Cavitatea Nazală

GENERALITĂȚI ȘI LOCALIZARE

Cavitatea nazală constituie primul segment al căilor respiratorii fiind segmentul inițial al
aparatului respirator, deține o funcție indispensabilă în ceea ce privește rezonanța vocii și
adăpostește în acelasi timp și organul olfactiv. Cavitatea nazală mai este denumită și nas intern
datorită situării sale înapoia piramidei nazale sau a nasului extern. Cavitatea nazală este separată
prin intermediul septului nazal în două compartimente, în mod fiziologic simetrice, numite fose
nazale de forma unor prisme triunghiulare cu baza situată inferior. La interior, acestea sunt
compartimentate de formațiuni denumite cornete nazale.

Localizarea cavității nazale este următoarea:

– Median, în centrul jumătății anterioare a craniului

– Superior de cavitatea bucală
– Inferior de etajul neural (neurocraniul) ce adăpostește encefalul
– Medial de orbite
– Anterior de nazofaringe ( segmentul superior al faringelui)
– Posterior de piramida nazală
– Cele două fose nazale se află lateral de septul nazal ce este situat în planul medio-sagital
al corpului.
– El comunică inferior și anterior cu exteriorul prin intermediul orificiilor narinare cunoscute sub
denumirea de nări.
– Comunicarea cu nazofaringele se face în regiunea nazală posterioară prin intermediul a două
orificii dreptunghiulare numite choane nazale.

PEREȚII FOSELOR NAZALE

Fosele nazale au fost comparate cu o prismă triunghiulară cu baza mai lungă și dispusă
inferior ce prezintă o podea, un plafon ( tavan sau acoperiș), un perete medial, un perete lateral și
unul posterior ce este reprezentat chiar de choanele nazale.Peretele inferior sau podeaua/
planșeul foselor nazale desparte cavitățile nazale de cavitatea bucală situate dedesuptul celor
dintâi și este reprezentat de palatal dur (osos) alcătuit la rândul său de procesul palatin al osului
maxilar și de lama orizontală a osului palatin. Planșeul foselor nazale se prezintă sub forma unui
jgheab cu o lungime medie de 6 cm și cu direcție dinspre anterior spre posterior.

–                  Peretele medial al foselor nazale sau septul nazal și este întrepus între cele două fose
nazale. Acesta cuprinde trei porțiuni, cele dinspre posterior spre anterior sunt:
1. Septul osos – în constituția acestuia între lama perpendiculară a osului etmoid și osul
vomer.
2. Septul cartilaginos – continuă spre anterior septul osos
3. Septul membranos – acesta este localizată în partea antero – inferioară a peretelui medial

–                   Peretele superior al foselor nazale sau plafonul/ tavanul foselor nazale este redus ca
dimensiuni și se prezintă sub forma unui șanț alcătuit din osul nazal de fiecare parte, procesul
nazal al osului frontal, lama ciuruită a osului etmoid și în cele din urmă de către fețele anterioară și
inferioară ale corpului osului sfenoid.
–          Peretele lateral al foselor nazale este cel mai complex și impune o arhitectură anatomică
deosebită la nivelul acestuia găsindu-se trei structure proeminente numite cornete nazale ce
determină trei depresiuni – meaturile nazale. Descrise dinspre superior spre inferior acestea sunt:

• Recesul sfenoetmoidal situate între cornetul nazal superior și plafonul fosei nazale, la nivelul
acestuia se deschide sinusul sfeoidal
• Cornetul nazal suprem Santorini – este un cornet nazal rudimentar ce apare frecvent la nou-
născuți însă nu se regăsește la adult decâat foarte rar.
• Cornetul nazal superior – are cele mai mici dimensiuni comparative cu celelalte două cornete
nazale
• Meatul nazal superior se găsește între fața externă a cornetului nazal superior și peretele lateral
al fosei nazale. La nivelul acestuia se deschid celulele etmoidale posterioare prin intermediul
unor mici canalicule.
• Cornetul nazal mijlociu este tot un proces sub forma unei foi de hârtie răsucite spre lateral. Atât
cornetul nazal superior cât și cornetul nazal mijlociu sunt procese osoase ce aparțin osului
etmoid.
• Meatul nazal mijlociu are o compartimentare complexă. Imediat anterior de cornetul mijlociu și
superior de cornetul nazal inferior se găsește atriul meatului mijlocului.
• Cornetul nazal inferior este un os de sine stătător fiind și cel mai voluminos dintre cele trei
cornete nazale.
• Meatul nazal inferior este situat inferior de cornetul nazal anterior menționat și la nivelul
acestuia se regăsește orificiul de deschidere al ductului nazolacrimal.

SEGMENTARE REGIONALĂ

Fiecare dintre cele două fose nazale se împarte în două regiuni cu particularități anatomie și
funcționale.

1. Vestibulul nazal – reprezintă partea anterioară a fiecăreia dintre cele două cavități. Acesta
este tapetat la interior cu tegument și prezintă vibrise – foliculi piloși ce au rol în filtrarea
aerului ce va intra din exterior în cavitatea fosei nazale și glande sebacee și sudoripare. Cu
cât se apropie de mucoasa foselor nazale, tegumentul își pierde cheratinizarea făcând
trecerea către aceasta. Vestibulul nazal se prezintă sub forma unui conduct turtit lateral, cu
direcție verticală și o înălțime de aproximativ 1,5 cm dispus între orificiile narinare și limen
nasi.
2. Fosele nazale propriu-zise sunt cuprinse între limen nasi și choana respectivă.
Dimensiunile foselor nazale sunt 7 cm lungime și 4-5 cm înălțime. Acestea sunt căptușite
de o tunică mucoasă cunoscută și sub denumirea de mucoasă pituitară aderentă de
suprafața osoasă prin intermediul periostului sau de structurile cartilaginoase prin
intermediul pericondrului. Diferențele morfologice și funcționale ale mucoasei determină
subîmpărțirea foselor nazale în două regiuni și anume:

• Regiunea respiratorie
– este situată inferior de marginea liberă a cornetului nazal superior și ocupă cea mai întinsă
suprafață. Aceasta este specifică, de tip respirator, conținând celule ciliate, celule caliciforme
secretoare de mucus și celule bazale la nivelul epiteliului pseudostratificat ciliat. În componența
mucoasei respiratorii intră și corionul subiacent. Acesta este un țesut conjunctiv foarte bine
vascularizat, în a cărui componență intră și fibre elastice, infiltrații de celule limfoide, macrofage și
plasmocite, precum și o multitudine de glande sero-mucoase cu rol în umidificarea aerului inspirat.
• Regiunea olfactorie
-este situată superior marginii libere a cornetului nazal superior și se întinde pe o suprafață
redusă, de aproximativ 250 mm pătrați. Aceasta este de culoare gălbui pală și este constituită de
asemenea din două elemente, epiteliul specializat, este de fapt neuroepiteliul constituit din celule
de susținere și celule sezoriale. În acest caz, celulele senzoriale sunt chiar neuroni bipolari a căror
dendrită de dimensiuni reduse se termină sub forma unor vezicule olfactive și este prevăzută cu
zece – douăzeci de cili ce intră în contact direct cu substanțele odorizante. Astfel se determină
eliberarea unui potențial de acțiune ce este transmis centripet. Axonii acestor neuroni se grupează
și formează cei zece – douăzeci nervi olfactivi ce străbat lama ciuruită a osului etmoid.

ROLURILE ȘI COMUNICĂRILE CAVITĂȚII NAZALE

Comuncările realizate de cavitatea nazală și structura acesteia sunt importante în funcționarea:

– Aparatului respirator prin realizarea circulației fluxului respirator în ambele direcții prin
comunicările cu exteriorul prin orificiile narinare și cu nazofaringele prin intermediul choanelor.
– Aparatului lacrimal datorită drenării secreției lacrimale prin canalul nazolacrimal ce își are
deschiderea la nivelul meatului nazal inferior.
– Intervine în fonație prin comunicările cavității nazale cu sinusurile paranazale ce realizează o
cutie de rezonanță a sunetului emis de corzile vocale. Acestea  sunt următoarele: sinusul frontal,
sinusul maxilar, sinusul sfenoidal și sinusurile etmoidale și își au deschiderea la nivelul meaturilor
nazale superior și mijlociu
– În realizarea percepției olfactive și la formarea senzației de gust prin intermediul prezenței
mucoasei olfactive ce are rol de receptor pentru substanțele odorante  din aer și cele provenite din
alimente în timpul masticației și dizolvării substanțelor sapide în salivă.
– În apărarea organismului împotriva prafului și a microorganismelor ce au ca poartă de intrare în
organism căile aeriene, prin reținerea acestora de către vibrise și mucus și îndepărtarea acestoa
odată cu mucusul cu ajutorul cililor mobile ai celulelor epiteliului respirator

Cu excepția acestor comunicări, la nivelul cavității nazale mai există și orificii de intrare, respectiv
de ieșire ale elementelor vasculare și nervoase.

VASCULARIZAȚIA ȘI INERVAȚIA

Vascularizația arterială a cavității nazale provine din sistemul carotidian extern și intern:
–                  Sitemul carotidian intern irigă regiunea anterioară și superioară a foselor nazale prin
intermediul arterelor etmoidală anterioară și etmoidală posterioară
–                  Sistemul carotidian extern este responsabil pentru aportul cu sânge arterial al regiunii
posterioare și inferioare a foselor nazale prin arterele septală posterioară și nazală postero –
laterală, ramuri ale arterei sfenopalatine; și al regiunii vestibulului nazal prin ramuri ale arterei
faciale.

Drenajul venos urmărește distribuția vaselor arteriale astfel încât teritoriul irigat de artera
oftalmică va fi drenat în sinusul cavernos; cel irigat de artera sfenopalatină este deservit de vena
sfenopalatină și plexul venos pterigoidian, iar pentru restul regiunii anterioare sângele venos este
colectat de vena facială.
 La nivelul septului nazal, se găsește, la o distanță de aproximativ un centimetru de la orificiile
narinare, o structură vasculară ce poartă denumirea de pată vasculară Kissel Bach. Aceasta
reprezintă o zonă bogat vascularizată arterial, dar mai ales venos, la acest nivel producându-se 
majoritatea sângerărilor nazale cunoscute sub numele de epistaxis.
Limfa cavității nazale este colectată de nodurile limfatice submandibulară pentru regiunea
anterioară a mucoasei foselor nazale și de către nodurile limfatice retrofaringiene și de noduri
limfatice cervicale laterale profunde superioare pentru regiunea posterioară.

INERVAȚIA CAVITĂȚII NAZALE ESTE DUBLĂ, SENZITIVĂ ȘI VEGETATIVĂ, FIIND

ASIGURATĂ DE URMĂTORII TREI NERVI CRANIENI:

1. Nervii olfactivi, perechea I de nervi cranieni, ce deservește zona mucoasei olfactive

asigurând inervația senzorială.
2. Nervii trigemen, perechea a V-a de nervi cranieni ce asigură inervația senzitivă a cavității
nazale prin ramuri ale nervului olfactiv pentru regiunea anterioară și prin ramuri ale nervului
maxilar pentru regiunea posterioară a foselor nazale.
3. Nervii faciali, perechea a VII-a de nervi cranieni, își distribuie fibrele parasimpatice la nivelul
glandelor prezente la nivelul mucoasei nazale.

De asemenea, cavitatea nazală, beneficiază și de inervație vegetativă simpatică cu originea în

segmentul medular T1, fibrele postganglionare plecând  din ganglionul simpatic cervical superior și
se dispun periarterial.