1.Ce sunt alergiile?

Un răspuns alergic este o reacție necorespunzătoare (răspunsul exagerat) al sistemului imunitar

al organismului la o substanță care în mod normal este inofensivă pentru organism.

Ce cauzeaza alergiile?
Factorii care cauzeaza aleria sunt numiti alergeni printre acestea se numara : praf, acarieni de
praf, polen, anumite alimente, aditivi alimentari, substanțe chimice sau păr de la animale.
Reactia alergica apare daca persoana inspira, atinge, inghite sau intra intr-un fel sau altul in
contact cu alergenul.
Expunerea inițială la alergen duce la producerea de anticorpi specifici. Acești anticorpi se
atașează de celulele corpului (cum ar fi mastocitele și bazofilele care fac parte din sistemul
nostru imunitar). La expunerea ulterioară, alergenii se leagă de celulele sensibilizate prin punerea
în mișcare a anticorpilor. Odată deblocate , mastocitele eliberează histamină și alte substanțe
inflamatorii.
Reactiile alergice pot fi usoare, severe sau chiar pot pune viata in pericol.

Principalele tipuri de alergii:

- alergie la polen - mai este cunoscuta si sub numele de „febra fanului”;

- alergie la acarienii de praf;

- alergie la animalele de companie - nu lungimea firului de par afecteaza, ci particulele de pe pielea

cainelui/pisicii;

- alergie la alimente - in special la oua, lapte de vaca, alune, nuci, peste, fructe de mare, grau, soia;

- alergie la muscaturi si intepaturi de insecte;

- alergie la medicamente - ca de exemplu la ibuprofen, aspirina si anumite antibiotice;

- alergie la mucegai - micile particule de mucegai sunt inhalate odata cu aerul pe care il inspiram

Te nasti cu alergiile sau se dezvolta in timp?

Exista cazul in care te nasti cu alergia, pentru ca s-a transmis genetic si ai aceasta sensibilitate
toata viata. Dar exista si situatia in care poti dezvolta alergia la maturitate. Alfel spus, o persoana
la 30 sau 50 de ani poate depista ca a dezvoltat o reactie alergica la acarienii de praf, desi
niciodata in copilarie sau adolescenta nu a intampinat vreun disconfort. Factorii cauzatori pot fi
contactul foarte redus in copilarie cu acel tip de alergen, schimbarea domiciliului intr-un alt oras
sau poluarea in continua crestere. 

Cele mai intalnite simptome ale alergiilor sunt:

- stranut, mancarime a nasului, scurgeri nazale, nas infundat;

- lacrimare sau mancarime a ochilor, ochi rosii;

- respiratie suieratoare, senzatia de apasare in piept, dificultate de respiratie si tuse;

- eruptie cutanata rosie si mancarime;

- umflarea buzelor, a limbii, a fetei sau in jurul ochilor;

- dureri de burta, senzatie de rau, varsaturi sau diaree;

- piele uscata, rosie si crapata;

Simptomele variaza in functie de tipul de alergen si de modul in care pacientul intra in contact cu
acesta. De exemplu, apar secretii nazale in cazul expunerii la polen, pot aparea eruptii cutanate in
cazul unei alergii la medicamente sau stari de rau, greata daca persoana a mancat ceva la care este
alergica.

In cazuri rare o alergie poate duce la o reactie alergica severa, numita anafilaxie sau soc anafilactic,
care poate pune viata in pericol. Printre simptome se numara umflarea gatului si a gurii, confuzie sau
pierderea cunostintei. Anafilaxia este o urgenta medicala care necesita tratament imediat.

Care e diferenta dintre o simpla raceala sau alergie?

Persoanele care dezvolta alergii la maturitate, atunci cand apar simptomele specifice, scurgeri
nazale, stranut, incep sa se trateze impotriva racelii. Pentru ca in trecut nu au dezvoltat alergii, ei
sunt surprinsi sa afle ca de fapt simptomele erau de la un factor alergen.

Simptomele anumitor tipuri de alergii seamana foarte mult cu cele ale racelii, ca de exemplu
stranutul sau nasul care curge. De aceea, in multe cazuri apare intrebarea daca este vorba de o
alergie sau raceala. Tabelul de mai jos te va ajuta sa le poti diferentia pe baza simptomelor pe
care le ai:

Dacă ai o răceală pe fond alergic, te-ai putea confrunta cu următoarele simptome:

 Rinoree sau nas înfundat

 Strănut
 Lăcrimarea ochilor
 Tuse

Pe lângă cunoașterea similarităților acestor afecțiuni, este chiar mai folositor să știi care este
diferența dintre răceală și alergie, având în vedere că cele două au simptome contrastante.
Simptomele răcelii
Răceala are simptome adiționale care nu sunt comune alergiilor. Dacă te confrunți și cu unul
dintre următoarele, este mult mai probabil să fie o răceală:

 Dureri care pot include presiune în zona feței/urechilor

 Oboseală
 Durere în gât
 Temperatură crescută, febră sau transpirație

Simptomele alergiei si socului anafilactic:

Simptomele sugestive ale reacţiei alergice de debut:

1. înroșirea pielii, erupții urticariene

2. mâncărimi la nivelul pielii, buzelor, limbii, palmelor, tălpilor, organelor genitale
3. strănut, nas curgător/înfundat, răgușeală

Simptomele și semnele  întâlnite în anafilaxie diferă de la caz la caz și se pot derula în

diverse combinații:

1. umflarea buzelor și limbii

2. respirație zgomotoasă, respirație șuierătoare, tuse iritativă
3. dificultăți de înghițire
4. puls accelerat sau scăzut, palpitaţii, scăderea tensiunii arteriale, șoc
5. senzație de nelinişte, amețeală, confuzie, pierderea stării de conștiență.
6. dureri abdominale, greaţă, vărsături, diaree.

Ficatul si alergiile

Alergiile sunt legate de o funcție hepatică slabă, ceea ce reduce eficiența ficatului în curățarea
sângelui de toxine (cum ar fi anticorpi și substanțe chimice). Astfel de toxine suprasolicită
sistemul imunitar determinând ca acesta să secrete niște substanțe chimice inflamatorii
(histamine, etc.) care pot provoca erupții cu mâncărimi, strănuturi, etc.

Unele persoane au multiple sensibilități alimentare și chimice, ceea ce le îngreunează chiar

regimul alimentar și stilul de viață. Aceste probleme sunt în general asociate cu capacitatea
redusă a ficatului de a descompune substanțele chimice și proteinele (antigene) din „căile de
detoxifiere”.

Prin urmare este întotdeauna necesară îmbunătățirea funcției hepatice în astfel de cazuri, iar
utilizarea unui tonic natural puternic hepatic va ajuta la îmbunătățirea „căilor de detoxifiere” ale
ficatului.
Testarea alergologica
Din istoricul medical, medicul va realiza o lista scurta de alergeni suspectati si va
aranja testele adecvate. Daca alergia si alergenii au fost identificati, medicul pot oferi
optiuni terapeutice si sfaturi medicale, desi controlul alergiilor este mai putin specific si
se bazeaza mai mult pe atentie.

Testele cutanate nu sunt dureroase, dureaza aproximativ 30 de minute, iar rezultatul

este aflat pe loc.

Testul cutanat Prick

 Testul cutanat Prick este cel mai popular tip de test cutanat si se realizeaza in
special pentru alergenii respiratori (polen, mucegai, acarieni), dar si pentru cei
alimentari. Testul cutanat Prick determina rapid si cu precizie la ce esti alergic.
 Cum se efectueaza: medicul alergolog iti pune pe piele (pe antebrate) cate o
picatura de extras alergenic (polen, praf de casa, mucegai, mesteacan, salcie,
stejar, tei), printr-o intepatura superficiala la nivelul dermului (nu provoaca
sangerare!). Daca esti alergic la unul sau mai multi dintre alergeni, locul
intepaturii se inroseste si se umfla usor, intr-un interval de cel mult 15 minute.
 Pentru ca acest test sa poata fi realizat, este important sa nu te afli sub tratament
alergologic (Claritine, Aerius). Tratamentul medicamentos trebuie sa fie intrerupt
cu cel putin 5 zile inaintea efectuarii testului.

Tratamentul alergiilor
Alergiile nu se vindeca, pot fi doar ameliorate si prevenite. Simptomele acestora se ameliorează prin
administrarea de medicamente, numai la recomandarea medicului specialist. De asemenea,
tratamentul medicamentos nu vindeca alergia, doar diminueaza reactiile provocate de aceasta.

Substanțele active utilizate pentru tratamentul sistematic al alergiilor sunt:

 antihistaminice, de exemplu difenhidramina, loratadina;

 stabilizatoare de celule mastocitare (acid cromoglicidic);
 B2-simptomimetice (salbutamol);
 antagonisti ai receptorilor de leucotriena pentru astm;
 teofilina pentru astm;
 imunomodulatori (pimecrolimus si tacrolimus) pentru dermatita atopica;
 cortizolul;
 imunosupresoare pentru cazuri foarte severe (ciclosporina A).
Medicamentele cel mai frecvent prescrise pentru alergii sunt:

 antihistaminice: au rolul de a bloca actiunea histaminei. Atentie insa, unele antihistaminice

nu sunt potrivite pentru copii.
 decongestionante: sunt medicamente pe termen scurt. Ajuta in cazul nasului blocat in cazuri
de alergie la praf, polen.
 antagonisti ai receptorilor pentru leucotriene sau anti-leucotriene: cand alte tratamente pentru
astm nu au functionat, anti-leucotrienele pot bloca efectele leucotrienelor. Acestea sunt
 substantele chimice care provoaca umflarea. Corpul elibereaza leucotriene in timpul unei
reactii alergice.
 spray-uri steroide: aplicate pe mucoasa interioara a nasului, aceste spray-uri ajuta la
reducerea congestiei nazale.
 picaturi oftalmice.
Tratamentul in cazul socului anafilactic
Socul anafilactic este o urgenta medicala. Pacientul poate avea nevoie de:

 resuscitare;
 curatarea cailor respiratorii;
 oxigen suplimentar;
 lichide intravenoase;
 monitorizare.
Persoana care a suferit un soc anafilactic are nevoie de o injectie de adrenalina in muschi.
Antihistaminicele si steroizii sunt adesea folositi. Dupa ce pacientul a fost stabilizat, medicii pot
recomanda ramanerea in spital pana la 24 de ore, pentru a exclude anafilaxia bifazica. Aceasta
inseamna reaparitia anafilaxiei in 72 de ore, fara expunere suplimentara la alergenul care a provocat
criza. Pacientii care au avut reactii alergice severe trebuie sa poarte cu ei un autoinjector epinefrina.
De asemenea, multi medici sfatuiesc pacientii care au suferit de soc anafilactic sa poarte o bratara sau
un colier cu informatii despre starea lor.