Sunteți pe pagina 1din 21

Patologia uveei

Uveitele
Tractul uveal reprezinta un strat vascular pigmentat,
situat intre retina si sclera, fiind format din iris, corp ciliar si
coroida.
1. Irisul formeaza partea anterioara a uveei, fiind situat in spatele
corneei si inaintea cristalinului, delimitand astfel camera anterioara,
respectiv camera posterioara. Are forma unui diafragm, fiind prevazut
in centru cu un orificiu numit pupila.
2. Corpul ciliar reprezinta partea intermediara a tractului
uveal.Treimea anterioara contine muschiul ciliar cu rol in procesul de
acomodatie al cristalinului si procesele ciliare cu rol in secretia de
umoare apoasa.
3. Coroida , partea posterioara a tractului uveal, prezinta 2
fete(interna si externa) si 2 orificii(anterior si posterior), fiind formata
din 4 straturi: stratul pigmentar extern (lamina fusca), stratul vaselor
mari (lamina vasculosa), stratul corio-capilar si membrana bazala
(membrana Bruch).

Vascularizatia uveei este reprezentata arterele ciliare anterioare,


arterele ciliare scurte si lungi posterioare si de arterele ciliare
anterioare recurente. Circulatia venoasa este asigurata de venele
vorticoase , venele iriene si venele muschiului ciliar. Nervii tractului
uveal provin din nervii ciliari si formeaza plexurile coroidian, ciliar si
irian.
Uveitele
Uveitele reprezinta un grup de afectiuni intraoculare, in care procesul
inflamator include tractul uveal, dar si structurile adiacente.
1. Clasificarea anatomica:

a) Uveita anterioara, care poate fi impartita in:


• irita-inflamatia primara implica irisul;
• iridociclita- inflamatia implica irisul si corpul ciliar.

b) Uveita intermediara- pars planita, ciclita cronica;


c) Uveita posterioara;

d) Panuveita- inflamatia intregului tract uveal;


e) Endoftalmita- reprezinta inflamatia tuturor tesuturilor intraoculare, cu
exceptia sclerei;
f) Panoftalmita- inflamatia intregului glob ocular.
2. Clinic:
a) In functie de evolutie:
• acute- evolutie de pana la 6 saptamani;
• subacute;
• cronice- evolutia bolii depaseste 3 luni.
b) In functie de severitate:
• uveite usoare- scaderea AV este sub 50%, simptomele clinice sunt
estompate;
• uveite severe- scaderea AV este peste 50%, simptome clinice
importante.
3. Etiologie:
a) Uveite endogene- prin diseminare hematogena;
b) Uveite exogene- dupa keratite, sclerite, plagi penetrante.
4. Anatomo-patologic: uveite granulomatoase si uveite
nongranulomatoase;
5. Terapeutic: uveite corticosensibile, corticodependente si
corticorezistente.
Epidemiologie

Uveitele afecteaza aproximativ 1 din 500 de pacienti si se


intalneste cel mai frecvent intre 20 si 60 de ani, cele doua sexe fiind
afectate in mod egal.
In tarile vestice, uveita anterioara acuta este responasabila de
65-85% din totalul cazurilor de uveita. In tarile asiatice proportia
este cuprinsa intre 25-50%.
Se estimeaza ca uveita este responsabila de aproximativ 15% din
cazurile de orbire in Statele Unite.
I. Uveitele anterioare
1. Uveita anterioara acuta (UAA)
Reprezinta inflamatia uveei anterioare si este cea mai intalnita
forma de uveita anterioara, acoperind 75% din cazuri. Este
caracterizata prin debut brusc al simptomelor si evolutie de 3 luni
sau mai putin.
A. Simptome: afectarea este de obicei unilaterala, insotita de
fotofobie, durere, ochi rosu, hiperlacrimare, blefarospasm.
B. Semne clinice:

a) Congestie intensa perikeratica;


b) Sindrom exudativ al camerei anterioare(CA) cu numeroase
precipitate keratice pe endoteliul cornean, predominant in partea
inferioara;
c) Umoarea apoasa (UA) isi pierde claritatea din cauza prezentei
celulelor inflamatorii, iar numarul acestora indica severitatea afectiunii
(semnul Tyndall);
d) Hipopionul poate aparea in cazurile severe, celulele inflamatorii
grupandu-se in partea inferioara a CA, unde formeaza un nivel
orizontal;
e) Sinechiile posterioare sunt aderente intre cristaloida anterioara si
iris; pot aparea devreme si trebuie rupte prin tratament inainte de a
deveni permanente;
f) Presiunea intraoculara ( Pio) in majoritatea cazurilor este scazuta,
fiind consecinta scaderii secretie de UA de catre epiteliul ciliar;
ocazional, Pio poate fi crescuta: uveita hipertensiva, uveita herpetica.
Fig. 1- a) congestie perikeratica; b) mioza; c) precipitate Fig. 2- a) sinechii anterioare
endoteliale; d) celularitate CA; e) exudat fibrinos; precoce;
f) hipopion. b) sinechii anterioare extinse.
2. Uveita anterioara cronica (UAC)
Este mult mai putin comuna decat forma acuta, fiind caracterizata
prin persistenta inflamatiei si reacutizarea afectiunii, in mai putin de
3 luni dupa intreruperea tratamentului. Afectarea bilaterala este mult
mai frecventa decat in UAA iar debutul simptomelor este insidios,
multi pacienti fiind asimptomatici pana la aparitia complicatiilor.

Semne clinice:

a) Ochiul este de obicei linistit, dar poate aparea congestie


perikeratica in timpul perioadelor de exacerbare;

b) Celularitatea UA este in acord cu activitatea bolii, dar si in cazul


unui numar mare de celule in CA pacientii pot fi asimptomatici;
c) Precipitatele keratice-depozite celulare pe endoteliul cornean;

d) Nodulii irieni.
Fig. 3- a) precipitate keratice ‚mutton-fat’; Fig. 4- a) noduli irieni Koeppe;
II. Uveitele intermediare
Reprezinta un grup de afectiuni cronice, cu debut insidios, care
afecteaza in principal vitrosul, dar si tesuturile adiacente (pars plana).
Pot fi idiopatice sau insotesc alte afectiuni sistemice, reprezentand
aproximativ 15% din totalul uveitelor.
Pars planita se caracterizeaza prin prezenta de:
-miodezopsii in campul vizual;
-vitros opacifiat in diferite grade;
-opacitati punctiforme de culoare alba care reprezinta exudate si au
aspect de „fulgi de zapada”
-daca exudatele acopera toata suprafata pars planei, se observa o
condensare alb-cenusie fibrovasculara cu aspect de „bancuri de gheata”.

Unii pacienti pot avea o evolutie benigna a bolii, fara a necesita un


tratament specific, cu rezolutia simptomelor in intervale cuprinse intre
cateva luni si cativa ani. La alti pacienti, evolutia este severa, cu
episoade de exacerbare a bolii, fiecare episod fiind mai agresiv decat
precedentul.
III. Uveitele posterioare

Sunt reprezentate de coroidita, retinita si vasculita retiniana.


Unele dintre leziuni pot avea ca focar primar coroida sau retina, dar
de cele mai multe ori sunt implicate ambele (corioretinita,
retinocoroidita).

Evolutia se face de obicei spre resorbtie, cu pretul aparitiei unei


plaje de atrofie coroidiana, marginita sau nu de pigment, sau catre
multiplicare si confluare a zonelor de atrofie. La nivelul coroidei apar
opacitati punctiforme alb-galbui, imprecis delimitate, numite
tuberozitati miliare.
Alte forme de uveita

Oftalmia
simpatica

Toxoplazmoza
Toxocarioza oculara
oculara

Sindromul
Uveita din Vogt-Koyanagi-
sarcoidoza Harada

Uveitele
virale Sindromul
Behcet
Tratamentul uveitelor

1. Midriatice: tropicamida, cyclopentolate, fenilefrin, atropina; au


rolul de a combate spasmul irian, de rupere a sinechiilor formate
recent si de a preveni aparitia altor sinechii posterioare;
2. Corticosteroizi: dexametazona, betametazona; se pot
administra sistemic, subconjunctival, latero-bulbar sau topic prin
instilatii oculare de 4-6 ori/zi;
3. Antiinflamatoare nesteroidiene: indometacin, diclofenac,
pranoprofen, etc;
Tratamentul uveitelor

4. Antimetaboliti: azatioprina, metotrexat; se folosesc in uveitele


corticorezistente si la pacientii cu alte patologii asociate
(sindromul Behcet, Vogt-Koyanagi-Harada);

5. Imunomodulatoare: ciclosporina A; de electie in sindromul


Behcet;
6. Vitrectomie, crioterapie, fotocoagulare laser in cazul uveitelor
intermediare.
Tratament simptomatic:

-calmarea durerii prin caldura locala si administrare de


cicloplegice → combat spasmul irian
→ rup si previn formarea sinechiilor posterioare;

-daca pupila nu se dilata, se recurge la injectii subconjunctivale


cu cocktail midriatic;
-administrare topica de corticosteroizi prin instilatii oculare;

-pansament ocular.
Conduita medicului de medicina generala!!!

Ce trebuie facut:

-in uveitele anterioare acute si subacute se face diagnosticul


diferential cu atacul acut de glaucom. In caz de eliminare certa a
acestei posibilitati→instilatii cu atropina si hidrocortizon, pansament
ocular, trimitere de urgenta la specialist.

Ce nu trebuie facut:

-instilatii cu atropina daca diagnosticul de atac acut de glaucom


este incert;

- administrare de antibiotice daca etiologia este neprecizata.


Prognostic

-este in general foarte bun pentru cei care primesc tratament


corect si la timp;
-depinde de tipul de uveita, severitate, durata si de raspunsul la
tratament;
-complicatii precum cataracta, glaucom, edem macular sau
pierderea permanenta a vederii pot aparea daca uveita nu este
tratata corespunzator.