Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a Republicii Moldova

Colegiul de Medicină Orhei

Studiu Independent la Bacteriologie

ALERGIA .ALERGENII
Anul 1 Grupa 8
Elev: Caraman Dumitru
Profesor : Crijanovschi Aurelia
Orhei 2021

Specialitatea îngrijirea bolnavilor Calificarea asistent medical

 CUPRINS
• Ce reprezintă alergie si alergeni
• Factori agravanți ai alergenii​
• Istoricul descoperirilor în domeniul alergiei
• Cum interacționează corpul uman la alergeni
• Manifestările alergiei
• Bolie manifestate de alergie
• Tipurile de alergie
• Diagnosticarea alergiilor
 CE REPREZINTĂ
ALERGIE SI
ALERGENI
Alergie este o reactie anormala,
exagerata a organismului
declansata de expunerea la
substante comune, prezente in mod
obisnuit in mediul inconjurator,
bine tolerate de persoanele fara Alergenii sunt substanțele,
predispozitie la dezvoltarea bolilor care cauzează starea de receptivitate mărită a organismului (hip
errceptivitate).​
alergice si percepute ca alergene de Alergenii potfi: microorganismele (exp. bacterii ,virusuri, ciupe
persoanele susceptibile. rci); produsele scindării celulelor microbiene; proteine de origi
Specialitatea medicala care se ne animală și vegetală ș.a
ocupa cu studiul bolilor in care
sunt implicate procese alergice se
numeste Alergologie si Imunologie
Clinica.
 FACTORI AGRAVANȚI AI ALERGENII​

1. Schimbări climatice ​
2. Aerul poluat ​
3. Stresul​
4. Vârsta ​
5. Agenții antibacteriene​
6. Bisfenolul A​
7. Produse pentru curățenie​
8. Linoleum
ISTORICUL DESCOPERIRILOR
ÎN DOMENIUL ALERGIEI
• Antichitatea
Diverse aspecte ale bolilor alergice au fost
remarcate și menționate încă din antichitate.
În secolul al IV-lea
î.e.n., Hippocrate menționează faptul că Leonardo Botallo

anumite alimente, deși sănătoase și

hrănitoare în principiu pentru majoritatea
oamenilor, pot provoca îmbolnăviri la un
număr mic de persoane.

Febra de fân sau rinita alergică

ISTORICUL DESCOPERIRILOR ÎN DOMENIUL
ALERGIEI
• Evul Mediu
• La jumătatea secolului al XVI-lea, reacțiile la agenți externi încep să atragă atenția, fiind
semnalate câteva cazuri de febră de trandafir (de fapt febra de fân). În 1565, chirurgul italian
Leonardo Botallo descrie pentru prima oară simptomele febrei de fân, pornind de la observațiile
efectuate asupra unui pacient căruia trandafirii îi provocau strănut, mâncărimi nazale și dureri de
cap. Tot în secolul al XVI-lea, alt medic italian, Pietro Andrea Mattioli, descrie cazul unui
pacient care se îmbolnăvea ori de câte ori venea în contact cu pisici.
 ISTORICUL
DESCOPERIRILOR ÎN
DOMENIUL ALERGIEI
• Epoca modernă

În secolul al XIX-lea, medicul britanic John Bostock descrie manifestările clinice

ale febrei de fân (rinita alergică), care va fi numită o vreme catarul lui Bostock,
fiind considerată apanajul claselor mijlocii și superioare.

Termenul actual de alergie a fost introdus în medicină de pediatrul

vienez Clemens von Pirquet, în 1906. El a observat că pacienții tratați cu ser anti-
difteric obținut de la cai prezentau simptome ale unei boli care nu avea nici o
legătură cu difteria. Corpul pacientului reacționa diferit prezenta o reacție
alergică.
Clemens von Pirquet
ISTORICUL DESCOPERIRILOR ÎN DOMENIUL
ALERGIEI
• Inițial, termenul de alergie era echivalent cu termenul de hipersensibilitate. Ulterior, pe măsura
progresului cunoștințelor științifice din domeniul imunologiei, termenul de alergie a suferit
modificări în sens restrictiv. S-au diferențiat hipersensibilitatea
imunologică și hipersensibilitatea non-imunologică. În cadrul hipersensibilității imunologice s-
au diferențiat hipersensibilitatea imunologică de tip alergic (față de antigenele exogene,
numite alergeni) și hipersensibilitatea imunologică de tip auto-imun (față de antigenele
endogene, numite auto-antigene, care sunt structuri proprii ale organismului, percepute în mod
patologic ca antigene de către sistemul imunitar).
 CUM INTERACȚIONEAZĂ
CORPUL UMAN LA ALERGENI
• Reactia alergica se dezvolta in doua etape : la primul contact cu substanta
alergenica organismul este sensibilizat iar la urmatorul contact, sistemul
imunitar reactioneaza si apar manifestarile clinice ale reactiei alergice.

• La primul contact al organismului cu un alergen celule specializate ale

sistemului imun identifica si prelucreaza molecula straina, rezultatul final
fiind producerea unei mari cantitati de anticorpi de tip imunoglobulina E
care se fixeaza pe celulele implicate in raspunsul de tip alergic
(mastocite, bazofile) raspandite in tot corpul. La contacte repetate cu
substanta in cauza, anticorpii de tip E (Ig E) o recunosc si determina
eliberarea de mediatori chimici (printre care histamina si Imunoglobulina E
prostaglandinele) care determina semnele si simptomele reactiei alergice.
Astfel, persoana sensibilizata va prezenta simptome alergice de rinita,
astm, dermatita sau soc anafilactic, etc, ori de cate ori este expusa la
alergenul in cauza, alergen ce poate sa patrunda in organism pe oricare
cale: respiratorie, digestiva sau cutanata.

Histamina
 MANIFESTĂRILE ALERGIEI
Alergiile se pot manifesta la nivelul diferitelor organe și sisteme, în funcție de cauzele care au dus la producerea lor și de zona
care a intrat în contact cu alergenul. Este important de știut că simptomele sunt resimțite doar cât timp alergenul se află în
organism și că tipul acestora este în funcție de tipul de alergie, nu de alergen.

În cazul în care alergenul intră în sânge
Simptomele se resimt pe întreg corpul .
Ritmul cardiac este mai ridicat și
tensiunea arterială
mai scăzută
Simptomele locale apar, de
obicei, în zona unde alergenul a
intrat în contact cu organismul.
La nivelul membranelor mucoase
ale tractului respirator, cele mai
frecvente simptome ale alergiilor
sunt:
strănut , nas înfundat , mâncărimi
ale nasului , dificultăți în respirație

Manifestările alergiilor la
La nivelul tractului
baza pielii pot include:
gastro-intestinal,
erupții cutanate , apariția de
alergiile pot avea ca
prurit, iritații
simptome
vărsăturile sau
diareea.
ALERGIILE SE MANIFESTĂ PRIN URMĂTOARELE BOLI
• Rinita alergică
Este un tip comun de alergie și se manifestă, cel mai adesea, la nivelul membranelor
mucoase ale tractului respirator, ale nasului și ale ochilor. Rinita alergică presupune
inflamarea mucoasei nazale și, din cauză că printre simptomele sale se numără nasul
înfundat, strănutul și scurgerile nazale, este adesea confundată cu răceala.
• Dermatita atopică
Dermatita atopică este cronică și tinde să fie recurentă. Aceasta nu se poate vindeca, dar
simptomele ei, care recidivează, pot fi ameliorate și prevenite prin tratament. Se
manifestă la nivel cutanat, sub formă de mâncărimi, pete, piele uscată și sensibilă.
• Astmul alergic
Astmul alergic presupune umflarea mucoasei bronșice, producerea unei cantități mai
mari de mucus și blocarea căilor respiratorii. Simptomele specifice sunt tusea, respirația
cu dificultate, senzația de sufocare.
 TIPURILE DE ALERGIE
Există patru tipuri de alergii, în funcție de substanța care cauzează
reacția și de simptomele pe care le provoacă:
• alergia alimentară - provocată de substanțele din anumite
alimente: ouă, lapte, fructe de mare, nuci etc.;
• alergia la medicamente - când organismul reacționează la anumite
produse farmaceutice, cum ar fi penicilina;
• alergia la veninul insectelor - apare ca urmare a mușcăturii de
insectă - cum ar fi albina sau viespea - dacă persoana este alergică la
veninul acesteia;
• alergia de contact - ca reacție în urma contactului dintre piele și un
alergen, cum ar fi părul de animale sau latexul.
 DIAGNOSTICAREA ALERGIILOR

• Testele cutanate • Testele serologice (de sânge)

Testele cutanate pot fi făcute prin înțepare sau
intradermic. Testul prin înțepare are loc prin
înțeparea pielii de pe partea anterioară a brațului
cu mai mulți alergeni, într-o cantitate foarte mică.
Zona înțepată se va înroși dacă ești alergic.
Testul intradermic poate fi folosit dacă cel prin
înțepare nu este concludent. În cadrul acestuia,
alergenul este injectat sub primele straturi ale
pielii.
Testele de sânge sunt folosite mai ales în cazul
pacienților aflați într-o situație deosebită:
își administrează un medicament care poate influența
rezultatele testelor;
au o problemă dermatologică gravă sau un nivel de
sensibilitate a pielii foarte ridicat;
dacă, în trecut, au manifestat o reacție la un alergen, în
urma căreia și-au dat seama că au o sensibilitate aparte
la acea substanță și că trebuie să evite contactul cu
aceasta.

• Diagnosticarea se poate face și printr-un test epicutanat, prin

care, pe pielea pacientului este lipit un plasture în care se află
alergenul. De obicei, acest test este folosit pentru a detecta
substanțele care provoacă apariția dermatitei de contact.
 TRATAREA ALERGIILOR
Cum tratezi alergiile

• Alergiile nu se vindecă, dar pot fi prevenite, iar simptomele acestora se ameliorează prin
administrarea de medicamente, dar doar la recomandarea medicului specialist.
Substanțele active cel mai des folosite cu acest scop sunt, antihistaminicele, teofilina și
antagoniști ai receptorilor de leucotrienă (pentru astm), imunomodulatori (pentru
dermatita atopică), cortizolul.

• O metodă de prevenire a alergiilor este evitarea contactului cu substanța la care ești

alergic. De aceea, este important să îți faci teste prin care să afli dacă organismul tău este
alergic la vreo substanță anume, pentru a ști ce măsuri să iei pe viitor. Antihistaminice
• În cazul alergiilor severe, este folosită terapia imună specifică (SIT), numită
și hiposensibilizare, prin care organismul este influențat să răspundă în mod controlat
atunci când intră în contact cu sursa alergiei. Are loc prin administrarea treptată a unei
cantități crescătoare de alergeni, sistemul imunitar învățând, astfel, să tolereze alergenul.

Imunomodulatori
 SURSELE DE INFORMARE
1. Cartea de microbiologie (F.K.Cerkes)

2.https://bioclinica.ro/pentru-pacienti/alergologie/alergiile-cauze-manifestari-ce-simptome-au-testare-si-cum-le-t
ratezi

3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Alergie

4. https://www.cdt-babes.ro/quizv/alergie_teste_cunostinte_medicale.php