratament local cu coliruri și unguente cu antibiotice și antiinflamatoare

- tratamentul posibililor factori cauzali.

INFLAMAȚIILE PLEOAPELOR

 ORJELETUL

= inflamația supurativă a glandelor palpebrale (Zeiss, Meibomius), produsă

de stafilococ.

- subiectiv: durere palpebrală

- obiectiv: fenomene inflamatorii locale

- tratament:

- în faza de inflamație: comprese reci, instilare frecventă de coliruri

cu antibiotice antistafilococice

- în faza de supurație: comprese calde; smulgerea cilului la baza

căruia s-a produs inflamația glandelor palpebrale;+/- incizie și drenaj.
 INFLAMAȚIILE PLEOAPELOR

 CHALAZIONUL
= inflamația cronică, granulomatoasă, a glandelor sebacee Meibomius.

- Clinic: - apar noduli de consistență fermă, într-o zonă a pleoapei.

- fără semne de inflamație locală

- Tratament: incizia și drenajul chirurgical al leziunii.

TUMORI BENIGNE PALPEBRALE

PAPILOMUL
Fomațiune tumorală proeminentă, neregulată,
centrată de un pedicul vascular.
-poate fi sesil sau pediculat.

NEVUSUL- tumoră pigmentată, plată sau proeminentă.

XANTELASMA – depozit de material lipidic, în regiunea internă a pleoapelor.

- leziune galbenă, ușor proeminentă, contur net.

ANGIOMUL PALPEBRAL- tumoră vasculară

-angiom capilar plajă întinsă, ușor violacee, ce

dispare la presiune

- angiom cavernos – tumoră mai mare, roșie- închisă

la culoare, moale-turgescentă la
palpare
TUMORI MALIGNE PALPEBRALE

 EPITELIOMUL PALPEBRAL
- Cea mai frecventă tumoră malignă a pleoapelor
- 2 tipuri histologice:

- carcinom bazocelular -90%

- mai frecvent pe pleoapa inferioară și în unghiul intern

- progresie lentă, f rar metastaze

- carcinomul spinocelular – 5-10%

- mai frecvent pe pleoapa superioară și în unghiul extern

- mai agresiv, determină metastaze.

MELANOMUL MALIGN CUTANAT

-cea mai gravă tumoră malignă a pleoapelor

- Tumoră pigmentată, cu extensie rapidă și potențial metastazant ridicat