Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

Sindromul rinită alergică şi astm coexistent

Îndrumător, Student,

Conf. Dr. Stoleriu Gabriela Bătrînu Petrina

Facultatea de Medicină și Farmacie

Anul II Gr. III
 . Sindromul rinită alergică şi astm coexistent

Pentru a înțelege ce este alergia, o putem defini ca o reacție exagerată a corpului

(sistemului imunitar) care recunoaște ca fiind străină și dăunătoare o substanță ce este
inofensivă pentru majoritatea oamenilor și care este numită alergen.[6]

Sindromul rinită alergică şi astm coexistent este un termen nou propus pentru definirea
unei boli unice a căilor aerifere. Atopia, predispoziţia personală şi/sau familială de a produce
cantităţi anormal crescute de anticorpi IgE ca răspuns la doze obişnuite de alergene şi de a
dezvolta simptome tipice de astm, rinoconjunctivită sau eczemă atopică, este factorul
predispozant cel mai important în apariţia astmului alergic. [2] Istoricul personal de boli atopice,
cum ar fi eczema/dermatita atopică şi rinita alergică, precum şi testele alergologice pozitive
pentru atopie la pacienţii cu wheezing la vârsta copilăriei cresc probabilitatea astmului [3]

Rinita este definită ca o inflamaţie a mucoasei nazale şi se caracterizează printr-un

complex de simptome, care constă în orice combinaţie dintre următoarele: strănut, congestie
nazală, prurit nazal şi rinoree. Ochii, urechile, sinusurile, gâtul pot fi , de asemenea, implicate.[5]
Rinita alergică este cea mai frecventă cauză de rinită. Este o condiţie extrem de comună, care
afectează între 18% şi 40% din populaţie. Deşi rinita alergică nu este o afecţiune ce pune în
pericol viaţa, pot apărea complicaţii (otita medie, sinuzite acute şi cronice) sau comorbidităţi
(astm, dermatita atopică), care să afecteze în mod semnificativ calitatea vieţii.[5]

Rinitele alergice pot fi :

 Sezoniere numită şi febra fânului – sunt, de obicei, cauzate de alergia la polenuri

sezoniere şi mucegaiuri de exterior ; [Polenuri: de copac (mesteacăn, stejar, arţar, cedru,
măslin şi ulm), de ierburi (secară, pelin, salvie, talpa-gâştei, măcriş, pătlagină,
ciulin)Mucegaiuri – Alternaria, Cladosporium, Asper gillus şi Penicillium ]
  Sporadice – scurte episoade intermitente de rinită alergică; sunt cauzate de expunerea
intermitentă la un alergen – animale de casă, polen, mucegaiuri sau alergeni de interior la
care o persoană nu este de obicei expusă.
 Perene – sunt de obicei declanşate de alergeni de interior (păr de câine, păr de pisică,
acarieni, gândaci de bucătărie) sau de alergeni de exterior care sunt prezenţi pe tot
parcursul anului.
 Ocupaţionale – declanşate de expunerea la alergeni la locul de muncă; pot fi sporadice,
sezoniere sau perene. Sunt expuşi oamenii care lucrează în apropierea animalelor (medici
veterinari, cercetători de laborator), agricultorii (expunerea la polen, animale, spori de
mucegai) şi alţi lucrători în aer liber. Alţi alergeni profesionali semnificativi care pot
provoca rinită alergică includ praf de lemn, latex (ca urmare a inhalării de pulbere din
mănuşi), anhidridele acide, adezivi .[5]

Astmul este o boală heterogenă caracterizată prin inflamație cronică a căilor aeriene, în
care participă numeroase tipuri de celule. Acest proces inflamator determină, la indivizii
susceptibili, episoade recurente de wheezing, dispnee, constricție toracică și tuse, în special
noaptea și/sau dimineața devreme.[4]

În astm se produce îngustarea căilor aeriene, exprimată clinic prin simptomele

caracteristice, cu prezența sindromului obstructiv, declanșat de o reacție alergică bronșică, în
care sunt implicate limfocitele T helper, mastocitele și mediatorii eliberați prin activarea acestor
celule.[6]

Din punct de vedere etiologic, astmul se diferențiază în două

forme: extrinsec și intrinsec. La copii, se întâlnește mai frecvent astmul extrinsec, declanșat de
alergeni specifici identificabili. În antecedentele personale sau familiale se constată existența
unui teren atopic (predispoziție): conjunctivită, rinită sezonieră, eczemă, urticaria, pacienții
prezentând eozinofilie și IgE totale crescute.[6]

Crizele de astm pot fi provocate de mai mulţi factori, care poartă denumirea de factori
declanşatori. Printre aceştia se numără aerul rece, efortul fizic şi stresul. „Alergenii” intră şi ei în
categoria factorilor declanşatori. Aceştia sunt prezenţi în mediul înconjurător şi conţin substanţe
chimice care declanşează reacţii alergice. Alergeni pot fi: polenul, blana animalelor, praful din
casă, poluarea, anumite alimente, parfumuri şi fumul de ţigară. Alergenii provoacă modificări
care duc la îngustarea căilor respiratorii şi îngreunarea respiraţiei.[4]

Ca factori de risc sunt menționați și cei genetici, hiperreactivitatea bronșică fiind

mostenită ereditar, prin transmiterea unei modificări genetice, localizate pe cromozomul 5q cu
rol în definirea fenotipului alergic, acest determinism genetic fiind influențat de tipul de
alimentație și fumatul în timpul sarcinii. În cadrul agenților declanșatori (triggeri) pot fi
identificați și:

 poluare atmosferică, aerul rece, ceață, fum;

 infecții virale și bacteriene;
 efort fizic, râs, plâns, stres;
 alergeni alimentari, agenți chimici, medicamente etc.

Simptomele (manifestările) astmului:

În general, starea persoanelor astmatice cunoaşte modificări în timp, incluzând perioade

cu şi fără simptome. Simptomele variază de la persoană la persoană şi include:

 respiraţie şuierătoare;
 tuse în timpul nopţii;
 răceli care durează mai mult de 10 zile;
 tuse/ respiraţie şuierătoare/ senzaţie de presiune toracică după: mişcare,
efort fizic; expunere la alergeni; contact cu aer rece.

Pînă nu demult rinita alergică şi astmul bronşic erau evaluate şi tratate ca dou ă patologii
separate una de alta, dar opiniile curente au modificat acest concept. Ipoteza „ o singură cale-o
singură boală” presupune că patologiile căilor respiratorii superioare şi inferioare sunt
manifestări ale unui singur proces inflamator care afectează întreg tractul respirator[1].

Asocierea rinitei alergice cu astmul bronşic indică la existenţa unor mecanisme

patogenetice comune în apariţia şi dezvoltarea lor. În evoluţia sa, rinita alergică parcurge două
etape fizio-patologice. Prima, numită faza precoce a răspunsului alergic si a doua etapă , numită
faza tardivă a răspunsului alergic, aceasta din urmă se dezvoltă la nivelul ambelor etaje ale
sistemului respirator, la 2-6 ore de la rezolvarea primei faze.[1]

Cavitatea nazală, de obicei este prima expusă la alergeni sau substanţe nocive, insă
modificările epiteliului nazal sunt minime, pe cînd la nivelul bronhiolelor distrucţiile epiteliale
sunt pronunţate. În baza unor studii clinice s-a demonstrat că la pacienţii care prezintă doar
simptome de rinita alergică, s-au gasit un număr crescut de eozinofile în spută, lavaj bronho-
alveolar şi biopsie bronhială. Similar la pacienţii cu astm, biopsia nazală identifică inflamaţia
eozinofilică, chiar dacă lipsesc simptomele de rinită. Aceste două studii stau la baza ipotezei „o
singură cale-o singură boală”. Conform acestei ipoteze, rino-sinusita alergică şi astmul bronşic
sunt manifestările clinice ale unei singuri entităţi nozologice, care afectează întreg sistem
respirator.[1] În forma uşoară e afectat doar etajul superior, prezentînd semne ale rinosinusitei cu
un grad uşor de severitate. În forma gravă rinosinusita atinge un grad sever de dezvoltare la care
se asociază astmul bronşic. În forma medie rino-sinusita de gravitate medie se asociază cu o
hiperreactivitate din partea căilor respiratorii inferiore, dar fără a prezenta semne ale astmului.[1]

La apoximativ 80% din pacienţii cu astm bronşic asociat cu rinita alergică semnele din
partea sistemului respirator superior au apărut înaintea sau concomitent cu cele din partea celui
inferior. [1]

O serie de medicamente pot atenua simptomele rinitei alergice. Se administrează pe cale

orală, spray-uri nazale, siropuri, etc.

 Antihistaminicele: acţionează asupra procesului inflamator, asupra secreţiilor nazale,

pruritului, strănutului.
 Decongestionantele nazale: în aşociere cu medicaţia antihistaminică, scad de asemenea
şecreţiile nazale si diminuează procesul inflamator de la nivelul mucoasei nazale. Sunt
prezente în farmacii sub formă de comprimate, spray-uri nazale, siropuri. Administrarea
acestora este indicată ca o metodă temporară.
 Corticosteroizii nazali: sunt antiinflamatorii ce blochează reacţia alergică. Se indică
persoanelor care au eşuat în terapia cu antihistaminice, îndeosebi în rinitele alergice
perene.
  Terapia de desensibilizare: se aplică atunci cand cea cu medicamente nu are eficienţă si
constă în injectarea unor doze progresive de subsţante alergene. Se practică pentru alergii
la polen sau acarieni.

Deocamdată nu putem vorbi despre o vindecare totală a astmului. Uneori, copiii cu astm
pot să nu mai prezinte simptome de boală, pe măsură ce cresc. Cu toate acestea, astmul poate să
reapară mai târziu în viată.

De obicei, tratamentul astmului implică recunoaşterea factorilor declansatori, luarea de

măsuri pentru evitarea acestora si monitorizarea respiratiei.

Glucocorticosteroizii, cunoscuti si sub denumirea de corticosteroizi, sunt medicamente

anti-inflamatoare. Sunt folositi pentru diminuarea si prevenirea inflamaţiei din caile aeriene, care
produce astmul. In astm, glucocorticosteroizii sunt, de obicei, administraţi pe cale inhalatorie,
astfel numindu-se corticosteroizi sau steroizi inhalatorii. Deoarece sunt inhalati, acestia ajung
direct în plămani, acolo unde există inflamaţia căilor aeriene. De asemenea, cantitatea mică de
medicament care ajunge în sânge este rapid îndepartată din corp, astfel încât sunt eliminate
efecte adverse care pot sa apară cu alte forme de tratament cu steroizi.

Din păcate astmul rămâne o boală subdiagnosticată în întreaga lume şi probabil mulţi
pacienţi ar fi fost diagnosticaţi cu astm dacă s-ar fi recunoscut legăturile între căile aeriene
superioare şi cele inferioare. La toţi pacienţii cu rinită persistentă sunt necesare investigaţii
pentru astm: istoricul de atacuri paroxistice de dispnee sau, dacă este necesar, chiar testarea
funcţiei pulmonare şi a reversibilităţii obstrucţiei.
 Bibliografie

1. RINITA ALERGICĂ ŞI ASTMUL BRONŞIC. O SINGURĂ CALE – O SINGURĂ

BOALĂ (Revista literaturii) Mihail Maniuc, Alexandru Sandul, Lucian Danilov, Ludmila
Pojoga, Viorica Parfeni Catedra Otorinolaringologie a USMF „Nicolae Testemiţanu”
2. British Thoracic Society and Scottish Intercollegiate Guideline Network. British
Guideline on the Management of Asthma.
http://www.sign.ac.uk/guidelines/fulltext/101/index.html . 2008. Ref Type: Electronic
Citation
3. Pekkanen J,.Pearce N. Defining asthma in epidemiological studies. Eur Respir J
1999;14:951-7.
4. https://marius-nasta.ro/ghidul-pacientului/sindroamele-obstructive/astmul/
5. Principii de diagnostic în rinitele alergice Principles of diagnosis in allergic rhinitis Prep.
Dr. ROXANA MIHAELA MATEI, Conf. Dr. ION ANGHEL, Dr. ALINA ANGHEL
Catedra ORL, Spitalul Clinic „Colţea“, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol
Davila“, Bucureşt https://rjmp.com.ro/articles/2011.4/PM_Nr-4_2011_Art-1.pdf

6. Tratat de Pediatrie, Dr. Eugen Pascal Ciofu, dr. Carmen Ciofu, Editura Medicala