Sunteți pe pagina 1din 6

POLIPOZA NAZALA

Polipoza nazala sau asa cum se spune in popor polipi nazali sunt mase pseudotumorale, cu originea in
membranele mucoase ale cavitatii nazale si ale sinusurilor paranazale, si sunt cele mai frecvent
diagnosticate tumori ale cavitatii nazale. Pot fi considerate excrescente saciforme, necanceroase, care apar
intr-o varietata larga de boli cu localizare nazala. Daca au dimensiuni relativ mici, polipii pot trece
neobservati, nu determina simptome clinice si nu necesita tratament de specialitate. Polipii de dimensiuni
mai mari pot pune insa probleme, in sensul ca pot obstrua fluxul aerian, atat la nivelul narinelor cat si la
nivelul sinusurilor si pot determina, printre altele, importante probleme respiratorii, pierderea sensibilitatii
olfactive (pierderea mirosului), sinuzite frecvente (infectii ale sinusurilor).
Polipii nazali pot afecta indivizii de orice varsta, insa apar mai frecvent la copii si adultii tineri, in mod
particular la cei cu astm, alergii si istoric indelungat de sinuzite. Aproximativ 30% din pacienti au alergie la
diversi factori din mediu. Fibroza chistica este una din cele mai importante boli care se poate complica cu
polipoza nazala, in special la copii.
In ciuda faptului ca tratamentul medicamentos poate reduce dimensiunile polipilor, doar tratamentul
chirurgical este cel care poate vindeca aceste afectiuni. Din pacate insa, vindecarea nu are intotdeauna
caracter definitiv, in numeroase cazuri polipii avand caracter recurent, si dupa un interval de timp
reaparand. Polipii nazali sunt clasificati de catre specialisti in antrocoanali si etmoidali, in functie de relatia
cu sinusurile. Astfel, polipii antrocoanali sunt cei care au origine in sinusurile maxilare (sunt mai putin
intalniti), si sunt unici, iar cei etmoidali au origine in sinusurile etmoidale si sunt multipli si chiar bilaterali.
Polipii multipli (polipoza) apar mai ales in relatie cu sinuzitele cronice, rinitele alergice sau sinuzitele
alergice.
Polipoza nazala apare ca rezultat al inflamatiei cronice a mucoaselor nazale si sinusale. Aceasta stare
permanenta de inflamatie determina o hiperplazie reactiva a mucoasei, care in final va duce la aparitia
polipilor in sine. Desi pana in prezent au fost identificati foarte multi mediatori ai inflamatiei prezenti la
locul de formare al polipilor, rolul lor exact in patogeneza acestor formatiuni nu a fost deocamdata stabilit.
Specialistii sunt de parere ca polipii pot sa apara si ca urmare a unor disfunctii ale sistemului nervos
vegetativ, dar si daca exista o predispozitie genetica in familie.
Specialistii nu au observat sa existe variatie la cele doua sexe, polipii fiind la fel de frecventi atat la femei
cat si la barbati. Polipii apar la 5% din pacientii care nu au alergii, iar incidenta lor este mult mai crescuta in
cazul pacientilor cu fibroza chistica si sensibilitate la aspirina. Polipii pot afecta calitatea vietii pacientului,
chiar daca par destul de inofensivi la prima vedere. Cu cat ei sunt mai mari, cu atat si simptomele vor fi mai
grave. Cu toate acestea, polipii nu sunt leziuni cu caracter premalign. Ei trebuie insa atent verificati,
deoarece uneori pot fi confundati cu papiloame (sau mai grav, vice versa), iar acestea sunt leziuni ce pot
degenera in cancere. Uneori polipii pot sa apara ca urmare a inflamatiei cronice pe care o sufera mucoasa
nazala atunci cand undeva la nivelul ei sau al sinusurilor exista deja un proces malign subiacent. Deci, se
poate afirma ca polipii in sine nu degenereaza in cancer, insa ei pot sa apara in cadrul fenomenelor
paraneoplazice.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptomatologie
4. Investigatii paraclinice
5. Tratament
6. Prognostic
7. Complicatii
8. Consultarea unui specialist
9. Preventie
Cauze
Polipii au origine in sinusurile nazale si apoi cresc si se dezvolta, ajungand sa plonjeze in ariile deschise.
Polipii pot creste atat de mult incat ajung sa blocheze efectiv caile respiratorii. Caile respiratorii si
sinusurile sunt captusite cu o membrana ce secreta mucus, care are o serie de roluri foarte importante,
printre care umectarea lumenului, purificarea si incalzirea aerului, retinerea particulelor straine. Membrana
contine vase sangvine microscopice si cili, structuri similare firului de par, care faciliteaza oprirea fizica a
particulelor straine si impingerea lor spre exterior.
Aceasta mucoasa este locul de origine al polipilor nazali. Daca la nivelul ei apare o inflamatie cronica,
indiferent de cauzele acesteia, riscul de formare al polipilor este semnificativ cresut. Patogeneza exacta a
polipozei nazale nu este deocamdata cunoscuta, insa specialistii au corelat aparitia polipilor cu o serie de
afectiuni din sfera respiratorie, alergica si ORL, printre care:
- Astmul bronsic: este prezent la 25 50% din pacientii cu polipi;
- Fibroza chistica: este prezenta la 6 48% din pacienti;
- Rinita alergica;
- Rinosinuzita cronica;
- Dischinezia ciliara primara;
- Intoleranta (sensibilitatea) la aspirina: este prezenta la 30% dintre pacienti;
- Sindromul Churg-Strauss: 50% din pacientii cu acest diagnostic au si polipi nazali;
- Sindromul Young: consta in sinuzita cronica, polipoza nazala si azospermie;
In ciuda acestor date, studiile au demonstrat ca polipii nazali sunt mai adesea asociati afectiunilor
nonalergice decat celor alergice. Ei apar mai frecvent la pacientii cu astm nonalergic (31%) decat la
pacientii cu astm alergic (5%). O afectiune nazala sau sinuzala este clasificata ca fiind cronica daca
semnele si simptomele inflamatiei dureaza cel putin 12 saptamani. Rolul inflamatiei in polipoza nazala nu
este clar, insa investigatiile histologice au demonstrat existenta infiltratelor inflamatorii in structura, baza in
jurul polipilor nazali.
SimptomatologieSus
Polipii nazali sunt asociati cu inflamatie cronica a mucoasei nazale si sinuzale. In cazul in care polipii au
dimensiuni semnificative, ei pot determina obstructia cailor respiratorii aeriene (narinelor) si sinusurilor.
Dimpotriva, daca polipii au dimensiuni reduse sau foarte mici, ei nici nu isi fac simtita prezenta.
Totusi, cele mai frecvente simptome acuzate de pacientii cu polipoza nazala sunt:
- Respiratie pe gura;
- Senzatie de nas infundat, de obstructie nazala;
- Rinoree;
- Secretie mucoasa sau mucopurulenta urat mirositoare;
- Reducerea olfactiei, sau chiar abolirea mirosului (hiposmie sau anosmie);
- Pierderea senzatiei gustative;
- Dureri de cap sau dureri resimtite la nivelul fetei, mai ales in zona periorbitala si maxilara;
- Sforait;
- Iritatie conjunctivala.
Trebuie precizat faptul ca polipii necomplicati, integri, nu determina epistaxis; daca apar sangerari, cel mai
probabil exista leziuni mai importante care necesita investigatii suplimentare. Polipoza masiva (foarte multi
polipi) sau polipul unic (de exemplu choanal) dar foarte voluminos, pot fi cauze de apnee obstructiva de
somn sau de respiratie cronica pe gura. Chiar daca este vorba de mai multi polipi (polipoza) sau de unul
singur, in general pacientii au simptome de rinosinuzita acuta, recurenta sau cronica, acestea fiind cele care
alcatuiesc tabloul clinic general.
Investigatii paracliniceSus
Investigarea pacietului trebuie inceputa cu realizarea anamnezei, etapa in cadrul careia pacientul descrie
simptomele medicului. Este foarte important de precizat care sunt acestea, cum au debutat si care a fost
evolutia lor ulterioara. De asemenea, medicul va adresa intrebari referitoare si la antecedentele personale
patologice, fiind interesat in mod particular de afectiunile respiratorii de tipul astmului, sinuzitei, rinitei.
Examenul fizic se va concentra pe inspectarea cavitatii nazale. La examinarea ei se pot observa una sau mai
multe mase carnoase, cu aspect translucent, care au originea in tavanul cavitatii nazale. Originea polipilor
pare a fi adesea in regiunea etmoidala. Polipii voluminosi, cu caracter obstructiv, pot ingreuna semnificativ
aceste examinari. Ocazional se poate observa scurgerea unei secretii mucopurulente in regiunea etomidala,
semn foarte sugestiv pentru existenta unei rinosinuzite concomitente. Orice deformare a septului nazal
(congenitala sau dobandita) ingreuneaza examinarea.
Pe baza datelor obtinute in urma anamnezei, precum si a informatiilor clinice, medicul poate formula
diagnosticul de suspiciune. Exista insa o serie de investigatii paraclinice care pot fi foarte utile in stabilirea
certutidinii diagnosticului de polipi nazali, si care pot ajuta medicul sa excluda si alte afectiuni cu un tabou
clinic similar. Bolile cu care se face diagnosticul diferential si care trebuie excluse sunt: rinita alergica,
papiloamele nazale, tumorile maligne ale cavitatii nazale, angiofibroza nazofaringiana juvenila.
Investigatiile utile pentru acest scop sunt:
- Endoscopie nazala: este investigatia care poate furniza medicului mult mai multe informatii cu privire la
aspectul si integritatea mucoasei nazale si sinusurilor. Endoscopul utilizat in ORL este un tub foarte fin si
flexibil, dotat la un capat cu o camera video prin care transmite informatii catre un ecran extern. Medicul
poate ghida astfel tubul in regiunile care il intereseaza si poate surprinde cat mai multe eventuale
modificari;
- Tomografie computerizata: este utila medicului in aprecierea numarului si localizarii exacte a polipilor
nazali, dar si a altor anomalii asociate. In cazul in care originea polipilor nu poate fi stabilita, o astfel de
investigatie este foarte utila deoarece poate oferi imagini despre intreaga extremitate cefalica, si poate
surprinde numeroase procese patologice, localizate mai aproape sau la distanta mai mare de cavitatea
nazala;
- Teste pentru alergii: sunt recomandate pentru a stabili daca alergiile sunt cele care contribuie la inflamatia
cronica generalizata a mucoasei nazale;
- Teste pentru fibroza chistica: sunt recomandate in special in cazul copiilor diagnosticati cu polipi nazali.
Fibroza chistica este o afectiune genetica, mostenita, care se manifesta in special la nivelul glandelor
producatoare de mucus, saliva, sucuri digestive, lacrimi (glandelor cu secretie exocrina).
Biopsierea polipilor nu este intotdeauna necesara. Doar daca aspectul acestora este suspect, inflamatia este
generalizata si nu raspunde corespunzator la tratament, se poate recolta un fragment tisular care sa fie
ulterior analizat microscopic in vederea stabilirii naturii sale, din punct de vedere anatomopatologic.
TratamentSus
Tratamentul polipilor nazali poate fi efectuat pe cale medicamentoasa, daca se doreste stoparea evolutiei (in
cazul polipilor de mici dimensiuni), insa cel care pare a avea rezultate terapeutice pe termen lung este
tratamentul chirugical. Totusi, nici tratamentul chirugical nu poate opri reaparitia polipilor, recurenta fiind
intalnita in majoritatea cazurilor. De aceea, scopul principal al tratamentului polipilor este acela de a reduce
dimensiunile polipilor, de a restabili respiratia normala si de a trata anomaliile de baza, care au dus la
aparitia polipilor (daca aceste anomalii pot fi corect identificate).
Tratamentul medicamentos include administrarea de:
- Corticosteroizilor: acestia pot fi cu administrare topica, nazala, sau cu administrare orala (deci cu efecte
sistemice). Pe termen scurt se pare ca cei mai eficienti sunt corticosteroizii cu administrare orala, ei fiind
capabili sa reduca semnificativ dimensiunile polipilor inflamatori. Corticosteroizii intranazali (sub forma de
sprayuri) pot reduce (intarzia) cresterea polipilor nazali de mici dimensiuni, insa administrarea lor este
ineficienta in cazul polipilor voluminosi. Se pot realiza si injectii cu costicosteroizi in interiorul polipilor.
Astfel de injectii pot reduce dimensiunile polipilor si pot ameliora simptomele, si sunt considerate o
alternativa la interventiile chirurgicale curative.
- Inhibitorilor leukotrienelor: leukotrienele sunt substante care se formeza in timpul cascadei inflamatorii.
Ele sunt substante cu rol proinflamator, incriminate si in patogeneza astmului, a rinitei alergice si polipozei
nazale. De aceea, ele au devenit o importanta tinta pentru tratamentele medicale actuale. Studii recente au
demonstrat faptul ca prin administrarea acestor inhibitori se reduc dimensiunile polipilor (efect obiectivat
endoscopic) si se amelioreaza semnificativ si fluxul aerului prin caile respiratorii aeriene. Beneficiile par a
fi maxime daca se administreaza pacientilor care au si rinita alergica.
- Antibiotice, diuretice, antihistaminice.
Tratamentul chirurgical isi propune excizia efectiva a polipilor. Interventiile de indepartare a acestora pot
varia ca timp, intre 30 de minute si 1 ora, in functie de localizarea polipilor, numarul si dimensiunea lor.
Interventia, numita polipectomie, poate fi efectuata sub anestezie generala sau locala, iar metoda folosita
este endoscopica, medicul putand vizualiza tot timpul zona pe care se intervine.
Pacientii cu indicatie de interventie chirurgicala sunt cei care acuza simptome severe datorate polipilor de
mari dimensiuni, cei care se confrunta cu complicatii infectioase, sau cei care nu sunt multumiti de
rezultatele tratamentului medical. Exista si cateva restrictii si contraindicatii ale unui astfel de tratament, in
principal acestea fiind adresate pacientilor cu probleme cardiace si respiratorii cronice, celor cu diateze
hemoragice, cu episoade acute de astm sau celor care nu se pot ingriji adecvat dupa operatie.
Tratamentul pe baza de corticosteroizi administrati intranazal poate fi recomandat si dupa interventia
chirurgicala, cu scopul de a reduce incidenta recurentelor. In vederea stimularii vindecarii rapide a zonei
respective, medicul poate recomanda si utilizarea unei solutii saline speciale. In majoritatea cazurilor, zona
se vindeca complet in 1-3 saptamani de la interventie.
Prognosticul pacientilor este in mare parte favorabil, mai ales daca se alege varianta chirurgicala. Dupa
interventie se va restabili permeabilitatea cailor aeriene si respiratia va fi mult mai usoara. Din pacate insa,
in foarte multe cazuri, polipii au tendinta la recurenta, ceea ce inseamna ca reapar, iar pacientul trebuie sa
se prezinte din nou la medic pentru indepartarea lor. In astfel de cazuri prognosticul variaza foarte mult in
functie de afectiunea de baza care determina aceasta recurenta.
ComplicatiiSus
Cele mai frecvente complicatii sunt:
- Hemoragii (manifestate ca epistaxis), care apar insa dupa ce polipul a fost lezat;
- Infectii recurente;
- Reaparitia polipilor;
- Aparitia deformarilor piramidei nazale;
- Sinuzite recurente sau cronice;
- Sindrom de apnee nocturna (de somn);
- Meningite;
- Encefalite.
Consultarea unui specialistSus
Pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte la un medic specialist (fie medic de familie, fie direct la un ORL-ist) in
cazul in care observa ca nu mai poate respira normal, ca trebuie sa respire pe gura, daca are episoade
frecvente de sinuzita, daca are scurgeri nazale mucopurulente, cefalee, obstructie nazala permanenta si daca
noaptea se trezeste din somn datorita lipsei aerului.
PreventieSus
Desi specialistii sunt de parere ca nu exista anumite masuri specifice care pot fi luate astfel incat sa se
previna (re)aparitia polipilor, majoritatea sunt de parere ca un tratament medical corect prescris si
administrat poate fi cu adevarat eficient. Uneori chiar si tratamentul agresiv al sinuzitelor poate fi benefic,
pe termen lung.

Polipii nazali sunt formaiuni comune, benigne, care se dezvolt n nas sau sinusuri. Acetia
sunt adesea asociai cu alergii, cu astmul bronic sau cu sinuzita cronic. Polipii nazali sunt
dificili de tratat din cauza recurenei. Atunci cnd polipi nazali sunt mici i nu provoac
simptomatologie nu necesit tratament. Cu toate acestea, polipi nazali de dimensiuni mai mari
pot bloca drenajul normal de la nivelul sinusurilor. Atunic cnd se acumuleaz prea mult
mucus n sinusuri, acesta se poate infecta.
La examinarea vizual, polipii se pot observa la nivelul nasului, fiind formaiuni de culoare alb
gelatinoase, n timp ce unii polipi pot fi fibroi. Cele mai comune simptome date de aceast
afeciune sunt senzaia de nas nfundat, dar i pierderea mirosului.
Cauzele care duc la polipoza nazal
Cauza care duce la dezvoltarea polipilor nazali nu este deplin cunoscut. Nu este clar de ce
unele persoane dezvolt o inflamaie ce declaneaz formarea polipilor, n timp ce altele, nu.
Inflamaia apare la nivelul mucoasei nazale i a siunusurilor, iar specialitii afirm c exist unele
dovezi c oamenii care dezvolta polipi au un rspuns diferit al sistemului imunitar faa de cei care
nu dezvolt astfel de formaiuni. Polipii nazali se pot forma la orice vrst, dar sunt mai frecveni
la adulii tineri i cei de vrsta mijlocie. Acetia se pot forma oriunde n sinusuri sau n pasajele
nazale.
Polipii nazali apar la aproximativ o persoan din 100 iar acetia sunt mai frecveni n cazul
brbailor dect n cazul femeilor. Dac un copil este diagnosticat cu polipi nazali, specialitii
recomand ca acesta s fie, de asemenea, testat i pentru fibroza chistic, deoarece bola este
un factor de risc pentru dezvoltarea polipilor nazali.
Simptomele polipozei nazale
Polipii nazali sunt asociai cu inflamaia mucoasei nazale sau a sinusurilor, care dureaz mai mult
de 12 sptmni. Simptomele frecvente ale polipilor nazali sunt:
Nas nfundat
Pierderea mirosului
Congestie nazal
Dureri faciale sau dureri de cap
Presiune la nivelul feei
Mncrime n jurul ochilor
Sforit
Diagnosticarea polipozei nazale
Medicul va chestiona pacientul n legtur cu simptomele pe care le experimenteaz. Apoi
acesta va realiza un examen fizic general i o examinare a nasului. Uneori nu sunt necesare
teste suplimentare deoarece polipii pot fi vizibili cu ajutorul unui instrument luminat.
Cu toate acestea, medicul mai poate recomanda:
Endoscopia nazal - n cadrul procedurii un tub ngust, flexibil, cu o camer video mic,
permite o examinare detaliat a nasului i a sinusurilor.
Teste imagistice - cu ajutorul unei tomografii computerizat (CT) sau imagistic prin rezonan
magnetic, medicul poate localiza polipii i poate evalua gradul inflamrii.
Teste pentru identificarea alergiilor - cum polipii nazali pot aprea ca urmare a unei alergii,
medicul va recomanda realizarea unui test cutanat sau a unui test de snge.
Testul pentru a indentificarea fibrozei chistice - dac un copil mic este diagnosticat cu polipi
nazali, medicul poate sugera realizarea unui test pentru fibroza chistic. Testul standard de
diagnostic pentru fibroza chistic este un test neinvaziv al transpiraiei, care determin dac
sudoarea copilului are un coninut mai mare de sare dect cea normal.

Tratamentul polipozei nazale
Polipii nazali se pot trata medicamentos sau chirurgical. Cu toate acestea, tratamentul ncepe, de
obicei, cu medicamente, care pot face chiar i polipii de mari dimensiuni s dispar. Medicul
poate recomanda: corticosteroizi nazali, corticosteroizi injectabili, antihistaminice pentru tratarea
alergiilor sau antibiotice pentru a trata o infecie cronic.
Tratamentul chirurgical este utilizat dup ce tratamentul medicamentos nu a dat rezultatele dorite.
Medicul poate realiza:
Polipectomie - n cadrul creia polipii mici sau izolai pot fi complet eliminai cu ajutorul unui mic
dispozitiv de aspirare mecanic. Procedura se poate realiza n ambulatoriu.
Chirurgie endoscopica a sinusurilor, procedur ce permite eliminarea polipilor - chirurgul va utiliza
un endoscop pe care l va ghida prin nas, n nari pn n cavitile sinusurilor. Cu ajutorul
acestuia medicul va elimina polipii care blocheaz fluxul de fluide.