COXARTROZA

Coxartroza, numit

i artroza coxo-femural sau artroza soldului, este o

afectiune cronica ce se caracterizeaza prin distrugerea progresiva a cartilajului
articular de la nivelul coxo-femurale (sold). Este o boala cu un debut lent, in
medie dupa varsta de 50 de ani, cu o evolutie progresiva, continua care duce in
final la anchiloza (blocarea) articulatiei soldului, insotita de dureri foarte mari.
Adesea este o boala prezenta persoanelor de varsta a doua si a treia,dar boala nu
are neaparat legatura cu varsta.
Poate sa apara si la tineri, in urma unui traumatism foarte puternic la nivelul
soldului: luxatie de sold, fractura de cap femural, sau poate sa apara secundar in
contextul altor afectiuni tratate incorect sau neglijate: luxatie congenitala de
sold, epifizioliza.
Artroza, in general, este cea mai frecventa afectiune ortopedica, fiind in tarile
civilizate o problema nationala, careia i se acorda o atentie deosebita. Apare mai
frecvent la vrstnici (peste 50 60 de ani) i n special la femei, la care
predomin diversele forme de displazie congenital de sold (modificari de forma
a articulatiei soldului, modificari ale raporturilor normale dintre oase), dar poate
sa apara si la tineri sau copii (malformaii congenitale ale articulaiei coxofemurale, dup administrare indelungat de corticoizi- apare necroza,
distrugerea capului femural care determina aparitia, in timp scurt, a artrozei).
Traumatismele: caderile de la inaltime, accidentele rutiere care determina
fracturi ale oaselor bazinului (fracturi de cotil, de cap femural, de col femural, de
masiv trohanteriam sau luxatii de sold, pot determina aparitia coxartrozei la
orice varsta. Formele secundare (determinate de alta boala) se manifest n
general mai precoce (ntre 40 i 60 ani), dect formele primare (dup 60 ani).

Cauze: s-au descris doua forme de coxartroza:

a) forma traumatica: in urma unui traumatism major (fractura de sold, luxatie
de sold) si mai rar prin actiunea repetata a unor microtraumatisme, in
conditiile unor anomalii congenitale preexistente luxaii sau subluxaii
congenitale, coxa plana, coxa vara, coxa valga. Coxartrozele mai pot aprea,
ceva mai rar, i datorit unor procese necrotice aseptice, primitive, de cap
femural, probabil printr-o modificare a presiunii vasculare la acest nivel, sau
datorit unor factori inflamatori, cu localizare la nivelul articulaiei oldului (ex:
coxite coxalgie, care n final determin constituirea procesului artrozic).

Tulburrile de static ale bazinului determinate de inegalitatea picioarelor i

scoliozele lombare au i ele un rol foarte important n declanarea coxartrozei
b)forma senil: datorit imbatranirii fiziologice a articulaiei, dar la care
ntlnim i ali factori, mai frecvent metabolici (obezitate, diabet) sau
profesionali (ortostatism prelungit);
Practic exista multe cauze de coxartroza, iar in momentul prezentarii pacientului
la medic, de cele mai multe ori intr-un stadiu avansat, este foarte greu de stabilit
cauza.
Clasificare:
1. Coxartroze primitive (idiopatice)
2. Coxartroze secundare: cu alterarea mecanicii articulare (modificri
congenitale, modificri dobndite ale articulaiei oldului); fr alterarea
mecanicii articulare (coxite infecioase, coxite reumatismale, sinovite).
Anatomie patologic:
Coxartroza se caracterizeaza prin leziuni ale cartilajului articular (distrofie,
eroziune), modificri de form al suprafetelor articulare (prin turtire), modificri
de structur osoasa (chiste i scleroz). Se asociaz cu depuneri anormale de
tesut osos (osteofite) i fibrozarea (ingrosarea) capsulei articulare, dar i
scderea cantitativ a lichidului sinovial ceea ce duce la o scdere a lubrifierii
articulare, si implicit la un coeficient de frecare mai mare. Toate aceste
modificri determin alterri profunde ale capului femural i ale cavitatii
acetabulare, urmnd distrugerea cartilajului articular, cu rezultat imediat n cele
dou funcii principale ale articulaiei oldului: stabilitatea i mobilitatea,
insotite de dureri foarte mari.

Simptome:
Coxartroza are un debut insidios, lent. Durerea este resimtita la inceput dupa un
moment de repaus, mai ales dimineata cand pacientul se da jos din pat.
Pacientul descrie redoarea matinala, sau redoarea aparuta dupa un moment de
repaus si faptul ca aceasta redoare dispare dupa incalzirea articulatiei.
Alte simptome: cracmente la mobilizarea articulaiei, reducerea mobilitatii
articulare (mai ales la extensie, rotatiei interne si abductiei), poziie vicioasa
(flexie, adducie, rotaie extern), semnul Patrik (maleol-genunchi), semnul
pantofului Duvernay (nclare pe la spate cu genunchiul flectat, pacientul
neputandu-se apleca), diferena de lungime a membrelor, prin scurtarea
membrului.
Semne radiologice: sunt edificatoare pentru coxartroza, fiind investigatiile de
electie. Se observa un proces de deteriorare articulara care ncepe la cei doi poli
ai articulaiei coxo-femurale superior i inferior care sunt i zonele de
solicitare maxim i fundul cotilului. Se vor observa osteofitoza (calcificari

osoase anormale), osteoporoza geodic (chisturi osoase) i osteoscleroza cu

ngroarea conturului suprafetei articulare i subierea liniei interarticulare.
Evoluie i prognostic: coxartroza, odat instalat, are un caracter lent
progresiv, ireversibil. Evolutia este lenta, ducand la deformarea bazinului,
scurtarea membrului afectat, inflamatia celeilalte articulaii coxo-femurale prin
suprasolicitare, atitudine viciosa (membrul este flectat, rotat extern), simptome
care duc la mpiedicarea mersului i imobilizarea individului. Dintre toate
artrozele, coxartroza are caracterul cel mai ireversibil i cel mai invalidant, de
unde i prognosticul rezervat. Pacientul ajunge sa fie imobilizat la pat, cu atat
mai mult cu cat boala este bilaterala.
Tratamentul artrozei:
In principiu coxartroza este o boala incurabila, in sensul ca odata declansata ea
are o evolutie lent progresiva indiferent de tratamentele urmate. Totusi exista o
serie de masuri care pot ameliora situatia:
1. Msuri igienice i dietetice: scaderea duratei activitilor solicitante
(ridicarea greutilor, ortostatismul i mersul prelungit, mersul
pe teren accidentat); adoptarea unor posturi mai puin nocive, tratarea
tulburrilor vasculare i endocrine, utilizarea nclmintei convenabile.
2. Terapia farmacologic (sistemic i local cu antiinflamatoare, antialgice,
decontracturante): consta in antiinflamatoare locale (unguent sau gel), cu
aplicare locala fara a masa zona dureroasa. In cazul in care simptomatologia
persista se poate trece la folosirea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS)
neselective sau selective. Tratamentul poate fi completat cu un relaxant
muscular.
3. Infiltratii intraraticulare cu solutii vasco-elastice sterile: sunt produsele
vascoelastice injectabile pe baza de acid hyaluronic. Acest tratament consta in 35 injectii intraarticulare (1 injectie pe saptamana). Acidul hyaluronic este o
substanta ce se gaseste in mod normal in articulatie si are rol lubrefiant. In
gonartroza cantitatea de acid hyaluronic prezenta in articulatie este scazuta,
adesea insuficienta pentru a-si exercita rolul. Acest tratament scade coeficientul
de frecare la nivelul articulatiei, scade durerile, imbunatateste mobilitatea si
proprietatile cartilajului articular. Tratamentul consta in 3 injectii efectuate la
interval de 7 zile. Ele se fac direct in articulatie, nu dor, procedura fiind extrem
de simpla sub contro radiologic. In ziua tratamentului pacientul nu are nici o
restrictie.
In stadiile foarte avansate, pentru a scadea durerile si a creste mobilitatea
articulara se efectueaza infiltratii cu un corticosteroid de ultima generatie.
Procedura este simpla, nedureroasa, iar efectele dureaza cateva luni, in functie
de particularitatea cazului.

4. Programul complex de recuperare balneofizical i kinetoterapeutic:

Termoterapie, hidrotermoterapie, hidrokinetoterapie; Kinetoterapie; Masaj;
Balneoclimatoterapie; Rontgenterapie; Acupunctura.

5. Singurul tratament curativ este tratamentul chirurgical: interventii

chirurgicale non-protetice .Interveniile chirurgicale protetice (proteze totale
cimentate/necimentate, hemiartroplastia cu proteza bipolara .