PARTICULARITĂȚILE VASCULARIZAȚIEI

ȘI A INERVAȚIEI NASULUI ȘI A
SINUSURILOR PARANAZALE

Realizat de către Ostopovici Tudor

Student anul V
Fac. Medicină generală
 NOȚIUNI
ANATOMICE
 Nasul e alcătuit din nasul extern şi,
în spatele lui, cavitatea nazală.
Nasul extern reprezintă o
proeminenţă mediană, în mijlocul
feţei şi adăposteşte o parte din
cavitatea nazală. Nasul extern e
limitat în sus de scobitura
glabelară, în parte de jos de
orizontala dusă imediat sub septul 1. Rădăcina
nazal, iar lateral – de șanțurile 2. Dosul nasului 3
3. Vârful
nasogeniene.
4. Aripa nasului
 NOȚIUNI ANATOMICE
 Principalele tipuri de nas extern sunt:
- nasul drept de tip August;
- nasul grec de tip Venus de Millo;
- nasul acvilin (coroiat) de tip Dante;
- nasul scopit de tip Socrate.
 NOȚIUNI ANATOMICE
 Cavitatea nazală constituie primul
segment al căilor respiratorii fiind
segmentul inițial al aparatului
respirator, deține o funcție
indispensabilă în ceea ce privește
rezonanța vocii și adăpostește în
același timp și organul olfactiv
 Cavitatea nazală este separată prin
intermediul septului nazal în două
compartimente, în mod fiziologic
simetrice, numite fose nazale de
forma unor prisme triunghiulare cu
baza situată inferior. La interior,
acestea sunt compartimentate de
formațiuni denumite cornete nazale.
 NOȚIUNI ANATOMICE

 Pereții foselor nazale

1. Peretele inferior  este reprezentat de palatal dur (osos) alcătuit la
rândul său de procesul palatin al osului maxilar și de lama
orizontală a osului palatin. 
2. Peretele medial al foselor nazale sau septul nazal este întrepus
între cele două fose nazale.
3. Peretele superior se prezintă sub forma unui șanț, alcătuit din
osul nazal de fiecare parte, procesul nazal al osului frontal, lama
ciuruită a osului etmoid și de către fețele anterioară și inferioară
ale corpului osului sfenoid. 
4. Peretele lateral al foselor nazale este compus din trei structuri
proeminente numite cornete nazale ce determină trei depresiuni –
meaturile nazale.
 NOȚIUNI ANATOMICE
 Pe lângă meaturile
nazale superior,
mijlociu şi inferior mai
distingem: meatul
nazofaringian – o fâşie
verticală localizată
posterior de cornetele
nazale şi meatul nazal
comun - dispus între
suprafeţele mediale ale
cornetelor şi septul
nazal.
 NOȚIUNI ANATOMICE
 Regiunea respiratorie este situată inferior de marginea liberă a cornetului nazal
superior și ocupă cea mai întinsă suprafață. Aceasta este specifică, de tip respirator,
conținând celule ciliate, celule caliciforme secretoare de mucus și celule bazale la
nivelul epiteliului pseudostratificat ciliat. În componența mucoasei respiratorii intră
și corionul subiacent. Acesta este un țesut conjunctiv foarte bine vascularizat, în a
cărui componență intră și fibre elastice, infiltrații de celule limfoide, macrofage și
plasmocite, precum și o multitudine de glande sero-mucoase cu rol în umidificarea
aerului inspirat.
 Regiunea olfactorie este situată superior marginii libere a cornetului nazal  superior
și se întinde pe o suprafață redusă, de aproximativ 250 mm pătrați. Aceasta este de
culoare gălbui pală și este constituită de asemenea din două elemente, epiteliul
specializat, este de fapt neuroepiteliul constituit din celule de susținere și celule
sezoriale. În acest caz, celulele senzoriale sunt chiar neuroni bipolari a căror
dendrită de dimensiuni reduse se termină sub forma unor vezicule olfactive și este
prevăzută cu zece – douăzeci de cili ce intră în contact direct cu substanțele
odorizante. Astfel se determină eliberarea unui potențial de acțiune ce este transmis
centripet. Axonii acestor neuroni se grupează și formează cei zece – douăzeci nervi
olfactivi ce străbat lama ciuruită a osului etmoid.
VASCULARIZAREA CAVITĂȚII NAZALE
 Sistemul carotidian intern irigă regiunea anterioară și
superioară a foselor nazale prin intermediul arterelor
etmoidală anterioară și etmoidală posterioară
VASCULARIZAREA CAVITĂȚII NAZALE
 Sistemul carotidian extern este responsabil pentru
aportul cu sânge arterial al regiunii posterioare și
inferioare a foselor nazale prin arterele septală
posterioară și nazală postero – laterală, ramuri ale arterei
sfenopalatine; și al regiunii vestibulului nazal prin
ramuri ale arterei faciale.
 Drenajul venos urmărește distribuția vaselor arteriale
astfel încât teritoriul irigat de artera oftalmică va fi
drenat în sinusul cavernos; cel irigat de artera
sfenopalatină este deservit de vena sfenopalatină și
plexul venos pterigoidian, iar pentru restul regiunii
anterioare sângele venos este colectat de vena facială.
VASCULARIZAREA CAVITĂȚII NAZALE
 Limfa cavității nazale este colectată de
nodurile limfatice submandibulară pentru
regiunea anterioară a mucoasei foselor nazale
și de către nodurile limfatice retrofaringiene și
de noduri limfatice cervicale laterale profunde
superioare pentru regiunea posterioară.
 VASCULARIZAREA CAVITĂȚII NAZALE
 La nivelul septului nazal, se
găsește, la o distanță de
aproximativ un centimetru de
la orificiile narinare, o
structură vasculară ce poartă
denumirea de pată vasculară
Kissel Bach. Aceasta
reprezintă o zonă bogat
vascularizată arterial, dar mai
ales venos, la acest nivel
producându-se  majoritatea
sângerărilor nazale cunoscute
sub numele de epistaxis.
 INERVAȚIA CAVITĂȚII NAZALE
 Inervația cavității nazale este dublă, senzitivă și vegetativă, fiind
asigurată de următorii trei nervi cranieni:
 Nervii olfactivi, perechea I de nervi cranieni, ce deservește zona
mucoasei olfactive asigurând inervația senzorială.
 Nervii trigemen, perechea a V-a de nervi cranieni ce asigură inervația
senzitivă a cavității nazale prin ramuri ale nervului olfactiv pentru
regiunea anterioară și prin ramuri ale nervului maxilar pentru regiunea
posterioară a foselor nazale.
 Nervii faciali, perechea a VII-a de nervi cranieni, își distribuie fibrele
parasimpatice la nivelul glandelor prezente la nivelul mucoasei nazale.
 De asemenea, cavitatea nazală, beneficiază și de inervație vegetativă
simpatică cu originea în segmentul medular T1, fibrele postganglionare
plecând  din ganglionul simpatic cervical superior și se
dispun periarterial.
 SINUSURILE PARANAZALE
 Sinusurile paranazale sunt spații
umplute cu aer, situate în oasele
craniului și ale oaselor feței. Acestea
sunt centrate pe cavitatea nazală și
au diverse funcții, printre care
ușurarea greutății capului,
umidificarea și încălzirea aerului
inhalat, creșterea rezonanței vorbirii
și servirea ca o zonă zdrobitoare
pentru a proteja structurile vitale în
caz de traume faciale.
 Deosebim patru seturi de sinusuri
pereche: maxilar, frontal, sfenoid și
etmoid.
SINUSURILE PARANAZALE
 SINUSUL MAXILAR
 Sinusul maxilar este cel mai mare
sinus paranasal și se află inferior
ochilor din osul maxilar. Este
primul sinus care se dezvoltă și
este umplut cu lichid la naștere.
Forma sinusului este o piramidă,
cu baza de-a lungul peretelui nazal
și vârful îndreptat lateral spre
zigom. Ostiul natural al sinusului
maxilar este situat în porțiunea
superioară a peretelui medial.
 SINUSUL MAXILAR
 Peretele sinusalului maxilar anterior adăpostește nervul
infraorbital, care trece prin canalul infraorbital de-a
lungul acoperișului sinusului și trimite ramuri către
țesuturile moi ale obrazului. Cea mai subțire porțiune a
peretelui anterior este deasupra dintelui canin, numită
fosa canină, care este un loc de intrare ideal pentru
abordarea diferitelor procese de boală ale sinusului
maxilar.
 SINUSUL MAXILAR
 Acoperișul sinusului maxilar este podeaua orbitei. În
spatele peretelui posteromedial al sinusului maxilar se află
fosa pterigopalatină, un mic spațiu inversat care găzduiește
mai multe structuri neurovasculare importante și comunică
cu mai multe foramine de bază ale craniului. Fosa
infratemporală se află în spatele peretelui posterolateral al
sinusului maxilar.
 Sinusul maxilar este vasularizat de ramuri ale arterei
maxilare interne, care includ arterele infraorbitale,
alveolare, palatină mare și sfenopalatină.
 Este inervat de ramurile celei de-a doua diviziuni a
nervului trigemen, nervul infraorbital și nervii palatini mai
mari.
 SINUSUL FRONTAL
 Sinusul frontal este adăpostit în osul frontal superior
ochilor . Sinusurile frontale sunt structuri în formă de
pâlnie cu ostia situată în porțiunea cea mai dependentă a
cavităților. Peretele posterior al sinusului frontal, care
separă sinusul de fosa craniană anterioară, este mult mai
subțire decât peretele său anterior.
 Sinusul frontal este alimentat de arterele supraorbitale și
supratrohleare ale arterei oftalmice.
 Este inervat de nervii supraorbitali și supratrocleari ai
primei diviziuni a nervului trigemen.
 SINUSUL SFENOID
 Sinusul sfenoid își are originea în osul sfenoid din centrul capului. Acesta
nu apare dintr-o revărsare a cavității nazale, ci din mucoasa embrionară
nazală. Sinusul atinge dimensiunea maximă până la sfârșitul anilor
adolescenței. Sinusul sfenoid este pneumatizat în mod variabil și se poate
extinde până la foramen magnum la unii pacienți.
 Grosimea pereților sinusului sfenoid este variabilă, peretele
anterosuperior și acoperișul sinusului sfenoid (planum sfenoidale) fiind
oasele cele mai subțiri. Ostiumul sinusului sfenoid este situat pe suprafața
anterosuperioară a feței sfenoidei, de obicei medială către turbinatul
superior.
 Sinusul sfenoid este alimentat de artera sfenopalatină, cu excepția planum
sfenoidale, care este vascularizat de artera etmoidală posterioară.
 Inervația sinusului sfenoid provine din ramurile primei și celei de-a doua
diviziuni a nervului trigemen.
 SINUSUL ETMOID
 Sinusurile etmoidiene apar în osul etmoid, formând mai multe
celule de aer distincte între ochi. Ele sunt o colecție de celule
umplute cu lichid la naștere care cresc și se pneumatizează
până la vârsta de 12 ani. Celulele etmoide au forma unor
piramide și sunt împărțite prin septuri subțiri. Acestea sunt
mărginite de turbinatul mediu medial și de peretele orbital
medial . Labirintul etmoid se poate extinde deasupra orbitei,
lateral și superior sfenoidului, deasupra sinusului frontal și în
acoperișul sinusului maxilar.
 Sinusurile etmoidiene sunt vascularizate de arterele etmoidale
anterioare și posterioare din artera oftalmică (sistemul carotid
intern), precum și de artera sfenopalatină din ramurile
terminale ale arterei maxilare interne (sistemul carotidian
extern).