RINOLOGIA

RINOLOGIA:
Elemente de anatomie:
ANATOMIA NASULUI:
Nasul e situat în portiunea medianã a etajului facial mijlociu:
a) piramida nazalã
b) cavitatile nazale.
A)PIRAMIDA NAZALÃ:
1.scheletul osos: - oasele proprii nazale;
- apofizele montante ale osului maxilar superior
2.scheletul cartilaginos: - cartilajele alare intrã în componenta aripii nazale;
- cartilajele triunghiulare - sunt situate lateral, în
continuarea marginii inferioare a osului nazal.
B) CAVITATEA NAZALA:
Sunt douã cavitãti simetrice cu directie antero-posterioarã, situate sub etajul
anterior al bazei craniului, deasupra cavitãtii bucale, înãuntrul orbitelor si înaintea
rinofaringelui. Este formatã din:
1. vestibulul nazal;
2. cavitatea nazalã propriu-zisã.
1. Vestibulul nazal:- portiunea cea mai anterioarã a cavitãtii nazale;
- e acoperitã de tegument si prezintã foliculi pilosi =vibrize
- lateral = cartilajul alar
- median = portiunea anterioarã a septului nazal si
subcloazonul
2. Cavitatea nazalã porpriu-zisã prezintã :- 2 orificii - anterior - narina
- posterior - coana
- 4 pereti - superior;
- inferior;
- extern;
- intern;
Peretele superior - este format din 4 segmente:
- nazal- oasele proprii nazale
- frontal
- etmoidal (lama ciuruită)
- sfenoidal
- dinspre anterior spre posterior, el reprezintă zona olfactivă a foselor nazale.
Peretele inferior - este reprezentat de bolta palatină care separă cavitatea
bucală de cavităţile nazale şi este format din:
- maxilarul superior (apofiza palatină) - anterior şi
- osul palatin (lama orizontală) - posterior.
Peretele intern - septul nazal – comun celor doua
cavităţi, este format din:
- vomer,
- lama perpendiculară a etmoidului şi
- cartilajul patrulater.
• Peretele extern - este cel mai
complex ca structură - la formarea
lui participând 6 oase - şi prezinta
importanta pentru funcţia nazală.
La nivelul peretelui extern se aflã
cornetele si meaturile nazale.

- Cornetele nazale:
• lame osoase dispuse antero-
posterior,
- cel inferior = un os de sine stãtãtor
- cel mijlociu si superior apartinând
de etmoid
• fiecare cornet prezintã:
- o extremitate ant: capul cornetului

- un corp

- o extremitate post: coada

cornet
- Meaturile: - spatii situate între peretele extern osos si cornetul nazal,
- existã trei meaturi:

1. inferior - în el se deschide canalul lacrimo-nazal;

2. mijlociu - în el se deschid: - sinusul frontal;
- sinusul maxilar;
- sinusul etmoidal ant;
3. superior - în el se deschid: - sinusul sfenoidal;
- sinusul etmoidal post.

Mucoasa cavitãtii nazale: - mucoasa respiratorie - epiteliu cilindric ciliat pseudostratificat;

- mucoasa olfactivã - epiteliu senzorial în etajul superior al cavitãtii
nazale.
Vascularizatia: -1. artera carotidã externã - în principal;
- 2. artera carotidã internã.
Ambele trunchiuri participã la formarea petei vasculare (Kiesselbach), in portiunea antero-
inferioara a septului nazal – la aproximativ 1,5 cm de orificiul narinar; la acest nivel vasele sunt
mai superficiale, sângerând usor la atingere= sediul cel mai frecvent al sângerãrilor nazale -
epistaxisul.
 NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE:
• I. FUNCŢIA RESPIRATORIE
Este cea mai importantă funcţie a cavitaţilor nazale, respiraţia fiziologică
efectuându-se numai pe cale nazală; aerul atmosferic inspirat suferă
numeroase modificari la trecerea prin cavitatea nazală: incălzirea, umidificarea,
purificarea.
• II. FUNCŢIA OLFACTIVA
Se exercită prin mucoasa olfactiva situata în porţiunea superioară a cavitaţii
nazale, este foarte importantă în alimentaţie (gustul fiind în strânsă legatură cu
mirosul), în unele profesiuni (bucătari, producători de parfumuri), precum şi ca
rol de atenţionare - toxice din mediul ambiant.
• III. FUNCŢIA DE APARARE
Se efectuează prin purificarea aerului inspirat prin vibrize şi stratul muco-
ciliar, prin lizozim şi printr-un sistem imunitar nazo-sinuzal: dintre cele 5 grupe
de anticorpi (IgA, IgD, IgE, IgG, IgM) 4 dintre ele au importanţă în rinologie (in
afară de IgD).
• IV. FUNCŢIA FONATORIE
Cavităţile nazale folosesc ca şi cavitate de rezonanţă împreună cu
sinusurile paranazale.
• V. FUNCŢIA REFLEXĂ
Mucoasa nazală este o zonă reflexogenă foarte intensă; astfel apar reflexe
cu punct de plecare respirator: strănutul (reflex trigemino-frenico-intercostal),
reflexul nazo-respirator, nazo- pupilar, sau reflexe cu punct de plecare olfactiv:
olfactiv-apneic, olfactiv- salivar, olfactiv-emetic, olfactiv-sexual.
• VI. FUNCŢIA SOCIAL ESTETICĂ
 Sindroamele rinologice:
• 1.SINDROMUL OBSTRUCTIV
• 2.SINDROMUL SENZORIAL
• 3. SINDROMUL SECRETOR - RINOREEA
• 4. SINDROMUL SENZITIV
• 5. SINDROMUL VASCULAR =Epistaxisul
SINDROMUL OBSTRUCTIV (obstrucţia nazală):- jenă, dificultate în respiraţia nazală şi/sau
respiraţie bucală, atunci când obstrucţia nazală este bilaterală;
- hiposmie sau anosmie;
- rinolalie închisă - voce nazală (nazonată).
Cauzele obstrucţiei nazale sunt diferite la copil şi la adult:
• a. la copil:
- malformaţii congenitale:
- atrezia narinară;
- imperforaţia coanală;
- traumatismele şi corpii străini nazali;
- inflamaţiile acute: rinitele acute, adenoidita acută, sinuzitele acute
- inflamaţiile cronice: rinitele cronice, adenoidita cronică;
- alergia nazală: rinita alergică, polipoza nazală:
- tumorile nazale: benigne, maligne.

• b. la adult:
- malformaţiile dobândite (deviaţia septului nazal);
- traumatisme nazale şi sechelele acestora
- corpii străini nazali;
- inflamaţiile acute: rinitele acute, sinuzitele acute;
- inflamţiile cronice: rinitele cronice, sinuzite le cronice;
- alergia nazală
- tumorile nazale:- benigne, maligne.
 Sindroamele rinologice:
• SINDROMUL SECRETOR (rinoreea) poate fi:
- apoasă, seroasă – hidroree: rinite acute, rinite alergice.
- cerebrospinală - rinolicvoree - de obicei posttraumatică,
prin fractura lamei ciuruite a etmoidului- predominant unilaterală;
- mucoasă: rinite cronice, sinuzite cronice.
- mucopurulentă: - rinite acute supurate, rinite cronice, sinuzite supurate.
- sanguinolentă: - traumatisme, tumori.
- crustoasă: rinită atrofică, ozenă.

• SINDROMUL SENZITIV
1. Durerea: poate fi spontană sau provocată, localizată:
- la nivelul piramidei nazale;
- la nivelul proiecţiei superficiale a sinusurilor anterioare (superficiale) ale feţei;
- la nivelul bazei craniului, în sinuzitele posterioare (profunde).
2. Hiperestezia: în inflamaţii acute şi se manifestă prin senzaţie neplăcută,
chiar durere la inspiraţie, mai intens la aerul rece, strănut.
3. Hipoestezia sau anestezia: apare de obicei în rinitele atrofice şi ozenă.
 Sindroamele rinologice:
SINDROMUL SENZORIAL (olfactiv)
• Tulburări cantitative:
- hiposmia
- anosmia pot fi de cauză rinologică (obstrucţia nazală) sau neurologică (lezarea
epiteliului senzorial sau a conducerii nervoase - gripă, traumatisme);
- hiperosmia - gravide, isterie.
• Tulburări calitative:
- parosmia - este perceperea unui miros inexistent sau denaturat – gravide epilepsie,
isterie;
- cacosmia - este perceperea unui miros dezagreabil, ea poate fi:
• subiectivă - este percepută numai de către pacient;
• obiectivă - este percepută şi de anturaj.
Cacosmia apare în sinuzitele cronice mai ales în cele odontopatice, rinite atrofice,
ozenă.
SINDROMUL VASCULAR :Se manifestă prin:
- hiperemia mucoasei - congestia - inflamaţii acute nazale şi/sau rinosinusale;
- anemia mucoasei nazale în rinite atrofice, după utilizarea vasoconstrictoarelor locale.
- EPISTAXISUL: este o hemoragie cu punct de plecare la nivelul cavităţilor nazale şi
exteriorizare la nivelul orificiilor cavităţilor nazale
 EPISTAXISUL
• Este o hemoragie cu punct de plecare la nivelul
cavităţilor nazale şi exteriorizare la nivelul orificiilor
cavităţilor nazale: orificiul narinar sau orificiul coanal -
când pacientul stă în decubit dorsal - sângele
scurgându-se în rinofaringe
• Epistaxisul este frecvent întâlnit în patologie, din fericire
forma benignă, uşoară reprezintă în jur de 90% dintre
cazuri, dar forma gravă este mult mai frecvent întâlnită
decât se crede şi pune în pericol viaţa pacientului
 Elemente de anatomie
• La vascularizaţia cavităţii nazale participă ambele sisteme carotidiene:
 - artera carotidă externă - prin artera sfeno-palatină (ram termi­nal al arterei maxilare
interne), asigură vascularizaţia marjorităţii cavităţii nazale
 - artera carotidă internă - prin arterele etmoidale anterioară şi
 posterioară, ramuri ale arterei oftalmice
• Venele - drenezeaă sângele spre:
 - vena angulară: porţiunea anterioară
 - plexurile pterigoidiene - porţiunea posterioară
 - venele oftalmică - porţiunea superioară
• Există anastomoze arteriale multiple la nivelul cavităţii nazale, cea mai importantă
zonă anastomotică fiind în porţiunea antero-inferioară a septului nazal, la 1 - 1,5 mm
posterior de spina nazală (orificiul narinar) - pata vasculară (Kiesselbach) zonă unde
vasele sunt superficiale şi au pereţi subţiri
• Pe lângă reţeaua arterială descrisă la nivelul cornetelor nazale şi mai ales la nivelul
cornetului inferior se găsesc lacurile venoase din ţesutul vascu­lar erectil - sursă
importantă de hemoragie mai ales în traumatisme accidentale sau chirurgicale
• Toate vasele mucoasei nazale sunt sărace în ţesut contractil (fibre con­tractile) şi nu
beneficiază de protecţia unui ţesut conjunctiv supraiacent, se dilată cu uşurinţă la
creşterea tensiunii arteriale sistemice
 CLASIFICARE

1. După localizare
Epistaxisul poate fi:
 epistaxis anterior - de la nivelul petei vasculare ­este de obicei benign
epistaxis posterior - prin lezarea arterei sfeno-palatine ­este de obicei mult mai
grav
 epistaxisul difuz - “în pânză” - din numeroase vase mici ­se întâlneşte
frecvent în afecţiuni hematologice
2. După etiologie
a. Epistaxisul de cauză locală
 Epistaxisul idiopatic juvenil - apare la copil şi adolescent, fiind o sângerare
repetată în circumstanţe variate, uneori fără o cauză decelabilă; se datoreşte
unei fragilităţi vasculare constituţionale, nu este grav şi dispare spontan în jurul
vârstei de 20 de ani
  Traumatismele nazale - accidentale sau chirurgicale -
produc de obicei epistaxis masiv
 Corpii străini nazali - produc de obicei epistaxis
unilateral
 Inflamaţiile acute sau cronice ale mucoasei -
nespecifice sau specifice produc epistaxisul prin
vasodilataţie locală, uneori prin ulceraţii ale mucoasei
 Tumorile nazale
-benigne -polipul sângerând al septului nazal
-fibromul rinofaringian
-maligne
 Perforaţia trofică a septului nazal
b. Epistaxisul de cauză generală
bolile cardio-vasculare:
-hipertensiunea arterială este cea mai frecventă cauză generală de epistaxis la
adult
-afecţiunile cardiace decompensate
bolile hepatice:
-hepatita cronică
-ciroza hepatică
bolile sângelui şi tulburări de coagulare:
-hemofilia
-leucemia
-agranulocitoza
-trombocitopenia şi trombocitopatiile
 bolile renale :
-insuficienţa renală
-nefrita interstiţială
-teleangiectazia familială (Randu-Osler)
DIAGNOSTIC POZITIV
Este uşor de efectuat (ca sângerare) şi cuprinde mai multe etape: - anameza -
trebuie să precizeze debutul sângerării, cantitatea şi ritmul hemoragiei (atenţie
la exagerări!), eventual afecţiuni generale sau familiale cunoscute. examenul
clinic obiectiv cuprinde:
1. Examenul clinic general - stabileşte cantitatea de sânge pierdută, puls,
tensiunea aretrială, aspectul tegumentelor, aspectul tegumentelor palmare şi
dacă este posibil afecţiuni generale asociate
2. Examenul clinic ORL cuprinde:
- rinoscopia anterioară
- rinoscopia posterioră
- endoscopia nazală- de preferat
3. Examenul obiectiv ORL va stabili:
- localizarea sângerării
- ritmul hemoragiei
- eventuale cauze locale dacă există
În concluzie - este ideal să se stabilescă un diagnostic etiologic.În
completarea diagnosticului pozitiv este de preferat să se apeleze la consulturi
interdisciplinare interne, neurologie şi alte specialităţi după caz
TRATAMENT
Scopurile tratamentului sunt:
- oprirea hemoragiei
-tratamentul afecţiunii cauzale
-tratamentul şocului hemoragic - când există
OPRIREA HEMORAGIEI
1. Poziţia pacientului
Poziţia corectă va fi cea şezândă cu capul aplecat în faţă, deasupra unei tăviţe
renale pentru a vizualiza noi hemoragia (cantitate, ritm); în cazul în care
pacientul prezintă tendinţa la hipotensiune, se aşează în decubit lateral, cu
capul astfel aşezat încât sângele să nu se scurgă spre posterior, spre
rinofaringe
2. Curăţarea (golirea) cavităţilor nazale
Se efectuează de preferat invitând pacientul să sufle nasul, fiecare cavi­tate pe rând
deasupra unei tăviţe renale sau prin aspiraţia cheagurilor; prin această manevră se
curăţă şi se golesc cavităţile nazale, putându-se stabili localizarea sângerării, eventuale
cauze locale
Hemostaza - oprirea hemoragiei
Hemostaza poate fi: - locală
- regională
- generală
a. Hemostaza locală - cuprinde:
-compresiunea digitală - se efectuează la nivelul aripii nazale (se compresează de fapt
pata vasculară) cu ajutorul indexului, compresiunea trebuie să fie fermă şi să dureze
minim 10 minute. În general, prin această manevră simplă majoritatea sângerărilor
cedează (epistaxisul benign de la nivelul petei vasculare). Eficienţa compresiunii digitale
poate fi crescută prin introducerea unui tampon de vată, de tifon în vestibulul nazal
Dacă sângerarea nu cedează se va trimite pacientul într-un serviciu specializat.
-cauterizarea locală a petei vasculare se efectuează cu:
-nitrat de argint - perlă (cristale)
-electrocauterul bipolar
- laser
- tamponamentul anterior - se poate efectua cu meşă de tifon (clasic), manevră
dureroasă şi traumatizantă, motiv pentru care s-au căutat alte metode mai puţin
traumatizante:
-sonde speciale cu balonaş
-bureţi higroscopici de tip Merocel
-tamponamentul posterior - se efectuează atunci când sediul sângerării este
posterior (artera sfeno-palatină) şi se efectuează clasic cu tampoane speciale de
tifon, manevra fiind deosebit de traumatizantă. A fost înlocuită cu sonde speciale
cu balonaş, Merocel
b. Hemostaza regională
Cuprinde -ligaturi arteriale - artera maxilară internă în fosa pterigo­palatină;
arterele etmoidale sau artera carotidă externă
-embolizări selective
c. Hemostaza generală
Cuprinde -cercetarea cauzei şi tratamentul ei
-transfuzii sanguine
-tratament general
EPISTAXISUL:
TAMPONAMENTUL POSTERIOR
 Examinari paraclinice:
 Examenul imagistic:
• Examenul radiologic:
- de fata si de profil pentru
piramida nazala
• Tomografiile computerizate
• Rezonanta magnetica
nucleara
 Examenul bacteriologic
 Examenul citologic
 Examenul bioptic
 Endoscopia nazala
ENDOSCOPIA NAZALA:
 MALFORMAŢIILE NAZALE
MALFORMAŢIILE CONGENITALE
• Despicătura nasului şi feţei: Despicătura mediană, despicătura oblică – rară, despicătura
transversală
• Fistule şi chiste nazale:
- fistulele sunt orificii din care se scurge o secreţie gălbuie, urât mirositoare - la nivelul
glabelei, a dorsului piramidei sau a etmoidului.
- chistele dermoide - conţin incluziuni ectodermale (fire de păr, magmă din celule tegumentare
descuamate).
• Meningocelul şi Meningoencefalocelul: Este o herniere a durei mater şi a conţinutului
endocranian prin dehiscenţa lamei ciuruite a etmoidului la nivelul fosei nazale.
• Stenoza - atrezia narinară;
• Imperforaţia coanala poate fi- unilaterală, bilaterală
- incompletă;
- completă - asfixia nou-născutului -> se introduce o pipă de
anestezie(Guedel).
Diafragmul poate fi: - osos/ membranos.
Simptomatologie:
- obstrucţie nazală;
- secreţie cronică mucopurulentă;
- anosmie.
Diagnostic:- rinoscopie anterioară;
- rinoscopie posterioară;
- endoscopie nazală;
- radiografie cu substanţe de contrast.
Tratament - chirurgical - rezecţia diafragmului, mecanică sau cu laser;
- de preferat după vârsta de 1 an.
 MALFORMAŢIILE NAZALE
MALFORMAŢIILE DOBÂNDITE:
a. ALE PIRAMIDEI NAZALE:
• Etiologie:- traumatică - traumatism obstretical – fiziologic, forceps
- traumatismele copilăriei;
- traumatisme - accidentale
- tulburări de morfogeneză - obstrucţie nazală cronică datorită
vegetaţiilor adenoide determină nas îngustat, cocoşat.
- afecţiuni diverse: - lupus eritematos diseminat
- lues - nas în şa
- tumori maligne
• Anatomie patologică: - prin hiperplazie
- prin hipoplazie - lipsă de substanţă;
- laterodevieri - devieri ale piramidei nazale de la linia mediană
- combinat
• Tratamentul este chirurgical - rinoplastia cu scop estetic si funcţional.
b. ALE SEPTULUI :
Deviaţia de sept nazal este una dintre cele mai frecvente malformaţii,
Tratamentul este chirurgical - rezecţia submucoasă a septului nazal deviat.
 TRAUMATISMELE NAZALE
Etiologie: Cauzele traumatismelor nazale sunt:- accidente rutiere, de muncă sau sportive;
- agresiuni;
- arme de foc, arme albe.
Clasificare:
a. traumatisme închise - contuzia - când traumatismul nu este penetrant, iar scheletul osos (nazal şi sinusal)
este acoperit de ţesuturile moi.
- poate fi cu sau fără fractură a piramidei nazale.
b. traumatisme deschise - plăgile - cele mai frecvente
contuze, dar şi tăiate, înţepate, muşcate. Pot fi cu sau fără fractură.
c. fracturile piramidei nazale: - fără deplasare/ cu deplasare
- Închise/ deschise
- ale masivului facial - se efectuează după traiecte vulnerabile: Le Fort
- asociate
d. barotraumatismele - datorită diferenţelor mari dintre presiunea intrasinusală şi presiunea atmosferică -
scufundători, aviatori, paraşutişti.
Simptomatologie :
Semnele de certitudine pentru fractura de piramidă nazală (şi nu numai) sunt:
- deplasarea - deformarea piramidei nazale;
- crepitaţii osoase la palparea piramidei nazale;
- mobilitate anormală a oaselor nazale.
La aceste semne se asociază şi alte simptome care apar la traumatismele nazale:
- durere şi/sau stare de şoc şi/sau semne de suferinţă cerebrală;
- edemaţierea părţilor moi, echimoze, mai ales palpebrale;
- emfizem subcutanat (cel mai frecvent palpebral) uneori;
- obstrucţie nazală;
- epistaxis;
- rinolicroree - scurgere de lichid cefalorahidian, care este unilaterală.
• TRAUMATISMELE NAZALE
• Diagnostic:- anamneza
- examenul obiectiv – inspecţia, palparea
- rinoscopia anterioară
- endoscopia
- Examenul radiologic şi/sau computer-tomografic
- Examenul oftalmologic
- Examenul neurologic.
• Tratamentul- etape:
1. Asigurarea funcţiilor vitale: respiraţie, cord, circulaţie - perfuzie
2. Bilanţ lezional general: suferinţa cerebrală, coloana vertebrală, torace, abdomen- Hemostază la nevoie.
3. Bilanţ lezional rinologic:
- redresarea digitală şi/sau instrumentală a piramidei;
- contenţia;
- tratamentul epistaxisului;
- sutura plăgilor.

• HEMATOMUL SEPTAL: apare în traumatismul nazal cu fractura septului => bombare fluctuentă pe
ambele părţi ale septului, obstrucţie nazală bilaterală;
- dacă nu se evacuează şi se suprainfectează =>abces;
- tratamentul: incizie-drenaj şi tamponament compresiv bilateral.

• CORPII STRĂINI NAZALI:

Clasificare - exogeni - corpi străini – anorganici/organici
- endogeni – rinolitul
Simptomatologie - obstrucţie nazală
- rinoree unilaterală purulentă, fetidă
- epistaxis repetat
Tratament - extracţia - sub controlul vederii - se depăşeşte corpul străin deasupra lui, apoi se orientează
instrumentul spre planşeu şi se extrage corpul străin cu: pense, cârlige, chiurete.
 AFECŢIUNILE CUTANATE ALE NASULUI

• FOLICULITA VESTIBULULUI NAZAL

Este o afecţiune stafilococică a tegumentului vestibulului nazal, a foliculilor pilo-sebacei.
Simptomatologie:
Subiectiv: - prurit la nivelul vestibulului
- usturime
- durere
Obiectiv: - congestie, tumefacţie la nivelul vestibulului nazal, centrate de un fir de păr;
- cruste la nivelul vestibulului;
- congestia lobulului nazal.
Tratament: Toaleta corectă a cavităţii nazale şi local se aplică unguente cu antibiotice.

• FURUNCULUL VESTIBULULUI NAZAL

Cauza principală este stafilococul.
Factori favorizanţi: - gratajul nazal
- diabetul zaharat
- afecţiunile hepatice
Simptomatologie:
Subiectiv: - iniţial, prurit la nivelul vestibulului
- apoi durere vie, pulsatilă.
Obiectiv: - congestia - tumefacţia lobului nazal;
- la nivelul vestibulului proeminenţă roşie centrată de un fir de păr, se necrozează,
se delimitează burbionul (rădăcina) care se va elimina (proces necrotic).
Complicaţii: sunt rare, dar foarte grave - tromboflebita de sinus cavernos prin propagarea
infecţiei prin intermediul venelor angulară şi orbitară.
 RINITELE ACUTE
• RINITA ACUTĂ BANALĂ - coriza sau guturaiul -
Etiopatogenie: Are caracter epidemic.
Factori determinanţi: rinovirusurile - cel mai frecvent, mixovirusurile, adenovirusuri, virusul respirator sinciţial, rheovirusuri.
Factori favorizanţi: frig, umezeală, schimbări de temperatură, scăderea rezistenţei organismului.
Incubaţia - 2 - 3 zile;
Imunitatea obţinută este de scurtă durată.
Simptomatologie:
1. Faza prodromală:
-subiectiv:- subfebrilitate;
- oboseală;
- cefalee;
- la copil - febră;
- obiectiv - mucoasă palidă şi uscată.
2. Faza catarală:
- subiectiv - câteva ore mai târziu: - hidroree,
- strănut;
- hipo-anosmie;
- rinolalie închisă.
- obiectiv - mucoasa intens congestionată, edemaţiată.
3. Faza mucoasă- simptomele generale se ameliorează;
- obstrucţia nazală se reduce treptat;
- secreţia este mucoasă.
Evoluţie-complicaţii:
Evoluţia este benignă, spre vindecare.
Complicaţii:- suprainfecţia bacteriană;
- otice - mai frecvent la copil;
- sinuzale;
- laringo-traheale.
Tratamentul: este simptomatic: - antiinflamatoare nesteroidiene;
- antipiretice;
- vasoconstrictoare locale.
 RINITELE ACUTE ALE SUGARULUI
• RINITA ACUTĂ BANALĂ: Este aceeaşi afecţiune ca la adult, dar simptomatologia este mai dramatică.
Simptomatologie Locală - obstrucţia nazală - împiedică suptul - în primele luni se adaptează mai greu la respiraţia bucală-
rinoreee abundentă. Generală - ca la adult, dar mai accentuată:
- febră
- stare generală alterată
- agitaţie
- respiraţie zgomotoasă.
Evoluţie. Complicaţii:
Evoluţia este mai gravă cu complicaţii mai frecvente: adenoidita acută, otita medie acută, laringite acute - spasme
laringiene , atulburări digestive.
Tratament:- Simptomatic - ca la adult, atenţie la vasocontrictoare;
- Antibiotice- uneori- la sugar cu teren limfatic, imunitate deficitară;
- Aspiraţia secreţiilor nazale - devine uneori necesară.

• RINITELE ACUTE SEPTICE: au ca etiologie stafilococul, streptococul, meningococul.

• a. RINITA PURULENTĂ CITRINĂ:
Etiologie: Stafilococul de la nivelul ragadelor mamelonare sau mastita mamei.
Simptomatologie: Debut la 3 - 7 zile de la naştere cu: - stare generală alterată;
- obstrucţie nazală;
- rinoree mucopurulentă abundentă, galbenă care formează cruste gălbui pe buza superioară (ca lămâia sau gălbenuşul
de ou).
Evoluţie. Complicaţii : Evoluţia - gravă cu complicaţii pulmonare.
Tratament: - toaletă - aspiraţie locale;
- antibiotic antistafilococic.

• b. RINITA STREPTOCOCICĂ: are tabloul clinic asemănător

Diagnostic pozitiv-bacteriologic
Tratamentul este diferit - Penicilină, injectabil.

• c. RINITA MENINGOCOCICĂ:
Se complică frecvent cu pneumonie sau meningită.
Diagnosticul pozitiv al rinitelor septice este bacteriologic, iar tratamentul conform antibiogramei.
 RINITELE ACUTE ALE SUGARULUI
• RINITE ACUTE SPECIFICE
• a. RINITA ACUTĂ GONOCOCICĂ:
Etiologie: Gonococul, în momentul traversării filierei pelvigenitale a mamei infectate.
Simptomatologie: Debut la 2 - 3 zile cu:
- obstrucţie nazală;
- rinoree purulentă verzuie, ulceraţii ale mucoasei;
- cruste - tumefierea buzei superioare
Diagnostic pozitiv: Simptomatologia, examenul bacteriologic şi examinarea mamei.
Tratament:
Profilactic - imediat după naştere se instilează în nas nitrat de argint 1% sau Protargol 1%.
Curativ - toaletă locală şi aspiraţie;
- antibiotice.

• b. RINITA SIFILITICĂ:
1.SIFILIS CONGENITAL PRECOCE
Debut la aproximatriv 3 săptămâni cu rinită persistentă- cu rinoree mucopurulentă şi sanguinolentă fetidă.
Alte semne:
- pemfigus palmo-plantar;
- hepato-spleno-megalie;
- sifilide cutanate şi buco-linguale.
2. SIFILIS CONGENITAL TARDIV
Debut după vârsta de trei ani, copilul prezintă triada Hutchinson: - cheratită interstiţială;
- dinţi în fierăstrău;
- hipoacuzie neurosenzorială.

• c. RINITA DIFTERICĂ: însoţeşte angina difterică - leziunea caracteristică fiind falsa membrană.

• RINITELE BOLILOR ERUPTIVE: - rujeola;

- scarlatina în formele grave.
 RINITA CRONICĂ
Poate fi - alergică -
- nonalergică
După etiologie - nespecifică
- specifică
Anatomo-patologic: - hipertrofică difuză sau localizată - capul sau coada cornetului inferior
- atrofică

RINITELE CRONICE NESPECIFICE

• RINITA CRONICĂ NONALERGICĂ-NONINFECŢIOASĂ
- este foarte frecventă - inflamaţie cronică a mucoasei nazale
- mecanism etiopatogenic necunoscut.
Clasificare:
• 1. Rinita cronică nonalergică-noninfecţioasă de cauză cunoscută
- medicamentoasă:
- generală – hipotensoare, coronarodilatatoare, sedative şi hipnotice, anticoncepţionale.
- locală - abuzul de decongestionante nazale, mai ales preparatele pe bază de nafazolină.
- rinite cronice chimice şi iritative - iritanţi cunoscuţi: - aerul condiţionat tot mai frecvent incriminat;
- aerul uscat - încălzirea centrală;
- fumul de ţigară;
- praful de făină.
- rinite cronice endocrine: - sarcina
- hipotiroidia.
• 2. Rinite cronice de cauză necunoscută - idiopatice, numite şi vasomotorii de către unii autori, cuprind:
- rinita cronică nonalergică - noninfecţioasă;
- rinita cronică nonalergică - noninfecţioasă cu eozinofilie crescută (nealergică - teste cutanate negative).
Siptomatologie:
Simptomatologia clinică subiectivă: dominată de obstrucţia nazală căreia i se adaugă rinoreea şi strănutul (întâlnite mai rar)
Simptomatologia obiectivă: necaracteristică, în fazele avansate degenerarea mucoasei devine polipoidă, iar aplicarea
vasoconstrictoarelor nu mai are efect - este faza de rinită cronică hipertrofică, fiind fază chirurgicală a afecţiunii.
Tratamentul : urmăreşte în primul rând depistarea cauzei şi îndepărtarea ei ­situaţia ideală-iar atunci când aceasta nu poate fi decelată
tratamentul este simptomatic: vasoconstrictoare la nevoie, cortizon în spray-uri locale.
 RINITA CRONICĂ ATROFICĂ
• RINITA CRONICĂ ATROFICĂ SIMPLĂ
Este urmare a rinitelor acute repetate, a sinuzitelor cronice, a expunerii la praf, vapori toxici .
Se caracterizează prin atrofia mucoasei nazale=> scăderea cantitativă a secreţiei nazale şi lărgirea cavităţilor nazale.
Simptomatologie:
Subiectiv - obstrucţie nazală funcţională;
- senzaţie de uscăciune a mucoasei;
- drenajul posterior al secreţiilor (spre rinofaringe).
Obiectiv - rinoscopia anterioară => mucoasă nazală palidă, subţire, uscată şi cavităţi nazale mai largi decât normal, fără cruste şi/
sau fetiditate.

• OZENA
Este o formă avansată a rinitei cronice atrofice, în care pe lângă atrofia mucoasei apare secreţie crustoasă şi fetiditatea secreţiei.
Patogenia:
Nu este cunoscută, dar se pare că ea este plurifactorială:
- hormonală - predominant la femei şi după pubertate.Etapele de activitate hormonală - sarcină, ciclul menstrual accentuează
atrofia;
- alimentaţia - hipovitaminozele;
- profesia .
Atrofia cuprinde pe lângă mucoasă şi scheletul nazal, glandele şi fibrele nervoase, sistemul muco-ciliar este distrus.
Secreţia nazală este crustoasă şi este descompusă de bacterii producătoare de enzime proteolitice.
Simptomatologie:
Subiectiv:- uscăciunea mucoasei;
- obstrucţie nazală (paradoxal);
- fetiditatea respiraţiei - cacosmie - subiectivă în primele faze.
Obiectiv - cavităţi nazale foarte largi, cu cornetul inferior atrofiat;
- secreţie crustoasă - cruste galbene, verzui;
- fetiditatea secreţiilor - cacosmia iniţial este subiectivă (percepută de pacient), devine doar obiectivă - percepută de către
anturaj ­pacientul nu o mai percepe datorită atrofiei epiteliului olfactiv.
Tratamentul:
Este conservator sau chirurgical, dar cu rezultate slabe, diversele metode reuşind doar să amelioreze simptomatologia.
• RINITELE CRONICE SPECIFICE
Sunt rare, ele fiind reprezentate de:
1. RINITA CRONICĂ TUBERCULOASĂ
Poate prezenta diverse forme anatomo-clinice:
- lupusul nazal;
- tuberculomul - formă pseudo-tumorală;
- tuberculoza ulcero-cazeoasă.
Diagnosticul pozitiv - se efectuează prin biopsie şi examen
bacteriologic.
2. RINITA CRONICĂ LUETICĂ
Este rară. Se manifestă clinic prin cele trei stadii ale afecţiunii.
Diagnosticul pozitiv se bazează pe examenul serologic şi
biopsie.
3. SARCOIDOZA (boala Besnier - Boeck Schaumann)
4. RINOSCLEROMUL
RINOFIMA
 ALERGIA RINOSINUZALĂ
 Etiopatogenia
 Alergenii - cei mai importanţi sunt aeroalergenii:
-polen
-acarieni
-praful de casă
-părul, epiderma animalelor
-alergeni profesionali -substanţe chimice
-detergenţi
-cosmetice
 Căile de pătrundere sunt:
- calea aeriană
-calea digestivă - alimente
-cale cutanată
-parentarală: injecţii
 Terenul - atopia - starea bonavilor predispuşi să facă boala alergică
-în general se moşteneşte, şi necesită prezenţa unor factori
declanşatori:
-tulburări metabolice - alcaloză
-instabilitate neuro-vegetativă
-disfuncţii endocrine
-mediul social -stres
-deodorante
-cosmetice
-poluarea atmosferică
- HTA
 Din punct de vedere patogenic, alergia este o boala imunologică
încadrată în tipul I de anafilaxie
 Mecanism - prima stimulare produsă de aeroalergeni determină la
anumite persoane formarea de anticorpi incompleţi - reagine; aceşti
anticorpi fac parte din clasa IgE, sunt produşi de plasmocite şi se
fixează pe bazofilele sanguine şi mastocite
-antigenul străbate pituitara şi reacţionează cu reaginele de pe
suprafaţa mastocitelor producând degranularea lor şi eliberarea de
mediatori chimici ai anafilaxiei:
-histamina
-bradikinine
-prostaglandine
-factorul chemotactic al eozinofilului
 Aceştia produc vasodilataţie şi creşterea permeabilităţii capilare şi
edem
 Anatomo-patologia
Epiteliul mucoasei nazale este hiperplaziat, iar corionul este edemaţiat
şi cu infiltrate eozinofile
 Simptomatologie
 Subiectiv
- alergia nazală prezintă – triada :
- rinoree seroasă
- obstrucţie nazală
- strănut în salve
-prurit nazal şi faringian
-lăcrimare
-hiposmie, anosmie
 Obiectiv - pituitară tumefiată, strălucitoare, palidă sau violacee; în
fazele acute poate fi şi congestionată
 Diagnosticul pozitiv
-Antecedente familiale alergice - în special astm
-Vârsta - rinita alergică apare la tineri, cea nonalergică la vârstnici
-Simptomatologia subiectivă şi examenul clinic
-Examenul de laborator
-eozinofilia sanguină şi în secreţia nazală
-dozarea IgE totale - RIST - radio-immune allergic-sorbent test
-dozarea IgE specifice RAST - radio-allergic-sorbent test
-teste alergologice cutanate
 Forme clinice
 rinita alergică periodică - polinoza - produsă de polen
-reprezintă 10% din rinitele alergice
-mai frecventă în lunile mai - iunie
 rinita alergică aperiodică - perenă - durează tot timpul anului, are
manifestări mai puţin zgomotoase - cel mai frecvent alergen este
praful de casă
 rinita alergică microbiană - suprainfectată, în care virusurile şi
bacteriile pot fi în acelaşi timp alergeni dar şi suprainfecţii pe fond
alergic
-există trei mecanisme patogenetice în acest tip de alergie:
-rinita alergică la bacterii şi virusuri fără manifestări clinice
-infecţii cronice nazale sau sinuzale care produc instalarea alergiei
-infecţii secundare pe o mucoasă alergică, atunci când agentul
infecţios este acelaşi cu agentul alergizant
 polipoza nazală alergică, întotdeauna bilaterală şi poate apărea de
la începutul rinitei sau după ani de evoluţie
 Tratamentul
- profilaxia - îndepărtarea alergenului
-combaterea factorilor favorizanţi
-desensibilizarea
-tratamentul general nespecific:
-corticoterapia - generală, rar folosită
-antihistaminice
-tratamentul local:
-corticoizi - spray
-vasocontrictoare nazale
-cromoglicat de sodiu
 POLIPOZA NAZALĂ
 Polipul nazal este degenerescenţă edematoasă a corionului
mucoasei rinosinusale, datorită alergiei sau unei inflamaţii
persistente - mase edemaţiate ale mucoasei, pediculate sau sesile
 Etiopatogenie
Alergia - 25% din pacienţi au teste alergologice pozitive - în cadrul
rinitelor alergice, de la început sau ca o reacţie târzie
Inflamaţia cronică - rinite şi sinuzite cronice cel mai frecvent în cadrul
etmoiditelor cronice
Tumorile nazale - datorită fenomenelor de stază
 Simptomatologie
Subiectiv
- obstrucţie nazală
-hiposmie - anosmie
-rinolalie închisă
-rinoree de aspect diferit: apoasă - muco-purulentă
Obiectiv - narinoscopia şi rinoscopia anterioară evidenţiază formaţiuni
polipoase albe - gri - gălbui translucide (ca boabele de struguri albi)
- mobile
-nesângerânde la atingere cu suprafaţa netedă
-deformarea feţei - la copii şi tineri - modificări ale scheletului
-“facies de broască” - polipoza deformantă juvenilă
 Diagnostic pozitiv
-anamneză şi examenul endocavitar şi examen radiologic
  Diagnostic diferenţial
-meningoencefalocel - examen radiologic
-tumori nazale - altele - maligne
-benigne - adenomul
 Forme clinice
- polipoza alergică - este bilaterală
- polipoza infecţioasă însoţeşte sinuzita cronică - frecvent unilaterală
- polip sinuso-coanal - polip solitar Killian - are originea în sinusul maxilar şi
este exteriorizat în rinofaringe printr-un pedicul lung - unilateral şi produce
obstrucţie nazală şi tulburări de deglutiţie
- polipoză deformantă - juvenilă - sindrom Woakes
-polipoză de acompaniament - în tumori nazale
 Tratament
- chirurgical-clasic
- endoscopic, de preferat
-recidivele sunt frecvente
 SINUZITELE
 Sinuzitele sunt inflamaţii ale mucoasei sinusurilor
paranazale, afecţiuni care prezintă etiopatogenie şi
tablou clinic asemănătoare (vor fi descrise împreună)
 Frecvenţa este destul de mare - 5% din populaţia
Europei centrale
 SINUSURILE ANTERIOARE
ALE FEŢEI
CLASIFICARE
1.După localizare
-anatomo-fiziologic şi patologic sinusurile paranazale se împart în:
-sinusuri anterioare
- sinus etmoidal anterior
-sinus frontal
-sinus maxilar - se drenează în meatul mijlociu
-sinusuri posterioare
- sinus etmoidal posterior
-sinus sfenoidal. - se drenează în meatul superior
2. După numărul de sinusuri afectate
-monosinuzite
-polisinuzite - mai multe sinusuri
-pansinuzită - inflamaţia tuturor sinusurilor (unilateral sau bila­teral, anterior sau
posterior)
3. După etiopatogenie
-sinuzita
-rinopatică
-odontopatică
-traumatică
- hematogenă

4. După evoluţia clinică

- acută
- cronică
5. După aspectul anatomo-patologic
- inflamaţia poate fi:
-catarală
-supurată
-hiperplazică (hipertrofică)
-polipoasă;
- osteitică
ETIOPATOGENIE Etiologie
Factorii etiologici sunt:
-virusuri
-pneumococ
-haemophilus influenzae
-streptococi hemolitici
-stafilococul
-floră anaerobă în sinuzite odontogene
-suprainfecţie micotică
- în sinuzita acută infecţia este monobacteriană
- în sinuzita cronică - floră polimorfă
Factorii favorizanţi sunt:
-locali - ostium sinuzal blocat
-deviaţii de sept
-polipoza nazală
-tumori
-sinusuri septate (compartimentate)
-de vecinătate - infecţiile dentare (pulpite, gangrenă) al doilea, premolar şi
primii doi molari
-generali
- scăderea puterii de apărare (locală - pituitara şi generală)
-alergia
-diabet
-frig, umezeală, poluare
Patogenie
- sinuzita rinopatică - cea mai frecventă cauză este rinita - obstrucţia
ostiumului datorită inflamaţiei - împiedicarea ventilaţiei - retenţia
exudatului şi suprainfecţia lui cu germeni proveniţi din fosa nazală
- sinuzita odontopatică - afectează sinusul maxilar, reprezintă 10%
dintre sinuzite
- sinuzita traumatică - inoculare a germenilor patogeni, fie direct prin
traumatism, fie datorită unui tamponament nazal care produce
obstrucţia ostiumului
- sinuzita alergică
- în cadrul alergiei nazale
- obstrucţia ostiumului
-suprainfecţia extravazatului celular - sinuzită alergo-infecţioasă
- sinuzită de însoţire - a tumorilor nazale care obstruează orificiul de
drenaj
- sinuzite prin însămânţare hematogenă - rare
ANATOMIE PATOLOGICĂ
După virulenţa agentului patogen, a factorilor fiziopatologici şi
rezistenţa imunologică din punct de vedere anatomo-patologic sinuzita
poate fi:
-sinuzită catarală
-sinuzită supurată
-sinuzită hiperplazică
-sinuzită polipoasă
-sinuzită osteitică
SIMPTOMATOLOGIE - SINUZITE ACUTE
Subiectiv
- durerea - la nivelul feţei şi a capului
-senzaţie de presiune la nivelul sinusurilor
-uneori lancinantă, cu caracter pulsatil;
-se accentuează la:
-strănut
-mişcări bruşte ale capului
-aplecarea capului
-palparea punctelor sinuzale - sunt afectate terminaţiile nervoase ale
trigemenului din pereţii sinuzali
-în sinuzita sfenoidală - durere occipitală şi în regiunea temporală
- rinoreea - de obicei unilaterală
-culoare şi vâscozitate variabile: de la secreţie mucoasă - la secreţie
muco-purulentă galben-verzuie
-inodoră - de obicei
-fetidă în sinuzită odontopatică
- obstrucţia nazală - intermitentă sau permanentă, de obicei unilaterală
-tulburări de olfacţie - hiposmia şi anosmia
-cacosmia în sinuzita odontopatică 
-semne generale
-febra în procesul acut sau în cazul complicaţiilor
-astenie
-inapetenţă
Obiectiv
-inspecţia - tumefacţia tegumentară
-palpare - puncte sinuzale sensibile
-rinoscopia anterioară
- congestia - tumefacţia mucoasei nazale
-secreţie de aspect variabil din meatul mijlociu
- rinoscopia posterioară
- congestia şi edemul mucoasei
-secreţie ce se scurge spre rinofaringe.
-endoscopia
 Diagnosticul pozitiv al unei sinuzite acute se efectuează prin:
-anamneza
-examenul obiectiv
-examenul radiologic:
-incidenţa nas - menton - placă pentru sinusurile anterioare;
-incidenţa Hirtz - bază craniu pentru sinusurile posterioare;
-computer - tomografia.
-endoscopia nazală;
-sinusoscopia;
-puncţia sinuzală şi examenul bacteriologic al secreţiei
EVOLUŢIE. COMPLICAŢII
Evoluţia este variabilă - frecvent spre vindecare spontană sau sub tratament,
sau spre cronicizare
Complicaţiile
Complicaţiile sinuzitei acute sunt:
-de vecinătate - oculo - orbitare: -conjunctivită;
-flegmon orbitar
- otice
-descendente -laringite
-traheo-bronşite
-endocraniene -meningită acută
-abces -extradural
-encefalic
-tromboflebita sinusului cavernos sau a sinusului longitudinal
TRATAMENT
Tratamentul este conservator:
-antibiotic de preferat după antibiogramă;
-favorizarea drenajului - vasoconstricţie nazală;
-simptomatic
- antiinflamator
- antipiretic;
- antialgic
 SINUZITA MAXILARĂ ACUTĂ
Este rar întâlnită ca formă izolată cel mai frecvent este
asociată cu etmoidita acută
Este cea mai frecvenă sinuzită întâlnită la adult, apoi în
ordine sinuzita frontală, sfenoidală
Durerea este la nivelul fosei canine, iar tumefacţia la
nivelul
regiunii jugale
SINUZITA ETMOIDALĂ ACUTĂ
Se întâlneşte la orice vârstă (inclusiv şi la sugar - la
naştere singurul sinus dezvoltat este etmoidul). Este cea
mai frecventă sinuzită la copil. Durerea şi tumefacţia sunt la
nivelul unghiului intern al orbitei
SINUZITA FRONTALĂ ACUTĂ
Se caracterizează prin dureri cu orar fix - mai accentuate dimineaţa,
cresc în intensitate spre amiază, apoi dispar după-amiază. Durerea şi
tumefacţia sunt la nivelul unghiului superior-intern al orbitei şi durere la
palpare în punctul supraorbitar
SINUZITA SFENOIDALĂ ACUTĂ
Este greu de diagnosticat
Durere occipitală şi frecvent temporală
Secreţia se scurge în rinofaringe
Diagnostic de certitudine-computer tomografia
 SINUZITELE CRONICE
 SIMPTOMATOLOGIE
Prezintă doar obstrucţie nazală şi rinoreea ca simptome.
Durerea şi simptomele generale apar în puseele de acutizare.
Examenul obiectiv - mucoasă congestivă şi dâră de secreţie
purulentă care se scurge din meat (mijlociu cel mai frecvent)
SINUZITA MAXILARĂ CRONICĂ
Poate apărea izolat în etiologia dentară - rinoree fetidă (anaerobi)
SINUZITA ETMOIDALĂ CRONICĂ
Însoţeşte de obicei o sinuzită maxilară sau frontală, rar apare izolat.
Frecvent apar polipi de origine inflamatorie
SINUZITA FRONTALĂ CRONICĂ
Rinoscopia evidenţiază puroi în partea anterioară a meatului mijlociu.
Se poate complica prin fistulizare la nivelul pleoapei superioare
 SINUZITA SFENOIDALĂ CRONICĂ
Pacientul prezintă
-secreţii care se scurg în rinofaringe
-rinoscopia posterioară evidenţiază puroi pe coada cornetului inferior
-frecvent inflamarea nervului optic
TRATAMENT
Urmăreşte ameliorarea sau refacerea drenajului sinuzal
La nivelul sinusului maxilar - puncţii diameatice
Tratamentul chirurgical urmăreşte:
-extirparea mucoasei afectate
-crearea unui drenaj (comunicări) largi cu fosa nazală
-chirurgia endoscopica-FESS-functional endoscopic sinus
surgery
 TUMORILE CAVITĂŢILOR NAZALE
ŞI
ALE SINUSURILOR PARANAZALE
TUMORI BENIGNE
1. Ale cavităţilor nazale
Tumorile benigne ale cavităţilor nazale pot avea ca origine epiteliul
(papilomul, adenomul) sau ţesutul conjunctiv (osteomul, condromul,
angiomul, fibromul)
Polipul sângerând al septului nazal
Este un angiofibrom localizat la nivelul petei vasculare. Subiectiv - se
manifestă prin microepistaxisuri repetate, obstrucţia nazală în stadiile tardive
Obiectiv - la rinoscopia anterioră se observă formaţiune tumorală roşie ­
violacee, sesilă, cu supraţa neregulată uşor sângerând la atingere, situată la
nivelul petei vasculare
Tratamentul - este chirurgical, excizia tumorii împreună cu porţiunea
adiacentă de mucoasă şi pericondru (unii rezecă şi cartilajul) sau
electroexcizia tumorii sau vaporizarea cu laser
Papilomul
Este mai frecvent întâlnit la nivelul vestibulului nazal, mai rar la nivelul
cavităţii nazale. Se manifestă clinic prin epistaxis recidivant, obstrucţie
nazală
Papilomul are potenţial de recidivă după extirpare incompletă şi mai
grav de degenerare malignaă
Tratamentul este chirurgical - extirparea papilomului ideal prin
vaporizare cu laser sau electroexcizia
2. Ale sinusurilor paranazale
Osteomul
Se dezvoltă mai ales la nivelul sinusurilor frontal şi etmoidal, este o
tumoră de consistenţă dură, suprafaţa netedă, bază largă de
implantare. În evoluţie erodează şi deplasează pereţii sinusali şi
invadează cavităţile vecine
Tratamentul este chirurgical
Tumorile chistice sinuzale
Mucocelul
Este o formaţiune chistică, se dezvoltă cel mai frecvent fronto-etmoidal,
exteriorizându-se la nivelul unghiului supero-intern al orbitei, creşterea
progresivă în volum determină o eroziune a pereţilor osoşi pe care îi
subţiază
Chistul sinusului maxilar
Sunt deseori asimptomatic, fiind descoperit radiologic întâmplător; pot
determina diverse nevralgii, rinoree
Tratamentul este chirurgical
TUMORI MALIGNE
1. Ale cavităţilor nazale
a. Epiteliomul
Este cea mai frecventă tumoră malignă la nivelul cavităţii nazale (80%)
şi poate fi: carcinomul epitelial, carcinomul adeno-chistic şi
adenocarcinomul
Simptomatologie - rinoree mucopurulentă unilaterală, sanguinolentă,
epistaxis, obstrucţie nazală, acuze care se accentuează progresiv, apoi
apare fetiditatea secreţiei (cacosmie), tulburări olfactive
În evoluţie tumora poate invada orbita, endocraniul. Tratamentul este
în funcţie de stadiul evolutiv, poate fi chirurgical si/sau onco­logic
(radioterapie, chimioterapie)
b. Tumorile mezenchimale -sarcomul
Sunt: -osteosarcomul
-condrosarcomul
Simptomatologia este comună cu cea a epiteliomului, iar tratamentul
similar
2. Ale sinusurilor paranazale
După localizare (origine) au fost clasificate în trei categorii:
a. tumori de suprastructură - cu origine în sinusul
etmoidal, invadează apoi cavitatea nazală
b. tumori de mezostructură - cu originea în sinusul
maxilar
c. tumori de infrastructură - se caracterizează prin
origine şi evoluţie la nivelul cavităţii bucale; sunt frecvent
descoperite de colegii stomatologi