SUBIECTE REZOLVATE EXAMEN ORL 2016

1. Peretele extern al fosei nazale

Peretele extern/peretele lateral al fosei nazale prezinta niste proeminente cu directie antero-posterioara:
Cornetul superior – este separat prin meaturi (spatii) intre cornetul mijlociu si superior;
Cornetul mijlociu – este separat prin meaturi intre cornetul mijlociu si inferior;
Cornetul inferior – este separat prin meaturi intre cornetul inferior si palatin.
Cornetele nazale
 Prezinta cap, corp si coada;
 Coada cornetului se gaseste intr-un spatiu, in partea posterioara a fosei, prin care fosa nazala comunica cu
rinofaringele, prin intermediul coanelor;
 Sunt structuri vasculo-erectile, astfel incat in functie de starea de umplere sau golire cu sange a acestora, isi
modifica volumul;
 Fiecare cornet are un aspect osos, care este acoperit de periost, o patura vasculara foarte dezvoltata, iar la
suprafata este captusit de o mucoasa, care are un epiteliu cilindric unicelular ciliat;

2. Vascularizatia fosei nazale

 Este asigurata de ramurile arterei carotide externe si interne, anastomozate intre ele;
 Artera carotida externa → Artera maxilara
→ Artera sfeno-palatina – iriga posterior fosele
→ Ram din Artera faciala – iriga anterior fosele
 Artera carotida interna → Artera oftalmica
Aceste ramuri se anastomozeaza intre ele si formeaza o retea vasculara bogata, necesara functiei nazale si
care explica usurinta cu care se produc sangerarile nazale.
 Venele sunt tributare jugularelor, in principal ale jugularei interne;
 Limfaticele dreneaza de la piramidele nazale in ganglionii preauriculari si de la fosele nazale in ganglionii
submandibulari.
La nivelul 1/3 inferioare a septului nazal, se gaseste o zona foarte puternic vascularizata, care primeste
ramuri de la 4 artere – zona vasculara sau pata vasculara Kisselbach, care explica usurinta cu care se
produce sangerarea nazala, mai ales la trauma digitala.

3. Clasificarea sinusurilor paranazale

Sinusurile paranazale
 Sunt structuri sapate in grosimea viscerocraniului si isi deschid canalul excretor in fosele nazale;
 Se clasifica in 2 categorii:
 Anterioare:
• Frontal – are un perete anterior, inferior si posterior, care il separa de endocraniu;
• Celule etmoidale anterioare – se palpeaza in unghiul intern al orbitei;
• Maxilar – se palpeaza in fosa canina, cu varful policelui;
→ Isi deschid canalele excretoare in meatul mijlociu;
→ Orificiul sinusului maxilar este plasat superior fata de celelalte, ceea ce face dificila eliminarea secretiei
din sinus si are raport cu dintii;
 Posterioare:
• Celule etmoidale posterioare;
• Sfenoidal;
→ Isi deschid canalele excretoare in meatul superior.
Acest plasament al orificiului sinusal este una din dovezile ca omul la origine a avut statura patrupeda.

1
 *4.Functia muco-ciliara
Asigura purificarea aerului inspirat. Fosele nazale asigura purificarea prin: vibrizii vestibulari, stratul mucos
de pe mucoasa pituitara, care inglobeaza particulele straine si poseda proprietati bacteriostatice, bogata
retea limfatica a acestei regiuni care permite distrugerea bacteriilor prin diapedeza leucocitara, celulele cu
cili vibratili, care stabilesc in nas un curent vibrator ondulatoriu de eliminare. Pt 2/3 anterioare ale fosei, cilii
se deplaseaza dinapoi inainte, proiectand impuritatile spre narine; iar pt 1/3 posterioara acestia se misca
dinainte inapoi spre cavum. Activitatea ciliara indeparteaza impuritatile din sinusuri si fosele nazale, fiind
ajutata in aceasta actiune de directia coloanei de aer inspirator si expirator sau spontan, prin stranut.
Functia ciliara este dependenta de activitatea sist nervos.

*5. Functia secretorie a foselor nazale

Asigura umezirea ei si sterilizarea aerului inspirat prin secretia: glandelor mucoase, glandelor calciforme,
transudatul mucos. Prin aceasta functie este asigurata pelicula de mucus indispensabila functiei ciliare.
Corpii straini sunt eliminate prin hipersecretie de mucus in care se aglutineaza pulberile de aer. Aerul
inspirit este umezit prin contactul cu stratul de mucus si serozitate. Un rol important in umectare il joaca si
secretia lacrimala, care se elimina prin canalul lacrimo-nazal.gratie lizozimului present in secretia nazala se
produce o actiune bacteriostatica si bactericida.

6. Cauzele obstructiei nazale la copil

Cauze:
 Malformatii;
 Traumatisme care ingusteaza sau blocheaza circulatia aeriana;
 Inflamatii acute sau cronice: rinite, rinosinuzite;
 Corpi straini – in functie de dimensiunile lor pot produce si ulceratii, sangerari;
 Tumori benigne sau maligne.
La copil apar: malformatii, corpi straini, vegetatii adenoide (polipi), hipertrofia amigdalei lui Lushka
(structura limfatica plasata in rinofaringe, foarte aproape de coane).

7. Sindromul secretor nazal

Sindromul secretor nazal – reprezinta o exacerbare a secretiei fiziologice, determinata de traume,
inflamatii, corpi straini, tumori;
→ Productie excesiva = rinoree
→ Absenta secretiei = uscaciunea mucoasei, cu aparitia de cruste
Rinoreea are in functie de afectiune, volum, coloratie, aspect si consistenta diferite:
 Secretie apoasa: rinita alergica, pe tot parcursul bolii; rinita acuta, apoi devine seroasa → sero-mucoasa →
mucoasa → muco-purulenta → purulenta;
 Secretie purulenta abundenta: sinuzita;
 Cand secretia prezinta miros neplacut: corp strain neglijat, sinuzita maxilara odontogena, tumora maligna,
ozena;
 Cand lipseste secretia: ozena, cu mucoasa atrofica, uscata si plina de cruste gri-verzui, deosebit de fetide.

2
 8. Sindromul sensorial nazal
Sindromul senzorial
Modificarile mirosului pot fi:
a) Cantitative:
 Anosmie congenitala – se asociaza cu agnezie congenitala;
 Hiposmie → fiziologica: sarcina
→ patologica: obstructie nazala; afectiuni nervoase, care afecteaza circuitul nervos al olfactiei
 Hiperosmie: degustatori, evaluatori in piata de cosmetice
→ fiziologica: sarcina
→ patologica: tulburari neuropsihice
b) Calitative:
 Parosmie = perceptie eronata a unui miros existent: sarcina, afectiuni neuropsihice;
 Cacosmie = perceperea unui miros neplacut
→ subiectiva – bolnavul descrie un miros neplacut (faza de debut a ozenei)
→ obiectiva – miros neplacut perceput de anturaj, medic (corpi straini neglijati, sinuzita
maxilara odontogena, ozena → duce la suicid)
Mirosul ajunge sa fie perceput de la distanta.
 Halucinatie olfactiva = perceperea fara obiect: schizofrenie

9.Cauzele obstructiei nazale la adult

Cauze:
 Malformatii;
 Traumatisme care ingusteaza sau blocheaza circulatia aeriana;
 Inflamatii acute sau cronice: rinite, rinosinuzite;
 Corpi straini – in functie de dimensiunile lor pot produce si ulceratii, sangerari;
 Tumori benigne sau maligne.
La adult apar: traumatisme, deviatia obstructiva a septului nazal.
Obstructia nazala se insoteste de respiratie bucala si de hiposmie/anosmie.

10. Sindrom senzitiv nasal

Sindromul senzitiv
 Hiperestezie = exacerbarea senzitiva la nivelul mucoasei nazale, care poate fi datorata traumatismelor,
inflamatiilor. Se manifesta prin senzatia de durere, jena la nivelul mucoasei sau sensibilitate sinusala in
sinuzitele acute, in care sunt dureroase sinusurile: maxilar, sfenoidal, celulele etmoidale posterioare;
 Hipoestezia/ anestezia = reducerea sensibilitatii dureroase, imediat dupa traumatism;
 Exista si anestezie legata de boli neurologice, in care bolnavul nu simte (lipsa de sensibilitate).

11.Cauzele generale ale epistaxisului

Cauze generale ale epistaxului
 Boli cardio-vasculare: HTA, IC, SM;
 Boli de sange: hemofilie, tulburari de coagulare, uz de anticoagulante;
 Boli ale vaselor: teleangiectazie familiala;
 Boli infecto-contagioase: gripa, febra tifoida;
 Boli metabolice: diabet, IR;
 Insuficienta organica: IH, IR;
 Hipovitaminoze/ scorbut/ pelagra
→ Tratament roborant: administrare de vitamine, Ca, factori care stimuleaza coagularea;
→ Tratament simptomatic: tampoanele se mentin cel putin 48 de ore;
→ Transfuzia de sange: se face la Hb < 6 g la adult sau copil, iar la mai putin de atat, copilul poate muri prin
pierdere de sange;

3
 12.Cauzele locale ale epistaxisului
Cauze locale ale epistaxisului
 Traumatisme directe sau indirecte;
 Trauma digitala (autoprovocata), care provine de la pata vasculara → la copii;
 Corpi straini nazali, atat prin trauma sau prin leziuni de decubit cand sunt neglijati;
 Inflamatii: rinita, rinosinuzita;
 Malformatii vasculare: angiopatie familiala.

13. Principii de tratament in epistaxis

Principii de diagnostic si tratament in epistaxis:
1. Stabilirea diagnosticului(modificari ale pulsului)
2. Oprirea sangerarii prin:
 Compresie digitala pe aripa nasului, minim 5-10 minute;
 Aplicatii pe pata vasculara
 Cauterizare: chimica, electrocauterizare, criocauterizare;
 Tamponament nazal: anterior, posterior, anterior si posterior;
Acestea curata fosa sangeranda, folosind mese de tifon, care au lungimea de 50 cm si latimea de 2 cm.
 Baloane gonflabile; Embolizare; Ligatura de artera carotida externa; Tamponamentele se mentin
minim 48 h !!! Se folosesc analgezice si simptomatice.
3. Reechilibrare cardio-vasculara prin combaterea colapsului, socului;
4. Reechilibrare hidroelectrolitic (e bine prinderea 1 sau a 2 linii venoase inainte);
5. Tratament etiologic
6. Tratament roborat(administrarea de vitamin si minerale)
7. Transfuzie de sange (adica sub 6 g Hb/dl la adult; la copil se administreaza si mai devreme).

14.Metode de oprire ale epistaxisului

Oprirea sangerarii prin:
 Compresie digitala pe aripa nasului, minim 5-10 minute;
 Aplicatii pe pata vasculara
 Cauterizare: chimica, electrocauterizare, criocauterizare;
 Tamponament nazal: anterior, posterior, anterior si posterior;
Acestea curata fosa sangeranda, folosind mese de tifon, care au lungimea de 50 cm si latimea de 2 cm.
 Baloane gonflabile;
 Embolizare: se introduce prin cateter, pana pe artera maxilara anterioara, o substanta, care
embolizeaza sau opreste sangerarea;
 Ligatura de artera carotida externa;

15,16.Hematomul septului nazal, Abcesl septului nazal

Reprezinta acumularea de singe intre cartilajul septal si pericondru. Dg este usor de pus prin aparitia unei
proeminente la nivelul septului nazal de culoare violacee sau roscata si prezinta fluctuatii la palpare.
Simptomul principal este obstructia nazala in special la copii care respira pe gura. Dupa 3 zile se transforma
intotdeauna in abces septal; cu stare generala alterata, febra , cefalee. Netratata, duce la complicatii grave
endocraniene ( tromboflebita de sinus cavernos pe cale vasculara, pe linie venoasa cu drenajul in sinusul
cavernos.). Tratament-drenaj chirurgical. Se recomanda incizie, drenare si aplicarea unui tub de dren
deoarece este posibila reacumularea de singe. In formele bilaterale nu se fac incizii la acelasi nivel deoarece
exista riscul de perforatie de sept. Se face o incizie anterioara, una posterioara ,superior si inferior.

4
 17. Furunculul vestibulului nazal
Furunculul de vestibule nazal – reprezinta inflamatia bulbului, generata de Stafilococ, care realizeaza un
abces cald a bulbului pilos. Bolnavul se plange de durere, care la un moment dat este pulsatila;
 La ex OB: se observa o zona de congestie la nivelul tegumentului vestibulului nazal, care este centrata de un
fir de par, in jurul caruia apare o pustula de culoare galbuie; Daca nu este tratata la timp, apare fenomenul
de extensie a inflamatiei, atat local, cat si prin interesarea ganglionara, iar drenajul se face in ganglionii
submaxilari sau uneori in cei preauriculari;
Diagnosticul: Se bazeaza pe semne, simptome; Se face narinoscopie pentru observarea vestibulului;
Tratamentul este:
Local: deschiderea si drenarea abcesului; se aplica comprese de tifon si imbibate in solutie antiseptica
(Rivanol);
General: se folosesc antibiotice antistafilococice (Oxaciclina, Eritromicina) si se schimba compresele,
antialgice, antiinflamatorii si evolutia este favorabila in 2 zile. Apare o situatie, formata din mai multe
abcese, ce tind sa conflueze si formeaza o crusta, ce urmeaza a fi indepartata; Mai poate apare o eczema,
care se manifesta prin inflamatii, edem, fisuri la nivelul tegumentului, mancarimi, usturime; jena; secretii
mucopurulente.

18. Rinita acuta banala – dg., tratament

Rinita acuta banala – reprezinta inflamatia mucoasei nazale, generata de expunerea la intemperii (coriza
acuta/guturai). Este sezoniera – apare de 2 ori/an;
 Se caracterizeaza prin congestie si edem la nivelul mucoasei, hipo sau hiperestezie si rinoree. Rinoreea la
debut este apoasa, iar dupa cateva ore sau cel tarziu a 2-a zi devine seroasa, trece in faza seromucoasa,
mucoasa, mucopurulenta si purulenta;
 Evolutia afectiunii fara tratament este de circa 7 zile, iar cu tratament este de doar 1 saptamana;
Diagnosticul se pune prin rinoscopie pe congestie, edem, secretiile din meatul superior;
Tratamentul este local: decongestionante nazale (Efedrina, Nafazolina) se administreaza 4-5 zile, numai sub
supraveghere medicala pana la 7 zile, pentru ca duc la modificari la nivelul mucoasei si interfereaza cu
functia muco-ciliara. Se mai administreaza antiinflamatoare, antialergice. Nu este necesara administrarea
de antibiotice !
Inhalatiile sunt bune la debut, in primele 2-3 zile.

5
 19. Rinita alergica – dg,tratam.
Rinita alergica – reprezinta inflamatia mucoasei nazale, extinsa si la mucoasa sinsusala, legata de impactul
cu alergenii. Alergenii:
-Inhalatori: emanatii de la animalele de casa, puf de pasari, continutul pernelor, praful de casa (contine
acarieni), hrana pestilor (contine acarieni), mucegai, igrasie;
-Alimentari: excesul de cereale (cele cu mult gluten), fructe de padure, capsuni, puf de piersica, unele
lactate proaspete, antibiotice.

Alergia reprezinta impactul luptei dintre alergeni si anticorpii pe care ii fabrica organismul pentru aparare.
Alergia sinusala de tip 3, in care nu avem avantajul sa desensibilizam organismul.
 Prima masura este identificarea alergenului si evitarea contactului cu acesta si se folosesc testele
alergologice cutanate;
 Se manifesta prin triada simptomatica: Obstructie nazala; Rinoree apoasa, Stranut in salve;
 Exista 2 categorii:
 Runners: cu rinoree apoasa;
 Blockers: cu obstructie, dar fara rinoree;
 Bolnavul se plange de prurit nazal, jena;
 La ex OB: se constata un edem difuz al mucoasei si mai ales coloratia palid-violacee a mucoasei;
 Exista 2 tipuri de manifestari:
 Sezoniera: inflorescenta din primavara sau toamna;
 Perena: se manifesta in orice sezon;
 Se observa o usoara eozinofilie in sange si secretii, iar IgE creste in alergia nazala;
 La Rx: se constata la nivelul sinusurilor, mai ales maxilare, un edem al mucoasei, care realizeaza un
aspect “in chenar”.
Metode de combatere ale alergiei:
1. Se identifica alergenul;
2. Se evita contactul cu el;
3. Are loc impactul dintre Ag-Ac → se degranuleaza mastocitul → se elibereaza histamina, care produce
vasodilatatie, edem, prurit → se administreaza un antihistaminic;
4. Se stabilizeaza membrana mastocitelor prin administrare de cromoglicat de Na;
5. Are loc inhibarea leucotrienelor prin administarea de Montelukast;
6. Corticoterapie pe cale generala sau locala (spray, solutii).

20.Ozena – dg, tratament

OZENA(Rinita atrofica)– reprezinta afectiunea in care mucoasa este agresata de factorii atmosferici si dupa
abuz de medicamente se atrofiaza si se usuca, care afecteaza in special femeile.
 Boala este cronica si un impact deosebit asupra psihicului;
 Bolnava se plange de obstructie nazala, care este o falsa impresie;
 La ex OB: se observa fose largi, cu cornete reduse de volum, cu mucoasa uscata, acoperita de cruste gri-
verzui extrem de fetide si apare senzatia de cacosmie, care este subiectiva initial;
 La Rx: se constata modificari la nivelul sinusurilor;
 La ex din secretii: se observa prezenta de germeni;
 Abordul medical se adreseaza stadiilor incipiente, in care se revascularizeaza mucoasa si se folosesc pomezi
cu diverse preparate (Streptomicina, Gentamicina). Se evita fumatul, factorii atmosferici;
 In fazele avansate se recurge la abordul chirurgical prin care se recalibreaza fosele nazale, pentru a le
stramtora.

6
21. Sinuzita acuta maxilara rinogena – dg, tratament
Rinosinuzitele reprezinta inflamatia mucoasei sinusale. Cele rinogene (rinosinuzite) se datoreaza obstructiei
si inflamatiei mucoasei nazale, care se extinde la mucoasa sinusala.
Rinosinuzitele sunt intotdeauna bilaterale. Ca simptomatologie, prezinta obstructie nazala
(bi/unilaterala), rinoree (bilaterala/unilaterala), dar sunt si semne generale: stare generala modificata,
febra, cefalee si dureri in ariile de proiectie ale sinusurilor.
Diagnostic: anamneza (obstructie nazala la cele rinogene), secretii (specific purulente).
La examenul obiectiv, gasim edem si congestie a mucoasei nazale si secretii purulente care vin din
meatul mijlociu; punctele sinusale sunt sensibile. Poate fii afectata o singura pereche de sinusuri / mai
multe – polisinuzita;/ afectate toate – pansinuzita.
Examenul radiologic, in care constatam la nivelul sinusului afectat o voalare/o opacitate. Examen
bacteriologic – din secretiile prelevate.
Tratament: antibiotice (ampicilina, amoxicilina) asociate sau nu cu alte preparate; Restabilim
patenta ostiumului sinusal, pentru ca din cauza obstructiei, nu se mai curata sinusul => secretie purulenta.;
fluidifiante de secretii, mucolitice si antiinflamatoare. izolare, sa stea acasa; alimentatie lejera, hidratare
suficienta.
Abordul chirurgical – indicatii: punctii – spalaturi sinusale care se fac unilateral, la interval de 2 zile
ca principiu – pana la negativare, iar ca regula – atunci cand persista aceasta secretie daca cel putin 6
punctii au fost pozitive si nu s-a observat o reducere a secretiilor, se intervine chirurgical asupra sinusului –
pot fi facute clasic sau endoscopic.

22.Sinuzita acuta maxilara odontogena

Rinosinuzitele reprezinta inflamatia mucoasei sinusale. Sinuzite odontogene intotdeauna prezinta cauza
dentara.
Sinuzita odontogena este unilaterala. Ca simptomatologie, prezinta obstructie nazala
(bi/unilaterala), rinoree (bilaterala/unilaterala), dar sunt si semne generale (mai ales in rinosinuzite): stare
generala modificata, febra, cefalee si dureri in ariile de proiectie ale sinusurilor.
Pentru sinuzita odontogena, rinoreea este unilaterala, purulenta, uneori grunjoasa si fetida, datorata
suprainfectiei cu germeni anaerobi. Diagnostic: anamneza (obstructie nazala la cele rinogene), secretii
(specific purulente), intotdeauna exista un trecut dentar.
La ex ob la sinuzita odontogena exista un grad de edem al mucoasei nazale, rinoreea fetida,
grunjoasa; sinusul maxilar afectat, datorita faptului ca asa numitii “dintii sinusali” au raport intim cu
cavitatea sinusului maxilar.
Examenul radiologic, in care constatam la nivelul sinusului afectat o voalare/o opacitate. Ex
bacteriologic – din secretiile prelevate.
Tratament: antibiotice (ampicilina, amoxicilina) asociate sau nu cu alte preparate; Restabilim
patenta ostiumului sinusal, pentru ca din cauza obstructiei, nu se mai curata sinusul => secretie purulenta.;
fluidifiante de secretii, mucolitice si antiinflamatoare. izolare, sa stea acasa; alimentatie lejera, hidratare
suficienta.
Abordul chirurgical – indicatii: punctii – spalaturi sinusale care se fac unilateral, la interval de 2 zile
ca principiu – pana la negativare, iar ca regula – atunci cand persista aceasta secretie daca cel putin 6
punctii au fost pozitive si nu s-a observat o reducere a secretiilor, se intervine chirurgical asupra sinusului –
pot fi facute clasic sau endoscopic.
23.Complicatiile sinuzitelor – enumerare
1. De vecinatate: orbitare – flegmon orbitar, conjunctivite, osteite cu fistulizare la piele, prinderea altor
sinusuri
2. Descendente: laringita striduloasa la copil, laringo-traheo-bronsite cronice, otite catarale si
suppurate
3. Osteomielita oaselor craniului
4. Endocraniene: abces extradural, meningita supurata, abces cerebral(lob frontal), complicatii
venoase ( tromboflebita sinusului cavernos, tromboflebita sinusului longitudinal superior).

7
24. Cancerul rinosinusal-dg trat
Cancerul rinosinusal – este un carcinom (cu originea in epiteliul mucoasei sinusale), care se transforma
malign. Este o boala cu evolutie indelungata, extrem de saraca in simptome, in fazele de inceput. De cele
mai multe ori, afectiunea este descoperita tarziu si mai ales atunci cand tinde sa invadeze regiunile vecine.
Deci ea pleaca dintr-un sinus (etmoid/maxilar) si prin extensie, poate sa evolueze in orbita, in spatiul
pterigopalatin, sa penetreze palatul osos sau sa penetreze peretele anterior al sinusului maxilar si sa
patrunda in santul gingivolabial. Extensia la ggl submandibulari si laterocervicali.
Atrage atentia – obstructia nazala unilaterala la care nu se deceleaza o cauza evidenta, insotita de
sangerari mici, dar repetate. Aceasta asociere obliga la investigatii suplimentare. La o radiografie de sinusuri
– pot exista formatiuni mici in cavitatea sinusala. Daca se excizeaza chirurgical si apoi se face
radioterapie/radio-chimioterapie – este vindecabil.

25. Polipoza nazala – dg, tratament

Polipoza nazala poate fi uni/bilaterala; cea unilaterala are cauze inflamatorii, iar cea bilaterala are cauze
alergice. Ambele sunt boli recidivante si in afara de excizia chirurgicala, trebuie tratata cauza lor
(alergie/sinuzita). Nu este altceva decat o metaplazie a mucoasei nazale; polipul nazal este un edem al
mucoasei nazale. Apar ca niste formatiuni piriforme (ca perele), care provin din meatul mijlociu. Pot fi
unice/multiple, au un aspect gelatinos si simptomul principal este obstructia nazala uni/bilaterala, insotita
de rinoree purulenta (sau in cazul alergiei, de rinoree apoasa). Dg prin rinoscopie, prin examen radiologic.
Tratamentul este chirurgical, de excizie prin abord clasic sau endoscopic. Exista o forma particulara la
polipul unilateral = polip sinusocoanal, De obicei nu recidiveaza.

26. Polipul sangerand al septului nasal – dg, tratament

Polipul sangerand al septului nazal. Este un ghem de vase care se dezvolta pe aria vasculara (pata vasculara
a lui Kieselbach) si ea apare ca o tumoreta muriforma (si forma si coloratie), extrem de friabila la atingere.
De multe ori, simpla suflare a nasului provoaca sangerarea (epistaxis). Dg este usor de pus, prin rinoscopie.
Tratamentul este chirurgical si formatiunea se excizeaza cu o zona de mucoasa sanatoasa din jur, impreuna
cu cartilajul septal subiacent (pt ca altfel duce la recidive).

*27. Malformatiile nasului

Fosele nazale pot fi malformate partial sau in totalitate. Afectiunile malformative ale nasului pot fi
congenitale sau dobandite.
Malformatiile congenitale: ale piramidei nazale, ale septului si atreziile nazale. Prin dezvoltare embrionara
incomplete sau vicioasa, piramida nazala poate fi absenta uni sau bilateral, poate fi despicata pe linia
mediana, realizand diferite aspecte monstruoase – nas dublu, proboscis, nas de dog. Cele mai cunoscute
malformatii exonazale sunt chisturile sau fistulele nasului. Meningocelul si meningoencefalul reprezinta
hernieri ale continutului endocranian, ce pot surveni datorita dehiscentei osoase a lamei ciuruite etmoidale.
Meningocelul prezinta risc vital. Angioamele, limfangioamele si disembrioamele (tumori mixte) sunt f rar
intalnite si au tendinta la crestere si recidiva postoperator. Malformatiile endonazale cuprind chisturile
septului nasal, deviatiile de sept si atrezia narinara si atrezia sau imperforatia coanala. Imperforatia coanala
bilaterala este incompatibila cu viata. Tratamentul malformatiilor congenitale este chirurgical, rezultatele
fiind totdeauna f bune.
Malformatiile dobandite pot fi consecinta unor leziuni postraumatice, inflamatorii sau tumorale. Piramida
nazala poate suferi deformari accentuate dupa obstructia nazala prelungita sau polipoza deformanta
juvenila. Ca urmare a traumatismelor nazale pot surveni cicatrizari vicioase la nivelul piramidei sau foselor
nazale. Una din cele mai frecvente malformatii este deviatia septului nasal. Solutia este intotdeauna
chirurgicala si consta in rezectia partiala a septului urmata eventual de repozitia sa. Secundar unor
inflamatii pot ramane sechele cicatriceale inestetice. Astfel apar: stenozele narino-vestibulare dupa rinite
gonococice, difterice, nasul “in sa” este caracteristic pt sifilisul congenital. Tumorile exo si endonazale
deformeaza, de asemenea, nasul. Tratamentul chirurgical.

8
28. Anatomia topografica a faringelui
Faringele reprezinta portiunea din caile aero-digestive superioare care se intinde de la baza craniului pana
la vertevra C6 in dreptul cartilajului cricoid, unde comunica anterior cu laringele si posterior cu esofagul.
Este o structura tubulara, asezata inaintea coloanei vertebrale cervicale, de care adera strans la nivelul
fasciei prevertebrale. El este constituit din aponevroza faringiana, care se insera pe baza craniului si
coboara apoi pe apofizele pterigoide, mandibula, osul hioid si aripile cartilajului tiroid. Aponevroza
faringiana este acoperita la interior de munschii constrictori ai faringelui, iar acestia de mucoasa.
Raporturile externe ale faringelui: posterior col vert, sup sinusurile sfenoidale, apofiza bazilara si gaurile
rupte anterioare, lateral pachetul vasculo-nervos al gatului (artera carotida, vena jugulara, nervul vag),
nervii cranieni IX,XI si XII, simpaticul cervical, ganglionii limfatici jugulo-carotidieni, glanda parotida superior
si lobii glandei tiroide inferior.
Are 3 deschideri anterioare: una superioara – prin care comunica cu fosele nazale (prin coane), una
mijlocie – prin care comunica cu cavitatea bucala (prin istmul faringian) si una inferioara – comunica cu
laringele si cu esofagul.

29. Inelul limfatic Waldeyer – struct, functii

Ijelul limfatic Waldeyer-este alcatuit de sus in jos din: amigdala faringiana (numita si a lui Lushcka); pe
peretele lateral al faringelui – langa deschiderea trompei lui Eustachio se afla amigdala tubara (a lui
Gerlach); amigdalele palatine (situate intre pilieri); la baza limbii – amigdala linguala (structura
voluminoasa).

30. Functiile faringelui

Functiile sunt comune si specifice fiecarui etaj. Principala functie comuna este:
1)functia respiratorie – acest organ tubular asigura pasajul aerului.
2)functia fonatorie – sunetul se imbogateste cu acele numite armonice care sunt rezultatul activitatii
rezonatorii din toate cavitatile faringelui. Pentru asigurarea vorbirii articulate, intervin si miscarile
structurilor mobile (valul palatin, lueta, limba, obrajii).
3)functia de aparare – prin structurile limfatice bine vascularizate – la nivelul lor se desfasoara o activitate
de aparare manifestata atat prin functia de fagocitoza (care apartine limfocitului T – numit si limfocit killer),
cat si o imunitate umorala, realizata de catre secretia de anticorpi de care este responsabil limfocitul B – pe
suprafata acestui limfocit B se secreta aceste imunoglobuline/anticorpii.
Functiile specifice:
La nivelul rinofaringelui – aici se deschide trompa lui Eustachio, care are rol de a asigura aceeasi presiune
atmosferica pe ambele membrane timpanice – functia de auditie.
La nivelul bucofaringelui si al hipofaringelui – functia de deglutitie si activitatea senzoriala (gustul) – papilele
gustative plasate pe limba, la baza limbii, pe palat.

31. Sinusul piriform – struct, functii

Sinusurile piriforme. Ele se numesc asa pentru ca, pe sectiune, au forma de para (cu partea mai ingusta
anterior si cea mai mare posterior). Aceste 2 sinusuri sunt f importante in actul deglutitiei, permitand
alunecarea bolului alimentar spre esofag. De retinut ca unul dintre ele este sinusul piriform
dominant/preferential = nu inghitim cu ambele sinusuri piriforme, ci doar cu unul dintre ele, cel dominant
fiind corelat cu emisfera cerebrala dominanta. Atunci cand apar pareze/paralizii sau cand apelam la
interventii chirurgicale care exclud unul dintre sinusurile piriforme, daca se extirpa sinusul dominant,
deglutitia va deveni foarte dificila si cere mult timp pana cand pacientul reuseste sa-si antreneze celalalt
sinus pentru deglutitie.

9
32. Structura si functiile rinofaringelui
Etajul superior – numit rinofaringe/nazofaringe/cavum, avand ca limita de demarcatie baza craniului,
coloana cervicala, anterior coanele, iar inferior se afla un plan mobil alcatuit din valul palatin (acesta, prin
miscarile sale, obtureaza comunicarea dintre orofaringe si rinofaringe in timpul deglutitiei; in paraliziile de
val – unul dintre simptome este refluarea lichidului pe nas).

33. Structura si functiile hipofaringelui

Etajul inferior – hipofaringele/laringo-faringele – pentru ca el comunica cu laringele. La acest nivel, se
realizeaza incrucisarea intre cele doua cai – digestiva si aeriana. Hipofaringele se intinde de la planul care
trece prin osul hioid pana la vertebra C6, unde se gaseste comunicarea cu esofagul, care are aspectul unei
fante orizontale (pentru ca se plaseaza intre 2 planuri dure – posterior – vertebrele C si anterior – pecetea
cartilajului cricoid = componenta a laringelui). Aceasta fanta se numeste gura esofagului. In aceasta cavitate
a hipofaringelui proemina epiglota si deschiderea laringelui – numita vestibulul laringian. De o parte si de
alta a laringelui se afla 2 santuri/fose – numite sinusurile/santurile piriforme.

34. Structura si functiile orofaringelui

Etajul mijlociu – bucofaringele/mezofaringele – in raport cu coloana cervicala posterior, superior este planul
mobil reprezentat de valul palatin, anterior este comunicarea cu cavitatea bucala, iar inferior este delimitat
de un plan care trece prin osul hioid. El comunica cu cavitatea bucala prin istmul faringian (faucium).
Delimitat superior de valul palatin, cu prelungirea sa mediana (lueta); lateral se afla doua pliuri mucoase
numite pilieri/stalpi amigdalieni, intre care se gaseste o cavitate – loja amigdalei palatine (ocupata de cea
mai mare formatiune limfatica – amigdala palatina, care in mod obisnuit o definim ca amigdala). Inferior –
este delimitat de baza limbii.

*35. Angina fusospirilara-Vincent

Este o angina ulcero-necrotica unilaterala. Etiologia inca neelucidata, unii autori sustin ca este vorba despre
flora bucala banala, altii cred ca este o mononucleoza infectioasa cu manif fruste. Boala apare cu predilectie
la tineri, cu o igiena bucala defectuoasa. Starea gen este moderat influentata. Bolnavii se plang de
odinofagie moderata, astenie, subfebrilitate. Exam obiectiv evidentiaza o adenopatie discreta, o ulceratie
amigdaliana pe fond murder, necrotic, cu margini anfractuoase, fara duritate la palpare. Diag diferential
trebuie facut cu sancrul sifilitic,unde marg ulceratiei sunt nete si dure, dar inaintea inceperii tratam de
electie cu Penicilina este obligatoriu effect diagnosticului bacteriologic din ulceratie, pt a nu masca evolutia
unui sifilis primar.

36. Angina din agranulocitoza

Agranulocitoza este o boala, care se datoreaza inhibitiei medulare, mai ales pe seria alba, incat productia
de granulocite este inhibata pana la 0 si se manifesta prin febra, cu cefalee, stare generala alterata si cu o
angina alba, murdara, ulceratii la nivelul amigdalelor palatine. Ea se poate datora unor droguri precum
Aspirina din tratamentul prelungit din boli reumatismale. Tratamentul consta in sistarea administrarii
Aspirinei, impreuna cu antibioterapie si corticoterapie.

37.Angina din leucemia acuta

Angina alba din leucemie acuta sau cronica, mieloida sau limfoida, este insotita de febra, stare generala
modificata, angina alba murdara, cu adenopatie cervicala importanta. Seria alba creste de la sute de mii
pana la un milion si in functie de dominanta PMN sau a limfocitelor, vom avea forma mieloida sau limfoida.
In formele acute se manifesta prin greturi si varsaturi, iar in formele cronice semnele sunt mai estompate.

10
38. Tumorile benigne ale faringelui
Benigne: papiloame, angioame, fibroame, lipoame, de sus pana jos. Diagnosticul tumorilor de dimensiuni
mici se pune ca si papiloame vegetante. Se recurge la tratament chirurgical si apoi la ex histopatologic.
La nivelul rinofaringelui:
Angiofibromul faringian se caracterizeaza prin epistaxis. Are evolutie maligna, un angiofibrom, care ia
nastere de pe aripile mici ale sfenoidului, avand evolutie in rinofaringe si prin marirea de volum, se extinde
in vecinatate: fose nazale, orbite, endocraniu. Simptomatologia incepe cu obstructie nazala, iar progresia
este insotita de epistaxis, din ce in ce mai voluminos, care atrage atentia. Este extrem de friabila, epistaxisul
fiind declansat de stranut sau tuse. Ea este boala adolescentului de sex masculin, in care sunt implicati si
factori hormonali.
Diagnosticul este pus prin ex Rx: radiografia de profil evidentiaza prezenta tumorii in cavum (rinofaringe).
Tratament: embolizari selective si supraselective ale vaselor, care alimenteaza tumora, in care recidivele
pot sa apara si daca se repeta, trebuie sa revina pacientul, dar evolutia este pozitiva dupa incheierea
pubertatii.
La nivelul hipofaringelui
Tiroida linguala reprezinta nondeplasarea tesutului de la nivelul limbii. El bombeaza si creeaza senzatia de
corp strain, disfagie si se observa o formatiune tumorala de culoare gri-rozata, polilobata. Ablatia ei se va
insoti si de o manifestare de hipotiroida.

40. Functia fonatorie a faringelui

Functia fonatorie – sunetul se imbogateste cu acele numite armonice care sunt rezultatul activitatii
rezonatorii din toate cavitatile faringelui. Pentru asigurarea vorbirii articulate, intervin si miscarile
structurilor mobile (valul palatin, lueta, limba, obrajii). Cand se hipertrofiaza structurile limfatice sau exista
alte malformatii, se produce rinofonia inchisa(vocea nazala) – pentru ca nu se permite circulatia fluxului
aerian si nici activitate corespunzatoare de rezonanta. Cand cavitatile sunt prea largi – apare rinofonia
deschisa – fonfaiala.

41. Fiziologia deglutitiei

Deglutitia – este o functie foarte complexa si are 3 timpi: primii doi – voluntari, al treilea – involuntar/reflex.
Totul incepe cu triturarea alimentelor, prin activitatea dintilor, pusi in miscare de mobilizarea mandibulei de
catre muschii masticatori, apoi alimentele se vor insaliva si ulterior, asociat cu miscarile limbii, in final se
formeaza bolul alimentar. Bolul alimentar se plaseaza pe linia mediana, limba actioneaza precum un piston
si impinge prin istmul faringian bolul alimentar din orofaringe in hipofaringe. Aici se intampla deplasarea
laterala a bolului alimentar, pentru a se evita invazia laringelui, ducandu-se in sinusul piriform dominant.
Cel de-al treilea timp – timpul esofagian – este un act reflex, involuntar, realizat prin contractia succesiva a
musculaturii esofagiene, care progreseaza bolul alimentar in cavitatea gastrica.
Deglutitia – perturbarea sa=disfagie. Deglutitia este dureroasa=odinofagie. Perturbarea deglutitiei are
cauze multiple: malformatii, traumatisme, corpi straini, inflamatii, tumori si tulburari neurologice (cum ar fi
refluarea lichidelor pe nas in paralizii ale valului palatin).

11
42. Malformatiile faringelui
Malformatiile: La nivelul rinofaringelui intalnim imperforatiile coanale = obturarea orificiilor coanale fie de
catre o structura membranoasa, fie de una osoasa. Imperforatia poate fi uni/bilaterala si poate fi
complete/incompleta. O imperforatie completa, bilaterala – nu permite respiratia – necesita interventie
chirurgicala. Suptul este o functie foarte complexa si permite nou-nascutului sa respire si sa se alimenteze
in acelasi timp, pentru ca: epiglota nn este sus situata, ea practic ajunge sa se plaseze in rinofaringe (in
spatele valului palatin) – lucru protector, pentru ca laptele pe care il suge are o pompa eficienta si astfel, nn
respira usor. Atrezia.
La nivelul bucofaringelui, se pot observa malformatii ale pilierilor (care pot lipsi), ale valului palatin (lueta
bifida), deficiente ale coalescentei intre cele doua jumatati ale valului cu aparitia unei despicaturi, care
poate interesa numai palatul moale (veloschizis) sau poate interesa si palatul dur (velopalatoschizis) sau
daca se asociaza si cu malformatii la nivelul osului incisiv (velognatopalatoschizis). Aceasta comunicare intre
cele doua cavitati permite alimentelor sa intre cu usurinta in cavitatea nazala, avand urmari neplacute
(tulburari de deglutitie, fonatie, respiratie). Daca nu se repara chirurgical, epiteliul unistratificat respirator
se transforma in pluristratificat pavimentos datorita impactului cu alimentele. Atrezie.
La nivelul hipofaringelui – tiroida ectopica lingual – glanda tiroida se formeaza la nivelul foramenului cecum
(gaura oarba) de la nivelul bazei limbii. In viata embrionara, ea calatoreste printr-un traiect care se numeste
ductul/canalului tireoglos si se plaseaza la pozitia anatomica normala. Atunci cand persista acest canal sau
cand raman mici fragmente de tesut tiroidian, apar malformatii numite chiste/fistule ale canalului
tireoglos. Acestea sunt plasate intotdeauna median, spre deosebire de chistele branhiale, care sunt plasate
intotdeauna lateral – uni/bilateral. Aceste chiste au de cele mai multe ori un continut dermoid = par, unghii,
dinti.

43. Corpii straini faringieni

Corpii straini – fie ca sunt oase de peste, de pasare, care creeaza fie plagi, fie escoriatii, fie sangerare, fie
hematoame sau pot fi corpi straini inerti. Corpul strain duce la durere, disfagie, salivatie abundenta. Dg se
pune prin bucofaringoscopie. Dupa evidentiere, se face extractia corpului strain, oprirea sangerarii daca
este cazul, rezolvarea plagilor si o antibioterapie care sa inlature posibilitatea suprainfectiei, analgezice,
alimentatie lichidiana si apoi pastoasa.

44. Traumatismele faringelui – dg, tratament

Traumatismele faringelui pot fi mecanice, fizice sau chimice.
Traumatismele mecanice sa datoreaza impactului cu fragmente dure din alimente sau cu corpi
straini ingerati accidental/voluntar. Acesti corpi straini sunt mai frecvent intalniti la copii (jucarii, ace,
pioneze). Corpii straini pot fi intepatori si produc aceste traume care se manifesta prin durere, sangerare
uneori si aparitia de escoriatii, plagi sau hematoame.
Traumatismele fizice se datoreaza ingestiei de lichide/alimente fierbinti/prea reci. Apare durerea,
senzatia de corpi straini – ca manifestari. Lichidele fierbinti produc arsuri de grade diferite. Pentru cele cu
temperaturi joase – pot aparea degeraturi.
Traumatismele chimice se datoreaza ingestiei voluntare/involuntare de lichide caustice. Involuntar –
la copii, persoane de sex masculin. Astfel apar fenomenele caustice manifestate prin leziuni – atat la nivelul
mucoasei bucale, cat si la nivelul celei faringiene, esofagiene, gastrice. Acizii produc o coagulare de
suprafata, dar bazele (soda caustica) produc leziuni distructive de profunzime, de multe ori distructia
ducand la comunicari eso-bronsice, eso-mediastinale, eso-pleurale si, pe langa drama ingestiei cu fenomene
acute (durere, hipersalivatie, disfagie completa), apar si febra, deshidratarea. De aceea, aceste cazuri se
interneaza in sectiile de ATI/medicina interna. La un interval de timp, cam la 3 saptamani – apar
fenomenele stenotice – lipsa de substanta este inlocuita de tesut fibros – stenoze esofagiene. Cand stenoza
este completa, sunt necesare interventii chirurgicale.

12
 *45.Amigdalita acuta streptococica – dg, tratam / 46 Complicatii amigdalitei acute streptococice
Reprezinta inflamatia acuta a orofaringelui, care intereseaza si amigdalele palatine. Inflamatia inelului
limfatic duce la o stramtare a faringelui. Din punct de vedere bacteriologic, infectia acuta amigdaliana este
consecutive inhalarii microorganismelor. Acestea pot fi virusuri, germeni banali sau germeni specifici.
Adeseori agentul microbian este un saprofit habitual al cavitatii bucale. Actiunea germenilor susceptibili de
a deveni patogeni sporeste net in sezonul rece. Streptococul este cel mai frecvent intalnit in stare normala
in criptele amigdaliene, cand devine patogen fiind vorba cel mai frecvent de streptococul beta-hemolitic tip
A. inflamatiile acute faringiene sunt de 3 tipuri: leziune catarala-coresp anginelor banale- cu congestie
difuza sau asociate cu puncte albe si depozite cazeoaze in angina eritematopultacee; cu false membrane; cu
pierdere de substanta.
47. Flegmonul periamigdalian – dg, tratam
Flegmonul / abcesul periamigdalian
 Bolnavul acuza durere intensa (odinofagie), disfagie la solide si lichide, trismus si sialoree;
 Examenul este destul de greu de realizat si se observa unilateral o bombare a valului palatin si o
congestie intensa a acestuia;
 Pentru evidentierea puroiului se face punctie la nivelul maxim al bombarii si se extrage;
 Tratamentul este chirurgical: incizie si drenajul colectiei purulente, asociat cu tratament local cu
antibiotice si antiinflamatorii. Incizia si drenajul se repeta pana nu mai dreneaza. Trebuie avizat
pacientul, in caz ca s-ar relua, complicatia o sa fie mai extinsa, de aceea la o luna de la vindecare se
recomanda amigdalectomia;

48. Adenoidita acuta- dg, tratam

Angina acuta a sugarului este o inflamatie a amigdalei faringiene a lui Lushka, care se manifesta prin febra,
stare de agitatie, explicata de obstructia nazala, rinoree purulenta, sugarul tipa si refuza suptul, tot datorita
obstructiei.
Diagnosticul se face pe baza semnelor clinice.
Tratamentul consta in administrarea de antibiotice. Foarte importanta este dezobstructia prin aspirare si
administrarea de decongestionante nazale, fluidifiante de secretii și antiinflamatorii.

49. Angina monocitara – dg, tratam

Angina monocitara (mononucleoza) este produsa de virusul Ebstein-Barr si se manifesta prin febra, stare
generala modificata, disfagie, angina alba si poliadenopatie. Daca facem o hemoleucograma, constatam o
crestere a leucocitelor pana la valori importante de 10.000 pana la 30.000/ml si mononucleozelor pana la
40-60%.
Tratamentul se realizeaza in sectia de boli infecto-contagioase.

50!!!! Indicatiile amigdalectomiei:

Indicatiile amigdalectomiei:
 Se apreciaza dimensiunea amigdalei, pentru ca nu exista indicatii chirurgicale pentru amigdalele mari;
 Abordul chirurgical este indicat atunci cand dimensiunea amigdalelor determina obstructie, care poate duce
pana la deces, datorita apneei nocturne;
1. Frecventa episoadelor acute de amigdalita atunci cand ele depasesc numarul de 2 pe an (pana in 2 –
sezoniere);
2. Prezenta flegmonului periamigdalian – complicatie locala;
3. RAA – complicatie regionala;
4. Prezenta carditei reumatismale;
5. Glomerulonefrita;
6. Prezenta sindromului de apnee nocturna;
7. In scop bioptic – atunci cand apare o tumora si este unica situatie in care se poate face amigdalectomie
unilaterala.

13
51. Fibromul nazo-faringian – dg, tratam
Angiofibromul faringian se caracterizeaza prin epistaxis. Este o tumora benigna cu evolutie maligna, un
angiofibrom, care ia nastere de pe aripile mici ale sfenoidului, avand evolutie in rinofaringe si prin marirea
de volum, se extinde in vecinatate: fose nazale, orbite, endocraniu. Simptomatologia incepe cu obstructie
nazala, iar progresia este insotita de epistaxis, din ce in ce mai voluminos, care atrag atentia. Este extrem de
friabila, epistaxisul fiind declansat de stranut sau tuse. Ea este boala adolescentului de sex masculin, in care
sunt implicati si factori hormonali.
Diagnosticul este pus prin ex Rx: radiografia de profil evidentiaza prezenta tumorii in cavum (rinofaringe).
Acum pentru un tratament cu succes, se folosesc embolizari selective si supraselective ale vaselor, care
alimenteaza tumora, in care recidivele pot sa apara si daca se repeta, trebuie sa revina pacientul, dar
evolutia este pozitiva dupa incheierea pubertatii.

52.Adenoflegmonul retrofaringian – dg, tratam

Adenoflegmonul retrofaringian
 Sugarul sau copilul mic prezinta febra inalta, refuza suptul, este agitat si tipa;
 La bucofaringoscopie apare bombarea peretelui faringian posterior;
 Tratamentul este chirurgical: incizie si drenajul acestei colectii purulente. Tehnica este reprezentata de
pozitia Trendelenburg, pentru ca incizia dupa eliberarea secretiilor sa dreneze extern si sa nu invadeze
caile respiratorii si astfel secretiile vor fi aspirate;
 Tratamentul local consta in administarea de antibiotice si antiinflamatorii;
 Evolutia este buna, iar la cateva minute dupa drenaj, pacientul isi revine.

53.Adenoidita cronica – dg, tratament

Anginele cronice – ele sunt urmarea unor angine acute incorect sau incomplet tratate.
Angina hipertrofica reprezinta hipertrofia amigdaliana, cu cresterea in volum a amigdalelor, care
ajung sa se uneasca si sa dea tulburari respiratorii, de deglutie si de fonatie → vocea amigdaliana. Cea mai
importanta este apneea nocturna, care se manifesta prin tulburari in timpul somnului, sforait, rarirea
ritmului respirator și chiar oprirea somnului.
Hipertrofia amigdalei lui Lushka realizeaza vegetatiile adenoide. Aceasta amigdala involueaza pana la
disparitie, in jurul varstei de 2 ani. Persistenta se insosteste de semne si simptome care realizeaza tabloul
clinic al adenoidismului:
• Obstructie nazala;
• Respiratie bucala;
• Hipoacuzie;
•Hipoxia cronica: duce la tulburari de concentrare, de memorie, copiii raman retarzi,- aprosexie
asociata cu hipoacuzia. Ei sunt cuminti, gura-casca, nu aud, nu reusesc sa invete, sunt hipostaturali si
hipoponderali. In timp, ei ajung sa isi puna amprenta asupra dezvoltarii.
Tratamentul este chirurgical si trebuie efectuat la timp.

54. Forme de debut in cancerul rinofaringian

Cancerul rinofaringian, o afectiune a adultului, de obicei fumator sau expus la poluanti industriali, care are
evolutie indelungata. Simptomul dominant este hipoacuzia unilaterala, care se datoreaza otitei seroase.
Rinologic – obstructie nazala, rinoree muco-pio-sanghinolenta, epistaxis
Auricular – otite catarale sau supurate
Ganglionar – fiind o zona f bogata in vase limfatice aprox jumatate din bolnavi au la prima consultatie
adenopatie laterocervicala superioara
Nevralgic – nevralgie trigeminala, otalgie, cefalee cronica
Paralitic – paralizii oculare

14
55.Tumorile maligne ale orofaringelui
De la nivelul amigdalei tubare a lui Gerlach pleaca cancerul, iar obstructia tubei duce la acumulare, ceea ce
determina otita seroasa. Mai apar mici sangerari, dar repetate, iar obstructia nazala apare tarziu. La biopsie
se constata ca este vorba de adenocarcinom.
Cancerul amigdalian este tumora maligna cea mai frecventa a faringelui. Este unilaterala si numai
exceptional bilaterala. Majoritatea bolnavilor cu cancer amigdalian sunt fumatori si alcoolici. Tumorile
maligne epiteliale se pot prezenta sub cele 3 aspecte otipice: vegetant, ulcerat si infiltrate submucos.
Tumorile conjunctivale pot fi limfosarcoame si reticulosarcoame. Debutul este insidios, cu senzatie de jena,
umflatura, corp strain, localiz la o loja amigdaliana. Tumora se extinde la stalpi, val, limba, spatiul
pterigomaxilar, determinand odinofagic cu otalgie, disfagie, sialoree su striuri sanghine, halena fetida,
trismus. Moartea survine dupa un an si jumatate.
Diag se pune prin biopsie, iar tratam este in principal radioterapic. Chirurgia poate extirpa ganglionii
cervicali sau un rest tumoral dupa radioterapie.

56.Cancerul amigdalian – dg si tratam

La nivelul amigdalei faringiene a lui Lushka apare cancerul amigdalei, cu evolutie lunga asimptomatica.
Tumorile afecteaza in special pacientii fumatori si consumatori de bauturi alcoolice, in special spirtoase,
poluante industriale sau care fac exces de condimente; Bolnavul prezinta jena, tulburari de deglutitie,
odinofagie sau otalgie.
La ex OB: se observa prezenta tumorii, ce poate interesa amigdala palatina, dar si structurile vecine,
ajungand si la hipofaringe.
Macroscopic: se observa tumora sub forma vegetanta, ulcerata sau ulcerativa si infiltrativa. Microscopic: se
clasifica in carcinoame, adenocarcinoame, sarcoame. Sarcoamele pot fi reticulosarcoame, fibrosarcoame,
limfosarcoame.
Intre formele macroscopice si microscopice exista o corelatie: carcinomul si adenocarcinomul se prezinta
sub forma vegetanta sau ulcerata, iar sarcomul sub forma infiltrativa.
In stadiile avansate, evolutia se extinde, se asociaza adenopatia latero-cervicala, iar stadializarea TNM se
face in 4 stadii(Primele 2 stadii sunt operabile):
 T1N0M0: tumora mica, situata pe amigdala si care este mobila;
 T2N0M0: tumora mai mare, care ocupa toata amigdala, fara mobilitate si nu are adenopatie;
 T3N1M0: tumora cu adenopatie prezenta, care nu se opereaza si se trateaza prin radio si chimioterapie;
 T4N1M1: tumora care prezinta metastaze.

57.Scheletul, laringian(cartilaje,articulatii,ligament)
Scheletul laringian este format din 5 cartilaje principale dintre care 3 sunt
nepereche(cricoidul.tiroidul,epiglota) si 2 sunt perechi-aritenoizii.
Cartilajul cricoid are forma unui inel cu pecete, situat deasupra traheei. Este mai inalt in port sa
post.Lumenul inelului cricoidian, deschis permanent este esential in respiratie.
Cartilajul tiroid este format din 2 lame verticale,unite anterior,realizand aspectul unei carti deschise post.
Este situat deasupra cricoidului.
Epiglota are forma unei frunze al carei petiol se insera in unghiul intern al laringelui
Cartilagiile aritenoide de forma trunghiulara sunt mobile, se articuleaza cu cricoidul pe muchia portiunii
posterioare a pecetei acestuia. Pe varful lor se gasesc asezate cartilajele Santorini, 2 mici formatiuni fara
importanta practica. Cartilajele cricoid, tiroid si aritenoizii au o struct hialina, iar epiglota este formata din
cartilaj elastic. Cartilajele hialine incep sa se osifice in jurul varstei de 30 ani.
Mai exista si alte cartilagii accesorii: corniculate, cuneiforme – sunt mici cartilaje, care sunt de obicei incluse
in ligamentul vocal.

15
*58.Muschii laringelui
Sunt formati din 2 grupe:
-extrinseci: sternotiroidian,tirohioidian si constrictor inf al faringelui. Ei participa atat la actul deglutitiei cat
si al fonatiei, unde rolul este secundar.
-intrinseci: se fixeaza prin ambele extremitati pe cartilaje si ligamentele laringelui,imprimand acestuia
diferite miscari. Se impart in 3 grupe:
-dilatatori ai glotei: muschiul crico-aritenoidian post sau posticus. Este singurul muschi care deschide glota,
fiind numit si muschiul respirator.
-constrictori ai glotei: muschiul crico-aritenoidian lateral si muschiul interaritenoidian sau transvers
-tensori ai corzilor vocale: muschiul tiroaritenoidian sau vocal, se insera in unghiul intern al cartilajului
tiroid. de aici merge spre post in plan orizontal, pana la cartilajele aritenoide. prin contractia sa produce o
scurtare a corzii vocale. Si muschiul cricotiroidian, prin contractie basculeaza tiroidul in jos si inainte,
punand astfel in tensiune coarda vocala.

*59. Inervatia laringelui

Inervatia senzitiva: nv laringeu sup, ram al vagului. El inerveaza senzitiv 3 portiuni distincte:corzile vocale,
spatiul supraglotic si spatiul subglotic.
Inervatia motorie: nv recurent( nervul laringeu inferior). Acesta se separata din tr pneumogastricului in dr la
niv arterei sublavie si in stg la niv crosei aortice. Ei inconjoara aceste vase si se intorc, mergand recurent la
muschii laringelui, prin santul format de trahee si esofag. Recurentul emite si un ram sensitiv care se
anastom cu laringeul sup.

60. Configuratia interna a laringelui

Structura interna:
Deasupra corzilor vocale se afla 2 plici mucoase – benzile ventriculare, intr-un spatiu numit ventriculul
laringian al lui Morgani, care are rol mai ales in fonatie.
Corzile vocale sunt structuri complexe, care au sub ele spatiul subglotic.
Endolaringele este captusit cu o mucoasa, care prezinta un epiteliu, cu structura diferita in functie de
regiune:
 La nivel supra si subglotic: epiteliu unistratificat cilindric ciliat (de tip respirator);
 La nivelul glotei si a corzilor vocale: epiteliu pluristratificat de tip pavimentos gros, rezistent, ceea ce
explica si diferentele histologice, ce apar intre diferitele cancere plasate supra, glotic sau subglotic.

*61. Functia respiratorie a laringelui

Este fct vitala a laringelui. Ea se realizeaza prin deschiderea spatiului glotic, care poate regla cantitatea de
aer ce trece prin laringe. In repaus orificiul glotic este partial deschis, in portiunea sa post-interaritenoidian.
In efort glota se largeste, corzile vocale ajungand pana la abductia maxima.

62. Functia fonatorie a laringelui

Este o functie foarte complexa, sub actiune nervoasa; Exista o coordonare nervoasa, care pleaca si de la
informatii prin nervul laringeu superior, actioneaza prin comanda care se duce prin nervii recurenti si
realizeaza respectivele inchideri si deschideri ale glotei.
Principiul lui Bernouli: acolo unde viteza este mare, presiunea este mica. Este un proces activ, se apropie si
sunt in tensiune si are mucoasa care produce miscari ondulatorii, care produc sunetul laringian
fundamental. Acesta este imbogatit si dezvoltat prin particularitatile diferitelor structuri, care au ca rezultat
final vorbirea articulata. Primul care se produce este efectul rezonator in cavitatile pe care le parcurge –
primul este ventriculul laringian, urca mai departe in cavitatea laringiana, trece in faringe cu toate etajele
sale si mobilitatea acestor structuri este realizata de limba, obraji, buze, care moduleaza si imbogatesc
sunetul si la final rezulta vocea articulata;

16
 63. Functia sfincteriana a laringelui
Teoria lui Vidal in timpul deglutitiei → Triple-like sfincter action = actiunea a 3 false sfinctere:
 Primul nivel in deglutitie este epiglota, care se ridica si se plaseaza sub baza limbii, se aplatizeaza si se
orienteaza spre posterior, pentru a proteja mai bine laringele. Repliurile faringo-epiglotice se apropie de
marginea epiglotei, protejand astfel vestibulul laringian de patrunderea alimentelor;
 Al doilea nivel se afla la nivelul benzilor ventriculare, care nu au musculatura proprie, se apropie si
impiedica patrunderea unor corpi straini spre glota;
 Al treilea nivel, cel mai puternic, se afla la nivelul glotei, iar corzile vocale inchid si impedica accesul. Cand
sunt perturbate unele, apar probleme cu deglutia – aspiratul traheal;

*64. Tulburarile de sensibilitate ale laringelui

Anestezia laringelui: rara si are cauze neurologice. Poate fi det de nevrite periferice, traum ale
pneumogastricului, tabes,miastenia gravis, scleroza multipla. Este grava pt ca permite patrunderea
alimentelor in caile aeriene.
Paresteziile:apar mai frecvent si au cauze inflamatorii sau nevrotice, cancerofobie. Bolnavii au senzatia de
corp strain
laringian sau orice alta senzatie anormala.
Durerile:sunt provocate mai ales de proc patologice localizate pe epiglota (TBC, tumori ulcerate, herpes,
corpi straini, flegmoane, pericondrita, artrita crico-aritenoidiana). Afectiunile endo-laringiene det dureri
reduse, care apar in cursul fonatiei si tusei. Rareori sunt datorita unei nevralgii ale nervului laringeu sup,
sediului lor fiind localizat de bolnav la niv cornului mare al osului hioid.
Tusea:act reflex la care participa si laringele prin obstruarea lumenului si deschiderea brusca a glotei, cand
presiunea
pulmonara a crescut suficient. Poate fi uscata(laringite,hiperestezie,tumori) sau umeda(traheo-bronsite).
Tusea
latratoare se intalneste in laringita subglotica si crupul difteric. Tusea se poate datora iritatiei ramurilor
vagale in alte teritorii(urechea ext,abd)
Disfonia:caracteristica pt afectiuni laringiene si se poate prezenta sub mai multe forme.
-fonoastenia:oboseala vocii vorbite dupa eforuti vocale min. Este consecinta unei miozite a muschiului
vocal, dupa laringite neingrijite sau dupa supra eforturi fonatorii.
-rezastenia: oboseala vocii la cant
-raguseala: cel mai des intalnita. Vocea apare ca un sunet aspru,crepitant,fiind neclara si insonora.S e obs la
bolnavii cu laringite ac si cr, traum, tumori, paralizii ale corzilor vocale.
-diplofonia:vocea bitonala se datoreaza unei interferente vibratorii intre cele 2 corzi vocale.Se obs in
paralizii unilat ale corzilor vocale si la pòlipul laringian.
-vocea eunucoidala:caracteristica tinerilor la pubertate.
Dg disfoniei trebuie precizat etiologic si trat se va adresa cauzei.Pt profesionistii vocali este necesara
reeducarea vocala, care se va face in serviciul special de foniatrie.

*65. Tulburarile motorii ale laringelui

Se pot datora afectarii inervarii motorii a laringelui sau unei suferinte ce act asupra glotei.
a)tulb neuropatice
-se datoareaza unor cauze multiple ce afecteaza nv recurent sau centrii nervosi
Monoplegia recurentiala:
-nv poate suferi 3 feluri de lez:nevrite,compresiune extrinseca,sectiune
Etiologie:
-traumatica accidentala sau iatrogena
-compresiuni prin tumori tiroidiene,esofagiene,mediastinale
-anevrisme
-afect cardiace decompensate
17
Semne clinice:
-disfonie cand coarda se fixeaza in abductie(voce bitonala) sau prezinta disfonie doar la vocea cantata,cand
coarda fixata este in adductie.
Tratament:
-terapie antinevritica si electroterapie
-chirurgia vizeaza impingerea corzii paralizate spre linia mediana,prin injectare de silicon in grosimea corzii
Diplegiile laringiene:paralizia recurentiala bilat si paralizia simetrica centrala
Diplegia recurentiala: etiologie:sifilis nervos,polimielita asc,encefalite,cancerul tiroidian si esofagian
Clinic se deosebesc 3 forme:
-diplegia in adductie.sd Gerhardt:glota se reduce la dimens unei fante,voce pastrata,dispnee acc
-diplegia in abductie.sd Ziemssen:resp normala si fonatie nula. diplegia in pozitie intermediara:rara
Tratament:
-traheostomia in caz de sufocare
-chirurgical:cordoaritenopexie
b)tulb miopatice
Se datoreaza tulb de contractie a unui sau a mai multor muschi laringienei intrinseci.Apar in
reumatism,dupa eforturi vocale deosebite,in cadrul unor laringite ac: provoaca disfonie de diferite grade.
Tratament:
-etiologic,foniatric,tonifiant fizioterapic
c)hemiplegiile laringiene asociate
in reg lat-cervicala sup nv cranieini pot lezati izolat sau siultan prin traum, adenopatii,tumori,polinevrite
Semne clinice:
Sd Avellis:
-afectate perechile X,XI ram int
-paralizia hemivalului,cu deviere spre partea sanatoasa si imobilizarea corzii vocale
Sd Schmidt:
-Sd Avellis + ram ext al spinalului(XI), cu paraliziea SCM si trapez
-bolnavul are capul rotat de partea bolnava sinu poate ridica umarul
Sd Jackson:
-Sd Schmidt + paralizie hipoglos(XII), cu devierea limbii de partea paralizata si proiectia ei afara din gura
Sd Vernet:
-Sd Schimdt + paralizie glosofaringian(IX)
-semnul perdelei:devierea peretelui post faringian spre partea sanatoasa,la atingerea lui cu apasatorul
delimba
Sd Collet-Sicard:
Sd Vernet+Sd Claude-Bernard-Horner(enoftalmie,mioza,micsorarea fantei palpebrale) prin afectarea
simpaticului cervical
d)spasmele laringelui
-contracturi de durata mai scurta sau mai lunga a tuturor muschilor laringieni intrinseci.
Clinic asistam la oprirea pasajului aerian prin laringe
Bolnav agitat,rapid cianotic,isi pierde cunostinta.
Tratament:
-uneori cedeaza la instilarea in fosa nazala de apa rec
-traheostomie si resp artificiala pe saonda sau canula

18
66. Caracterele dispneei laringiene
Perturbarea respiratiei = dispnee; Dispneea laringiana are urmatoarele caracteristici:
 Este o dispnee inspiratorie, invers decat cea din astm;
 Este zgomotoasa, deci este insotita de stridor sau cornaj;
 Este o dispnee progresiva, nu se opreste daca nu oprim cauza, ajungand chiar pana la deces;
 Este o dispnee bradipneica, deci ritmul respirator este rar, datorita efortului pe care il face bolnavul
ca sa respire si survine oboseala muschilor respiratori, devenind rara;
 Este cianogena, pentru ca nu se realizeaza oxigenarea corecta a tesuturilor. Cand cianoza trece in
paloare, moartea este iminenta.
 Aspirarea partilor moi se numeste tiraj, ele se depresioneaza in inspir, datorita persistentei presiunii
negative, ca nu ajunge aer destul, iar presiunea negativa atrage partile moi si determina tiraj
supraclavicular, intercostal;
 La copil mai ales apare bataia aripilor nasului, care incearca sa compenseze;
 Dispneea apare in malformatii, traumatisme, corpi straini, tumori, tulburari neurologice, inflamatii;
 Este necesara traheotomia = sectionarea traheii si introducerea unei canule;
 Traheostomia presupune ancorarea traheei la tesuturile invecinate pentru a exista o comunicare;

67. Traumatismele laringelui-clasificare,dg,atitudine terapeutica

Este mai putin probabil ca laringele sa sufere o trauma izolata, de obicei el fiind afectat in contextul unor
traume la nivelul regiunii cervicale, in care sa fie interesat si acesta.
Aceste traumatisme se pot produce prin:
Mecanism direct: prin lovire, joaca, agresiune sau prin cadere pe suprafete dure;
Mecanism indirect: accidente rutiere. La persoanele in varsta coloana este mai rigida.
Leziunile sunt diferite: Simple contuzii, Hematoame; Plagi si fracturi ale structurilor cartilaginoase.
Acestea pot fi deschise sau inchise. Deschise: in care trauma este importanta, cu dilacerarea partilor moi si
cu plagi cu solutie de continuitate, avand comunicare cu mediul extern. Aceste plagi cu fracturi trebuie
rezolvate chirurgical si in servicii de specialitate, iar pentru prevenirea stenozelor laringiene, se face o
perioada traheotomie si se plaseaza un monitor endolaringian, care nu permite stenozarea; Inchise: care nu
comunica cu exteriorul si in care apare emfizemul subcutanat, care este simplu de constatat prin tumefactia
progresiva si crepitatii la palpare. Acest emfizem progreseaza catre un emfizem generalizat.
Tratament:-repaus absolut vocal; -antibioterapie de protectie; -supravegherea atenta a respiratiei
;-calmarea tusei cu codeina; -aerosoli cu cortizon sau adrenalina; -alimentatie lichida sau parenterala;

68. Corpii straini laringieni-dg. si tratament

Corpii straini laringieni pot reprezenta o mare problema, de multe ori cu implicatii vitale.
In functie de dimensiunile lor, acestia pot fi retentionati in vestibulul laringian sau pot fi aspirati, iar prin
tuse nu pot fi eliminati.
Manevrele: La copil: se prinde de picioare si se executa lovituri la nivelul toracelui; La adulti: manevra
Heimlich.
Cand corpul strain este mare, dar permite si respiratia, bolnavul sufera o manevra endoscopica. Cei de
dimensiuni reduse trec de glota si devin corpi straini traheo-bronsici si in functie de dimensiuni pot produce
obstructia unuia din elementele arborelui respirator(atelectazie).
In functie de dimensiuni si de structura lor, pot sa nu produca la momentul penetratiei simptome deosebite
sau zgomotoase, cum ar fi boabele de fasole/mazare, care produc un sindrom de penetratie, caracterizat
prin 1-2 accese de tuse, o scurta perioada de apnee si o cianoza tranzitorie. Obstructia aparand dupa 1-2
zile si intra intr-o insuficienta respiratorie acuta, caracterizata prin toate semnele dispneei larigiene.

19
69. Laringita acuta-dg.si tratament
Laringita acuta banala – este rezultatul expunerii la intemperii, la atmosfera poluata sau apare in cazul
malmenajului vocal. Apare:hiperestezie, tuse seaca,iritativa; disfonie; -uneori febra, frison, mialgii. Semnul
principal este disfonia, manifestat prin voce voalata sau ragusita si care isi revine la normal in 14 zile
Tratament:
-repaus vocal absolut, intr-o cameracurata,bine aerisita
-se suprima fumatul, alimentatie lipsita de condimente
-se vor aplica pe gat comprese calde, se vor administra bauturi caldute, calmante ale tusei, inhalatii,
antiinflamatoare

70. Laringita acuta edematoasa a copilului-dg si tratament

Laringita acuta edematoasa subglotica a sugarului
 Survine dupa o infectie virala, manifestata ca o rinofaringita;
 Se manifesta prin dispnee cu debut brusc, care este progresiva rapid, cianozeaza bolnavul si il poate
duce pana la sufocare. Copilul este febril, tuseste si dezvolta un edem sub corzile vocale;
 Tratamentul consta in: administrarea de cortizon, care realizeaza traheotomia alba, reduce edemul si
salveaza pacientul, fara sa necesite o traheotomie "rosie".

71. Laringitele cronice-clasificare,dg,tratament

Se descriu 3 forme: catarala, hipertrofica, atrofica.
Semne clinice:
-disfonia determinata de ingrosarea marginii libere a corzilor vocale si a prezentei secretiilor, este cronica,
insa variaza in intensitate in raport cu durata expunerii la factorii etiologici:
-tuse seaca, iritativa, oboseala fonatorie, hemaj(efortul de indepartare al secretiilor laringiene)
-jena retrotiroidiana
Tratamentul consta in: apelarea si la interventii in care mediul sa fie umezit, se fac aerosoli cu diferite
substante (cortizon), administrarea de fluidifiante, antitusive, gargarisme si supravegherea bolnavului.
Laringita hipertrofica necesita o reechilibrare chirurgicala.

72. Polipul laringian-dg si tratament

Polipul laringian este o tumoreta sesila sau pediculata, plasata pe una sau ambele corzi vocale, unic sau
multiplu, in care leziunea are marginile netede circumscrise, aspectul este gelatinos, iar simptomul
dominant este disfonia si pentru polipii pediculati este diplofonia.
Diagnosticul este usor de pus.
Tratamentul este chirurgical, urmat de reeducare fonatorie.

73. Papilomatoza laringiana-dg. tratament

Papilomatoza laringiana afecteaza copilul si adultul, dar apar modificari importante in functie de varsta.
-Papilomatoza copilului este o afectiune difuza, caracterizata prin tumorete vegetante, conopidiforme, de
culoare roz-cenusie, care se pot dezvolta oriunde pe suprafata laringelui. Atunci cand intereseaza corzile
vocale si spatiul glotic, simptomul dominant al bolii – dispneea, apare in stadiile incipiente ale bolii. Pana la
dispnee, copilul este ragusit, tuseste si la efort prezinta semne de dispnee. Diagnosticul se face prin
laringoscopie. Tratamentul consta in: ablatia leziunilor prin chirurgie rece sau chirurgie laser.
Acesti copii vin sufocati, precipitati de un efort sau de o gripa, care a produs si un edem al regiunii. Primul
gest poate fi traheotomia, pentru ca boala este recidivanta, produsa de Papiloma virus si se fac interventii
repetate, dar dupa pubertate nu mai evolueaza.
-Papilomatoza adultului se manifesta printr-o leziune unica – papilom unic hiperkeratozic, de dimensiuni
mici, la nivelul corzilor vocale, cu aspect cornos. Simptomul dominant este disfonia.
Tratamentul consta in: ablatie si examenul histopatologic. Are potential de malignizare!

20
*74. Nodulii vocali –dg. tratament
Mai frecvent intalniti la sexul feminin, se prezinta ca 2 format nodulare, simetrice, bilaterale, situate la
unirea 1/3 ant cu 2/3 post a corzilor vocale.
Etiologie: malmenajul vocal. Simptomul caracteristic este raguseala.
Tratament:
-medical: corectarea tulb metabolice
-chirurgical: ablatia nodulilor pe cale endoscopica
-ortofonic: recuperare vocala

*75. Cancerul laringian-forme anatomo-clinice

In functie de localizare, se disting 3 tipuri: cancer supraglotic, glotic si subglotic.
Clasificarea anatomo-clinica: simptomul dominant in cancerul supraglotic este disfagia, in cancerul glotic
este disfonia, iar in cancerul subglotic este dispneea. Bolnavii tolereaza multa vreme disfonia.
In cazul laringectomiei totale, se pierde mirosul si gustul, datorita faptului ca pacientul respira prin
traheostoma.
Diagnosticul precoce este foarte important.
76. Cancerul laringian-dg. tratament
Cancerul laringian este o afectiune in crestere, cu preponderenta la barbat, raportul B/F fiind de 10:1.
De retinut ! Fumatul si consumul de bauturi alcoolice se integreaza deja in factorii etiologici, nu numai in
factorii favorizanti.
Macroscopic: se observa tumora sub forma vegetanta, ulcerativa si infiltrativa.
Microscopic: se clasifica in carcinoame, adenocarcinoame, sarcoame. Sarcoamele pot fi fibrosarcoame,
reticulosarcoame, limfosarcoame.
Se manifesta prin simptomul dominant – disfonia, care este progresiva si tenace, neinfluentata de nimic,
sporeste in intensitate si nu are momente de ragaz sau ameliorare. Un bolnav care prezinta disfonie, care
indiferent daca este tratata sau nu si depaseste durata a 3 saptamani, trebuie sa fie examinat de un
laringolog cu experienta, exista leziuni minime, care nu pot fi vazute in lipsa cooperarii pacientului.
Se face stadializarea TNM in 4 stadii: stadiile I si II sunt operabile, iar in stadiul III avem uneori rezultate cu o
exereza mai mare, asociata cu radiochimioterapie.
Tendinta actuala este monoterapia, fie chirurgical, fie cu iradiere. Chirurgia poate fi partiala sau totala, in
functie de extensia leziunii.

77. Malformatiile laringelui

Malformatiile pot interesa tot organul sau doar parti din acesta. In functie de gravitatea malformatiilor, pot
fi chiar incompatibile cu viata sau sa produca tulburari importante, care sa necesite corectii chirurgicale.
Exista posibilitatea unei atrezii congenitale, care poate fi incompatibila cu viata, fiind diagnosticata prin
examen anatomo-patologic. In cazul acestei malformatii, epiglota poate lipsi, impreuna cu unul sau ambii
aritenoizi; pot exista malformatii ale corzilor vocale, care pot avea dimensiuni reduse; spatiul glotic poate fi
redus, prin persistenta membranei embrionare, care exista intre corzile vocale, debitul vocal fiind mult
redus, manifestat prin dispneea laringiana. Aceasta malformatie se numeste glota palmata. Diagnosticul se
pune pe simptome si examen microscopic. Tratamentul se face chirurgical, prin sectionarea membranei.
Pot exista malformatii la nivelul cartilajului, care poarta denumirea de diastema laringiana, in care aripile
tiroidului nu sunt unite si aparitia unei comunicari cu tesutul subcutanat.
Cartilajele pot fi insuficient dezvoltate=laringomalacie, cand in special tiroidul nu este suficient de indurat si
structura moale produce modificari in timpul respiratiei, aspirandu-se aceste structuri cartilaginoase si se
manifesta printr-un zgomot specific, numit stridor laringian (ca un cotcodacit). Afectiunea nu ridica
probleme de oxigenare. Prin cresterea in varsta si administrarea de Ca si vitamina D, se indureaza aceste
cartilaje si se rezolva problema.

21
78.Epiglotita acuta/abcesul epiglotic: dg, tratament
 Este un abces cald al epiglotei, in care aceasta creste mult in volum, este congestionata, edematiata si
capata aspectul unui burelet/manson congestiv;
 Bolnavul se plange de disfagie intensa cu odinofagie, cu iradiere in urechi, febra, cu stare generala
modificata si in evolutie poate apare dispneea. Daca nu este tratata la timp, dispneea poate induce
edemul laringian;
 Atitudinea este medico-chirurgicala: presupune internarea, supravegherea acestuia, antibioterapie,
corticoterapie pentru edemul laringian, deschiderea abcesului si drenarea acestuia, hidratare
parenterala si asigurarea substratului energetic (perfuzii cu glucoza).

79.Laringita acuta alergica-dg, tratament

 Apare la muncitorii care se expun la pulberi, la praf, unde se prelucreaza diverse minerale, mai ales in
contactul cu bauxita (oxidul de Al);
 Boala are debut brutal, ca urmare a expunerii la alergeni, cu tuse si se intaleaza rapid o insuficienta
respiratorie acuta, cu toate caracterele dispneei laringiene. Este prezent si un edem mare endolaringian,
care apare ca rezultat al impactului cu factorul declansator. Bolnavii trebuie asistati corect, pentru ca
edemul se extinde foarte usor si poate sa sufoce bolnavul;
 Tratamentul consta in: traheotomie alba, corticoterapie intravenoasa in doze mari si repetate, care se
administreaza in prize de 300-400 mg/doza, putandu-se ajunge pana la 2 g/zi.
*80. Forme anatomoclinice de laringite cronice
-in laringite catarale: congestia mucoasei,infiltratie in corion
-in laringitele hipertrofice: hiperplazie epiteliala cu sau fara cheratinizare
-in laringita atrofica: mucoasa are un aspect hipotrofic si este acoperita de crusta
-leucoplazia: paracheratoza cu acantoza moderata sau hiperacantoza(stare precanceroasa)
*81. Cancerul laringian-etiologie , factori de risc
Etiologia este obscura, dar se cunosc o serie de factori favorizanti:
-fumatul(peste 200.000 de tigari fumate)
-alcoolul(in special preparatele tari)
-varsta peste 40 de ani
-sexul masc este interesat in proportie de peste 90% din cazuri
-atmosfera poluata-praf cu crom
-starile precanceroase:leucoplazia,pahidermia,papilomul adultului

*82. Diagnosticul diferential al laringitei cronice

Examenul obiectiv laringoscopic evidenţiaza urmatoarele imagini:
- in laringita catarala cronică prezinta la nivelul corzilor vocale o congestie moderata şi o pareza miopatică
asociata, mucoasa laringiana este acoperita cu o secreţie sero mucoasa;
in laringita cronică hipertrofică, corzile vocale sunt congestionate intens, au aspect cilindric sau fusiform,
uneori sunt denivelate. In cadrul acestor laringite se pot diferenţia cateva aspecte particulare ca:
- monocordita, care se traduce pe plan clinic printr-o tumefiere unilaterala şi care poate mască un
debut de tumora maligna, tuberculoza sau sifilis. Pahidermia rosie este caracterizata de ingrosari insulare
ale mucoasei, iar forma de pahidermie interaritenoidiana banala trebuie diferenţiata de pahidermia TBC.
Eversiunea ventriculara reprezinta o hipertrofie şi o herniere a mucoasei din ventriculul MORGAGNI
cu evoluţie spre lumenul laringian.
ulcerul de contact reprezentat de o mică ulceraţie pe o coarda vocala şi de o granulaţie simetrică pe coarda
opusa;
in laringita leucoplazică, apreciata ca o stare precanceroasa, apare o degerescenta insulara cu tedinta la
extindere (aspect de mucoasa oparita) şi apariţia unor leziuni de hipercheratoza, acantoza şi leziuni
exofitice;

22
laringita pseudomixomatoasa cronică este mai frecventa la marii fumatori şi este caracterizata de o
degenerescenta edematoasa a mucoasei de la nivelul corzilor vocale cu un edem gelatinos care “flutura” in
fonaţie;
laringita cronică atrofică poate fi simpla, banala sau secundara procesului ozenos. Examenul obiectiv
laringologic evidenţiaza o mucoasa palida, uscata, acoperita cu secreţii mucopurulente sau cu secreţii galbui
sau galben verzui (in ozena). Uneori se poate constata şi o mucoasa congestionata – uscata, acoperita
parţial de cruste galbui.
laringita hiperchinetică apare la copilul care face eforturi vocale excesive (strigate) avand obiectiv
caracteristicile laringitei cronice catarale şi o pareza miopatică supraadaugata (disfonie + fenastenie).
Nodulii vocali apar ca doua mici proeminente sidefii la unirea 1/3 medie cu 1/3 posterioara a corzilor
vocale, pe un fond de laringita cronică şi favorizata de efortul vocal prelungit.

83. Tuberculoza laringiana –dg. , tratament

TBC are ca manifestare lupusul, care reprezinta o primoinfectie tuberculoasa la nivelul laringelui. La acest
nivel, organul prezinta semne de inflamatie importante, congestie, edem, microtuberculi, care ulcereaza si
sunt inlocuiti de cicatrici mutilante ale organului, care duc la distructii de epiglota, la stenoze laringiene, cu
urmari importante pe linia respiratiei si a fonatiei. Tratamentul se face in servicii de specialitate.
Manifestarile TBC secundar apar la tuberculosii pulmonari, la tusitorii cronici, la care se produce o
insamantare prin sputa bacilifera, bolnavul este subfebril si prezinta 2 forme:
 Laringita tuberculoasa miliara: in care pe un fond inflamator apar numerosi microtuberculi si bolnavul
prezinta disfagie, febra, tuse;
 Laringita edematoasa: in care apare un edem alb al structurii posterioare a aritenoizilor, iar simptomul
dominant este disfagia cumplita cu odinofagie si bolnavul nu se poate alimenta nici macar cu lichide.
Tratamentul se face in clinici de specialitate de pneumoftiziologie.

84. Leziuni precanceroase laringiene

Lezuni precanceroase, in care includem papilomatoza, dar si laringita hipertrofica rosie (pahidermica – are
aspectul pielii asemanator pahidermului: elefantului/rinocerului) si leucoplazia (laringita cronica manifesta,
prin aparitia unor plagi de dimensiuni mici, de culoare alba, cu aspect gelatinos, plasate pe corzile vocale,
iar bolnavul este disfonic si se face excizie si examenul histopatologic).

85. Anatomia lantului timpano-osicular

Lantul timpano-osicular este localizat in urechea medie, el fiind un continut, reprezentat de lantul osicular,
care este suspendat prin niste ligamente si oscioarele prezinta intre ele articulatii de tip diartroza, cu toate
elementele: suprafete articulare, capsula, sinoviala si de aceea in anumite boli reumatismale, bolnavul nu
aude bine, pentru ca apare o artrita sau o artroza a acestor mici articulatii; Pentru a se mobiliza, actioneaza
asupra lantului osicular 2 muschi:
 Muschiul tensor timpanic, care actioneaza la nivelul ciocanului, iar ciocanul la randul sau are o apofiza
lunga, care este integrata in membrana timpanica. Contractia acestui muschi pune in tensiune
membrana timpanica si ea daca sta relaxata sau flasca nu poate primi vibratia, pentru ca nu este apta.
Muschiul ciocanului este inervat de trigemen;
 Muschiul scaritei, care prin contractia sa se opune miscarilor intempestive ale scaritei si nu da voie
scaritei sa loveasca puternic, sa traumatizeze, sa produca leziuni la nivelul urechii interne. Se mai
numeste "muschiul care asculta", pentru ca regleaza miscarile scaritei ca sa isi faca rolul, dar nici sa nu
traumatizeze.
Muschiul scaritei este invervat de facial si de aceea in paralizia de facial apare hiperacuzia dureroasa pentru
ca muschiul nu mai lucreaza si scarita loveste cu putere in urechea interna, provocand o hiperacuzie
dureroasa.

23
86. Functiile lantului timpano-osicular
Functiile lantului timpano-osicular, care este solidar cu ciocanul, membrana timpanica si transmite mai
departe energia vibratorie urechii interne, dar totodata, prin actiunea muschiului scaritei, protejeaza
urechea interna si ea nu este expusa la intamplare. Ceea ce este mai important este faptul ca acest lant
timpano-osicular actioneaza ca un adaptor de impedanta. Impedanta este o rezistenta, deci acest lant
osicular opune rezistenta, absorbind jumatate din energia care ajunge la el, dar prin acest efect de adaptor
de impedanta se reuseste compensarea energiei, care este legata de faptul ca raportul dintre membrana
timpanica si fereastra ovala este de 20:1, deci suprafata membranei timpanice este de 20 de ori mai mare,
decat a ferestrei ovale(5 % x 20 = 100 %). Deci tot ce a pierdut, a recuperat prin mobilitate, prin protectia
ferestrei ovale, dar mai ales prin raportul de suprafata si el a devenit un adaptor de impedanta si atunci
practic energia ajunge nominala, nu a pierdut nimic;

87. Anatomia casei timpanului

Casa timpanului este o cavitate sapata in stanca temporalului; are forma unei prisme biconcave si are niste
pereti:
• Peretele extern: membrana timpanica;
• Peretele intern: promontoriu;
• Peretele superior: o foarte fina lama ososa, numita tegmen timpani, care separa aceasta cavitate de
endocraniu;
• Peretele anterior: este numit si peretele tubo-carotidian, pentru ca are rapoarte cu artera carotida si
totodata reprezinta comunicarea casutei timpanului prin trompa lui Eustachio cu rinofaringele;
• Peretele posterior: vine in raport cu apofiza mastoidului, care face parte si ea din ureche.
Aceasta apofiza mastoida este un os pneumatizat, care are numeroase celule aeriene, care comunica intre
ele si una dintre celule, mai dezvoltata, se numeste antrul mastoidian, care comunica direct cu casuta
timpanului. Toate aceste structuri alcatuiesc urechea;
 In afara de continator, exista si un continut, reprezentat de lantul osicular, care este suspendat prin
niste ligamente si oscioarele prezinta intre ele articulatii de tip diartroza, cu toate elementele:
suprafete articulare, capsula, sinoviala si de aceea in anumite boli reumatismale, bolnavul nu aude
bine, pentru ca apare o artrita sau o artroza a acestor mici articulatii;
 Pentru a se mobiliza, actioneaza asupra lantului osicular 2 muschi:
 Muschiul tensor timpanic, care actioneaza la nivelul ciocanului, iar ciocanul la randul sau are o apofiza
lunga, care este integrata in membrana timpanica. Contractia acestui muschi pune in tensiune
membrana timpanica si ea daca sta relaxata sau flasca nu poate primi vibratia, pentru ca nu este apta.
Muschiul ciocanului este inervat de trigemen;
 Muschiul scaritei, care prin contractia sa se opune miscarilor intempestive ale scaritei si nu da voie
scaritei sa loveasca puternic, sa traumatizeze, sa produca leziuni la nivelul urechii interne. Se mai
numeste "muschiul care asculta", pentru ca regleaza miscarile scaritei ca sa isi faca rolul, dar nici sa nu
traumatizeze.
Muschiul scaritei este invervat de facial si de aceea in paralizia de facial apare hiperacuzia dureroasa pentru
ca muschiul nu mai lucreaza si scarita loveste cu putere in urechea interna, provocand o hiperacuzie
dureroasa.

88. Apofiza mastoidiana –structura, rapoarte

Apofiza mastoidului are raport anterior cu peretele posterior al casei timpanului; ea face parte din ureche.
Aceasta apofiza mastoida este un os pneumatizat, care are numeroase celule aeriene, care comunica intre
ele si una dintre celule, mai dezvoltata, se numeste antrul mastoidian, care comunica direct cu casuta
timpanului.

24
 *89. Structura labirintului membranos
Interiorul labirintului membranos este plin cu lichidul endolimfatic.
Labirintul membranos este subdivizat în trei segmente:
 segmentul median, un mic sac rotund -sacula- situat în partea inferioara a vestibulului, care
se continua prin canalul endolimfatic ce strabate adveductul vestibulului si se ajunge în sacul
endolimfatic (care dubleaza dura master).
 segmentul posterior, situat în vestibul, în partea superioara si posterioara a lui; ca si
segmentul median, este o vezicula mai mare în care posterior se deschid canalele
semicirculare membranoase, continute în canalele osoase.
 segmentul anterior este format dintr-un tub membranos situat între rampa timpanica si cea
vestibulara : canalul cohlear.
Aceste diferite segmente sunt unite între ele prin doua mici canalicule: canalul utriculo-sacular si canalul de
unire al lui Hansen.
Epiteliul labirintului membranos se diferentiaza în anumite puncte devenind epiteliul senzorial (cu rol in
culegerea impresiunilor de pozitie si deplasare - deci statice si dinamice) si care se numesc macule otolitice,
pentru utricula si sacula, si creste ampulare, pentru canalele semicirculare; în canalul cohlear, elementele
senzoriale constituie organul lui Corti.

90. Conditiile necesare unei bune auditii

Urechii pentru a auzi, ii sunt necesare 4 conditii:
1. Existenta unei membrane vibrante (membrana timpanica);
2. Efectul columelar: lantul osicular la pasari este reprezentat de un singur os – columela, care transmite
vibratia de la timpan la urechea interna, deci lantul osicular are efect columelar;
3. Jocul ferestrelor;
4. Efectul echipresiv al trompei lui Eustachio: membrana timpanica ca sa preia corect energia, are nevoie de
aceeasi presiune de o parte si de alta, deci si pe fata interna si pe fata externa. Presiunea este egalizata de
trompa lui Eustachio, prin muschii peristafilini, care actioneaza pe ea si care deschid si inchid trompa, in
functie de necesitatile efectuate in timpul zilei, in timpul vorbirii si a deglutitiei, cand acesti muschi deschid
trompa; in timpul noptii, saliva care se produce trebuie inghitita, care se intampla reflex. In momentul in
care se produce deglutitia, la un interval de 5 minute, muschii peristafilini deschid si trompa, deci se
produce si in timpul somnului aerarea urechii.

*91. Functia acustica

a)urechea externa: undele sonore colectate de pavilion,se propaga pana la membrana timpanala prin
coloana de aer din conduct, care are un protector prin:
-sensibilitatea sa
-reteaua de fire de par
-glandele ceruminoase
b)urechea medie: continua transmisia sunetelor si dozeaza intensitatea lor, protejand urechea int. Aceste
fct se realiz prin vibratia timpanului, a lantului osicular si prin jocul muschilor ciocanului si al scaritei care,
prin contractia lor, tempereaza zgomotele prea violente. Muschiul ciocanului si al scaritei actioneaza
antagonic,muschiul ciocanului prin contractia sa intinde membrana timpanului, trage manerul ciocanului
spre int si infunda platina spre vestibul. Acest muschi va proteja urechea interna pt zgomotele puternice.
Muschiul scaritei prin contractie va trage scarita in exterior, relaxand astfel membrana timpanica. Va creea
conditiile favorabile sunetelor slabe. Muschiul scaritei este muschiul ce asculta. Trompa lui Eustachio prin
deschiderea ei intermitenta(in timpul deglutitiei) favorizeaza mentinerea unei presiuni egale pe ambele fete
ale timpanului. Iritatia nv coada timpanului este suficienta pt a provoca o hipersecretie a glandelor
submaxilare si sublinguale. Hipersalivatia va declansa actul deglutitiei si deschiderea trompei.
c)urechea interna(aparatul de receptie)Vibratiile sonore se transmit prin oscioare la niv ferestrei ovale unde
platina scaritei se infunda in vestibul, facand sa vibreze lichidele labirintice din rampa vestibulara. Vibratiile
se transmit in rampa timpanica si vibrand membrana vor fi excitate cel org Corti, care transforma energia
25
mecanica in curent bioelectric, preluat de nv cohlear si transmis pe cale auditiva la scoarta in centrul
auditiv.Aici se face analiza sunetului ca frecventa si intensitate dupa Rutheford.

92. Functia de echilibru

Functia de echilibru este o functie integrativa, care se bazeaza pe relatia a numeroase structuri, capabile sa
analizeze informatia produsa de modificarile pozitiei in spatiu, ale corpului si ale capului si totodata sa
realizeze un raspuns compensator pentru a evita dezechilibrul. Cand ne impiedicam, nu cadem, pentru ca
ne opunem miscarii de cadere prin contractia muschilor si apare tendinta de a ne sprijini cu bratele si a ne
modifica si corecta pozitia in spatiu, deci apar niste mecanisme compensatorii, care se realizeaza prin
interrelatiile dintre aceste structuri, deci informatia se duce la nucleii bazilari, care sunt plasati la baza
craniului si se mai numesc nuclei vestibulari, fiind legati de mai multe structuri: de cerebel, care este
responsabil de echilibru din partea sistemului nervos; de nucleul rosu, care este specializat in reglarea
miscarilor fine; de caile vizuale; de centrii nervosi, care inerveaza muschii oculari; de caile sensibilitatii
proprioceptive.

93. Cauzele hipoacuziei de perceptie

Modificarile de auditie sunt in general cunoscute ca hipoacuzie.
Cauze: malformatii, traumatisme, corpi straini, inflamatii acute si cronice, tumori.
Hipoacuzia de tip perceptie/neurosenzoriala: are cauze care intereseaza urechea interna, precum si caile
nervoase.
In urma audiogramei in hipoacuzia de tip perceptive/neurosenzorial: cele 2 curbe raman paralele, dar nu
se mai desfasoara orizontal la nivelul de 5 dB, ci ele sunt paralele, dar descendent, cu tendinta de cadere.
In hipoacuzia de tip neurosenzorial bolnavul aude mai prost frecventele inalte; aude mai bine in liniste

94. Cauzele hipoacuziei de transmisie

Modificarile de auditie sunt in general cunoscute ca hipoacuzie.
Cauze: malformatii, traumatisme, corpi straini, inflamatii acute si cronice, tumori.
Hipoacuzia de tip transmisie: cauzele care produc acest tip de hipoacuzie se adreseaza urechii externe si
mijlocii;
In urma audiogramei in hipoacuzia de tip transmisie: curba osoasa se pastreaza, pe cand curba aeriana are
tendinta descendenta. La aceleasi frecvente apar diferente. Curba osoasa este mai slaba si se accentuaza,
cu cat sunt frecventele mai inalte;
In hipoacuzia de tip transmisie, bolnavul aude mai prost frecventele joase, aude mai bine in zgomot.

95. Sindromul vestibular periferic

Sindromul vestibular periferic este un sindrom armonic, in care se aplica regula r-R si l-L[secusa rapida (r)
corespunde labirintului iritat – reactional (R), iar secusa lenta (l) corespunde labirintului lezional (L)], deci
secusa lenta a nistagmusului este de partea leziunii si cea rapida este de partea iritata;

96. Malformatiile urechii externe

Malformatiile urechii externe:
 Lipsa pavilionului auricular si a conductului auditiv = anotie;
 Cand dimensiunile sunt mai mari = macrotie;
 Cand dimensiunile sunt reduse = microtie;
 Urechea decolata, care nu are nici un cartilaj bine consolidat = urechea in ansa (urechea bleaga sau
clapauga);
 Conductul auditiv extern poate prezenta imperforatia orificiului extern al conductului, dar totusi
conductul sa existe, cat si elementele urechii medii sau poate sa existe atrezie, cand conductul nu este
deloc dezvoltat;

26
 Persistenta unor fante branhiale realizeaza adevarate fistule in jurul urechii, care poarta numele de
coloboma auris. Aceste fistule pot sa supureze si necesita o rezolvare chirurgicala, care nu este una
dintre cele mai simple, pentru ca traiectul acesta poate sa mearga de multe ori pana in endocraniu.

97. Malformatiile urechii medii

Malformatiile urechii mijlocii:
-Membrana timpanica poate prezenta dehiscente, poate lipsi;
-Lantul osicular poate prezenta anchiloze, deci devine ca un singur os sau poate lipsi unul sau altul dintre
oscioare.
Si pentru urechea externa si pentru cea mijlocie, malformatiile se insotesc de o hipoacuzie de tip transmisie.

98.Othematomul – dg si tratament
Othematomul/hematomul auricular: reprezinta o acumulare hematica, produsa de traumatism, intre
pericondru si cartilajul pavilionar. O intalnim mai frecvent la sporturile de full contact, in special la rugbisti.
Se manifesta ca o tumefactie violacee, fluctuenta, care apare la nivelul pavilionului auricular. Diagnosticul
este usor de pus: palpatoriu se simte fluctuenta.
Tratamentul este chirurgical si este bine sa se faca la timp, pentru ca altfel hematomul se poate
suprainfecta, sa duca la pericondrita, care are ca rezultat distrugerea pavilionului auricular, care se
transforma practic intr-o schita cutanata – cauliflower ear (urechea in conopida);

99. Corpii straini auriculari- dg, tratament

Pot fi exogeni sau endogeni.
-Cei exogeni, de obicei pot patrunde accidental sau sunt introdusi involuntar de copii sau de persoane cu
tulburari neuropsihice; Corpii straini exogeni pot fi inerti sau animati.
• Cei inerti pot fi fragmente de jucarii, boabe, seminte de diverse vegetale, bilute, margelute, magneti (la
studenti);
• Cei animati patrund accidental: tantari, musculite, de obicei sunt insecte si produc disconfort, o otalgie
deosebit de intensa, stare de iritare a pacientului, pentru ca insecta cauta sa scape, dand din aripi si
traumatizeaza membrana timpanica, care este o zona reflexogena foarte puternica, inervata de ramuri
din 4 nervi cranieni: facial, glosofaringian, trigemen si din vag si de aceea apar si fenomene vegetative:
greata, varsaturi, tulburari cardiace sau chiar sincopa cardiaca. Acestea trebuie rezolvate rapid si in
conditii de urgenta se poate anihila insecta, introducand in ureche, fie substante uleioase, fie se poate
folosi alcool sau apa de colonie. Altfel, pacientul trebuie sa ajunga la spital, unde se face extractia
instrumentala a corpului strain. Uneori apar leziuni ale membranei timpanice, inclusiv rupturi;
-Corpii straini endogeni: dopul de cerumen sau dopul epitelial sunt rezultatul, fie a secretiei de cerumen,
care este o secretie fiziologica, fie a unor descuamari epiteliale, care obstrueaza conductul auditiv extern,
uni sau bilateral. Astfel se va produce o hipoacuzie progresiva de tip transmisie, care atunci cand obstructia
este completa, pacientul ajunge sa nu mai auda sau sa nu mai inteleaga nimic.
Diagnosticul se pune prin otoscopie, unde vom constata prezenta acestui corp strain, cerumenul avand o
coloratie de la galbui, maro inchis pana la negru si poate produce si disconfort, acufene, precum si
fenomene vegetative, prin presiune pe membrana timpanica.
Tratamentul consta in: extractia corpului strain, in maniera umeda sau uscata, folosind pense, carlige.
Aceasta spalatura trebuie facuta cu o seringa speciala – seringa Guyon, se exercita presiuni prin jeturi
succesive si trebuie sa avem grija sa plasam amboul seringii, in contact cu peretele postero-superior al
conductului.

27
100. Furunculul conductului auditiv extern – dg si tratament
 Este cea mai frecventa infectie stafilococica;
 Este un abces cald al folicului pilos;
 Se manifesta prin durere vie, cu caracter pulsatil, care nu lasa bolnavul nici macar sa se odihneasca si
poate sa apara un grad de hipoacuzie;
 La ex OB: se constata congestia tegumentelor conductului si pustula care apare, centrata de un fir
de par;
 Tratamentul consta in: vidarea acestui abces, incizie, drenaj, aspirarea succesiva a secretiilor si
aplicarea de solutii antiseptice (Rivanol), iar mesa pe care o implantam acolo, sa fie umezita mereu
cu solutie de Rivanol 1‰, care este bine sa fie tinuta la frigider. Se administreaza si antibiotice
antistafilocice: Oxacilina, Kanamicina, Gentamicina, Eritromicina cu derivatele sale.
Este bine sa fie tratat la timp, pentru ca altfel se insoteste de limfangita, deci apare tumefactia si congestia
tegumentelor retroauriculare, care imping pavilionul si care de multe ori abcedeaza si necesita o evacuare
chirurgicala.

101. Otita externa difuza-dg., tratament

In aceasta afectiune, tot conductul auditiv extern este inflamat, se reduce lumenul conductului, pielea este
congestionata, edematiata, conductul contine secretii muco-purulente; Bolnavul se plange de durere si de
hipoacuzie de tip transmisie; Tratamentul consta in: toaleta locala, recoltare de secretii si antiobiograma;
Tratamentul local consta in aplicatii locale de solutii sau pomezi antiseptice.

102. Eczema conductului auditiv extern-dg si tratament

Conductul auditiv si pavilionul auricular pot prezenta o eczema uscata sau umeda, care este o dermatoza,
caracterizata prin fenomene inflamatorii si mai ales descuamari ale epiteliului si fisuri. In forma umeda apar
si secretii. Acestea apar si la persoanele care nu stau foarte bine cu imunitatea si la consumatorii mari de
condimente, mai ales la cei care prefera muraturile. Diagnosticul se pune prin otoscopie. Tratamentul
consta in toaletarea care se face, mai ales in forma umeda trebuie aspiratii si se aplica pomezi pe baza de
antiinflamatorii si cortizon.

*103. Micoza conductului auditiv extern-dg si tratament

Este determinata de inocularea tegumentului cu paraziti vegetali de tipul aspergilius, fumigatus.
Tegumentele conductului sunt congestionate, usor infiltrate, prezinta fongezitati albe-galbuicare se
detaseaza la spalaturi. Bolnavul are prurit si hipoacuzie. Tratamentul consta in spalaturi zilnice,aspiratii,
instilatii de alcool boricat sau iodat, pulverizatii de acid boric iodat si pulberi antimicotice de tipul iadit.
In formele mai usoare se pot face badijonaje ale conductului cu unguente antimicotice de tipul Nidoflor,
Canesten.

104. Otita seroasa: dg si tratament

-Nu este o otita supurativa, dar este destul de frecventa; Se mai numeste si otita seroasa cu timpan inchis,
datorita faptului ca niciodata nu perforeaza membrana timpanica;
-Succesiunea este: obstructie tubara, apoi datorita vidului apare transudatul, care se imbogateste cu
secretia glandelor mucoase si de aceea continutul evolueaza de la seros la sero-mucos si chiar la mucos;
-La copii este bilaterala, avand cea mai frecventa cauza vegetatiile adenoide;
-La adult este unilaterala si se asociaza de obicei cancerului de rinofaringe. Se manifesta prin hipoacuzie de
tip transmisie, cu senzatie de plenitudine auriculara si in stadiile avansate, bolnavul acuza ca atunci cand isi
clatina capul, are senzatia ca i se misca niste lichide in ureche, acufene. Timpanul, in primele faze ale bolii,
este excavat, datorita vacuumului din casuta timpanului, iar in stadiile avansate poate sa bombeze si sa

28
 prezinte nivel de lichid sau uneori putem sa vedem chiar bule de gaz in continutul lichidian din spatele
timpanului. Mobilitatea timpanului este redusa si hipoacuzia este de tip transmisie.
Tratamentul consta in: dezobstructia trompei lui Eustachio la copii se face cu pompa, cu insuflatii de aer, cu
sonde. Se administreaza tratament antialergic si se rezolva cauza;
Tratamentul chirurgical consta in: interventii transtimpanice, in care patrundem cu submicroscop si cu
anestezie (generala la copii) si punctionam, aspiram lichidul respectiv si introducem in loc Hidrocortizon,
Alfachemotripsina, cu rezultate bune.

105. Otita medie supurata simpla- dg,tratament

Otita medie supurata simpla este o otita cronica.
 Se prezinta sub 2 forme:
 Otita medie supurata cronica simpla;
 Otita medie supurata cronica propriu-zisa – are 3 forme:
• Forma polipoasa;
• Forma osteitica;
• Forma colesteatomatoasa;
 In otita supurata cronica, otoreea este purulenta, abundenta si perforatia in membrana timpanica este
mezo-timpanala, dar larga;
 La formele avansate, distructia membranei timpanice este asa de importanta, ca realizeaza o perforatie
reniforma.
 Se face o recoltare de secretii, examen bacteriologic cu antibiograma;
 Tratamentul consta in: dezobstructia trompei lui Eustachio si administrarea de antibiotice;
 Tratamentul local se face cu aspiratii succesive, pulverizatii sau instilatii cu antibiotice si antiseptice, dar
este de durata si ramane abordul chirurgical, cand tratamentul nu este favorabil.

*106. Otita medie supurata cronica –forme anatomo-clinice

Se caracterizeaza printr-o inflamatie a mucoasei casei timpanului cu hipertrofie de mucoasa, proliferarea
celulelor secretorii, edem, dar niciodata ulceratii ale mucoasei, sau procece subiacente de osteita, ceea ce
explica caracterul benign al afectiunii. La niv timpanului exista o perforatie mezotimpanala larga.

107. Otomastoidita acuta-dg. tratament

 Bolnavul prezinta o durere mai importanta, pe care o percepe si in jurul urechii, iar la palparea punctelor
mastoidiene se produce durere vie;
 Se dezvolta foarte repede la copil, daca nu actionam rapid;
 Specificul otomastoiditei acute: perforatia marginala si otoreea pulsatila, care se elimina in jeturi;
 Pentru diagnostic ne ajuta si ex Rx, in care se observa o opacifiere a celulelor mastoidei, pentru ca acolo
apare un abces mastoidian;
 Otomastoidita acuta, mai ales la copii, necesita abord chirurgical si nu trebuie neglijata pentru ca poate da
complicatii endocraniene.

108. Otomastoidita cronica –dg. tratament

 In aceasta afectiune, otoreea este abundenta si fetida, datorita procesului osteitic de la nivelul celulelor
mastoidiene si perforatia este marginala si larga;
 Ex Rx ne arata interesarea mastoidei;
 Tratamentul de cele mai multe ori este chirurgical.

29
*109. Diagnosticul diferential al otoreei
Otoreea este scurgerea unui lichid din ureche si poate fi :
 apoasa (lichid cefalo-rahidian) în traumatisme sau interventii chirurgicale;
 seroasa, în otita seroasa;
 mucoasa, în mezotimpanite;
 muco-purulenta sau purulenta, în otite acute si cronice;
 sanghinolenta (otoragie) în otite polipoase, traumatisme auriculare, cancer al urechii medii.
Otoreea poate sa fie fara miros sau fetida.

110. Complicatiile osteomastoiditelor-enumerare

a)Pot fi de vecinatate:
-exteriorizarea, adica apare o strapungere a tabliei osoase si secretiile purulente avanseaza subcutanat
-osteomielita temporala
-Labirintita este o complicatie a otitelor, care intereseaza urechea interna
-Paralizia faciala
b)Apar si complicatii endocraniene:
-Abcesul extradural
-Abcesul subdural
c)Complicatii care apar la distanta:
-Otomastoidita
-Abcesul cerebelos
-Complicatia vasculara: tromboflebita de sinus lateral

111. Diagnosticul abcesului cerebral

Abcesul cerebral se diagnosticheaza prin triada lui Bergman si prin tulburarea de echilibru;
Diagnosticul se pune pe triada Bergman cu 3 sindroame:
• Sindromul toxiinfectios: cu febra, stare generala modificata;
• Sindromul de hipertensiune intracraniana: cu cefalee, modificari care apar la fundul de ochi (edem
papilar), varsaturi;
• Sindromul neurologic de focalizare sau de localizare: apar modificari neurologice, fie cu tulburari de
sensibilitate, fie cu tulburari motorii, cu pareze si paralizii in diverse teritorii.
In functie de topografie se stie unde este localizat abcesul.

112. Diagnosticul abcesului cerebelos

Abcesul cerebelos se diagnosticheaza prin triada lui Bergman si prin tulburarea de echilibru;
Diagnosticul se pune pe triada Bergman cu 3 sindroame:
• Sindromul toxiinfectios: cu febra, stare generala modificata;
• Sindromul de hipertensiune intracraniana: cu cefalee, modificari care apar la fundul de ochi (edem
papilar), varsaturi;
• Sindromul neurologic de focalizare sau de localizare: apar modificari neurologice, fie cu tulburari de
sensibilitate, fie cu tulburari motorii, cu pareze si paralizii in diverse teritorii.
In functie de topografie se stie unde este localizat abcesul.

113. Diagnosticul tromboflebitei de sinus lateral

Aceasta tromboflebita, in interiorul sinusului venos, se manifesta prin aparitia de trombi, care se
suprainfecteaza si dau efecte inflamatorii ale structurilor venoase. Bolnavul prezinta durere intensa
retroauriculara, este febril, frisoneaza, varsa, prezinta semnele otitei. La presiune retromastoidiana
constatam accentuarea durerii, la palparea regiunii cervicale constatam indurarea venei jugulare, care
apare ca un cordon dur si de multe ori, cu caldura locala. Extensia acestui tromb, insotita de flebita, poate

30
sa duca la septicemie si sa omoare bolnavul. De aceea, suntem obligati in plin frison, sa recoltam sange
pentru hemocultura, pentru ca extensia acesteia poate sa duca la septicemie.
Tratamentul este chirurgical si consta in: mastoidectomie, descoperirea sinusului lateral sau sigmoid, incizia
peretelui acestuia, evacuarea trombului si excluderea acestui sinus din circuitul venos. Se ingrijeste deschis
pana fenomenele cedeaza, iar antibioterapia si corticoterapia masiva se asociaza tratamentului chirurgial.

114. Diagnosticul labirintitei acute

Labirintita este o complicatie a otitelor, care intereseaza urechea interna. Ea poate sa fie seroasa, in care
lichidul este limpede si apare presiunea – hidrops, cu sindrom vestibular (vertij, tulburarea de echilibru,
nistagmus), cu hipoacuzie neurosenzoriala, cu fenomene neurovegetative: greturi, varsaturi sau poate fi
purulenta si se diferentiaza clinic de forma seroasa, prin aparitia febrei. Pe langa rezolvarea cauzei, necesita
terapie cu antibioterapie, corticoterapie masiva, pentru ca altfel se pierde urechea;

*115.Diagnosticul meningitei otogene

Complicatie endocraniana a otitelor acute si cronice. Clinic apare sub 2 forme: septica si aseptica
a)forma aseptica seroasa este de fapt o reactie meningeala la focarul de infectie otic, caracterozata printr-o
hiperproductie de LCR
b)forma aseptica purulenta: meningele actioneaza un numai prin manifestare edematoasa ci si prin
infiltrare leucocitara polinucleara
a)forma septica purulenta.LCR este purulent si prezinta germeni
b)forma seroasa septica:procesul este exudativ, se gasesc insa si germeni in LCRcare este limpede
-forma localizata:meningele se poate apara in procesele mai lente, determinand pahimeningite localizate cu
tesut fibros si de granulatie.
Simptomatologie:
-cefaleea este constanta cu paroxisme, in special la efort, la lumina, cu localizare la ceafa
-rahialgii variabile, vomismente inconstante, fara efort, constipatie sau diaree
-tulb motorii:redoarea cefei,durere cand ridicam gamba de pe planul patului
-tulb senzitive: hiperestezie generalizata.Bolnavul poate prezenta deficite privind diversi nuclei de la baza
craniului
-tulb psihice: bolnav lucid, dar lent,mergand pana la o pseudocoma
Semne generala: puls bradicardic, inapetenta, oligurie
Otoscopia: presenta unei otite acute sau cromice colesteatomatoase
Pct lombara: cresterea mare a leucocitelor,hiperalbuminurie
Tratament: Eliminarea focarului infectios declansator, focarul otic. Evidare petromastoidiana larga, cu
descoperirea pe o suprafata mare a durei. Concomitent antibioterapie.

116. Diagnosticul abcesului extradural

Abcesul extradural este un proces supurativ, care strapunge tegmen timpani, care separa casuta
timpanului de endocraniu si colectia purulenta se extinde sub dura mater. Bolnavul devine febril, prezinta
otalgie intensa, care se extinde si in craniu, are si unele fenomene vegetative: greturi, varsaturi. Problema
se rezolva de ORList, odata cu cauza.
Tratamentul este chirurgical si consta in: mastoidectomie si odata umbland dupa leziuni, constatam
prezenta fistulei respective, largim comunicarea cu endocraniul si vidam colectia purulenta;

31