NASUL

Nasul este compus din două părţi:

- o parte externă – piramida nazală; - o parte internă – fosele nazale.
1.1. Piramida nazală

• Este consBtuită din oasele proprii nazale, apofizele ascendente ale maxilarului superior, o parte
carBlaginoasă și părţile moi
• Oasele proprii nazale sunt două lamele osoase plate ce se unesc prin marginea internă și formează dosul
nasului.
• În părţile laterale, se unesc cu apofiza ascendentă a maxilarului. Porţiunea inferioară a piramidei nazale este
formată de carBlagii.
• Scheletul osteo-carBlaginoas este acoperit de mușchiul piramidal, ţesut lax și piele.
2. Fosele nazale

• Sunt formate din ves0bulul nazal situat anterior (căptuşit de piele) şi fosele nazale propriu-zise în posterior (căptuşite de mucoasă de 0p
respirator şi de mucoasă olfac0vă).
• Fosele nazale sunt separate de septul nazal. Acesta este cons0tuit dinainte înapoi de:
• - columela - formată din ţesut fibros;
• - septul car0laginos;
• - septul osos - spre posterior, format din lama perpendiculară a etmoidului și vomer.
Fosele nazale au un perete lateral pe care se găsesc trei lamele (cornete)
• - cornetul superior;
• - cornetul mijlociu;
• - cornetul inferior.
1. Sub fiecare dintre cornete, se găseşte un spaţiu denumit meat, în total fiind trei meaturi:
- meatul inferior;
- meatul mijlociu;
- meatul superior.
• În meatul inferior se deschide canalul lacrimo-nazal, în meatul mijlociu orificiul de drenaj al sinusului frontal,
sinusului maxilar și al celulelor etmoidale anterioare, iar în meatul superior se deschid celulele etmoidale
posterioare și sinusul sfenoidal.
• În porţiunea posterioară, fosele nazale propriu-zise comunică cu rinofaringele prin intermediul choanelor.
• Mucoasa nazală este bogat vascularizată, atât din sistemul arterial al caroBdei interne, prin artera oRalmică
ce dă arterele etmoidale anterioară și posterioară care irigă partea superioară a fosei nazale, cât şi din
sistemul arterial al caroBdei externe, prin artera maxilară internă care are ca ram terminal artera
sfenopalaBnă ce irigă partea posterioară a foselor nazale şi prin ramurile arterei faciale partea antero-
inferioară.
• În porţiunea anterioară a septului se găseşte o zonă bogat vascularizată – pata lui Kisselbach - incriminată în
până la 90% din cazurile de epistaxis.
• Venele urmează traiectul invers al arterelor.
• Inervaţia senziBvă este asigurată de nervul trigemen, iar cea neuro- vegetaBvă de simpaBcul cervical și
nervul vidian.
• În 1/3 superioară există receptorii olfacBvi care asigură funcţia olfacBvă.
• Sinusurile paranazale sunt:
• - sinusul maxilar - situat în grosimea osului maxilar;
• - labirintul etmoidal - situat între fosele nazale și orbită;
• - sinusul frontal - situat în osul frontal;
• - sinusul sfenoidal - situat în baza craniului - în corpul sfenoidului .
• Sinusurile etmoidale prin raporturile pe care le au cu orbita, baza craniului și cu nervul opBc, pot determina
complicaţii cu mare risc în cazurile în care infecţia, de la nivelul sinusurilor se propagă la aceste formaţiuni.
• Sinusul sfenoidal are rapoarte cu nervul opBc, artera caroBdă internă, sinusul cavernos, meninge.
• Propagarea infecţiilor de la nivelul sinusului sfenoidal la structurile învecinate poate avea consecinţe extrem
de grave.
• Sinusurile frontale sunt situate în grosimea osului frontal având rapoarte cu orbita și lobul frontal.
FIZIOLOGIA RINOSINUSALĂ

• Complexul nazo-sinusal îndeplineşte o serie de funcţii deosebit de importante: esteBcă, respiratorie,

olfacBvă, vocală-fonatorie şi de apărare.
• a.Funcţia esteBcă a piramidei nazale derivă din poziţia sa centrală de la nivelul feţei, cu rol important în
fizionomia fiecărui individ.
b. Funcţia respiratorie
• Aerul inspirat este încălzit, umidifiat şi purificat. Aerul este încălzit la nivelul foselor nazale datorită
cornetelor, bogat vascularizate. Aceasta le permite să-și crească sau să-și scadă volumul în funcție de
temperatura aerului. Din acest moBv fosele nazale au un diametru variabil iar fluxul aerian nu e laminar.
• Mucoasa nazală, bine vascularizată, contribuie la acest proces. Glandele seroase de la nivelul mucoasei
umidifică aerul.
În aerul expirat, vaporii de apă condensează în porţiunea anterioară a foselor nazale, deoarece temperatura
de aici este cu 4–50C inferioară față de cea a pulmonului.
• Purificarea aerului se face în porţiunea anterioară a foselor nazale (vesBbulul nazal) prin vibrilii de la acest
nivel și la nivelul mucoasei nazale prin stratul de mucus, în care sunt înglobate impurităţile din aer. Acestea
sunt apoi transportate prin mişcarea cililor de pe suprafaţa mucoasei nazale spre choane şi apoi spre
rinofaringe, asemeni unui covor rulant,.
• c. Funcţia de apărare - nespecifică - prin lizozim, interferon, glucozidaze proteaze, inhibitorii, etc. secretate
de mucoasa nazală și printr-un sistem de apărare – specific, prin imunoglobuline.

• d. FuncBa olfacBvă ne permite să apreciem și să disBngem mirosuri, fiind legată de funcţia gustaBvă.

• e. Funcţia foneBcă - fosele nazale au rol în fonaţie, fiind cavităţi de rezonanţă, care contribuie la formarea
Bmbrului vocii, parBculară fiecărei persoane.
1. “Oto-rino-laringologie, pentru asistenBi medicali licenBaB, carte de curs” - Mârţu CrisBan, Radulescu
Luminita, Ed. Gr. T Popa Iasi, 2016, ISBN 978-606-544-408-9;
2. “Oto-rino-laringologia” – Radulescu Luminita, Mârţu CrisBan, Corina Butnaru
3. Ataman T. - Otologie, Ed. Tehnică, BucureşB, 2002
4. Călăraşu R., Ataman T., Zainea V. - Manual de patologie ORL şi chirurgie cervico-facială, Ed. Universitară
\"Carol Davila\", BucureşB, 2002
5. Zainea V. - Ghid de diagnosBc şi tratament în epistaxis.Ed. Sylvi, BucureşB, 2000
6. Zenner - Terapia pracBcă a afecţiunilor otorinolaringologice, Ed. PIM, Iaşi, 2002 (traducere CosBnescu
V.)
7. Nicolae Sorin Axinte- Aspecte ParBculare de DiagnosBc şi Tratament în Complicaţiile OtopaBilor Acute
și Cronice, 2012,