ORBITA

ANATOMIA ORBITELOR

Orbitele sunt douä cavitäti osoase situate în masivul facial, de o parte de alta a foselor
nazale, între viscerocraniu neurocraniu. Cavitatea orbitarä poate fi prezentatä schematic ca o
piramidä patrulaterä cu baza anterior vârful posterior.
Cele mai importante orificii situate la apexul orbitei sunt: canalul optic (sträbätut de
nervul optic artera oftalmicä) fisurile orbitare superioarä inferioarä prin care pätrund în orbitä
restul elementelor vasculare nervoase.
Peretele superior este reprezentat anterior de osul frontal posterior de aripa micä a
sfenoidului, ce continuä canalul optic.. In regiunea supero-externä a acestui perete se aflä o
scobiturä osoasä, fosa lacrimalä, care adäposte$e glanda lacrimalä.
Peretele lateral este compus din fetele orbitare ale osului zigomatic aripii mari a osului
sfenoid. Este cel mai gros dintre peretii orbitei, flind cel mai frecvent expus la actiunea factorilor
traumatici.
Peretele inferior este compus din fetele orbitare ale oaselor maxilar, zigomatic procesul
orbitar al osului palatin. Si acest perete prezintä o zonä cu fragilitate sporitä, situatä median.
Peretele median, cel mai subtire dintre peretii orbitei, aproape plan cu dispozivie sagitalä,
este alcätuit din fetele laterale ale oaselor etmoid lacrimal, procesul frontal al osului maxilar o
micä portiune din corpul osului sfenoid.
Cavitatea orbitarä adäpost"te: globul ocular (ce ocupä 1/5 din spatiu) capsula sa (Tenon),
mu$hii extraoculari fasciile lor, gräsimea orbitarä, artera oftalmicä cu ramurile ei, venele orbitei,
limfaticele, nervii cranieni II, III, IV, V, VI nervii vegetativi. Prezenta septului orbitar ce
delimiteazä anterior orbita creazä o barierä între pleoape orbitä, delimitând afectiunile orbitei în
preseptale si retroseptale.
PATOLOGIA ORBITELOR

INFECTIILE ORBITARE

1
 Celulita preseptalä

Este un proces infectios — inflamator care intereseazä tesutul subcutanat al pleoapelor

structurile periorbitare situate anterior de septul orbitar.
Etiologie: - traumatisme (plägi sau întepäturi de insecte) suprainfectate cu Stafilococ
aureus sau Streptococ pyogenes;
- infectii locale, extinse (ex: orjelet);
- diseminäri hematogene de la infectii ale tractului respirator superior sau ale
urechii medii (mai ales la copii).
Clinic, pacientul prezintä:
- Durere palpebralä;
Edem eritem palpebral unilateral, tegumente calde;
- Reducerea mi§cärilor pleoapei, uneori ptozä palpebralä;
- Edem periorbitar unilateral.
Globul ocular continutul orbitei nu sunt afectate. Acuitatea vizualä, reactiile pupilare
motilitatea ocularä sunt normale. Pacientul nu prezintä exoftalmie si nici chemozis.
Tratament: - etiologic: rezolvarea cauzei care a generat infectia; -
administrare de antibiotice pe cale generalä;

Celulita orbitarä

Este o infectie acutä a tesuturilor moi ale orbitei (situate în spatele septului orbitar).
Poate implica globul ocular, nervul optic, mu§chii extrinseci ai globului ocular, elementele
vasculare nervoase, ceea ce explicä gravitatea extremä a unor cazuri.
Etiologie:
Infectii endogene; extensia infectiei de la structurile periorbitare: sinuzite,
infectii ale fetei (furuncule), celulitä preseptalä, dacriocistitä, infectii dentare;
Infectii exogene: traumatisme care penetreazä septul orbitar, cu sau färä
retentie de corp sträin intraorbitar;
Postchirurgical: dupä chirurgia dentarä, lacrimalä, orbitarä sau a strabismului;
Diseminare hematogenä în septicemii.

2
 Clinic: - debut acut, unilateral, cu durere ocularä ii periocularä intensä, stare generalä
alteratä cu febrä, scäderea acuitätii vizuale.
semne clinice locale: - edem palpebral — violaceu marcat, împiedicând
deschiderea fantei palpebrale;
chemozis accentuat, congestie conjunctivalä;
exoftalmie axialä importantä, foarte dureroasä, cu limitarea mi§cärilor
globului ocular. - semne clinice generale: febrä, cefalee, astenie.

Complicatii:
Oculare: extensia infectiei la globul ocular, cu producerea panoftalmiei;
Orbitare: - compresive: - neuropatie opticä edematoasä sau atroficä;
ocluzii vasculare postcompresie (ocluzie de arterä sau de venä centralä a
retinei); - abcese orbitare;
Intracraniene: abcese cerebrale, meningite, trombozä de sinus cavernos.
Tratamentul celulitei orbitare are caracterul unei urgente maxime, cu spitalizare într-un
serviciu de boli infectioase. Rapiditatea cu care este instituit tratamentul este un factor
determinant în prognosticul bolii.
Antibiotice cu spectru larg, în doze mari, administrate i.v. sau i.m., care se
continuä pânä la cel putin 6 zile de afebrilitate;
Monitorizarea periodicä a functiei nervului optic (prin determinarea acuitätii
vizuale, a simtului cromatic, a reflexelor pupilare);
Monitorizarea sistemicä a infectiei (hemoleucogramä, hemoculturi prelevate
în plin frison, punctie lombarä dacä apar semne de afectare meningealä,
tomografie orbito-cerebralä);
Tratament chirurgical — drenarea unor colectii purulente care nu räspund la
tratament medicamentos.

INFLAMATIILE ORBITARE

3
 Oftalmopatia tiroidianä (boala Basedow — Graves)

Este cea mai frecventä dintre inflamatiile orbitare. Este o afectiune autoimunä asociatä
disfunctiei tiroidiene (hipertiroidism), care produce hipertrofia mu§chilor extrinseci ai globului
ocular, infiltratia tesutului intersticial (cu limfocite, plasmocite, mastocite, macrofage),
hipertrofia gräsimii orbitare a glandelor lacrimale. Toate acestea conduc la cre$erea în volum a
continutului orbitar cre$erea presiunii intraorbitare.
Este o afectiune bilateralä dar frecvent asimetricä.
Simptome:
la început, pacientul poate resimti doar un discomfort ocular, läcrimare,
fotofobie, senzatie de nisip în ochi sau de ochi obositi, simptome ce se pot
ameliora cu lacrimi artificiale.
Ulterior poate apärea o scädere a acuitätii vizuale sau diplopie.
Semne clinice majore:
1. Exoftalmia. -este tipic bilateralä, axialä, nedureroasä, ireductibilä permanentä. -când
este severä, poate duce la keratopatie de expunere.
2. Retracfia palpebralã: apare atât la pleoapa superioarä, cât la cea inferioarä.
3. Afectarea fesutului moale orbitar se manifestä prin:
- congestie conjunctivalä, mai accentuatä în zona de insertie a mu$hilor drepti
orizontali;
- chemozis:
- sindrom de ochi uscat;
- ketratoconjunctivitä de expunere.
4. Miopatia tiroidianã este de tip restrictiv. Motilitatea ocularä este redusä prin edem (în
faza de infiltratie) sau prin fibrozä (în faza de fibrozä).
5. Neuropatia opticã. de tip compresiv, apare în formele severe. Tratament.
Reglarea disfunctiei tiroidiene, de cåtre endocrinolog;
Simptomatic: lacrimi artificiale pentru lagoftalmie; Antiinflamator, în puseele
acute:
corticosteroizi în administrare sistemicä;

4
radioterapie în doze antiinflamatorii, în caz de e§ec al corticoterapiei sau când
existä rectii adverse/contraindicatii pentru aceasta;
Imunosupresoare în forme severe;
Chirurgical — dupä stabilizarea bolii: tratamentul retractiei palpebrale, al
strabismului sau decompresia orbitei.

5
 APARATUL LACRIMAL

ANATOMIA APARATULUI LACRIMAL

Aparatul lacrimal este alcätuit din douä componente distincte, ce îndeplinesc functiile de
producere a filmului lacrimal de evacuare a acestuia spre cavitatea nazalä.

Componenta secretorie este alcätuitä din glanda lacrimalä principalä glandele accesorii.
Glanda lacrimalä principalä este alcätuitä din douä portiuni, separate prin aponevroza mthchiului
ridicätor al pleoapei superioare: orbitarä palpebralä. Portiunea orbitarä este adäpostitä în foseta
lacrimalä, în regiunea supero-externä a rebordului orbitar; portiunea palpebralä este situatä în
regiunea fundului de sac conjunctival superior, între dreptii superior lateral. Glande de tip acinar,
alcätuite din celule secretoare dispuse pe o membranä bazalä, eliminä produsul de secretie prin
ducte ce se deschid Ia nivelul fundului de sac conjunctival superior. Este responsabilä pentru
producerea secretiei lacrimale reflexe, fiind inervatä vegetativ de sistemul nervos vegetativ prin
fibre parasimpatice ale nervului facial.
Glandele lacrimale accesorii au dimensiuni mici, sunt de tip tubulo-acinos, diseminate în
grosimea conjunctivei palpebrale, predominant Ia nivelul fornixurilor, nu au inervatie proprie
sunt responsabile pentru secretia lacrimalä bazalä. Sunt glande de tip seros (Krause Wolfrig),
mucos (Henle Manz), lipidic (Zeiss, Moll, Meibomius), fiecare formând câte unul dintre cele trei
straturi ale filmului lacrimal. Stratul lipidic are dispunere superficialä rol în diminuarea
evaporärii excesive a filmului lacrimal.

Cäile lacrimale sunt responsabile pentru dirijarea lacrimilor de Ia nivelul suprafetei

oculare spre meatul nazal inferior. Punctele lacrimale se deschid pe marginea liberä a pleoapelor,
Ia apoximativ 6 mm de unghiul intern aspirä lichidul lacrimal prin contractia muschiului
orbicular.
Lacrima sträbate apoi canaliculele lacrimale, douä canale membranoase subtiri cu traiect
inicial vertical (2 mm), apoi orizontal, paralel cu marginea liberä a pleoapelor (6-7 mm), ce se
deschid în sacul lacrimal.
Sacul lacrimal se aflä inferior de comisura palpebralä internä, în foseta lacrimalä se
continuä inferior cu ductul nazo-lacrimal (canalul lacrimo-nazal), ce se deschide în cavitatea

1
nazalä la nivelul meatului inferior. În cursul vietii intrauterine, extremitatea inferioarä a
canalului lacrimonazal este acoperitä de un repliu mucos — valvula Hasner, a cärei imperforare
în perioada perinatalä conduce la aparitia epiforei la nou-näscut.
Histologic, mucoasa cäilor lacrimale este un epiteliu pavimentos stratificat la nivelul
canaliculelor lacrimale cilindric bistratificat cu cili la nivelul celorlalte componente.

AFECTIUM ALE GLANDELOR LACRIMALE

Dacrioadenita acuti

Reprezintä inflamatia acutä a glandei lacrimale.

Poate fi determinatä de: - infectii endogene localizate sau sistemice (bacteriene, virale
sau afectiuni inflamatorii);
- foarte rar de infectii exogene, generate de:
-un traumatism cu fracturä deschisä a marginii
superoexterne a orbitei;
-propagarea unor infectii de vecinätate la glanda
lacrimalä (erizipel, osteo-periostitä, abces suborbitar,
inflamatii ale sinusului frontal).
Debutul bolii este brusc, cu durere importantä unilateralä senzatie de tensiune in regiunea
supero-externä a orbitei regiunea palpebralä superioarä, uneori cu semne sistemice: febrä,
alterarea stärii generale, infectii ale cäilor respiratorii superioare, adenopatie preauricularä cu
caracter inflamator.
Clinic: - cre$erea în volum a glandei lacrimale principale;
- tumefiere, edem, cre$erea temperaturii locale în partea superoexternä a pleoapei
superioare;
- eritem edem în 1/3 externä a pleoapei superioare, cu devierea acesteia sub formä
de "S italic";
- chemozis hiperemie conjunctivalä.
Tratamentul are ca scop înläturarea infectiei a fenomenelor inflamatorii.

2
 Se vor administra: - pe cale generalä: antibiotice antiinflamatoare nesteroidiene; -
local — instilatii de coliruri cu antibiotice;
Se recomandä consult interdisciplinar pentru stabilirea etiologiei sistemice atunci când se
exclud cauzele bacteriene sau virale, cu stabilirea tratamentului specific.

Dacrioadenita cronicä

Se întâlne$e foarte rar, etiologia flind legatä de tuberculozä, lues, sarcoidozä, boalä
Hodgkin, leucemii, mononucleozä infectioasä.
Tratatamentul este cel etiologic; se poate apela la radioterapie în doze antiinflamatorii.

AFECTIUNI ALE SISTEMULUI DE DRENAJ AL LACRIMILOR

Sistemul de drenaj al lacrimilor poate fi afectat prin malpozifia punctului lacrimal

(secundar unui ectropion) sau obstructia sa la orice nivel (de la punctul lacrimal la ductul
nazolacrimal).

Obstructia congenitalä a canalului lacrimo-nazal

Este cea mai frecventä anomalie a sistemului de drenaj lacrimal la copil. Se datoreazä
unui defect de perforare a pärtii inferioare a canalului lacrimo-nazal, prin persistenta valvulei
Hasner, ce blocheazä extremitatea inferioarä a canalului, împiedicând drenajul lacrimilor.
Clinic, se manifestä prin aparitia la nou-näscut a unei läcrimäri persistente, mai frecvent
unilateralä (87%), însotitä de fenomene infectioase repetate, prezenta secretiei în unghiul intern
al fantei palpebrale refluxul acesteia prin punctele lacrimale la presiunea digitalä în regiunea
sacului lacrimal.
Diagnosticul e confirmat de absenta în cavitatea nazalä a fluoresceinei instilate în sacul
lacrimal.
Tratament: - administrare de antibiotice sub formä de coliruri, pentru a stäpâni
componenta infectioasä;

- toaletä localä cu antiseptice;

3
 - masajul local favorizeazä drenajul si creeazä o presiune asupra valvulei
Hasner, care se poate deschide;
- dacä tratamentul conservator este ineficient, se recomandä permeabilizarea
cäilor lacrimale, prin cateterismul instrumental al acestora;
- ineficienta tratamentelor descrise obligä la rezolvarea chirurgicalä prin
dacriocistorinostomie (se creeazä un §unt între mucoasa sacului lacrimal
mucoasa nazalä, prin rezectie osoasä localizatä a aripii nasului sutura cap la
cap a celor douä mucoase).

Dacriocistita acutä

Reprezintä infectia sacului lacrimal, de obicei secundarä obstructiei ductului

nazolacrimal. Debutul este brusc, cu durere pulsatilä în unghiul intern palpebral.
Obiectiv: - edem si hiperemie la nivelul tegumentului supraiacent regiunii sacului
lacrimal; - tumefactie cu caracter inflamator acut, bine delimitatä, localizatä în
dreptul sacului lacrimal;

- masä fluctuentä, bine delimitatä, dureroasä, palpabilä la acest nivel;

- hiperemie a conjunctivei unghiului intern, uneori conjunctivitä acutä;
- compresia digitalä efectuatä în regiunea sacului lacrimal determinä refluxul
secretiei purulente prin punctul lacrimal.
in lipsa tratamentului, procesul infectios se extinde la tesuturile din jurul sacului lacrimal
(peridacriocistitä), determinând dureri violente, spontane, adenopatie la nivelul ganglionilor
sateliti (preauriculari submandibulari), Stare generalä alteratä, febrä, frison.
Alte complicatii: - extensia infectiei spre orbitä (celulitä orbitarä) sau spre globul ocular
(ulcere corneene);

- peridacriocistita se poate deschide la piele poate persista mult timp o fistulä a

sacului lacrimal.
Tratament: - antibiotice cu spectru larg, administrate pe cale oralä §i/sau local, la nivelul

4
 sacului lacrimal (instila!ii cu coliruri cu antibiotice, apicatii de unguente
pe tegumentul supraiacent leziunii, lavaj cu solutii cu antibiotice a cäilor
lacrimale);

- antiinflamatorii în administrare sistemicä;

- antiseptice local (ex: Rivanol);
- dacä se formeazä o colectie purulentä, aceasta se incizeazä se dreneazä;
- dupä retrocedarea fenomenelor inflamatorii acute, se efectueazä tratament
chirurgical, care constä fie în excizarea sacului lacrimal, fie în efectuarea
unei dacriocistorinostomii.

Dacriocistita cronicä

Este rezultatul unei infectii subclinice, secundare obstructiei canalului lacrimo-nazal.

Obstrucfia, initial partialä, apoi totalä, a acestui duct conduce la stagnarea lacrimilor la
nivelul sacului lacrimal, unde se amestecä cu secretia mucoasä a celulelor caliciforme prezente la
acest nivel. Aceastä retentie duce în timp la dilatarea, uneori foarte importantä, a sacului
lacrimal. Exprimarea acestei tumefactii prin compresie digitalä duce la eliminarea unei secretii
gelatinoase, translucide sau albicioase. Dupä exprimare, tumefactia dispare, dar în câteva zile
se reface.
Tentativa de cateterism a cäilor lacrimale rämâne färä succes.
Stagnarea lacrimilor în exces favorizeazä suprainfectia microbianä, cu producerea unor
episoade de dacriocistitä acutä.
Tratamentul constä în: - masaj local, catererism lavaj repetat pentru evitarea
suprainfecfiei;
- dacriocistorinostomie sau extirparea sacului lacrimal.

5
 PLEOAPELE

ANATOMIA PLEOAPELOR
Pleoapele sunt structuri musculo-cutanate ce protejeazä globii oculari, asigurä o
distributie uniformä a lacrimilor pe suprafata externä a acestora limiteazä cantitatea de luminä ce
pätrunde în ochi.
Marginea liberä prezintä cili în 5/6 externe, iar în 1/6 internä contine punctele lacrimale. La baza
cililor se gäsesc glandele sebacee Zeiss, glandele sudoripare Moll glandele Meibomius
(glande sudoripare modificate).
Pleoapele sunt alcätuite, de la suprafatä spre profunzime, din urmätoarele straturi:
1. tesut cutanat subtire, elastic si upr mobil;
2. tesut celular subcutanat, lax lipsit de tesut adipos;
3. septul orbitar, structurä fibroasä ce limiteazä anterior orbita;
4. mu§chii palpebrali:
• mu§chiul orbicular, circular, dispus în jurul orificiului palpebral, care actioneazä
ca un sfincter al fantei palpebrale; se inserä pe cele douä creste lacrimale ale peretelui median
al orbitei; este inervat de nervul facial;
• mthchiul ridicätor al pleoapei superioare, cu originea la apexul orbitei solidar cu
mu§chiul drept superior, este inervat de nervul oculomotor comun;
• muschiul tarsal superior (Müller) tarsal inferior, inervaci de fibre simpatice.
5. tarsul este o condensare de tesut conjunctiv, ce serveste drept schelet pleoapelor;
6. conjunctiva palpebralä, foarte aderentä de tars, este compusä din epiteliu scuoamos,
nekeratinizat, ce contine glandele lacrimale accesorii celule caliciforme, secretoare de
mucina.
Vascularizatia arterialä a pleoapelor provine din carotida internä prin artera oftalmicä
ramurile sale (supraorbital lacrimal) din carotida externä prin ramurile angularä si temporalä.
Drenajul venos este dispus în douä reÿele, pretarsalä retrotarsalä; venele pretarsale se varsä în
vena temporalä superficialä (lateral) angularä (medial) iar cele retrotarsale în venele orbitare
facialä anterioarä.

1
 Inervatia senzitivä este asiguratä de ramuri din prima a doua diviziune a nervului
trigemen. Inerva!ia motorie provine din nervul oculomotor, facial fibre simpatice.

TULBURÄRI DE STATICÄ PALPEBRALÅ

ENTROPIONUL

Reprezintä räsucirea spre interior a marginii libere a pleoapei a tarsului, mai frecvent la
pleoapa inferioarä. Consecinta va fi malpozitia cililor, care vor irita permanent corneea,
determinând eroziuni ulcere corneene.
Entropionul poate fi:
- congenital: - apare la pleoapa superioarä ca rezultat al microftalmiei;
- când apare la pleoapa inferioarä, este consecinta dezvoltärii defectuoase
a aponevrozei muschilor retractori;
- tratamentul este chirurgical.
- dobândit. Din punct de vedere etiopatogenic, acesta poate fi:
- Involutional (senil): - este forma clinicä cea mai frecvent întâlnitä;
- cauze: - scäderea tonusului musculaturii palpebrale; - dezinsertia
mu§chilor retractori ai pleoapei inferioare;
- enoftalmia de involutie.
- tratament: - lubrifianti oculari, lentile de contact (LC) terapeutice;

- proceduri chirurgicale de corectare a entropionului.

- Spastic: - apare prin contractia excesivä a mu§chiului orbicular, în

prezenta unei iritatii sau inflamatii oculare.

- tratament specific: denervarea orbicularului cu toxinä botulinicä. -

Cicatricial: - apare datoritä unor cicatrici ale conjunctivei palpebrale,
care determinä scurtarea acesteia;

- în; infectii, arsuri, traumatisme, sdr Stevens — Johnson;

- tratament: lubrifianti ai suprafetei oculare (pentru a evita aparitia
simblefaronului); LC terapeutice; chirurgical.

2
 ECTROPIONUL

Constä în räsucirea marginii libere a pleoapei spre exterior. Este mai frecvent la pleoapa
inferioarä.
Clinic: - pleoapä rulatä spre exterior, cu eversarea punctului lacrimal;
- hiperläcrimare (epifora);
- inocluzia fantei palpebrale —+ keratopatie de expunere; - îngro}area
hipertrofia conjunctivei.

Ectropionul poate fl.•

- Congenital: rar, asociat de obicei cu sindroame malformative sau anomalii

osoase subiacente;

- tratament chirurgical;
- Dobândit: - involutional (senil): este cel mai frecvent, apare prin laxitate
generalizatä a structurilor pleoapei inferioare. Tratamentul este chirurgical; -
paralitic: - apare in paralizia perifericä de nerv facial, care determinä
hipofunctia sau abolirea functiei mu§chiului orbicular;

- clinic:- imposibilitatea închiderii pleoapelor (lagoftalmie); - expunere

conjunctivalä corneanä.
- tratament: - lubrifianti oculari (lacrimi artificiale ziua, unguente noaptea);
- închiderea pleoapelor cu benzi adezive noaptea;
- tarsorafie (sutura portiunii laterale a celor 2 pleoape).
- cicatricial: e determinat de cicatrici tractionale la nivelul structurilor
superficiale ale pleoapelor (dupä arsuri palpebrale, infectii cutanate, rezectii
extinse pentru afectiuni tumorale).

- mecanic: - este dat de mase voluminoase (chisturi, edem, tumori) la nivelul

marginii palpebrale, pe care o îndepärteazä de globul ocular; - tratamentul
constä în îndepärtarea cauzei.

3
 PTOZA PALPEBRALÄ (BLEFAROPTOZA)

Este definitä ca fiind cäderea pleoapei superioare, cu mic§orarea fantei palpebrale.

Poate fi: - congenitalä;
- dobânditä: - aponevroticä (de
involutie);
- miogenä; - neurogenä; - mecanicä.

Ptoza palpebralä congenitalä

Se manifestä de la na$ere, prin deschiderea incompletä a fantei palpebrale;
Poate fi uni/bilateralä, cu diferite grade de severitate; Poate fi izolatä/
asociatä cu sindroame plurimalformative; Cea mai frecventä este ptoza
simplä, unilateralä, izolatä.
Clinic, pacientul prezintä:
Fantä palpebralä mai micä;
Latenta pleoapei superioare la privirea înjos;
Functie scäzutä a mu§chiului ridicätor al pleoapei superioare;
Pozitie compensatorie (în sus) a bärbiei.
Tratamentul este chirurgical. Indicatia de urgentä o reprezintä ptom severä, care
acoperä axul vizual, unilateralä, care poate determina ambliopie gravä.

Ptoza palpebralä aponevroticä (de involutie)

Este o formä clinicä frecventä;
Se datoreazä scäderii tonusului mu$hiului ridicätor al pleoapei superioare;
Cauze: - poate apärea la vârstnici;
dupä unele traumatisme palpebrale;
postoperator (ex dupä chirurgia cataractei).
Tratamentul este chirurgical constä în rezectia mu§chiului ridicätor sau
reinsertia cu avansarea aponevrozei ridicätorului.
Ptoza palpebralä miogenä
Cauze: se datoreazä miasteniei gravis (tulburäri de transmisie la nivelul
pläcilor neuromusculare);

4
 Poate fi unilateralW bilateralä;
Se accentueazä al obosealä; este variabilä pe parcursul zilei: se poate asocia
cu tulburäri de motilitate ocularä.
Tratamentul - este în general medical (al miasteniei gravis);
în formele severe poate fi necesarä interventia chirurgicalä.

Ptoza neurogenä
Cauze: - paralizia nervului oculomotor comun (în DZ, AVC, anevrisme, tumori
cerebrale);
- este o ptozä completä, datoritä pierderii functiei mu§chiului ridicätor al
pleoapei superioare (inervat de nv. III);
- Se însote$e de strabism divergent, midriazä cicloplegie;
- tratamentul este chirurgical, dacä ptoza este stabilä.
- afectarea fibrelor nervoase simpatice (paralizia simpaticului cervical), cu
aparitia sindromului HORNER, manifestat prin: ptozä, miozä, enoftalmie.

Ptoza mecanicä
Cauze: - leziuni ce determinä o greutate excesivä a pleoapei superioare, cum ar fi:
tumori, edem palpebral excesiv, piele în exces (dermatochalazis); restrictionarea mobilitätii
pleoapei superioare, prin cicatrici conjunctivale cau cutanate (de ex dupä arsuri chimice sau
termice); formatiuni orbitare anterioare.
Tratament: - rezolvarea afectiunii cauzale;
AFECTIUNI INFLAMATORII ALE PLEOAPELOR

BLEFARITELE

Blefarita reprezintä inflamatia marginii libere a pleoapelor.

Poate fi determinatä de:
Alergii fatä de conditiile de mediu;
Uscäciune ocularä;
Vicii de refractie necorectate;

5
 Factori hormonali;
Infectii cu S. Aureus, streptococ.
Poate avea localizare:
Anterioarä, înjurul cililor;
-predominant de naturä seboreicä, peste care se suprapune
suprainfectia stafilococicä;
Posterioarä: - afecteazä orificiile glandelor Meibomius; -
cauzatä de dermatita alergicä rozacee.
Subiectiv, pacientul prezintä:
Usturimi palpebrale
Läcrimare,
Prurit al marginii libere a pleoapelor.
Obiectiv, se descriu urmätoarele forme clinice:
•blefarita eritematoasä, în care predominä eritemul hipertrofia marginii libere a
pleoapelor;
•blefarita scuoamoasä: pe lângä eritemul ce predominä pe marginea liberä a pleoapelor,
existä scuoame albicioase care se deta§eazä cu u§urintä, Iäsând în loc o zonä mai subtire,
expusä procesului de suprainfectare; eblefarita ulcero-necroticä: ulceratii necroze
generate de suprainfectia marginii libere a pleoapelor.
Tratamentul constä în:

Mäsuri de igienä a pleoapelor;

Spälare mecanicä a marginii libere palpebrale cu speciale;
Tratamentul medicamentos al posibililor factori cauzali;
În forma eritematoasä scuoamoasä: tratament local cu antibiotice
coricosteroizi (sub formä de coliruri unguente); in forma ulcero-necroticä-
tratament cu antibiotice local la nevoie general.

6
 ORJELETUL
Reprezintä inflamatia supurativä a glandelor palpebrale (Zeiss Meibomius),
produsä de stafilococ. Este cea mai frecventä afectiune infectioasä a pleoapelor.
Subiectiv, pacientul prezintä durere localizatä într-o portiune a pleoapelor accentuatä la
clipit.
Obiectiv, apar fenomene inflamatorii locale, edem hiperemie palpebralä,
hipertrofia unei portiuni din pleoapä, zonä centratä de un cil la baza cäruia apare un punct
de puroi.
Tratament:
În faza de inflamatie: comprese reci instilare frecventä de coliruri cu antibiotice
antistafilococice; in faza de supuratie: comprese calde, cu scopul de a gräbi
abcedarea orjeletului; smulgerea cilului la baza cäruia s-a produs inflamatia
glandelor Zeiss; dacä e necesar, incizia drenajul colectiei purulente.

SALAZIONUL
Reprezintä inflamatia cronicä, granulomatoasä a glandelor sebacee Meibomius; poate
surveni spontan sau ca urmare a cronicizärii unui orjelet.
Clinic:- apar noduli de consistentä fermä, într-o portiune a pleoapei;
- färä semne locale de inflamatie.
Tratament: incizia chiuretajul chirurgical al leziunii.
TUMORILE PLEOAPELOR

TUMORILE BENIGNE

Papilomul este o formatiune tumoralä proeminentä, neregulatä, centratä de un pedicul

vascular. Poate fi sesil sau pediculat.

Nevusul este o tumorä pigmentatä, platä sau proeminentä. Are potential redus de
malignizare.

7
 Xantelasma reprezintä un depozit de material lipidic situat cel mai frecvent in portiunea
internä a pleoapelor. Leziunea are culoare galbenä, este usor proeminentä are contur net.

Angiomul palpebral este o tumorä vascularä, ce poate apärea sub douä forme:
1. Angiom capilar: plajä întinsä, upr violacee, ce dispare la presiune.
2. Angiom cavernos: tumorä mai mare, ro$e-închisä la palpare, turgescentä si moale la
palpare.
Tratament: - injectare intralezionalä de corticosteroizi;
- execizia completä a tumorii.

TUMORILE MALIGNE

Epiteliomul palpebral este cea mai frecventä tumorä malignä a pleoapelor. Existä douä
tipuri histologice:
'Carcinomul bazocelular: - reprezintä 90% dintre tumorile maligne ale pleoapelor; -
localizat mai frecvent pe pleoapa inferioarä în unghiul
intern;
- are progresie lentä determinä foarte rar metastaze.
'Carcinomul spinocelular -
- mai frecvent pe pleoapa superioarä în unghiul
extern;
- mult mai agresiv determinä metastaze.
Diagnosticul diferential se face pe baza examenului anatomo-patologic.

Melanomul malign cutanat este cea mai gravä tumorä malignä a pleoapelor. Se prezintä
ca o tumorä pigmentatä, cu extensie rapidä potential metastazant ridicat.

Tratamentul chirurgical reprezintä metoda de electie constä în excizia chirurgicalä

completä, in limitele securitätii oncologice, urmatä de reconstruc!ie palpebralä.
Rezultatele sunt bune cand tumora e micä. Când tumora invadeazä globul ocular sau
tesuturile orbitare se impune exenteratia. În tumori inoperabile sau care au determinat metastaze,
se recomandä radio Wsau chimioterapia.