Rinita non-alergica este un sindrom ce apare ca urmare a inflamatiei mucoasei na

zale, in absenta unor triggeri alergici. Aceasta varietate de rinita trebuie deo
sebita de rinita alergica, afectiune mediata de Ig E. Trebuie precizat insa ca u
neori (in functie de etiologia rinitei non-alergice) simptomele celor doua tipur
i sunt similare, mai ales din punct de vedere al duratei si severitatii. Inflama
tia si congestia nazala, indiferent de tipul rinitei, pot induce chiar aparitia
unor episoade tranzitorii de rinosinuzita acuta, datorita blocajelor functionale
din interiorul cailor aeriene (nazale).
Rinita poate afecta semnificativ calitatea vietii pacientilor, prin perturbarea
somnului, favorizarea somnolentei diurne, a problemelor de concentrare si prin c
resterea iritabilitatii. In plus, studiile arata faptul ca pacientii cu rinita n
on-alergica au un risc semnificativ mai crescut de a dezvolta astm, si vice-vers
a. Rinita non-alergica poate fi diagnosticata in urma unei evaluari clinice sau
prin realizarea unor teste cutanate sau teste cu radioalergosorbent.
Rinita non-alergica afecteaza 5-10% din populatia mondiala, aproape jumatate din
tre pacienti prezentandu-se la medic in vederea ameliorarii simptomelor si trata
rii cauzei. In ciuda termenului general de rinita non-alergica , afectiunea include
de fapt mai multe entitati patologice: rinita infectioasa, rinita vasomotorie,
rinita ocupationala, rinita hormonala, rinita medicamentoasa, rinita gustatorie
si rinita non-alergica cu sindrom de eozinofilie. In vederea identificarii etiol
ogiei si stabilirii atitudinii terapeutice adecvate, medicul va realiza pacientu
lui o serie de investigatii, ghidate de informatiile aflate la examenul fizic si
anamneza.
Pacientii cu rinita alergica au o simptomatologie foarte variata, acuzand in pri
ncipal rinoree, stranuturi frecvente, prurit si conjunctivita. La examenul fizic
sunt foarte evidente cearcanele, eritemul nazal si aspectul edematiat al mucoas
ei nazale. Diagnosticul unei astfel de alergii poate fi stabilit clinic, testele
paraclinice putandu-l confirma. La pacientii cu rinita non-alergica au fost des
coperite concentratii foarte crescute de anticorpi anti-Ig E de tipul imunoglobu
line G subclasa 1 (Ig G1) si imunoglobuline G subclasa 4 (Ig G4), nivelurile fii
nd semnificativ mai crescute decat la populatia generala (care nu are o astfel d
e boala).
Desi nivelurile acestor Ig sunt ridicate, ele nu se pot compara cu cele pe care
le au pacientii cu rinita alergica. In plus, pacientii cu rinita alergica au si
niveluri mult mai ridicate de Fas solubil (raspunzatoare de apoptoza celulara) c
omparativ cu cei cu rinita non-alergica. In cazul pacientilor cu rinita alergica
, schemele terapeutice se axeaza in principal pe desensibilizare si pe administr
area decongestionantelor, anti-histaminicelor si mediatorilor mastocitari.
Stimulii autonomi au un impact mult mai important asupra pacientilor cu rinita n
on-alergica comparativ cu cei cu rinita alergica. Dezechilibrele vegetative, in
favoarea sistemului parasimpatic cresc fluxul sangvin la nivelul nasului, stimul
eaza edemul si secretiile, determinand in final aparitia unui tablou clinic domi
nat de rinoree si obstructie (congestie) nazala.
Prin exercitii izotone regulate, pacientii pot reduce rezistenta cailor respirat
orii superioare aeriene cu pana la 50%, ceea ce mediaza la randul sau o crestere
a tonusului simpatic. Schimbarea pozitiei corpului, din drept in aplecat poate
de asemenea sa creasca rezistenta nazala, deoarece presiunile de la nivelul nari
lor se modifica. Temperatura poate fi si ea un factor ce influenteaza fluxul san
gvin si complianta, ambele reducandu-se in mediu rece.
Cuprins articol
Generalitati
Tipuri de rinita non-alergica

Tratament
Tratamente aflate inca sub studiu
Tratamentul rinitei la anumite grupe de pacienti
Tratamentul chirurgical
Tipuri de rinita non-alergicaSus
Rinita infectioasa
Rinita infectioasa este cauzata in general de o infectie de tract respirator sup
erior, de cele mai multe ori avand origine virala. Cele mai frecvente cauze sunt
infectiile determinate de rinovirusuri, coronavirusuri, adenovirusuri, virusuri
le parainfluenza, virusul respirator sincitial sau enterovirusuri. Infectiile vi
rale sunt cel mai adesea autolimitante si dispar intr-un interval variabil (7-10
zile).
Pacientii cu rinita infectioasa au in mod tipic secretii nazale mucopurulente si
mai putin secretii apoase, congestie, durere si senzatie de presiune la nivelul
fetei, faringita (dureri de gat), descriu alterarea mirosului si au secretii na
zale dupa tuse. Durerea faciala persistenta, edemul, secretiile purulente si feb
ra sugereaza o suprainfectare bacteriana. Febra poate sa apara mai frecvent la c
opiii cu rinita infectioasa, insa chiar si in aceasta situatie depaseste rar 38
de grade.
Tratamentul trebuie sa fie in principal simptomatic (antipiretice, anticongestio
nante), deoarece adesea infectiile virale nu necesita tratament cu antivirale. D
aca situatia o impune, se poate institui si tratament antibiotic (impotriva infe
ctiei supradaugate).
Rinita vasomotorie
Rinita vasomotorie pare a fi cauzata de aparitia unor dezechilibre in functionar
ea sistemului nervos vegetativ (sistemul nervos simpatic si parasimpatic), dezec
hilibre in urma carora apare o dominanta a sistemului parasimpatic, care determi
na la randul sau vasodilatatie si edem al mucoasei nazale. Simptomele cu care se
confrunta pacientul sunt rinoree, stranut, si senzatie de congestie nazala.
Aerul tare, temperaturile extreme, fumul de tigara, mirosurile puternice, praful
, stresul si inhalarea anumitor iritanti sunt factori ce pot exacerba simptomele
. Acest tip particular de rinita inca mai trebuie studiat, datele despre ea fiin
d pana in acest moment incomplete. Se pare insa ca rinita vasomotorie poate coex
ista cu rinita alergica, situatie cunoscuta sub denumirea de rinita mixta .
Rinita vasomotorie pare ca afecteaza mai ales femeile si mai putin barbatii, cee
a ce i-a facut pe specialisti sa ia in considerare si rolul hormonilor in declan
sarea acestei afectiuni. Incidenta aparitiei anxietatii si depresiei este mai cr
escuta in cazul femeilor cu rinita vasomotorie, decat in cel al femeilor care nu
au rinita. In general, rinita vasomotorie debuteaza in jurul varstei de 20 de a
ni, spre deosebire de rinita alergica, boala ce poate sa apara oricand in existe
nta individului.
Pacientii care sufera de rinita vasomotorie se confrunta cu simptome de-a lungul
anului, neexistand variatii sezoniere importante. Datorita modificarilor de tem
peratura care caracterizeaza toamna si primavara, unii pacienti descriu acutizar
i in aceste perioade. Una din cele mai eficiente recomandari terapeutice, care p
oate ameliora foarte mult simptomatologia este evitarea, pe cat posibil a factor
ilor care agraveaza aceasta rinita.
Rinita ocupationala
Pacientii cu rinita ocupationala sunt cei care au simptome doar cand se afla la
locul de munca. Aparitia lor este datorata in general unor substante cu potentia
l iritant, care se gasesc la locul de munca al pacientului. Acesti triggeri pot
fi foarte diversi, de la par de animale, pana la praf, latex, lemn, substante ch
imice volatile. Un procent important din pacientii care au rinita ocupationala a

u si astm ocupational (triggerii fiind acceasi).

Diagnosticul se pune pe baza anamnezei si in urma anumitor teste in care organis
mul pacientului (anume caile respiratorii aeriene) vine in contact cu diverse su
bstante ce pot cauza declansarea simptomelor. Tratamentul ideal consta in evitar
ea contactului cu respectivele substante, insa de cele mai multe ori o astfel de
masura terapeutica nu poate fi luata. De aceea, se recomanda administrarea cort
icosteroizilor nazali sau antihistaminicelor de generatia a doua (au efecte secu
ndare, in principal sedare, mult mai reduse comparativ cu antihistaminicele de p
rima generatie).
Rinita hormonala
Rinita hormonala este caracterizata prin aparitia simptomelor in perioadele de d
ezechilibre hormonale sau de modificari endocrine normale (ciclu menstrual, sarc
ina). In aceasta situatie, rolul estrogenilor a fost intens studiat. Se cunoaste
in prezent ca estrogenii au un puternic efect asupra sistemului nervos vegetati
v, pe care il influenteaza prin mai multe mecanisme. Activitatea parasimpatica c
entrala, concentratia acetilcolinei si activitatea acetil colin transferazei, to
ate sunt crescute prin influenta estrogenilor.
In starile hiperestrogenice (in care eliberarea hormonilor creste foarte mult),
este crescuta si inhibarea neuronilor simpatici mediata prin receptorii alfa-2.
In plus, se pare ca estrogenii pot creste si concentratia acidului hialuronic in
mucoasa nazala. Cele mai frecvente cauze de rinita hormonala sunt sarcina, cicl
ul menstrual, pubertatea, administrarea estrogenilor exogeni si hipotiroidism oc
ult sau cunoscut. Rinita hormonala din sarcina incepe sa se manifeste inca din l
una a doua, continua de-a lungul gestatiei si dispare dupa nasterea fatului.
In cazul pacientilor cu hipotiroidie, edemul si congestia pot fi mai accentuate
datorita eliberarii de hormon tireotrop. Congestia nazala si rinoreea sunt princ
ipalele simptome ale rinitei hormonale. Tratamentul este in principal simptomati
c, daca este recunoscuta cauza exacta a dezechilibrului hormonal (sarcina, menst
ruatie), sau poate fi adresat bolii de baza, daca este vorba de hipotiroidism.
Rinita medicamentoasa
Exista o serie de medicamente ce pot determina rinita in cadrul reactiilor adver
se ale tratamentului ce le contine. Cele mai des administrate medicamente care p
ot avea un astfel de efect sunt: inhibitorii enzimei de conversie, rezerpina, gu
anetidina, fentolamina, metildopa, beta-blocantele, clorpromazina, gabapentina,
penicilamina, aspirina, antiinflamatoarele non-steroidiene, cocaina, estrogenii
exogeni, contraceptivele orale.
Rinita medicamentoasa este insa o entitate clinica separata, cu etiologie diferi
ta. Ea este, intr-adevar indusa de administrarea unor medicamente, insa acestea
sunt foarte specifice si nu se incadreaza in clasele mentionate mai sus. Este vo
rba de administrarea prelungita (peste 5-10 zile) a simpatomimeticelor nazale. C
a urmare a acestui tratament indelungat, alfa receptorii din interiorul mucoasei
nazale isi pierd treptat sensibilitatea (innascuta) la stimulii exogeni sau end
ogeni.
Pacientii cu aceasta afectiune au un tablou clinic dominat de congestie nazala i
ntensa si prelungita, insotita de rinoree. In aceasta situatie particulara, rino
reea este urmare a pierderii (sau cel putin diminuarii) tonusului adrenergic loc
al. Rinoreea medicamentoasa dispare daca se elimina stimulul medicamentos, tonus
ul nazal revenind la normal in 7-21 de zile dupa oprirea simpatomimeticelor.
Pacientilor le poate fi recomandata folosirea unui spray nazal pe baza de cortic
osteroizi, care sa usureze tranzitia de la administrarea cronica a simpatomimeti
celor. In cazul in care tratamentul nu poate fi oprit brusc, sau daca pacientul
nu tolereaza corticosteroizii, unii specialisti recomanda chiar mentinerea admin

istrarii agentului iritant o perioada (cateva zile, timp in care se aplica doar
noaptea), sau aplicarea lui doar intr-o nara.
Rinita gustatorie
Rinita gustatorie se manifesta dupa consumul unor alimente picante, sau foarte c
ondimentate, precum si alcoolului. Se caracterizeaza prin aparitia unei secretii
nazale apoase, rezultatul vasodilatatiei de la nivel nazal, mediata prin interm
ediul nervului vag. Rinoreea apare de obicei la cateva ore de la ingestia alimen
telor cu rol de trigger. Simptomele rinitei sunt doar rar declansate de ingestia
unor anumiti conservanti, sau coloranti alimentari, sau a unor alimente foarte
calde sau foarte reci.
Rinita atrofica
Rinita atrofica apare ca urmare a subtierii (atrofiei) si rigidizarii membranei
mucoase nazale, ceea ce favorizeaza uscarea si marirea cavitatilor, ce favorizar
ea aparitie infectiilor. Uneori, poate avea de suferit si piramida nazala, ceea
ce se manifesta prin fracturi. Acest tip de rinita este intalnit mai frecvent la
persoanele varstnice (apare ca urmare a procesului natural de imbatranire a org
anismului), sau la pacientii cu infectii cronice, interventii chirurgicale la ni
velul sinusurilor, celor care au suferit radioterapie, sau celor care sunt diagn
osticati cu afectiuni mai putin frecvente, cum ar fi sarcoidoza.
Cele mai frecvente simptome sunt cele de senzatie de nas uscat, arsura si chiar
durere. Congestia apare si ea frecvent, si este acompaniata de existenta unor cr
uste groase, uscate si urat mirositoare cu localizare intranazala. Unii pacienti
acuza epistaxisuri frecvente, iar uneori afectiunea se poate complica cu pierde
rea mirosului (anosmie).
Datorita tabloului clinic polimorf, acest tip de rinta poate fi confundat cu sin
uzita. Tratamentul poate include administrarea solutiilor saline local (prin pul
verizare), ceea ce faciliteaza mentinerea umeda a cavitatii nazale. Daca exista
suprainfectii bacteriene se poate aplica bacitracina, sau alte antibiotice, in f
unctie de flora microbiana suspectata. Ca ultima alternativa terapeutica se poat
e recurge la interventie chirurgicala, insa si aceasta are complicatii postopera
torii, in principal congestie nazala importanta.
Rinita non-alergica cu sindrom eozinofilic
Rinita non-alergica cu sindrom eozinofilic se mai numeste si rinita eozinofilica
(sau rinita pereniala intrinseca) si este un tip de rinita foarte des diagnosti
cat (in peste 20% din situatii este vorba de acest tip particular de rinita). Ca
uzele exacte de aparitie ale rinitei eozinofilice nu sunt deocamdata cunoscute,
insa unii specialisti sunt de parere ca afectiunea poate fi un precursor al tria
dei astm intrinsec, polipoza nazala, si intoleranta la aspirina. In unele cazuri
s-a identificat existenta unui metabolism prostaglandinic anormal, insa masura
in care acesta are un rol cauzal direct nu s-a stabilit.
In urma unor teste speciale, in cadrul carora s-au analizat secretii nazale ale
populatiei generale s-a putut determina faptul ca aproximativ 20% din indivizii
sanatosi au valori crescute ale eozinofilelor la nivel nazal. Cu toate acestea,
nu toti au si rinita clinic manifesta. In general, tabloul simptomatic al rinite
i eozinofilice include prezenta congestiei nazale, a stranutului, rinoreei, prur
itului nazal si hiposmiei.
TratamentSus
Etiologia rinitei non alergice este foarte variata, specialistii identificand ce
l putin 7 tipuri distincte de rinita care nu au legatura cu terenul atopic si al
ergiile. Ca urmare a acestor cauze, si tratamentul este complex si nu poate fi a
dministrat pur si simplu la intamplare. Diagnosticarea cauzei si stabilirea etio
logiei alergice sau non-alergice este cea care trebuie sa preceada orice recoman
dare terapeutica, astfel incat in final simptomele pacientului sa fie adecvat co

ntrolate.
Rinita non-alergica are un tratament farmacologic, completat cu masuri ocupation
ale si evitarea principalilor factori de risc. Specialistii pot prescrie pacient
ilor anticolinergice, corticosteroizi cu aplicare locala (intranazala), antihist
aminice, sau simpatomimetice.
Anticolinergice
Anticolinergicele sunt substante care pot bloca actiunile neurotransmitatorului
acetilcolina la nivelul sistemului nervos central si a celui periferic. Exemplul
clasic este atropina, un alcaloid natural ce inhiba, printre altele, secretiile
salivare, sudoripare, mucoase si nazale. Atropina in sine nu se administreaza i
n tratamentul rinitelor, insa un derivat al acesteia, ipratropium, are indicatii
clinice.
Acesta are structura similara atropinei, insa nu exacta, modificarile structural
e inhiband difuziunea prin bariera hematoencefalica, ceea ce se traduce clinic p
rin absenta reactiilor adverse de natura nervos - centrala, substanta avand si o
absorbtie (prin membranele mucoase) relativ limitata (sub 10%). Ipratropium poa
te reduce foarte mult secretia mucoasa la nivelul arborelui respirator si inhiba
bronhoconstrictia. El este eficient in ameliorarea rinoreei, insa nu are efect
asupra congestiei nazale.
Ipratropium este ideal pentru pacientii care au doar rinoree, insa in combinatii
poate fi administrat si celor care au o simptomatologie mai larga. Se recomanda
administrarea combinata cu alti compusi deoarece ipratropiul nu poate preveni s
au trata stranutul, pruritul sau edemul. Studiile clinice au demonstrat faptul c
a ipratropiul reduce durata si severitatea rinoreei cu 33%, respectiv 29% (compa
rativ cu placebo). La mai putin de 10% dintre pacienti apar reactii adverse de t
ipul cefaleei, epistaxisului, faringitei, uscaciunii mucoasei nazale, iritatiei
nazale sau greturilor.
Ipratropiul sub forma de spray nazal are o concentratie de 0.03% si 0.06%. Conce
ntratia de 0.03% este destinata in principal tratamentului rinitei, in timp ce p
rodusele avand concentratia de 0.06% se recomanda tratamentului rinoreei din alt
e afectiuni (nu neaparat rinita), cum ar fi cea care poate caracteriza raceala c
omuna.
Corticosteroizi intranazali
Corticosteroizii pentru administrare nazala au acelasi mecanism de actiune si ac
eeasi eficacitate in reducerea inflamatiei ca si corticosteroizii administrati s
istemic, insa efectele lor sunt limitate la nivelul cailor respiratorii superioa
re. Corticosteroizii administrati intranazal par a facilita relaxarea fibrelor m
usculare netede, reduc responsivitatea si permeabiliatea cailor aeriene si reduc
cantitatea si activitatea mediatorilor inflamatori.
Aceasta clasa de medicamente este foarte utila in tratamentul rinoreei, al stran
utului, pruritului si congestiei nazale. Corticosteroizii se pot administra cu s
ucces si pacientilor cu rinita non-alergica eozinofilica, studiile sugerand fapt
ul ca ei inhiba activarea eozinofilelor si astfel, impiedica declansarea cascade
i de procese fiziologice care duc la inflamatie.
Datorita aplicarii locale, astfel de preparate continand corticosteroizi au o ra
ta mult mai redusa a efectelor secundare. Cele mai frecvente reactii adverse rap
ortate sunt iritatie nazala, epistaxis, ambele putand fi reduse prin folosirea u
nei formule mai apoase. Exista foarte multe formule si preparate pe piata, pacie
ntul trebuind in unele situatii sa incerce mai multe pana cand o va descoperi pe
cea care se adapteaza cel mai bine nevoilor sale terapeutice.
In vederea gasirii preparatului cu eficacitate maxima si efecte secundare minime

, pacientii trebuie sa aiba rabdare si sa ii comunice medicului orice modificare

a starii de sanatate in timpul tratamentului la fiecare dintre medicamentele re
comandate. Pentru o apreciere corecta a riscurilor si beneficiilor, se recomanda
ca administrarea sa se faca pe o peiroada de aproximativ 1 luna. Pacientii treb
uie informati asupra faptului ca oprirea corticosteroizilor nu se poate realiza
brusc, ci este intotdeauna nevoie de o perioada de cateva saptamani. Daca astfel
de medicamente se opresc brusc, exista riscul aparitiei unor reactii adverse gr
ave si sistemice.
Cea mai importanta diferenta in activitatea diverselor preparate continand corti
costeroizi este capacitatea lor de legare de receptori. Cea mai mare afinitate o
are fluticazona, importanta clinica a acestui detaliu farmacologic fiind aceea
ca un astfel de preparat are o eficienta mult mai mare (organismul raspunde mai
bine si mai repede la actiunea terapeutica) comparativ cu alti corticosteroizi i
nhalatori.
Pana in prezent nu exista foarte multe date comparative, studiile care sa analiz
eze efectele mai multor corticosteroizi fiind destul de limitate. Cand sunt anal
izate comparativ efectele terapeutice ale diverselor corticosteroizi se ia in ca
lcul modul in care sunt influentate: stranutul, congestia nazala si rinoreea. Ce
le mai des studiate au fost budezonid in comparatie cu beclometazona, descoperin
du-se ca budezonidul este superior beclometazonei.
Intr-un alt studiu, specialistii au comparat evolutia a 317 pacienti cu rinita a
lergica si non-alergica ce au primit tratament diferentiat pe grupuri: un grup a
primit fluticazona (200 micrograme de doua ori pe zi), al doilea a primit beclo
metazona (200 micrograme de doua ori pe zi) si al treilea a primit placebo. Peri
oada administrarii a fost de 12 saptamani, pacientii primind toti terbinafina ca
re a ameliorat simptomele rinitei ce nu intrau in spectrul terapeutic al substan
telor cercetate.
In urma analizarii datelor s-a descoperit ca nu exista o diferenta intre efectul
fluticazonei, beclometazonei sau terbinafinei in ceea ce priveste ameliorarea o
bstructiei nazale (la trezire, de-a lungul zilei), a stranutului, rinoreei sau a
meliorarea simptomatologiei generale. Nu s-au inregistrat diferente nici in ceea
ce priveste evolutia pacientilor cu rinita alergica sau non-alergica.
Antihistaminice
Antihistaminicele sunt substante farmacologice care pot inhiba eliberarea sau ac
tiunea propriu-zisa a histaminei. In ceea ce priveste efectele lor directe asupr
a simptomelor rinitei, antihistaminicele pot ameliora rinoreea, stranutul si pru
ritul nazal. Datorita faptului ca actioneaza exclusiv asupra simptomelor induse
de secretia histaminei, aceste medicamente sunt eficiente doar in cazurile in ca
re histamina este unul din factorii etiologici ai rinitei non-alergice.
Toate antihistaminicele blocheaza reversibil si competitiv receptorii histaminic
i 1 (H1). In plus, se pare ca antihistaminicele de generatie noua pot inhiba si
eliberarea anumitor mediatori ai inflamatiei (nu doar a histaminei), in special
a celor eliberati din celulele bazofile si din mastocite.
Antihistaminicele de generatie a doua au o particularitate esentiala, care le di
ferentiaza de antihistaminicele de generatia intai, anume faptul ca nu determina
o deprimare nervos - centrala intensa si nu au efecte de sedare. Antihistaminic
ele de generatia intai sunt lipofile si pot trece cu usurinta bariera hemato-enc
efalica, determinand frecvent reactii adverse nervoase.
Antihistaminicele de generatia a doua prezinta insa o afinitate mai scazuta pent
ru receptorii colinergici si pentru cei hidroxitriptaminergici, si o afinitate m
ai crescuta pentru receptorii histaminici 1 din periferie, aceste efecte sumate
determinand rata redusa a efectelor adverse. Cu exceptia cetirizinei, care este

un compus cu metabolizare renala, antihistaminicele se metabolizeaza hepatic, pr

in sistemul citocromului P 450. Diversii compusi ai generatiei a doua de histami
nice nu difera foarte mult din punct de vedere al eficientei.
Structural insa, exista variatii in interiorul acestei clase, variatii care au s
tat la baza impartirii lor in subclase, in functie de structura chimica. Una din
cele mai interesante substante din aceasta clasa este azelastina, un antihistam
inic nazal cu indicatii precise in tratamentul rinitei vasomotorii. Aceste efect
e au fost demonstrate in urma mai multor studii clinice, doua dintre ele fiind d
e importanta internationala.
Acestea au demonstrat faptul ca azelastina este eficienta in rinoree, stranut, c
ongestie nazala, pacientii declarand ca s-au simtit mult mai bine in urma acestu
i tratament si ca doresc sa continue administrarea acestui medicament. Specialis
tii nu au stabilit insa daca aceasta eficienta este caracteristica strict azelas
tinei sau daca poate fi extinsa asupra intregii clase de antihistaminice. Rolul
important al antihistaminicelor in tratamentul rinitei vasomotorii se datoreaza
efectului pe care histamina il are asupra vaselor sangvine (cresterea permeabili
tatii, ceea ce clinic inseamna rinoree si congestie prin edem).
Simpatomimetice
Simpatomimeticele cu aplicatie locala nazala sunt derivatii de imidazolina, prep
arate care determina vasoconstrictie locala datorita efectelor agoniste asupra r
eceptorilor alfa 2 adrenergici. Clinic, ca urmare a acestui efect farmacologic,
pacientul simte o ameliorare a edemului nazal si obstructiei. Prin aceasta speci
ficitate manifestata asupra receptorilor alfa 2 se reduce fluxul sangvin la nive
lul mucoasei nazale cu pana la 30 - 40%, astfel aparand efectul decongestionant
(nu este deci un efect decongestionant direct).
Pseudoefedrina si fenilpropanolamina sunt substante eficiente, care insa au fost
retrase din uz in anumite tari. Ambele substante sunt derivati farmacologici di
n clasa beta-feniletilaminelor, similari efedrinei si au capacitatea de a stimul
a receptorii alfa adrenergici, crescand eliberarea norepinefrinei. Totusi, psued
oefedrina stimuleaza aditional si receptorii beta-adrenergici.
Desi aceasta stimulare adrenergica combinata aseamana foarte mult pseudoefedrina
de efedrina, potenta ei, precum si gradul de influentare (stimulare) a sistemul
ui nervos central sunt mai reduse decat ale efedrinei. In tratamentul pe termen
scurt al obstructiei nazale sunt folosite atat variantele de simpatomimetice cu
actiune locala cat si cele cu actiune sistemica.
Administrarea prelungita a simpatomimeticelor (mai mult de 5-10 zile) poate favo
riza aparitia rinitei medicamentoase, ca urmare a reducerii concentratiei de rec
eptori alfa adrenergici exprimati la suprafata celulelor mucoasei nazale, reduce
re datorata stimularii lor prelungite, constante si intense. Un astfel de efect
este caracteristic acestor substante. Acumularea sistemica a simpatomimeticelor
poate determina aparitia insomniei, anorexiei si nervozitatii.
De retinut!
Se recomanda foarte multa prudenta in administrarea simpatomimeticelor pacientil
or cu glaucom, hipetrofie benigna de prostata sau hipertensiune, deoarece tratam
entul cu astfel de substante poate exacerba simptomele.
Tratamente aflate inca sub studiuSus
Capsaicina
Capsaicina este unul din componentii activi ai ardeiului iute, substanta recunos
cuta pentru efectele sale iritante asupra tesuturilor cu care vine in contact. T
otusi, prin aplicari repetate ale produselor pe baza de capsaicina, zona ajunge
in timp sa isi piarda sensibilitatea, astfel incat efectul de arsura sa nu mai e
xiste. Terminatiile nervoase responsabile pentru rinoree, stranut si congestie s

unt astfel desensibilizate daca se aplica local, la nivelul mucoasei nazale, cap
saicina. Ca urmare a acestor efecte, capsaicina poate fi recomandata in combater
ea congestiei nazale, rinoreei, stranutului sau combinatiei acestor simptome.
Studiile clinice au evidentiat faptul ca prin administrarea capsaicinei se poate
reduce rezistenta cailor aeriene (nazale) cu pana la 60%. La majoritatea pacien
tilor, eficienta s-a manifestat chiar si 4 luni de la incheierea studiului. Nu s
-a observat insa nici o diferenta semnificativa in ameliorarea unor simptome pre
cum: rinoree, stranut, tuse, productie de mucus, iritatia ochilor, nici in timpu
l si nici dupa finalizarea studiului. Reactiile adverse ale administrarii substa
ntei au fost limitate la iritarea mucoasei nazale si la cresterea rezistentei ca
ilor aeriene.
Dozele utile de capsaicina ce ar putea fi administrate pentru obtinerea unui efe
ct clinic nu au fost deocamdata stabilite de catre specialisti. Unele regimuri t
erapeutice sugereaza realizarea unei solutii de capsaicina dizolvata in etanol 7
0%, ce ar putea fi administrata, sub forma pulverizata in nas, o data pe saptama
na, timp de 5 saptamani, sau solutii de capsaicina continad 0.15 mg substanta ac
tiva, ce poate fi aplicata in fiecare nara la fiecare 2 sau 3 zile de aproximati
v 7 ori. Deocamdata nu sunt disponibile preparate pe baza de capsaicina pentru a
ceasta indicatie particulara (ameliorarea simptomelor rinitei nonalergice).
Imunostimulante derivate din bacterii
Foarte multi pacienti ajung sa se confrunte foarte frecvent cu episoade cu rinit
a infectioasa, ani la randul. Pentru acestia, specialistii au realizat compusi f
armaceutici cu proprietati imunostimulante, derivati din bacterii, care isi prop
un sa previna aparitia rinitei infectioase. Unul dintre acestea contine fractiun
i ribozomale din bacteriile Klebsiella pneumoniae, Streptococcus pneumoniae, Str
eptococcus pyogenes, si Haemophilus influenzae, precum si o fractiune membranara
din Klebsiella pneumoniae. Mecanismul productiei de anticorpi tumorali sau secr
etori prin intermediul acestei terapii ramane deocamdata necunoscut.
Unul din studiile realizate in vederea dovedirii eficientei acestui compus a con
cluzionat ca 38% din pacientii inclusi in studiu, si care au primit preparatul n
u au mai dezvoltat episoade de rinita infectioasa, comparativ cu 29% din cei car
e au primit un preparat placebo. In plus, un procent mult mai mare din pacientii
din grupul placebo au necesitat si administrarea prelungita de antibiotice in v
ederea controlarii simptomelor induse de rinita infectioasa.
Compusul si-a continuat actiunea protectoare chiar si in timpul sezonului rece (
toamna, iarna), perioada in care de cele mai multe ori simptomele pacientilor su
nt mult mai intense. Reactiile adverse, desi raportate in cazuri izolate, nu au
fost semnificative si nici intense. Pacientii inclusi in studiu au primit initia
l o tableta de 4 ori pe saptamana, timp de trei saptamani, ulterior doza fiind r
edusa treptat, la o tableta pe zi timp de 4 zile consecutive, timp de 5 luni.
Nitratii de argint
Desi in prezent nitratii de argint nu se folosesc foarte mult in practica clinic
a, unele studii au concluzionat ca aplicarea lor topica poate reduce receptivita
tea mucoasei nazale la actiunea unor stimuli, ca urmare a manifestarii unui efec
t local astringent prin coagularea albuminei (o proteina plasmatica). Cel mai pr
obabil, pacientii cu rinoree, stranut si congestie nazala vor resimti o ameliora
re a simptomelor ca urmare a unor cure cu nitrati de argint.
In multe din studiile clinice realizate pana in prezent, nitratii de argint au i
mbunatatit foarte mult simptomele nazale si au modificat receptivitatea mucoasei
nazale dupa 6 luni de tratament. Majoritatea pacientilor nu au avut recaderi pe
ntru aproximativ jumatate de an dupa incheierea tratamentului, insa au existat s
i cazuri de reaparitie a simptomelor (chiar mai grave decat de obicei) la mai pu
tin de o luna de la incheierea studiului. Reactiile adverse sunt minore si nesem

nificative, cel mai adesea fiind descrisa aparitia iritatiei locale sau a anosmi
ei.
In vederea stabilirii celei mai eficiente doze si concentratii, au fost realizat
e studii care au analizat impactul unor concentratii crescatoare (intre 5- 25%).
Datele au demonstrat ca cea mai eficienta concentratie a fost cea de 20%, aceas
ta neavand nici reactii adverse importante (ca severitatea si intensitate). Doze
le se aplica cu ajutorul unui betisor cu vata, care se tine timp de un minut pe
mucoasa. Aplicarea se repeta saptamanal, timp de 5 saptamani (sunt in total 5 ap
licari).
Tratamentul rinitei la anumite grupe de pacientiSus
Femeile insarcinate
Desi sarcina este una din perioadele care poate declansa episoade de rinita horm
onala, femeia insarcinata trebuie investigata corespunzator, rinita putand avea
chiar si in acest context, alte etiologii. Doar daca este identificata corect ca
uza, tratamentul recomandat poate fi si el eficient. De exemplu, daca este vorba
de rinita medicamentoasa datorata simpatomimeticelor, se poate recomanda un tra
tament pe baza de beclometazona inhalatorie.
Rinita infectioasa poate sa fie una din complicatiile sarcinii, situatie in care
se recomanda antibioticoterapie. Unele paciente pot avea rinita vasomotorie, sc
hemele terapeutice eficiente in astfel de situatii incluzand administrarea de so
lutii saline nazale, exercitiu si pseudoefedrina. Ipratropiul este un compus ter
apeutic cu indicatii in rinita non-alergica, ce nu prezinta efecte teratogene, s
i desi poate fi excretat in laptele matern, nu are reactii negative asupra organ
ismului bebelusului.
Corticosteroizii administrati pe cale inhalatorie sunt incadrati in grupa C de r
isc, ceea ce inseamna ca au efect teratogen asupra animalelor de laborator, insa
nu au un efect si asupra oamenilor. Acest efect teratogen nu poate fi insa excl
us, motiv pentru care astfel de substante se administreaza DOAR daca beneficiile
depasesc riscurile. Specialistii recomanda insa evitarea acestor preparate pe d
urata sarcinii, deoarece pana in prezent nu au fost publicate studii concrete si
obiective care sa demonstreze beneficiile corticosteroizilor inhalatori in rini
ta nonalergica la femeia insarcinata, sau care sa evalueze riscurile in sarcina
si alaptare.
Antihistaminicele au fost incluse in mare parte in grupa de risc B, ceea ce inse
amna ca nu exista o evidenta a riscului teratogen la oameni. Exceptiile de la ac
easta incadrare sunt bromfeniramina, fexofenadina si tripelenamina, care au intr
at in grupa C de risc. Administrarea antihistaminicelor trebuie facuta cu foarte
mare precautie in timpul alaptarii, unele medicamnete din acasta clasa fiind ch
iar interzise in aceasta perioada deoarece consumul lor a fost corelat cu aparit
ia unei stari de iritabiliate a bebelusului.
De asemenea, antihistaminicele pot reduce volumul de lapte al femeilor care alap
teaza. In ceea ce priveste simpatomimeticele, atat cele cu administrare topica,
dar si cele cu administrare sistemica sunt incadrate in clasa C de risc pentru s
arcina. Datorita faptului ca aceste substante au o puternica actiune vasocontric
toare, ele pot reduce semnificativ fluxul sangvin la nivelul placentei. Totusi,
efecte teratogene la om nu au fost deocamdata raportate. Aceste substante sunt e
xcretate in lapte, insa importanta clinica a acestei excretii nu a fost deocamda
ta stabilita.
Copiii
Rinita non-alergica (indiferent de varianta clinica) este relativ rar diagnostic
ata la copii. Daca insa apare, o astfel de rinita ar putea fi controlata cu succ
es prin administrarea (daca este cazul) antihistaminicelor de generatia a doua.
Este recomandata, pe cat posibil, evitarea antihistaminicelor de generatie intai

, datorita efectelor secundare pe care acestea le pot avea asupra copiilor, in s

pecial a celor de hiperactivitate.
Corticosteroizii intranazali pot fi foarte eficienti in cazul pacientilor cu rin
oree, stranut, prurit si congestie nazala. Desi pana in prezent nu au fost rapor
tate afectari ale cresterii si dezvoltarii, specialistii sunt de parere ca pe to
ata durata tratamentului greutatea si inaltimea copilului trebuie verificate, pe
nru a nu aparea reactii neplacute.
Pacientii cu insuficienta renala sau/ si hepatica
Pacientii cu insuficiente renale sau/si hepatica trebuie sa fie foarte atenti la
intregul spectru de reactii adverse al tratamentelor pe care le iau, deoarece i
n cazul lor exista riscul de acumulare a substantelor active si de aparitie a to
xicitatii, deoarece medicamentele nu pot fi metabolizate si ulterior eliminate c
orespunzator din organism. Totusi, trebuie subliniat faptul ca multe din medicam
entele incluse in tratamentul rinitei nonalergice se administreaza local intrana
zal. Ca urmare a acestei cai de administrare, efectele adverse generale sunt mul
t mai reduse (insa nu sunt niciodata nule), deoarece absorbtia sistemica este mi
nima.
Unele substante, cum ar fi cetirizina sau fexofenadina, se excreta intr-un proce
nt foarte crescut nemodificate in urina, anume 50 si respectiv 95%. Desi astfel
de compusi cu metabolizare renala sunt de preferat la pacientii cu insuficienta
hepatica, dozele ar trebui ajustate chiar si in cazul lor. Daca insa pacientul a
re si insuficienta renala, se recomanda reducerea semnificativa a dozelor, la 5
mg/zi de cetirizina si 60 mg/zi de fexofenadina.
Loratadina este un antihistaminic ce se elimina prin metabolizare hepatica, prin
sistemul citocromului P450, deci regimul terapeutic al pacientilor cu insuficie
nta hepatica ce au indicatie de antihistaminice trebuie adaptat corespunzator. D
ozele unor substante, cum ar fi difenhidramina, clemastina, clorfeniramina, nu t
rebuie ajustate in insuficienta hepatica, chiar daca ele sunt metabolizate exten
siv la nivelul ficatului.
Pseudoefedrina si fenilpropanolamina sunt metabolizate ambele in ficat, unele fo
rmeaza metaboliti activi. Reducerea dozelor nu este necesara la pacientii cu ins
uficienta hepatica. Aceste medicamente se elimina insa, intr-un mare procent, ne
modificate in urina, de aceea se recomanda modificarea dozelor de pseudoefedrina
la pacientii cu insuficienta renala.
Pacientii varstnici
Una din cele mai frecvente cauze de aparitie a rinitei nonalergice la varstnici
este existenta hiperactivitatii colinergice si alfa adrenergice. Raspunsul colin
ergic crescut poate fi datorat in parte consumului preferential al anumitor alim
ente (ceea ce poate determina rinita gustatorie). Desi ipratropiul este alegerea
evidenta pentru tratamentul unei astfel de rinite si rinoree apoase, pacientii
varstnici se pot confrunta cu o serie de efecte adverse foarte neplacute (a caro
r incidenta este mai crescuta datorita varstei), cum ar fi (in principal) pierde
rea controlului sfincterian si aparitia incontinentei urinare. In vederea evitar
ii acestor efecte se recomanda totusi administrarea antihistaminicelor (mai ales
a celor de generatie a doua, cum este loratadina).
Atletii
Tratarea atletilor diagnosticati cu rinita nonalergica si care participa la comp
etitii de nivel inalt este adesea dificila. Datorita regulilor impuse de comitet
ele sportive, atletii nu au voie sa primeasca decongestionante orale, insa este
permisa administrarea cu precautie a unor antihistaminice orale. Glucocorticoizi
i nazali pot fi administrati doar daca respectivul caz medical este grav, si doa
r dupa o atenta investigare a unei comisii medicale speciale.
Fiecare eveniment sportiv are propriile reguli si din acest motiv este foarte im

portant ca atletii sa nu isi autoadministreze substante conform recomandarilor p

entru populatia generala, deoarece pot aparea probleme ce duc chiar la descalifi
cari din competitie.
Tratamentul chirurgicalSus
In cazul in care pacientii au rinita ce nu raspunde la tratamentul medicamentos,
care are tendinta la recurenta si care afecteaza semnificativ calitatea vietii,
se poate recomanda tratamentul chirurgical. Uneori, aceasta metoda poate fi con
siderata ca adjuvant al terapiei medicamentoase. In functie de rezultatele exame
nului fizic, specialistii pot recomanda sau nu interventia chirurgicala.
Daca, de exemplu, pacientul are deviatie de sept sau o hipertrofie pronuntata, s
e poate realiza o septoplastie sau o reducere inferioara de sept, proceduri care
pot ameliora obstructia si congestia nazala. Reducerea de sept poate fi facuta
prin numeroase metode, inclusiv prin rezectia submucoasei, crioterapie, cauteriz
are laser, electrocauterizare.
Rinita vasomotorie poate beneficia si ea de tratament chirurgical, neurectomia e
ndoscopica a nervului pterigoid fiind una din cele mai eficiente proceduri, popu
laritatea ei datand inca din anii 1990. Nervul pterigoid este responsabil de ine
rvatia autonoma a mucoasei nazale, stimularea electrica determinand vasodilatati
e nazala si cresterea secretiilor.
Indicatiile de realizare ale acestei interventii chirurgicale sunt rezolvarea ri
nitei vasomotorii, in completarea tratamentului medicamentos. Deoarece tratament
ul medical al rinitei s-a imbunatatit foarte mult in ultima decada, si continua
sa evolueze, si cazurile ce au indicatie de tratament chirurgical sunt din ce in
ce mai putine. Eficienta ei ramane insa impresionanta, aproximativ 90% dintre p
acientii operati astfel, fiind vindecati.
De retinut!
Rinita non-alergica este o afectiune particulara, separata de rinita alergica ce
se caracterizeaza prin aparitia la pacientii cu teren imun atopic, fiind consid
erata o reactie de hipersensibilizare mediata prin Ig E. Specialistii au identif
icat mai multe varietati clinice de rinita non-alergica, printre care cea eozino
filica, vasomotorie, ocupationala, hormonala, infectioasa, medicamentoasa sau gu
statorie.
Tratamentul destinat ameliorarii simptomelor este foarte variat si trebuie admin
istrat in functie de tipul si de etiologia rinitei. Cel mai adesea tratamentul e
ste plurimedicamentos, datorita complexitatii tabloului clinic. Anumiti pacienti
pot avea indicatie de tratament chirurgical, in special daca simptomele afectea
za semnificativ caliattea vietii, episoadele sunt frecvent iar afectiunea este r
efractara la tratamentul medicamentos.
Rinita alergica (adesea supranumita "febra fanului") este o reactie exagerata a
sistemului imunitar la particulele inspirate din aer. In mod normal sistemul imu
nitar protejeaza corpul impotriva virusurilor si a bacteriilor prin producerea d
e anticorpi care sa lupte impotriva acestora. In cazul rinitei alergice, sistemu
l imunitar incepe sa lupte impotriva substantelor care in mod normal nu sunt noc
ive, cum ar fi acarienii si polenul (alergeni), ca si cand acestea ar incepe sa
atace organismul. Aceasta reactie exagerata cauzeaza inflamatie si simptome care
afecteaza in principal nasul, dar si ochii, urechile, gatul si gura.
Este posibil ca organismul sa nu aiba o reactie alergica din primul moment in ca
re este inhalata o substanta alergena precum polenul de iarba. Cu toate acestea,
data urmatoare in care are loc o inhalatie de polen poate aparea o senzatie de
nas infundat sau de respiratie anevoioasa. Acestea apar ca raspuns al sistemului
imunitar. Este posibil ca rinita sa se fi instalat de multi ani (rinita cronica
). In acest timp, este posibila diminuarea sensibilitatii la acesti alergeni iar

reactia corpului la acestia sa nu mai fie la fel de severa. De asemenea, este p

osibila dezvoltarea unor complicatii precum sinuzita si infectiile otice.
Rinita alergica este foarte asemanatoare cu un tip de astm cauzat de alergii (as
tm alergic).
Cuprins articol
Generalitati
Cauze
Simptome
Mecanism fiziopatogenetic
Complicatii
Consultul de specialitate
Expectativa vigilenta
Investigatii
Tratament - Generalitati
Tratament ambulatoriu
Rinita alergica si sarcina
Tratament initial
Tratament medicamentos
Tratament de intretinere
Tratament in cazul agravarii bolii
Prevenire
Tratament chirurgical
Alte tratamente
CauzeSus
Rinita alergica poate fi cauzata de cateva tipuri de alergeni, precum polenul, m
ucegaiul, acarienii, praful, puful animalelor si gandacii. Reactiile alergice au
loc numai in cazul oamenilor care prezinta un "teren atopic"
sensibilitate cres
cuta sau susceptibilitate la alergeni. Atunci cand sunt expusi la alergenii la c
are sunt sensibili, oamenii care prezinta un teren atopic dezvolta o reactie ale
rgica sub forma unei maladii alergice, cum ar fi rinita alergica. O persoana car
e prezinta teren atopic adesea dezvolta mai mult decat o singura forma de alergi
e.
Inca nu se cunosc cauzele aparitiei terenului atopic si ale reactiilor alergice.
Majoritatea persoanelor care sufera de alergii au printre membrii familiei pers
oane care au alergii.
Aerul poluat poate fi iritant pentru nas si pentru plamani. In conditii de mucoa
sa nazala iritata sau plamani iritati, riscul unei reactii alergice creste cand
persoana in cauza e expusa la alergeni.
SimptomeSus
Simptomele imediate ale rinitei alergice cel mai des intalnite sunt: stranutul r
epetat, indeosebi dimineata la trezire; stranutul poate aparea chiar si in decur
s de 1- 2 minute de la expunerea la alergeni:
- rinoreea (cand curge nasul). Rinoreea (scurgerile nazale) provocata de alergii
se prezinta de obicei sub forma unui un lichid clar si filant (limpede si care
nu e vascos) dar poate deveni vascos si inchis la culoare sau galben daca se dez
volta o infectie nazala sau a sinusurilor. Rinoreea poate aparea la un interval
de 3 minute de la expunerea la alergen;
- secretiile nazale care se scurg pe peretii posteriori ai gatului determina sen
zatia de prurit. Poate declansa o tuse cronica in timp ce pacientul incearca sasi elibereze gatul de secretii;
- lacrimare abundenta si prurit ocular (mancarime a ochilor);
- prurit (mancarime), otica (a urechilor), nazala si a gatului.
In cazul rinitei alergice sezoniere (SAR), mancarimile, stranutul, rinoreea, lac
rimarea si mancarimea ochilor sunt obisnuite. Aceste simptome apar de obicei in
anumite perioade ale anului.

In cazul rinitei alergice perene (PAR), congestiile nazale si picaturile postnaz

ale sunt simptomele cel mai des intalnite, chiar daca mai apar stranutul si rino
reea. Aceste simptome apar in general pe durata intregului an. Se pot manifesta
toate simptomele sau numai cateva. Simptomele pot aparea in mai putin de 5 minut
e de la expunerea la alergen, sau poate dura mai mult timp ca sa se dezvolte (in
mod tipic de la 3 la 6 ore).
Simptomele care se dezvolta intr-un interval mai mare de timp includ:
- un nas infundat posibil acompaniat de respiratia anevoioasa provocate de infla
matie si congestie a nasului si sinusurilor. Acesta este simptomul cel mai des i
ntalnita la copii si este posibil sa fie singura acuza.
- fotosensibilitate (ochii care sunt sensibili la lumina)
- iritabilitate
- fatigabilitate (lipsa energiei)
- somn alterat
- respiratie pe gura din cauza nasului infundat
- miros alterat
- tuse cronica
- afectiuni ale sinusurilor si ale tubei lui Eustachio, senzatie de presiune in
ureche sau deficite auditive (ale auzului)
- disconfort sau durere a fetei
- cearcane ("ochi vanat" datorat alergiilor)
- actiunea de frecare frecventa a nasului, care poate provoca escoriatii (rani s
uperficiale) pe suprafata nasului (escoriatii alergice)
- frecarea frecventa a nasului cu palma orientata in sus poate reduce mancarimea
si sa se deschida caile nazale ("salutul"alergic). Aceasta este des intalnita l
a copii.
Simptomele rinitei alergice dureaza de obicei toata viata, chiar daca tipurile d
e simptome si gradele gravitate pot varia. Simptomele pot deveni mai grave in an
umite momente, dar sensibilitatea la alergen se poate pierde pe masura ce se ina
inteaza in varsta.
Simptomele pot fi agravate de alte substante iritante din aer, precum substantel
e poluante din aer, fumul provocat de motoarele autovehiculelor, fumul de tigari
si fumul rezultat din arderea lemnului, insecticide, mirosurile puternice sau p
arfum.
In cazul unei alergii la polen, momentul si locul simptomelor resimtite pot vari
a dupa climat si tipurile de plante care cresc in zona respectiva.
Simptomele rinitei alergice pot fi mai grave in timpul sarcinii. Trebuie ales cu
mare grija un tratament special pentru acestea deoarece anumite tratamente pot
dauna femeilor si dezvoltarii fetusului.
Alte situatii care au acelasi simptome ca rinita alergica includ infectii ale tr
actului respirator superior (ICRS), defecte nazale si inflamatii (rinita) care n
u sunt provocate de alergie (rinita nonalergica).
Mecanism fiziopatogeneticSus
La prima expunere la alergenul din aer, sistemul imunitar recunoaste alergenul c
a fiind substanta straina. Corpul reactioneaza producand anticorpi impotriva ale
rgenului. La urmatoarea expunere la alergen anticorpii ataca, eliminand histamin
a si alte substante chimice care cauzeaza simptomele alergiei.
Simptomele rinitei alergice afecteaza persoane diferite in moduri diferite. Anum
ite persoane sunt sever afectate de simptome, in timp ce altele au doar un disco
nfort moderat. In general simptomele persista toata viata, chiar daca tipurile s
i gravitatea variaza. Simptomele pot deveni si mai grave in anumite perioade si
se poate pierde din sensibilitate la alergen pe masura ce se inainteaza in varst
a.
Majoritatea persoanelor dezvolta simptome intr-un interval de cateva minute din
momentul expunerii. Anumite persoane pot dezvolta simptomele de la 4 la 8 ore du
pa expunere. De obicei, simptomele dureaza mai mult de 10 zile. In ceea ce prive
ste aparitia simptomelor, acestea pot varia in functie de persoana. Dezvoltarea
rinitei alergice sezoniera (SAR) incepe foarte rar inainte de varsta de 3 ani.

Rinita alergica perena (PAR) poate aparea la orice varsta. Simptomele PAR sunt a
desea diagnosticate gresit ca si infectie a tractului respirator superior cum ar
fi guturaiul.
Copiii care manifesta simptomele pana la varsta de 1 an sunt predispusi la apari
tia mai multor simptome si la dezvoltarea astmului.
Simptomele se dezvolta de obicei la varsta adolescentei.
In cazul unei alergii la polen, modul si locul aparitiei simptomelor difera in f
unctie de climat si de tipuri de plante care cresc in zona. Primavara sunt preze
nte trei tipuri de polen.
Polenul din iarba este prezent incepand cu primavara tarzie pana la jumatatea ve
rii.
Polenul ambroziei este prezent incepand din vara tarzie pana toamna timpurie (sa
u pana la prima inghetare).
In cazul alergiei la acarienii de praf, par de animal, sau mucegaiurilor simptom
ele pot fi mai grave iarna atunci cand se petrece mai mult timp in casa.
Alergia poate reveni sau inrautati daca:
- pacientul are rinita alergica sezonala si se afla in locuri unde numarul parti
culelor de polen este ridicat.
- se inceteaza tratamentul cu medicamente in momentul in care simptomele sunt ti
nute sub control.
Alergiile si astmul devin din ce in ce mai obisnuite in ultimii 100 de ani. Prin
tre motivele posibile pentru acest fapt este faptul ca locuintele sunt dotate cu
incalzirea centrala si cumodalitati eficientea folosirii energiei. Acestea ajut
a la mentinerea caldurii in casa, chiar si pe timpul iernii iar anumiti alergeni
, precum acarienii de praf si gandacii se dezvolta foarte bine la temperaturi in
alte.
ComplicatiiSus
Rinita alergica poate afecta sanatatea semnificativ daca nu este tratata cu succ
es. Anumite complicatii pot aparea in cazul rinitei alergice pe termen lung (cro
nica), inclusiv sinuzita, urechile infundate si infectii ale urechii, si polipii
nazali. Multe persoane care au rinita alergica au de asemenea si astm. Persoane
le cu sistemul imunitar slabit sunt predispuse la infectiile respiratorii.
Persoanele care au rinita alergica cronica declara ca alergia este o cauza de sc
adere a starii de bine si a calitatii vietii. Pot avea probleme cu somnul si sa
se simta obositi si iritati, chiar si depresivi. Pot avea probleme de concentrar
e la servici sau la scoala si sa fie mai putin productivi. Sunt persoane care ev
ita situatiile sociale deoarece se simt rusinati cu ochii rosii si injectati si
nasul care curge constant.
Consultul de specialitateSus
Se recomanda consultul medical in cazul in care este pus diagnosticul de rinita
alergica si cand:
- se simte o durere in zona sinusurilor si alte simptome ale infectiei sinusale
(febra sau secretie nazala cremoasa, galbena sau verde)
- simptomele devin mai severe si nu se stie cauza
- se administreaza medicamente pentru alergie prescrise sau neprescrise contra a
lergiei care nu amelioreaza simptomele
- medicamentele adminstrate impotriva alergiei provoaca efecte secundare deranja
nte precum o coordonare mai proasta si ameteala accentuata
- la instalarea febrei si durerii otice (la ureche)
- la instalarea tusei si racelii care dureaza mai mult de 1sau 2 saptamani
- in caz de prurit (mancarimi) grave al ochilor sau nasului
- atunci cand alergia intervine in viata personala
- cand nu s-a diagnosticat alergia, dar simptomele alergice sunt suparatoare pen
tru pacient.
Este importanta vizita la doctor pentru evaluarea rinitei alergice chiar si atun

ci cand medicamentele administrate fara prescriptie medicala amelioreaza simptom

ele. Doctorul poate determina tipul de alergeni care provoaca reactiile cu scopu
l de a reduce expunerea la ei.
In vederea luarii unei hotarari de a merge la medic este bine de luat in conside
rare gravitatea si durata simptomelor. O rinoree usor inconfortabila care dureaz
a 3 zile nu necesita consult, pe cand 3 luni de congestie nazalacare provoaca in
somnii necesita o evaluare.
Urmatorii medici pot evalua si trata rinita alergica usoara sau simptome ale ast
mului:
- medicul de familie
- medicul pediatru
- medicul de interne
- asistenta.
Un medic specialist pentru alergii (alergolog) este consultat atunci cand:
- este necesara identificarea unor cauze sau iritanti pentru simptomele alergice
(precum fumatul pasiv)
- tratamentul pentru rinita alergica este nesatisfacator deoarece medicamentele
nu isi fac efectul sau exista efecte secundare nedorite
- este necesara o educatie despre cum sa se evite alergenii
- injectiile cu imunomodulatori impotriva alergiei (imunoterapia) sunt o variant
a considerata de anumiti pacienti
- performanta la munca si la scoala este diminuata din cauza simptomelor alergic
e si efectelor secundare ale medicamentelor
- este afectata semnificativ calitatea vietii particulare
- se dezvolta complicatii frecvente, precum sinuzita sau infectii ale urechii (o
tita medie)
- exista si alte afectiuni coexistente, precum sinuzita recurenta sau astmul
- se recomanda corticosteroizi pe cale orala sau injectabili pentru a controla s
imptomele alergice
- simptomele sa manifesta de mai mult de 3 luni
- medicamentele devin foarte costisitoare.
Doctorul poate recomanda un medic ORL (specialist pentru ureche, nas si gat). Ac
esta poate face o analiza specializata a cailor nazale si a portiunii superioare
a faringelui. Consultul unui specialist ORL poate fi benefic daca doctorul susp
ecteaza polipoza nazala sau alte afectiuni care provoaca obstructie a cailor naz
ale
Expectativa vigilentaSus
Expectativa vigilenta este o perioada in care pacientul impreuna cu doctorul obs
erva simptomele si situatia folosind un tratament medical adecvat. Expectativa v
igilenta este potrivita atunci cand pacientul are simptome usoare care nu necesi
ta tratament sau care pot fi tratate cu medicamente administrate fara prescripti
e medicala.
InvestigatiiSus
Rinita alergica este diagnosticata prin istoric medical (anamneza) si examinare
clinica. In unele cazuri, pot fi facute testele cutanate precum si alte teste. D
iagnosticarea corecta a rinitei alergice este importanta deoarece exista multe m
aladii cu aceleasi simptome (precum infectii ale tractului respirator superior)
ca si identificarea corecta a alergenului care poate indruma catre un tratament
potrivit pentru simptome.
Doctorul va determina daca rinita alergica este perena sau sezoniera si daca sun
t semne de complicatii precum sinuzita si astmul.
Daca doctorul considera ca diagnosticul e cel de rinita alergica si nu sunt semn
e de complicatii, acesta poate decide tratarea simptomelorfara efectuarea testel
or de laborator si apoi dupa o perioada de proba reevaluarea simptomelor. Deoare
ce rinita alergica conduce foarte rar la complicatii, aceasta abordare este dese
ori o modalitate rezonabila de diagnosticare.

Totusi, doctorul poate considera ca teste mai amanuntite sunt necesare.

Aceste lucru se intampla de obicei cand:
- pacientul impreuna cu doctorul necesita mai multe informatii despre substantel
e alergice pentru a urmari anumiti pasi pentru evitarea si controlul expunerii l
a acestia
- simptomele nu raspund la tratament
- exista simptome grave
- pacientul este nesatisfacut cu alte tratamente incercate si se iau in consider
are injectiile cu imunomodulatori contra alergiei (imunoterapie).
In aceste situatii, doctorul poate prescrie teste pentru alergie. Acestea includ
:
1. Teste cutanate
Un lichid care contine alergen este pus pe primul strat de piele si pielea este
intepata. Daca pielea reactioneaza printr-o zona inflamata si pruriginoasa (cu m
ancarimi si cu relieful ridicat) inseamna de cele mai multe ori ca pacientul est
e alergic la alergen. Testele cutanate sunt rapide, simple si de regula sigure,
dar in ceea ce priveste rezultatele acestea pot fi fals-pozitive, aceasta insemn
and ca pacientul ar putea sa nu fie alergic cu toate ca testele indica alergia.
In cazul in care pacientul este foarte alergic testele nu se pot utiliza.
2. Testele radioalergosorbent (RAST)
Este recoltata o proba de sange din vena si este testata pentru imunoglobulinele
E (IgE), care sunt produse ca raspuns la anumiti alergeni. RAST poate fi facut
in locul sau impreuna cu testul cutanat. RAST este mai scump, rezultatele nu sun
t de obicei disponibile decat dupa o saptamana si poate avea ca raspuns un rezul
tat fals-pozitiv.
3. Testul de citologie nazala (frotiul nazal)
Acesta masoara numarul de eozinofile, un tip de leucocite (globule albe) care su
nt prezente intr-un numar mare in frotiul nazal la persoanele are au alergie. Ac
est test poate fi folosit sa confirme rinita alergica.
In majoritatea cazurilor nu este nevoie de teste suplimentare. Totusi, chiar dac
a nu sunt folosite in mod obisnuit, unele teste fac diagnosticul diferential cu
alte maladii care prezinta simptome similare. Aceste teste includ:
1. Teste imagistice
Testele imagistice ale sinusurilor, precum radiografiile, scanarile CT si IRM nu
pot depista rinita alergica in mod direct, dar pot evalua prezenta unor afectiu
ni coexistente. Radiografia sau scanarea CT ale sinusurilor pot fi folosite la i
dentificarea infectiilor sinusurilor, inflamatii cronice (ingrosarea conturului
mucoasei sinusurilor nazale ) - de obicei intalnita la persoanele cu astm, a def
ectelor structurale ale nasului sau mai rar, cancer.
2. Rinoscopia sau endoscopia nazala
Rinoscopia este o tehnica in care medicul foloseste un instrument numit rinoscop
pentru a vedea in interiorul cavitatii nazale. Rinoscopul poate fi rigid sau fl
exibil. Din cauza ca rinoscopia flexibila poate accesa mai mult din cavitatea na
zala si in general nu necesita o cantitate mare de anestezic ca si rinoscopia ri
gida, utilitatea ei a crescut in ultiumii ani. Rinoscopia este folosita pentru v
erificarea polipilor si a altor afectiuni care pot bloca cavitatea nazala.
Prin endoscopia nazala se poate investiga interiorul fosei nazale cu ajutorul un
ui tub flexibil si luminat. Endoscopia nazala poate fi realizata de asemenea si
pentru a depista defecte structurale, polipi nazali sau infectii.
3. Testele de clearance mucociliar
Testul de clearance mucociliar este folosit pentru a verifica daca miscarea cili

lor este normala la personele care au secretii nazale foarte abundente. Cilii su
nt proeminente mici la fel ca parul aflate pe invelisul fosei nazalecare executa
miscari postero-anterioare (inapoi si inainte) ca sa indeparteze particulele di
n nas. Anumite boli rare pot provoca anormalitati in miscarile cililor, conducan
d la cresterea cantitatii secretiilor nazale.
4. Teste de provocare la stimulare nazala
Testele de provocare la stimulare nazala implica plasarea de solutii ce contin a
lergeni diferiti in nas si observarea rezultatelor. Este rar folosit in diagnost
icarea rinitei alergice, dar este folosit in cercetari realizate pentru a stabil
i eficienta medicamentelor asupra simptomelor rinitei alergice.
5. Rinomanometria
Rinomanometria este o tehnica care masoara fluxul de aer din nas. Testul furnize
aza o estimare a congestiei nazale sau obstructionare datorita polipilor nazali
si aaltor cauze. Cu toate acestea, rinomanometria necesita mult timp pentru a fi
efectuata si in general este folosita doar in cercetare.
Testele care nu sunt potrivite pentru diagnosticarea rinitei alergice includ si
alte tipuri de teste de determinare cantitativa a imunoglobulinelor si alte anal
ize biochimice.
Tratament - GeneralitatiSus
Tratamentul pentru rinita alergica consta in evitarea alergenilor specifici care
provoaca simptomele, folosind medicamente si in cazuri grave, folosind injectii
le cu imunomodulatori contra alergiei (imunoterapie).
In general tratamentul pentru rinita alergica sezoniera (SAR) si cea de perena (
PAR) este la fel, chiar daca forme de tratament, precum antihistaminice zilnice
sunt necesare din ce in ce mai des pentru PAR.
Medicii incep cu tratamente care sunt in general eficiente pentru majoritatea pe
rsoanelor cu putine efecte secundare sau alte riscuri (terapia de prima intentie
). Daca acestea nu sunt eficiente sunt urmate terapiile de linia a doua, care au
de obicei mai multe efecte secundare sau sunt mai costisitoare. Medicii nu s-au
pus de acord inca daca corticosteroizii nazali ar trebui sa fie considerati ter
apie de prima intentie sau de linia a doua; exista medici care folosesc corticos
teroizi nazali pentru tratarea rinitei alergice numai atunci cand alte terapii n
u au reusit sa amelioreze simptomele, in timp ce altii folosesc corticosteroizii
ca tratament de prima intentie.
Complicatiile rinitei alergice cronice (care dureaza de mult timp) includ sinuzi
ta, infundarea urechilor, infectiile otice (ale urechii) sau polipii nazali. Apa
ritia unei complicatii severe reprezinta una din putinele indicatii pentru preze
ntarea la camera de garda. Infectiile respiratorii apar mai frecvent la persoane
le cu un sistem imunitar slabit.
Deoarece rinita alergica nu se poate vindeca si tratamentul poate fi frustrant d
e urmat, unele persoane pot incerca si metode alternative de tratament a caror e
ficienta nu a fost dovedita stiintific. Totusi, majoritatea acestor metode fie n
u au fost studiate, fie nu le-a fost demonstrata eficienta. Aceste tratamente po
t fi scumpe sau pot prezenta pericole pentru sanatate.
Tratamentul pentru copii care au alergie este aproape la fel ca si cel pentru ad
ultii care au alergie. Tratarea copiilor cu medicamente poate fi mai dificil deo
arece este posibila aparitia de efecte secundare. Anumite medicamente nu sunt to
lerate de copii.
Tratament ambulatoriuSus
Anumite persoane incep prin a utiliza medicamente fara prescriptie medicala pent
ru rinita alergica inainte de a consulta un doctor. Aceste medicamente pot fi ef
iciente. Oricum, persoanele cu alte afectiuni coexistente, varstnicii, copiii, f
emeile insarcinate sau cele care alapteaza si persoanele cu simptome severe ocaz
ionale ar trebui sa consulte un doctor inainte de a incepe un tratament.

Daca pacientul decide sa isi trateze singur simptomele rinitei alergice e bine s
a se evite administrarea de medicamente timp de mai multe zile inainte de a cons
ulta doctorul. Acesta poate anticipa problemele cu medicatia, sa verifice de dou
a ori diagnosticul si sa furnizeze o educatie despre modul cel mai bun de a cont
rola si a preveni simptomele. Mai mult, doctorul poate prescrie medicamente sau
recomanda un specialist pentru alergie (alergolog) daca medicamentele fara presc
riptie medicala nu sunt eficiente sau provoaca efecte secundare.
De asemenea, se poate trata senzatia de nas infundat prin eliberarea fosei nazal
e cu ajutorul unei solutii saline (apa sarata). Se pot preveni sau trata infecti
i usoare ale sinusurilor acasa cu ajutorul medicamentelor fara prescriptie medic
ala si alte metode.
Rinita alergica si sarcinaSus
Simptomele rinitei alergice pot fi grave in timpul sarcinii. Din cauza ca unele
tratamente pentru rinita alergica pot afecta femeia si dezvoltarea fetusului, tr
ebuie gasit un tratament adecvat. Multe medicamente precum sodiu cromolin si cat
eva antihistaminice orale sau spray sunt considerate a fi sigure in timpul sarci
nii. Oricum, este recomandat sa se evite decongestivele orale, nazale si inhalat
orii pe perioada primelor 3 luni de sarcina. Daca pacienta ramane insarcinata in
timp ce i se administreaza injectii cu imunomodulatori pentru alergie (imunoter
apie), ea poate sa le continue, dar nu este recomandat sa se inceapa cu injectii
din timpul sarcinii.
Tratament initialSus
Tratamentul initial al rinitei alergice include anumiti pasi cu sopul de a reduc
e sau elimina expunerea la alergenii care provoaca simptomele si folosirea de me
dicamente precum antihistaminicecare nu provoaca somnolenta (nesedative) sau ste
roizii nazali.
Tratament medicamentosSus
Medicamentele pot fi administrate zilnic sau pentru ameliorare, cand simptomele
cresc brusc sau devin mai grave.
Prin evitarea sau reducerea expunerii la alergeni, pacientul isi poate reduce si
mptomele alergiei, sa le controleze cu ajutorul medicamentelor si sa reduca risc
ul dezvoltarii unor complicatii pe termen lung ale rinitei alergice cronice, pre
cum sinuzita.
Pentru evitarea alergenilor e bine de stiut daca tipul alergiei este rinita aler
gica sezoniera (SAR) sau rinita alergica perena (PAR) sau o combinatie a celor 2
.
In cazul SAR (provocat de polen de exemplu) trebuie stiut tipul depolen cecauzea
za simptomele si astfel sa se evite expunerea la el.
In cazul in care pacientul are simptome pe parcursul intregului an datorate PAR,
el trebuie sa stie care sunt alergenii care cauzeaza simptomele si sa se evite
expunerea la acestia. Acest lucru necesita consultde specialitate pentru testare
a cutanata.
Pacientul poate controla alergenii acasa folosind aer conditionat, stergerea pra
fului regulat, spalarea asternuturilor patului in apa fierbinte si sa interzica
accesul animalelor de casa in anumite zone ale casei.
Alergenii din mediul exterior se pot evita prin ramanerea in casa pe perioada in
care nivelul polenului este inalt, asigurandu-se ca geamurile sunt inchise si e
vitarea activitatilor de genul tunsului gazonului si gradinaritului. Daca e neap
arat nevoie sa se efectueze aceste activitati e bine sa se poarte o masca odata
cu administrarea de antihistaminice.
Antihistaminicele care nu provoaca somnolenta (nesedative) sunt in general prime
le medicamente folosite la tratarea rinitei alergice (anumite antihistamine prov
oaca somnolenta). Sunt, in general foarte eficiente in ameliorarea rinoreei si s
tranuturilor, pruritului (mancarimile) si ochii inlacrimati. Pot fi folosite imp

reuna cu decongestivele pentru ameliorarea congestiei nazale.

Un spray corticosteroid nazal poate fi folosit in locul sau impreuna cu antihist
aminicele. Aceste spray-uri pot reduce simptomele rinitei alergice si sunt recun
oscutea fi cel mai eficient tratament pentru majoritatea persoanelor. Isi fac ef
ectul foarte repede, dar pot trece cateva saptamani pana se simte intregul efect
. In cazul unei alergii grave la polen, aceste spray-uri sunt administrate cu 1
sau 2 saptamani inainte de a incepe sezonul polenului si se continua pe toata pe
rioada sezonului.
Alte medicamente care pot fi folosite includ:
- modificatori de leucotriene care amelioreaza congestia, mancarimile, stranutur
ile si rinoreea;
- picaturile de ochi, care ajuta la ameliorarea ochilor rosii, cu mancarimi si c
are lacrimeaza abundent
- sodiu cromolin, care poate ajuta la ameliorarea stranuturilor, rinoreei, conge
stiilor nazale si iritatiilor ochiilor. Sodiu cromolin este de obicei prescris p
entru copii si femei insarcinate
- ipatromium bromide, care amelioreaza rinoreea.
Medicamentele folosite fara prescriptie medicala sunt in general primele incerca
te. Medicamentele prescrise sunt folosite daca cele folosite fara prescriptie me
dicala nu ajuta sau care cauzeaza efecte secundare deranjante, precum ameteala s
au coordonare alterata.
Medicamentele trebuie folosite strict doar pentru ameliorarea simptomelor sau sa
amelioreze si sa trateze o cauza preexistenta a rinitei alergice. Daca medicame
ntele se administreaza doar pentru ameliorarea simptomelor, se poate opri admini
strarea lor in momentul in care starea clinica se imbunatateste. Oricum, daca in
cazul in care se administreaza medicamentele pentru a preveni anumite simptome
si pentru a trata cauza de baza care provoaca rinita alergica, trebuie continuat
tratamentul cu medicamente chiar daca simptomele s-au imbunatatit.
Administrarea de medicamente in cantitati insuficiente sau complianta scazuta a
pacientului in administrarea acestora poate duce la simptome recurente sau agrav
ate. Este de ajutor sa se explice copiilor motivul pentru care trebuie sa ia med
icamente si ce beneficii sunt asteptate, precum si efectele secundare care pot a
parea.
Medicamentele pot fi folosite zilnic pentru o calmare rapida a simptomelor aparu
te brusc si grave sau pot fi folosite inainte de o expunere deja stiuta. Pacient
ul ar trebui sa discute cu medicul care dintre medicamente sunt potrivite si cum
sa le ia.
Omalizumb (Xolair) este un medicament nou aprobat de FDA pentru utilizarea pentr
u astm. Exista studii care demonstreaza ca este eficient in atenuarea simptomelo
r nazale ale rinitei alergice, precum stranutul si pruritul nazal, rinoreea si s
enzatia de nas infundat. Exista anumiti medici care prescriu omalizumab pentru r
inita alergica (folosita experimental). Oricum, este cunoscut faptul ca omalizum
ab este mai eficient decat steroizii nazali, dar mai scump.
Multe medicamente sunt folosite pentru tratarea rinitei alergice. Sunt folosite
simultan cu sau dupa ce se incearca evitarea alergenilor care provoaca rinita. M
edicamentele fara prescriptie medicala sunt incercate primele.
Printre acestea se numara antihistamine, decongestive si picaturi pentru ochi.
Medicatii diferite trateaza simptome diferite. Se poate utiliza o combinatie de
medicamente pentru a ameliora toate simptomele. Trebuie discutat cu medicul cura
nt care sunt cele mai importante simptome si medicamentele eficiente.
Medicatia poate fi folosita fie pentru a ameliora rapid simptomele brusc aparute
sau agravate sau in avans pentru o expunere cunoscuta.
Alegerea medicamentelor
Urmatoarele medicamente pot fi folosite pentru tratarea rinitei alergice:
- antihistaminice impotriva stranutului, rinoreei (cand curge nasul), mancarimi

si ochii incetosati, oricum nu sunt eficiente la alinarea congestiilor nazale;

- decongestivele ajuta la desfundarea cailor nazale dar nu ajuta indeajuns impot
riva stranutului si mancarimilor;
- corticosteroizii, de obicei eficienti pentru toate simptomele (precum nasul ca
re curge sau congestii nazale) sunt de obicei cei mai eficienti ca tratament pen
tru rinita alergica;
- sodiu cromolin poate reduce stranutul, rinoreea, congestiile nazale si iritati
a ochiilor. Sodium cromolin este des prescris pentru copii si femei insarcinate;
- ipratropium bromide ajuta impotriva rinoreei;
- picaturile de ochi ajuta impotriva rosetii, mancarimii si a lacrimarii ochilor
;
- modificatorii de leucotriene pot ameliora congestiile nazale, mancarimile, str
anutul si rinoreea;
- omalizumab (Xolair) este un nou medicament aprobat de FDA pentru a fi folosit
pentru astm alergic.
De retinut!
O parte din persoane incep sa foloseasca medicamente fara prescriptie medicala p
entru rinita alergica inainte de aconsulta un medic specialist. Aceste medicamen
te pot fi eficiente in tratarea rinitei alergice. Totusi, persoanele cu alte con
ditii medicale, varstnicii, copiii, femeile insarcinate sau cele care alapteaza
sau persoane cu simptome ocazionale mai severe ar trebui sa consulte un speciali
st inainte de inceperea tratamentului.
Daca se decide tratarea dupa propriile cunostinte a simptomelor rinitei alergice
este bine sa se evite administrarea medicamentelor mai multe zile inainte de a
consulta un doctor. Specialistul ar putea anticipa problemele cu medicatia, sa v
erifice de doua ori diagnosticul si sa recomande metode mai bune de control si d
e preventie a simptomelor.
Atunci cand se ia in considerare un nou medicament, trebuie sa existe siguranta
ca doctorul este avertizat asupra altor medicamente administrate cu sau fara pre
scriptie medicala. Unele medicamente pot fi foarte periculoase, chiar sa aiba ef
ecte mortale cand sunt luate impreuna cu alte medicamente.
Sunt multe tipuri de medicamente care sunt disponibile pentru tratarea rinitei a
lergice. Unele au eficienta variabila pentru diferite persoane. Impreuna cu medi
cul curant se poate crea o schema de tratament pe parcursul zilei. De exemplu, i
n timpul zilei este important de evitat ameteala care poate fi cauzata de antihi
staminice. Totusi, in momentele de seara petrecute acasa, cand somnolenta si coo
rdonarea scazuta nu sunt probeleme majore, poate fi acceptatafolosirea medicamen
telor antihistaminice fara prescriptie medicala si mai putin scumpe.
De retinut ca unele efecte sedative de la medicamentele luate seara pot fi de du
rata.
Tratarea copiilor cu medicamente poate fi mult mai dificila decat tratarea adult
ilor din cauza efectelor secundare. Unele medicamente de altfel pot fi respinse
pentru tratarea copiilor.
Din cauza ca unele medicamente pot afecta femeile insarcinate si dezvoltarea fet
usului, trebuie avuta mai multa grija in alegerea unui tratament corespunzator i
n timpul sarcinii. Multe medicamente, precum sodiu cromolin si unele spray-uri a
ntihistamince nazale sau unele antihistamice orale sunt considerate sigure in ti
mpul sarcinii. De altfel, este recomandat cadecongestivele orale, nazale si inha
latorii sa fie evitati in primele 3 luni ale sarcinii.
Tratament de intretinereSus
Dacapentru evitarea alergiilor, antihistaminele si corticosteroizii nu sunt efic
ienti indeajuns in atenuarea simptomelor rinitei alergice, poate fi utilizat un
tratament scurt de 3 pana la 10 zile cu corticosteroizi orali. Este folosit doar
pentru simptomele de scurta durata, aparute brusc si care devin din ce in ce ma
i grave, deoarece corticosteroizii orali au efecte secundare grave daca sunt adm

inistrati pe o perioada lunga de timp. Daca simptomele persista, medicul curantp

oate da o trimitere catre un medic specialist (alergolog). Pacientul ar trebui s
a continue sa ia medicamentele dupa instructiunile medicului.
Antihistaminicele ajuta la ameliorarea simptomelor precum stranutul, rinoreea, m
ancarimile si ochii inlacrimati; totusi, nu sunt foarte eficienti pentru congest
iile nazale.
Decongestivele ajuta la eliberarea nasului dar nu sunt eficienti impotriva stran
utului si pruritului (mancarimilor).
Corticosteroizii sunt de obicei eficienti impotriva simptomele rinitei alergice
(precum rinoreea sau congestiile nazale) si sunt cel mai potrivit tratament pent
ru rinita alergica.
Sodiu cromolin poate atenua simptomele precum stranutul, rinoreea, congestiile n
azale si iritatii ale ochiilor. Sodiu Cromolin este de obicei prescris pentru co
pii si femei insarcinate.
Ipratropium bromide ajuta la ameliorarea rinoreei.
Picaturile de ochi sunt potrivite pentru roseata, mancarimile, lacrimarea ochiil
or.
Modificatorii de leucotriene pot ameliora congestiile nazale, mancarimile si str
anutul si rinoreea.
Tratament in cazul agravarii boliiSus
Daca medicamentele nu controleaza simptomele rinitei alergice sau provoaca efect
e secundare inacceptabile, injectiile cu imunomodulatori impotriva alergiei pot
reduce sau elimina sensibilitatea la alergenii care provoaca reactii alergice. A
cest tratament este numit imunoterapie.
Interventiile chirurgicale sunt necesare rareori, mai precis atunci cand un defe
ct structural al nasului sau sinuzita face tratamentul simptomelor dificil si in
eficient sau cand alergenii duc la blocaje ale trompei lui Eustachio care provoa
ca infectii ale urechii.
PrevenireSus
Tendinta dezvoltarii rinitei alergice poate fi o problema mostenita. Medicul nu
poate preveni alergiile transmise genetic.
Exista dovezi cum ca expuneri semnificative la alergeni, fumatul pasiv si poluar
ea din aer pot irita nasul si gatul si contribuie la dezvoltarea alergiei.
Exista dovezi, de asemenea care sugereaza ca copiii care au primit alta hrana de
cat laptele matern in primele 2 luni de viata au un risc mai crescut de a face u
n teren atopic.
Parintii care prezinta afectiuni alergicepot lua masuri pentru reducerea sanselo
r de transmitere la copii a unui teren atopic, cum ar fi alaptarea in loc de adm
inistrarea de formule de lapte pentru cel putin 6 luni si evitarea expunerii cop
iilor la fumul de tigara.
Chiar daca nu se poate preveni rinita alergica, se pot urma anumiti pasi pentru
a evita alergenii care provoaca reactiile alergice.
De evitat substantele la care membrii familiei sunt alergici, astfel pot reduce
riscul dezvoltarii alergiei sau inrautatirea ei. Este valabil in special la copi
i mici care pot fi expusi la un risc major de dezvotare a alergiei mai tarziu in
timpul vietii.
In cazul alergiei sezoniere se cunoaste momentul in care poate aparea riscul exp
unerii, exista cateva medicamente care pot reduce simptomele daca sunt luate ina
inte de expunere.
Injectiile contra alergiei (imunoterapie) poate reduce sau elimina sensibilitate
a la alergenii care provoaca reactii alergice.
De evitat sau de controlat alergenii acasa sau in afara prin:
- controlul prafului si al acarienilor de praf
- controlul parului de animal sau alti alergeni de animale de casa
- controlul mucegaiului.

Managementul simptomelor
Daca evitarea alergenilor nu amelioreaza simptomatologia sau nu e posibila, se p
oate incerca administrarea medicamentelor fara prescriptie medicala cum ar fi cl
orfeniramina (Chlor-Trimeton, de exemplu), difeniramina (Benadryl, de exemplu) s
au medicamente mai noi de a doua generatie cum ar fi antihistaminicele nesedativ
e ca loratadina (Claritin), care sunt si ele disponibile fara prescriptie medica
la. De asemenea, se poate folosi o solutie salina (apa cu sare) pentru a elibera
caile nazale. Se pot preveni sau trata infectiile usoare ale sinusurilor folosi
nd medicamente fara prescriptie medicala sau alte metode, cum ar fi umezirea aer
ului din incaperi.
Este importanta monitorizarea starii clinice. Trebuie inregistrata evolutia simp
tomelor si felul in care afecteaza viata pacientului, cum ar fi daca impiedica s
omnul, scad capacitatea de concentrare sau dau o stare de somnolenta. Trebuie ur
marita si expunerea la alergeni si timpul de la expunere pana la dezvoltarea sim
ptomelor. Aceste informatii vor ajuta medicul curant sa previna si sa trateze af
ectiunea. Se poate crea un jurnal al simptomelor.
Daca evitarea alergenilor si administrarea medicamentelor fara prescriptie medic
ala nu amelioreaza simptomatologia sau au efecte secundare suparatoare, pacientu
l trebuie sa discute cu medicul alte alternative de tratament, cum ar fi injecti
ile cu imunomodulatori. Uneori o combinatie de mai multe medicamente poate fi de
folos.
Tratament chirurgicalSus
Nu exista nici o operatie care sa previna sau sa vindece rinita alergica. Operat
ia este necesara pentru anumite persoane ca sa trateze complicatii ale rinitei a
lergice sau sa corecteze anumite probleme care pot impiedica eficienta tratament
ului in aceste conditii.
Operatia poate fi folosita doar atunci cand alte terapii nu au reusit sa imbunat
ateasca simptomele. Inainte de a lua in calcul operatia, este nevoie de radiogra
fii sau alte metode imagistice de investigare a sinusurilor. Simptomele care sun
t provocate de rinita alergica care nu seimbunatatesc cu terapiile de rutina sun
t cateodata cauzate de infectii si alte maladii ale sinusurilor. Aceste situatii
trebuie sa fie eliminate inainte de a lua in considerare operatia.
Endoscopia nazala poate fi realizata pentru a:
- corecta o deviatie nazala de sept
- scoate polipii nazali necancerosi (benigni). Operatia pentru indepartarea poli
pilor nazali, daca exista, poate eficientiza tratamentul medicamentos. Rinita al
ergica poate duce de asemenea la infectii cronice de ureche, in special la copii
. Pentru acesti copii este necesara operatie pentru extragerea lichidului din ur
echea medie (timpanotomie sau miringotomie) sau sa se introduca tuburi care sa a
jute la scurgerea lichidului din ureche (timpanostomie).
Alte tratamenteSus
Rinita alergica poate fi tratata cu injectii contra alergiei (imunoterapie) in c
azul in care medicamentele nu pot controla simptomele sau cauzeaza efecte secund
are sau care nu sunt tolerate de pacient. Injectiile cu imunomodulatori pot redu
ce sau elimina sensibilitatea la alergen care este cauza rinitei alergice.
Injectiile contra alergiei pot fi potrivite atunci cand:
- simptomele alergice sunt destul de grave incat beneficiile injectiilor sunt ma
i mari decat pretul scump al acestora si timpul petrecut cu injectiile saptamana
l pentru o perioada indelungata
- exista alergii doar la unele substante care sunt dificil de evitat
- masurile de evitare si medicamentele nu sunt suficiente pentru a controla simp
tomele
- efectele secundare ale medicamentelor reprezinta o problema

a
-

se doreste un tratament pentru cauza de baza a alergiei nu doar pentru tratare

simptomelor
exista alte conditii care acompaniaza rinita alergica, precum astmul
injectiile cu imunomodulatori sunt mai eficiente daca exista alergie la polen,
parul de animal sau acarienii de praf. Cu toate acestea, imunoterapia poate dur
a de la 3 la 5 ani si exista riscul de reactii grave ale intregului organism (so
cul anafilactic).
De retinut!
Chiar daca sunt scumpe, injectiile cu imunomodulatori ar putea sa nu coste mai m
ult decat costul medicamentelor adunat cu vizitele la camera de urgenta si consu
lturile medicale si zile lipsite de la scoala sau serviciu din fiecare an. Oricu
m, se recomanda rabdare si angajament pentru rezultate eficiente. Este nevoie de
injectii regulate timp de 3-5 ani si ar putea sa treaca 1 an sau mai mult pentr
u ca simptomele sa se imbunatateasca. Daca programul tratamentului este dificil
de urmat, se pot lua in considerare si alte optiuni.
Injectiile cu imunomodulatori sunt folosite in principal pentru tratarea alergii
lor cauzate de catre alergen sau grupuri din aceeasi categorie precum polenul de
iarba. In cazul alergiei la mai multe tipuri de alergen sunt necesare injectii
pentru fiecare tip de alergie pentru eliminarea tuturor simptomelor. Oricum, est
e posibil sa se realizeze un tratament pentru mai multe tipuri de alergie intr-o
singura injectie.
Din cauza ca rinita alergica dureaza toata viata si poate fi frustrant de tratat
, anumite persoane ar putea sa caute alte modalitati sa controleze simptomele. C
ateva tratamente alternative sau complementare au fost incercate pentru combater
ea alergiilor, dar majoritatea fie nu au fost studiate, fie nu au fost aprobate.
Aceste metode de tratament neaprobate pentru alergii pot fi scumpe si necesita p
ierderea unui timp considerabil. Cateva metode pot fi chiar periculoase, precum
terapia cu urina autogena care elimina proteina din urina care este apoi injecta
ta in suprafata pielii - acest tratament poate dauna rinichilor.