CUPRINS

CAPITOLUL I
* MOTIVAȚIA TEMEI ALESE, INTRODUCERE
* ALERGIA
* CORIZA FÂNULUI

CAPITOLUL II
* ANTIHISTAMINICE, DEFINIȚIE
* CLASIFICARE PE RECEPTORII H1/H2

CAPITOLUL III
EXEMPLE DE TIPIZATE - PERITOL, ALERID, CLARITINE,
SYMPHORAL, AERIUS, FLONIDAN, ROMERGAN SIROP, TAVEGYL,
KETOTIFEN

CAPITOLUL IV
* REMEDII NATURISTE ÎN CAZUL ALERGIILOR
* PLANTE FOLOSITE CA ANTIALERGICE
- TREI FRAȚI PĂTAȚI
- URZICA

CAPITOLUL V
* TIPIZATE ALERGICE FOLOSITE ÎN OFTALMOLOGIE
- VEKFANOL
- SPERSALLERG
- PREPARATE MAGISTRALE
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

1
 CAPITOLUL I

A. MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

Alergia și tratamentul antihistaminic, prezintă interes în terapeutică,

datorită manifestării la alergii numeroase (la numeroși alergeni) și a numeroaselor
clase chimice care rezolvă aceste probleme.
Din practica efectuată în farmacie, am constatat că numeroși pacienți
prezintă forme de alergie, astfel am considerat că este interesant și de asemenea
util ca viitor asistent, să aprofundez tema, și o dezvolt ca temă de terminare a școlii
sanitare, putând să cunosc mai multe despre alergie și despre metodele de
tratament.

B. INTRODUCERE

În 1906 medicul pediatru de origine austriacă, Von Pirguet, prezintă

oamenilor de știință o nouă noțiune medicală, reușind să intuiască numitorul
comun al tuturor manifestărilor alergice atât de diferite la prima vedere și să le dea
o denumire comună.
În concepția acestui medic, alergia este un mod deosebit al organismului
de a reacționa determinat de o serie întreagă de forțe interne. După zeci de ani de
cercetări făcute de către savanți din toată lumea în laboratoare s-au descoperit
etapele de producere a fenomenului alergic. Astfel au descoperit în amănunt
toate ,,forțele interne" care imprimă unor anumite persoane modul particular de a
reacționa altfel decât omul normal. Acest mod de reacție paradoxal se datorează
faptului că unii oameni pot sintetiza în interiorul organismului lor anumite
substanțe pe care omul normal nu le poate produce. Aceste substanțe circulă în
sânge sau se fixează în piele, în mucoasa respiratorie sau digestivă și sunt capabile
ca în contact cu veninul de albine, cu mucegaiurile sau polenul, cu praful sau cu
anumite medicamente să declanșeze boala alergică.
Cercetările de laborator făcute au arătat că alergenii deși au o structură
chimică complicată, au o trăsătură comună și anume aceea că sunt substanțe
proteice (proteine).
În concluzie, prima condiție ca o substanță să devină alergenică este ca
ea să aibă o moleculă mare (macromoleculă), adică să fie formată din foarte multe
elemente, să fie o substanță cu structură chimică complexă, în special de natură
proteică.
O altă condiție ca o substanța din mediul înconjurător să devină
alergenică este aceea ca ea să fie străină de organismul uman.

2
 C. ALERGIA - DEFINIȚIE

ALERGIA - reprezintă o reacție de hipersensibilitate a organismului

căpătată la contactul cu anumite substanțe alergene, care în mod normal sunt
inofensive (praf, păr, polen, ciocolată, peste, lapte etc.), fie la un produs
medicamentos sau la o anumită bacterie. Pot fi întâlnite reacții ale organismului
dintre cele mai neașteptate, dar cele mai frecvente reacții alergice se produc la
nivelul pielii, al mucoaselor și al căilor respiratorii.
Cauzele care provoacă alergiile sunt multiple: poluarea atmosferică,
detergenții, sporii de mucegai, părul de pisică, gândacii de bucătărie, acarienii (care
se adăpostesc în mochete, saltele, covoare sau chiar peruci), alimente, polen,
veninul provenit din mușcături de animale (șerpi…), înțepături de albine sau
păianjeni, medicamente sau vaccinuri, produse cosmetice, diverse produse iritante,
etc.
Astfel proteinele conținute în dejecțiile acarienilor sunt responsabile de
declanșarea astmului, a rinitelor sau a eczemelor. Persoanele care inhalează aceste
dejecții au accese de strănut, tuse sau mâncărimi. Acarienii se dezvoltă foarte bine
la căldură și umiditate, în locuri fără curenți de aer. O cameră neaerisită se poate
transforma într-o sursă de alergeni.
Polenul care se găsește în aer din iunie până în august determină
apariția rinitei alergice care se caracterizează prin secreție nazală abundentă,
strănut și lăcrimare.
Printre medicamentele care determină reacții alergice se evidențiază
penicilina, sau uneori chiar și aspirina, iar dintre vaccinuri se evidențiază vaccinul
antitetanic, vaccinul împotriva tusei convulsive, vaccinul împotriva pneumoniei
pneumococice.
Printre alimentele care provoacă alergii se remarca: ouă, pește, căpșuni,
fragi, ciocolată, mezeluri, conserve ...
Cele mai frecvente reacții alergice se produc la nivelul pielii, mucoaselor
și al căilor respiratorii. Reacția organismului poate fi sub forme de urticarie,
eczemă, edeme, rinite, astm bronșic.
Dacă apare o reacție alergică acută, ea se declanșează de obicei rapid,
uneori la câteva minute după contactul cu alergenul respectiv și poate dura mai
multe ore.
Principalul simptom care trebuie urmărit este dificultatea de respirație ce
poate apare ca rezultat al inflamației bruște a limbii și a țesuturilor din gât.
Dificultatea de respirație poate fi asociată și cu alte simptome ca: spasme
bronșice, tuse, tumefiere locală (la locul mușcăturii sau înțepăturii) sau în altă
regiune a corpului (ochi, buze, limba, urechi), urticarie sau mâncărimi puternice,

3
învinețire a pielii, crampe stomacale, greață, voma, dureri de cap, modificări ale
pusului etc.
În caz de dificultate de respirație se poate administra tinctura de Cârcel
(Ephedra vulgaris) cu puțină apă, sau se face infuzie cu 2-3 g plantă la o cană cu
apă. Se bea o ceașcă. Este o plantă cu efect spasmolitic dar ușor hipertensiv. Planta
este contraindicată în glaucom, hipertensiune, hipertiroidie și adenom de prostată
cu retenție urinară.
Tratamentul alergiei acute se face la spital unde după încetarea crizei
sunt prescrise medicamente antihistaminice pentru a reduce mâncărimile și
medicamente de tip cortizonic pentru reducerea înflamației.
În reacțiile alergice ușoare nu apar dificultăți de respirație și nici edeme
ale căilor respiratorii. Principalele simptome sunt urticarie, mâncărime,
deranjamente stomacale, eventual inflamații locale (în cazul înțepăturilor sau
mușcăturilor).
Alergiile cele mai frecvente sunt:
- Rinita alergică - este considerată a fi cea mai frecventă dintre acestea,
estimându-se că afectează 10% din populație, procentajul fiind în creștere. Alergia
nazală se manifestă prin cele două forme de rinita alergică: rinita alergică sezonieră
sau periodică, numită și febra fânului și rinita alergică perena sau aperiodică .
- Rinita sezonieră - se manifestă sub forma paroxistică ce se
caracterizează prin strănut în salve, secreții nazale apoase, obstrucție nazală, prurit,
lăcrimare imediat după contactul cu alergenul, respectiv polenul.
- Rinita perenă - Simptomele sunt mai atenuate, dar relativ permanente,
iar participarea sinusurilor este o regulă. Dintre alergeni cel mai des incriminat este
praful de casă.
Numărul bolilor alergice este în urcare, în special în țările dezvoltate
datorită creșterii expunerii la poluanții atmosferici sau scăderii expunerii la infecții
în timpul copilăriei (prin utilizarea crescută de antibiotice pentru tratarea
acestora).
Mecanismul fundamental al stărilor alergice este o reacție de apărare
anormală a organismului față de un alergen cu producerea unor mediatori chimiei
în circulația sistemică.

D. CORIZA FÂNULUI

Febra fânului, astmul și eczema sunt afecțiuni alergice apropiate și există

tendința de a se dezvolta în aceeași familie. Persoanele care suferă de febra fânului
au adesea o rudă care suferă de asemenea de una sau mai multe afecțiuni alergice.
Când cineva vine în contact cu polenul, corpul produce o cantitate crescută de
imunoglobina E (IgE), un fel de anticorpi. Acesta imunoglobina E se atașează de
4
anumite celule din corp, cum ar fi cele ale sistemului respirator și le determina să
elibereze histarnine. Histamina este aceea care induce simptome precum strănuturi,
nas înfundat și mâncărimi ale ochilor și ale gâtului. Majoritatea persoanelor
alergice suferă doar pentru câteva săptămâni, având un disconfort ușor, dar pentru
alții simptomele pot fi severe și pot dura luni de zile. Febra fânului poate agrava
astmul, sau poate determina apariția lui la persoanele care nu erau astmatice.
Majoritatea persoanelor alergice sunt sensibile la polenul plantelor ierboase, care
înfloresc în fiecare an între lunile aprilie și august. Persoanele care sunt sensibile
la polen de alun, tisa, ulm și anin pot avea simptomele febrei fânului din ianuarie
până în aprilie, iar cei sensibili la urzici și alte buruieni pot avea febră fânului din
aprilie până la jumătatea lunii septembrie.

CAPITOLUL II

5
 ANTIHISTAMINICE – DEFINIȚIE

Antihistaminicele acționează prin blocarea acțiunii histaminei, substanța

care provoacă mâncărimea, strănutul, curgerea nasului și lăcrimarea.
Claritine acționează prin blocarea eliberării de histamine și de asemenea
prin ocuparea receptorilor de histamine și blocarea acțiunii histaminei.
Antihistaminicele de prima generație sunt eficiente, dar au numeroase
reacții adverse: somnolența, scăderea atenției, lipsa de concentrare, scăderea
preciziei mișcărilor de finețe, creșterea apetitului și altele.
Antihistaminicele de a doua generație sunt eficiente, se administrează
comod și au reacții adverse minime sau reduse. Cu toate acestea, unele dintre ele
își păstrează o parte din potențialul sedativ (cetirizina), iar altele au potențialul de a
produce, în anumite condiții, tulburări de ritm cardiac (astemizol, terfenedina,
ebastina).
Pentru orice întrebări sau nelămuriri se consultă medicul sau farmacistul.
Copiii pot beneficia de forme speciale de administrare - sirop.

CLASIFICARE PE RECEPTORII H1/H2

Antihistaminicele clasice, actualmente cunoscute sub denumirea de

blocante H1, sunt compuți de sinteză care blochează competitiv receptorii
histaminergici de tip H1, împiedicând efectele caracteristice ale histaminei. Ele
trebuie deosebite de o altă grupă de antihistaminice, introduse în terapeutica
ulterior - blocantele H2 de felul cimetidinei și ranitidinei care împiedică efectele
excitosecretorii gastrice ale histaminei, fiind indicate pentru tratamentul bolilor
ulceroase.
Structură chimică a antihistaminicelor blocante H1 cuprinde gruparea
etilenarnino (liberă sau încadrată într-un ciclu), prezentă și în molecula histarninei.
După nucleul lor de bază, se pot clasifica în: etilendiamine, etanol amine,
alchilamine, imidazolina, fenotiazine, piperazine și piperidine.
Antihistaminicele blocante H1, împiedică efectul bronhoconstrictor și
stimularea altor mușchi netezi de către histamine. Reacția exagerată a astmaticilor
la histamine este atenuată. Efectele circulatorii ale histaminei-permeabilizarea
capilarelor și în mare parte vasodilatația la nivelul microcirculației sunt de
asemenea inhibate, ceea ce se traduce prin protejarea parțială față de
hipotensiunea histaminică și prin împiedicarea triplei reacții la injectarea
intradermică de histamine. Analogiile structurale cu medicamente din alte grupe
farmacodinamice determina probabil legarea și de alte tipuri de receptori specifici,
ceea ce explică unele efecte centrale și vegetative.

6
 Efectul antihistaminic are drept consecință protecția parțială sau totală
față de unele simptome ale reacțiilor alergi ce de tip I sau anafilactice, care implică
eliberarea de histamine. Eficacitatea față de diversele manifestări clinice ale acestui
tip de alergie este diferită, în funcție de ponderea histaminei în generarea
fenomenelor patologice respective, ca și de măsura în care acțiunile histamine sunt
de tip H1. La om antihistaminicele sunt, de regulă, deplin eficace față de edemele
alergice, influentează limitat hipotensiunea de natură anafilactică și nu împiedică
accesul de astm bronșic alergic (bronchoconstricția în astmul alergic este atribuită
în principal unor leucotriene formate și eliberate ca urmare a reacției antigen-
anticorp).
Majoritatea antihistaminicelor aparținând primei generații au efecte
sedative. Cele din grupa etanolaminelor-difenhidramina, doxilamina - ca și unele
fenotiazine de exemplu prometazina, produc sedarea marcată, uneori utilă, dar de
multe ori nedorită. De asemenea, potențează efectul deprimant central al băuturilor
alcoolice și al medicamentelor tranchilizante. Unele antihistaminice au proprietăți
antivomitive fiind active în răul de mișcare, datorită acțiunii anticolinergice
centrale; în această categorie sunt cuprinse difenhidramina, doxilarnina, ciclizina,
meclozina, prometazina.
Acțiunea anticolinergică central marcată face utilă clorofenoxamina ca
antiparkinsonian. Parte dintre antihistaminicele clasice au efecte anticolinergice
periferice moderate sau marcate - printre acestea difenhidrarnina, carbinoxarnina,
clemastina, bromfenirarnina, prometazina. Compușii fenoliazinici, de felul
prometazinei au și acțiune blocantă alfa-adrenergică slabă, care poate fi cauză de
hipotensiune ortostatică. Efectul antiserotoninic marcat al ciproheptadinei
încadrează acest histaminic într-o grupă farmacodinamică aparte. Unele
antihistaminice din prima generație au efect anestezic local, uneori marcat - cum
este cazul prometazinei sau difenhidrarninei.
Acțiunea antihistaminică, utilă în unele alergii de tip anafilactic, se
datorează blocării competitive a receptorilor histaminergici de tip H1 din periferie.
Unele antihistaminice ketotifenul, mequitazina, loratadina, terfenadina au în plus o
acțiune de inhibare a degranulării mastocitelor, respective inhibă (cel puțin parțial)
eliberarea de histamine și alți mediatori chimiei ai efecției alergice de tip
anafilactic.
Durata efectului antihistaminic, care este în funcție de proprietățile
farmacocinetice, diferă cu compusul. Pentru bună parte din antihistaminice efectul
durează 4-8 ore - ceea ce obligă la administrarea a 3-4 doze pe zi. Câteva
antihistaminice au efect de durată mai lungă - se menține 12-24 ore, ceea ce
permite administrarea în 2 prize sau într-o singură doza pe zi; din această categorie
fac parte: clorfenoxarnina, clemastina, meclozina, prometazina ca și multe dintre

7
antihistaminicele din a doua generație - loratadina, terfenadina, cetirizina; pentru
astemizol durată efectului depășește 24 ore.
Antihistaminicele se absorb bine în intestine. Timpul de înjumătățire este
relativ scurt pentru cele din prima generație, dar mai durabil pentru majoritarea
celor din a doua generație. Epurarea se face predominant prin metabolizare
hepatică. În cazul astemizolului, loratadinei și terfenadinei aparținând celei de a
două generații metabolizarea implică sistemul citocromului P450 și poate fi
întârziată prin medicamente cu proprietăți inhibitorii enzimatice. Cetirizina este
epurata predominant prin eliminare renală.
În condiții clinice, antihistaminicele sunt eficace într-o serie de afecțiuni
alergice, mai ales când acestea se manifestă acut prin procese exudative. Beneficiul
este simptomatic și paliativ, efectul fiind limitat numai la una din componentele
patogenice ale alergiei acțiunea histaminei asupra structurilor efectoare (mai exact
asupra receptori lor H1). Rezultate bune se obțin în rinitele și cojunctivitele din
cadrul febrei de fân și polinozei: în 60-80% din cazuri rinoreea, lăcrimarea și
pruritul ocular dispar, iar tusea și strănutul sunt atenuate. O eficacitate similară se
obține în urticarie, mai ales în cea acută. Uneori se produce o ușurare simptomatică
în dermatită atopică și dermatita de contact.
Pruritul cutanat poate fi atenuat, la acesta contribuind și efectul sedativ.
Edemul laringian și edemul Quincke justifică tratamentul antihistaminic atunci
când sunt moderate; în formele grave este obligatorie injectarea de adrenalină și
glucocorticoizi, eficacitatea antihistaminicelor fiind slabă. Alte indicații sunt
reprezentate de fenomenele histaminice provocate de către medicamentele
histamino-eliberatoare, de înțepăturile de insecte, precum și de atingerea unor
plante.
Antihistaminicele cu acțiune sedativă marcată pot fi utilizate în stări de
nelinițte și agitație, ca și pentru ușurarea instalării somnului. Unele medicamente
din această grupă sunt indicate pentru combaterea vomei și a răului de mișcare; de
asemenea pot fi utile în diferite tulburări vestibulare, de felul bolii Meniere și
vertijelor.
Antihistaminicele sunt de obicei bine suportate. Sedarea și somnolența
pot apărea deseori ca efecte nedorite în cazul antihistaminicelor din prima
generație. Cele cu efect sedativ intens trebuie evitate în tratamentul ambulatoriu, în
timpul zilei, de unde denumirea de "antihistaminice de noapte"; ele provoacă
diminuarea performanțelor, senzația de oboseală și potențează efectul deprimant al
băuturilor alcoolice. Rareori la anumite persoane, antihistaminicele provoacă
neliniște, nervozitate, insomnie, tremor. În cazul intoxicației acute predomina
fenomenele de excitație centrală, mergând până la tulburări psihotice și convulsii.
Tulburările digestive - greața, constipație, dureri abdominale - sunt
relativ frecvente mai ales pentru derivații etilendiaminici.
8
 Alte efecte nedorite sunt uscăciunea gurii, creșterea vâscozității
secrețiilor traheobronșice, cefalee, creștere în greutate. Pentru terfenadina și
astemizol au fost semnalate cazuri rare de aritmii ventriculare cu potențial letal,
favorizate de supradozare.
Antihistaminicele din prima generație au, în majoritate efect sedativ,
pentru unele puternic. De asemenea, au proprietăți anticolinergice semnificative, în
general efectul lor este de durata relativ scurtă.
Antihistaminicele din a doua generație sunt lipsite de efect sedativ
deoarece nu trec prin bariera hemato-encefalică. Nu au practic proprietăți
anticolinergice. Efectul de regulă durabil permite administrarea într-o singură doza
pe zi.
Antihistaminicele reprezintă un grup de substanțe chimice care
blochează complet sau în parte acțiunile histaminei. Histamina a-(4 imidazoli)
etilamine, amina de origine endogenă, se găsesc predominant în mastocite (celule
ale țesutului conjunctiv) și provin din decarboxilarea histaminei. Histamina serică
este legată de gama globulină. Histamina legată în sânge și țesuturi este eliberată în
inflamații și reacții alergice. Histamina acționează asupra a două tipuri de receptori
histaminergici (H1 și H2) corespunzător celor două tipuri de receptori
histaminergici există două tipuri de antihistamine H1 și H2.
Antihistaminele se folosesc în tratamentul afecțiunilor alergice, iar
antihistaminele H2 se folosesc în tratamentul ulcerului gastric.
În urma studiilor teoretice asupra structurii histaminei a rezultat ca
aceasta se găsește în două forme stabile, în care distanța dintre azotul catenei
laterale și el din ciclul imidazolic este de 0,455 mn, respectiv de 0,360 mn.
Acest fapt a condus la concluzia că și receptorii pe care acționează sunt
diferiți și produc efecte diferite. Prin studii mai aprofundate s-a demonstrat că
histamina în formă a acționează asupra receptori lor H1, iar în formă b acționează
asupra receptorilor H2, producând în ambele cazuri stimularea acestora.
Medicamentele ce blochează acțiunea histaminei asupra receptorilor H1,
au următoarea structură generală unde R1, și R2 sunt sisteme aromatice sau
heterocicli aromatici în care unul poate fi separat de X prin grupare metilenică; X
este O,N sau CH;R3 este o grupare etilenică sau un fragment cu doi atomi de C,
legat de azotul unui sistem heterociclic. R4, R5 sunt grupări metil, etil sau alte
grupări mici sau cicluri ce includ azot. Această structură generală demonstrează că
produșii pot intra în concurenăă cu histamine pentru interacșia cu receptorii sau să
blocheze aceăti receptori.
Medicamentele din această grupa pot fi clasificate în următoarele clase
principale:
Eteri bazici derivați de etanolamina; X este oxigen;
Derivați de etilenarnina; X este azot;
9
 Derivați de propil de propilamina; X este carbon.
Derivații de propilamina:
Derivații alchilaminici - studiași inițial caspasmolitici, compuții din această
grupă sunt derivați de n-propilamina 2 substituită.
Cei mai cunoscuși derivați alchilaminici sunt:
- acrivastina, bromfeniramina, clorfenamina, dexclorfeniramina,
dimentinden, triprolidina.
Toși acești compuți au ca interval între doze 4-6 ore, iar ca efect
secundar, în afara celui antihistaminic, au slab efect sedativ, efect anticolinergic
activ sau moderat și antiprurlginos.
Cum se utilizează antihistaminicele:
Antihistaminicele sunt medicamente care se iau pentru a trata diverse
simptome alergice. Multe dintre ele sunt sigure și se pot lua fără prescripție
medicală.
Reguli care trebuie urmate pentru a fi sigur că efectele secundare sunt
minime:
Pași:
1- Trebuie vorbit cu farmacistul care poate ajuta cu informații cu privire la
mai multe medicamente.
2 - Instrucțiunile trebuie citite și urmate.
3 - Trebuie știut că antihistaminicele pot ajuta dar nu vindecă complet
alergiile.
4 - Un antihistaminic trebuie luat înainte pentru a avea un efect mai bun.
De exempu dacă se plănuiește ieșirea la un picnic și există mult polen în aer,
medicamentul se ia cu o oră înainte de ieșire.
5 - Se ia o doză minimă necesară pentru a contracara simptomele.
6 - Se ia un singur tip de medicament, nu o combinație.
7 - Antihistaminicele trebuie evitate de către persoanele însărcinate, cele
care alăptează, cei care au prostata mărită sau probleme grave de respirație.
8 - De asemenea antihistaminicele nu se administrează copiilor sub 12 ani.
9 - Pastilele se iau cu multă apă.
10 - Pastilele se înghit în întregime, nu se rup și nu se mestecă.

Precauții:
- Unele pastile nu se dizolvă complet și este posibil să se vadă resturi în
fecale.
- Persoanele care au alcool în sânge nu au voie să ia antihistaminice.
- Persoanele care iau antihistaminice nu au voie să conducă autovehicule.
- Persoanele care iau diazepam sau alte antidepresive nu au voie să ia
antihistaminice.
10
 - Pentru orice întrebări sau nelămuriri trebuie consultat medicul.

CAPITOLUL III

EXEMPLE DE TIPIZATE: PERITOL, ALERID, CLARITINE,

SYMPHORAL, AERIUS, FLONIDAN, ROMERGAN SIROP, TAVEGYL,
KETOTIFEN

1. PERITOL

11
  Prezentare farmaceutică:
- tablete cyproheptadini hydrochloricum
- sirop (100 ml conținând 40 mg clorhidrat de ciproheptadina).

Tablete conținând 4 mg clorhidrat de ciproheptadina.

 Indicații: Urticarie acută și cronică, boala serului, rinite vasomotorii și
rinite alergice, eczema, dermatite eczematoase, dermatite de contact,
neurodermite, edem angioneurotic, înțepături de insecte, sindrom
carcinoid, migrene de origine vasculară, anorexie, ca tratament
adjuvant în cursul bolilor debilitante (statusuri postinfecțioase,
convalescență, boli cornice, hipertireoza).
Contraindicații: Glaucom, retenție urinară, sarcină.

12
 Mod de administrare:
 Adulți: - doza de început uzuală este de 12 mg pe zi (3xl tableta sau
3xl linguriță de sirop)
Urticarie cronică: 6 mg pe zi (3xl/2 tabletă sau 3x1 linguriță de sirop).
Migrenă acută: l tableta sau 1 linguriță de sirop. Dacă persistă cefaleea doza poate
fi repetată după 30 de minute dar doza totală administrate în decurs de 4-6 ore nu
trebuie să depășească 8mg. Pentru tratamentul de întreținere 1 tableta de 3x pe zi.
Anorexie: 1 tabletă x3 pe zi sau o linguriță sirop 3x/zi.
« Copii - între 6 luni și 1 an se va administra numai în mod excepțional 0,4
mg/kg corp/zi; între 3 și 6 ani se vor administra 6 mg/zi (3xl/2 tableta sau 3xl
linguriță sirop). Copiii anorexici cu vârsta cuprinsă între 3 și 6 ani pot fi tratați cu o
doză de 6 mg/zi (3xl linguriță sirop ). Doza poate fi crescută până la maximum 8
mg/zi.
» Efecte secundare: Somnolenta ușoară și tranzitorie care de obicei nu
necesită întreruperea tratamentului.
Mai puțin frecvent pot apărea: mucoasa bucală uscată, confuzie, ataxie,
halucinașii vizuale, greață, rash cutanat, cefalee, agitație.
» Interacțiuni medicamentoase: Precauții în cazul asocierii cu analgezice
și hipnotice (se potențează efectul)
Precautii: Luând în considerare efectul sedativ caracteristic la începutul
tratamentului, este de dorit ca prima doză să fie administrată după masa de seară.
Se impune o atenție specială în cazul administrării la persoanele în vârstă și la
copii. La începutul tratamentului - pentru o perioada care va fi apreciată individual
- este interzisă conducerea vehiculelor și efectuarea unor operațiuni cu un risc
ridicat de accidentare. Este interzisă consumarea alcoolului pe durata terapiei cu
Peritol.

2. ALERID - Cetrizina clorhidrat

13
 Compoziție: Un comprimat filmat conține 10 mg cetrizina clorhidrat.
Acțiune terapeutică: Cetrizina, metabolitul hidroxizinei, este un
antihistaminic ale cărei efecte principale sunt determinate de inhibiția receptorilor
histaminici H1. Activitatea antihistaminică a cetirizinei a fost demonstrată prin
numeroase studii pe animale și oameni. In vivo și in vitro studiile pe animale au
arătat o ușoară acțiune anticolinergică și antiserotoninergică. În studiile clinice
însă, uscăciunea gurii a fost mai des întâlnită la tratamentul cu citirizina decât cu
placebo. In vitro studiile făcute la nivel de receptori au arătat că nu există o
afinitate măsurabilă pentru alți receptori decât receptori H1. În studiile făcute cu
izotopi radioactivi ai cetirizinei pe șobolani s-a demonstrat o pătrundere neglijabilă
la nivel cerebral. Experimentele ex vivo la șoareci au demonstrat că administrarea
de citirizina nu a dus la ocuparea semnificativă a receptorilor Hicerebrali.
Cetirizina este rapid absorbită de tractul gastro-intestinal după administrarea orală;
biodisponibilitatea comprimatelor este comparată cu cea a soluției orale. După o
singură doza orală de 10 mg de citirizina la adulții sănătoși efectul antihistaminic s-
a instalat în 20 de minute la 50% din indivizi, respectiv în 60 de minute la 95%
persistând 24 de ore. După administrarea unei doze orale de 5 sau 10 mg de
citirizina clorhidrat la copiii sănătoși efectul antihistaminic s-a instalat în decurs de
20-60 de minute și sa menținut 24 de ore. Efectul antihistaminic al medicamentului
poate persista mai mult la pacienții cu insuficientă hepatică. Distribuția citirizinei
și a metaboliților săi nu a fost pe deplin elucidată. La animale s-au constatat
concentrații crescute la nivelul ficatului, plămânilor și rinichilor. Totuși volumul de
distribuție al cetirizinei este relativ mic în comparație cu alți antagoniști H1
receptori. Cetirizina ajunge și în laptele uman sau animal. Cetirizina se leagă în
proporție de 93% de proteinele plasmatice; legăturile proteice sunt aparent
independente de concentrațiile medicamentului cuprinse între 25-1000 mg/ml, care
include concentrațiile plasmatice ale medicamentului. După administrarea unei
doze de 10 mg de cetirizina timpul de înjumătățire este de 3 ore iar eliminarea este
completă în aproximativ 8 ore. La copii cu vârsta cuprinsă între 7-12 ani respectiv
0,5-5 ani timpul de înjumătățire a fost mai mic cu 33 % respectiv cu 41% decât la
14
adulți. În urma administrării zilnice timp de 7 zile a unei doze de 10 mg de
citirizina eliminarea medicamentului la pacienții cu afecțiuni renale ușoare este
similară cu cea a adulților sănătoși. La cei cu afecțiuni renale medii s-a constatat
creșterea de trei ori a timpului de înjumătățire și scăderea cu 70% a clearance-ului
în comparație cu adulții sănătoși. Mai puțin de 10% dintr-o doză de 10 mg de
citirizina este îndepărtată prin hemodializa.
De asemenea, se pare că cetirizina este metabolizată puțin de către enzimele
hepatice; timpul de înjumătățire crescând cu 50-85%, iar clearance-ul scăzând cu
40-60% la pacienții cu afecțiuni hepatice comice în urma unei singure doze de 10
mg de cetirizina administrate.
Indicații: Alerid este indicat în tratamentul rinitelor, rinitelor alergice
sezoniere, pruritului, astmului alergic, conjunctivitelor alergice și urticariei.
» Contraindicațiile pacienții cu hipersensibilitate la cetirizina sau
hidroxizina.
» Precauții. a nu se lasă la îndemână copiilor.
» Interacțiuni Până în momentul actual nu se cunosc interacțiuni ale
cetirizinei cu alte medicamente. Studiile clinice arată ca cetirizina nu intensifică
efectul alcoolului dar este de preferat să se evite consumul acestuia în timpul
tratamentului. Pacienții sunt sfătuiți să nu depășească doza recomandată dacă
operează mecanisme sau conduc mașina.
« Atenționări speciale: Se utilizează la femeile însărcinate doar dacă
beneficiile justifică riscul potențial asupra fătului. Nu se recomandă la mamele care
alăptează, nici la copiii sub 2 ani.
« Mod de administrare: Adulți și copii (peste 12 ani): un comprimat pe
zi. Doza maximă recomandată este de 2 comprimate pe zi.
» Efecte adverse: S-au raportat ocazional efecte ușoare sau trecătoare ca
cefalee, sedare, amețeală, uscăciunea gurii și disconfort gastro-intestinal.
Supradoza: un simptom al supradozării poate fi somnolența; se indică
lavajul gastric în acest caz.
Păstrare: A se păstra la temperatura camerei. A nu se ține la îndemâna
copiilor
Prezentare: Cutie cu un blister cu 10 comprimate.

3. CLARITINE

15
 Antialergic nesedativ eficient 24 de ore. Acțiune rapidă într-o oră. Se ia
un singur comprimat pe zi. Claritine este un produs antihistaminic fără efect
sedativ, care se poate obține fără rețetă, și care este capabil să amelioreze eficient
și rapid simptomele alergice.
În cazul administrării de Claritine nu apare somnolența, senzația de gură
uscată, și nu se potențează efectul alcoolului, efecte care pot să apară în cazul
administrării altor antihistaminice.
Compoziție: Loratadina
Acțiune: Antihistaminic triciclic eficace cu durata lungă de acțiune și cu
activitate periferică selectiv antagonista la nivelul receptori lor H1
Indicații: În rezolvarea simptomelor asociate rinitei alergice, cum ar fi
strănutul, rinoreea, pruritul nazal, precum și pruritul și usturimea ocular. Claritine

16
este de asemenea indicat în rezolvarea semnelor și simptomelor urticariei cornice și
altor afecțiuni alergice dermatologice.
Dozare și mod de administrare: Adulți și copii peste 12 ani: 1 tableta de
Claritine sau 2 lingurițe de sirop o dată pe zi. Greutate corporală mai mică sau
egală cu 30 de kg: 1/2 tableta sau o linguriță de sirop o dată pe zi.
Interacțiuni: Studiile care au urmărit performanăele psihomotorii ale
pacienților care au consumat alcool concomitent cu administrarea de Loratadina au
demonstrat că aceasta nu potențează efectul alcoolului.
Reacții adverse: Reacțiile adverse ale Claritine sunt comparabile cu ale
placebo-ului. În urma studiilor c1inice s-a demonstrat că loratadina nu prezintă
proprietăți sedative sau anticolinergice semnificative. Oboseala, sedarea și cefaleea
sunt simptome rare.
Contraindicații: La pacienții care prezintă hipersensibilitate la una din
componentele sale.
Precauții: Nu au fost încă stabilite siguranța și eficacitatea administrării
de Claritine la copiii sub 2 ani. De asemenea, nu a fost stabilită siguranța utilizării
de Claritine în cursul sarcinii.
Formă de prezentare: Claritine tablete: cutii a câte 10 tablete.
Claritine sirop: sticluăe a câte 120 ml.
Condiții de păstrare: A se păstra la o temperatură cuprinsă între 20 0 C și
300 C.
Tip medicament: Comprimate. Doza:10 mg. Ambalaj: Cutie x 1 blist.
X 10 comprimate; (2 ani).
Substanța activa: Loratadinum.
Acțiune terapeutică: Antihistaminic. Categorie de risc pentru sarcina: B.

4. SYMPHORAL 1 mg/ml

Substanța activa: Loratadinum

17
 Acțiune terapeutică: Antihistaminic. Categorie de risc pentru sarcina: B.

Tip medicament:
TABLETE; Ambalaj: Cutie x10 comprimate
Denumirea comercială a medicamentului SYMPHORAL 10 mg,
comprimate
Compoziția calitativă și cantitativă: Fiecare comprimat conține
loratadină 10 mg
Excipient: lactoză monohidrat 168 mg.
Forma farmaceutică – Comprimate neacoperite, de culoare albă, rotunde,
plate, având gravată pe una din fețe litera „L“ deasupra unui șanț median.
Comprimatele au diametrul de 8 mm.
Indicații terapeutice - în tratamentul simptomatic al rinitei alergice și al
urticariei cronice idiopatice.
Doze și mod de administrare
Adulți și copii cu vârsta de 12 ani și peste: doza recomandată este de 10
mg loratadină (un comprimat SYMPHORAL 10 mg) o dată pe zi.
Comprimatul poate fi administrat fără legătură cu momentul meselor.
Copii cu vârsta cuprinsă între 6 – 12 ani și greutate peste 30 kg: doza
recomandată este de 10 mg loratadină (un comprimat SYMPHORAL 10 mg) o
dată pe zi.
Copii cu vârsta cuprinsă între 6 – 12 ani și greutate sub 30 kg: doza
recomandată este de 5 mg loratadină (½ comprimat SYMPHORAL 10 mg), o dată
pe zi.
La copii cu vârsta între 2 – 6 ani se recomandă forme farmaceutice
adecvate vârstei.
Siguranță și eficacitatea loratadinei nu au fost stabilite la copii sub 2 ani.
Pacienților cu insuficiență hepatică severă li se va administra o doză
inițială mai mică, deoarece la aceștia clearance-ul loratadinei poate fi mai mic. O
doză inițială de 10 mg loratadină (un comprimat SYMPHORAL 10 mg) la două
zile este indicată pentru adulți și copii cu greutate mai mare de 30 kg, cu vârsta
între 6 – 12 ani.
Pentru copii cu greutate sub 30 kg și vârsta între 6 – 12 ani doza inițială
recomandată este de 5 mg loratadină o dată la două zile.
Contraindicații: nu este recomandată utilizarea SYMPHORAL 10 mg
în timpul sarcinii.
Loratadina este excretată în laptele matern și, de aceea, nu este recomandată
utilizarea ei la femeile care alăptează.
SIROP; Doza: 1mg/ml. Ambalaj: Cutie x 1flacon x 120 ml sirop +
linguriță dozatoare (2 ani).
18
 Indicații: Rinite alergice sezoniere și perene; conjunctivite alergice;
urticarie cronică idiopatică și alte dermatoze alergice.
Doze și administrare: Adulți și copii peste 12 ani: 10 mg, o dată/zi. Copii
2-12 ani cu greutate corporală peste 30 kg: 10 mg, o dată/zi. Copii 2-12 ani cu
greutate corporală sub 30 kg: 5 mg, o dată/zi. Copii 1-2 ani: 2,5 mg, o dată/zi. IH -
la adulți 5 mg o dată/zi.
Contraindicații: Hipersensibilitate la produs.
Atenționări: Prudență în tratament de lungă durată; IH; adm. trebuie
întreruptă cu cel puțin 2 zile înaintea testelor cutanate de hipersensibilitate;
interacțiuni medicamentoase cu cimetidina, ketoconazol, fluconazol, eritromicina
sau fluoxetina; sarcina și alăptare.
Reacții adverse: Cefalee, amețeli, oboseala și somnolența, uscăciunea
gurii, creșterea apetitului, greață, tuse, căderea părului, sincopa, anafilaxie,
disfuncșie hepatică și tahiaritmii supraventriculare.

6. AERIUS

Compoziție
Aerius este un medicament care conține substanța activa desloratadina.
Este disponibil sub formă de comprimate de 5 mg, liofilizat oral de 5 mg (tablete
dizolvabile), comprimate orodispersabile (comprimate care se dizolvă în gură) de
2,5 și 5 mg, sirop de 0,5 mg/ml și soluție orală de 0,5 mg/ml.
Aerius - comprimate filmate de 5 mg este ambalat în blistere, în cutii cu 10
sau 30 de comprimate filmate. Aerius este un medicament antialergic care nu
produce somnolență.
Aerius ameliorează simptomele asociate cu rinita alergică (febra fânului,
alergia la praf), precum strănutul, secreția nazală abundentă sau senzația de
mâncărime nazală, senzația de mâncărime la nivelul palatului, precum și senzația
de mâncărime și înroșirea ochilor sau lăcrimarea. Aerius este de asemenea utilizat
pentru ameliorarea simptomelor asociate urticariei idiopatice comice, cum ar fi
senzația de mâncărime și papule urticariene. Ameliorarea acestor simptome
durează o zi întreagă și va permite să vă reluați activitățile normale cotidiene și
somnul. Aerius nu trebuie luat de persoanele care sunt alergice la desloratadina.
Aerius este indicat adulților și adolescenților (12 ani și peste).
Administrarea - Aerius cu alimente și băuturi: Aerius poate fi luat înainte
sau după masă. De asemenea s-a demonstrat că administrarea de loratadina nu
potențează efectele alcoolului.
Sarcina: Aerius nu se recomandă femeilor însărcinate.
Alăptare: Aerius nu se recomandă femeilor care alăptează.
19
 Conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor: La doza recomandată, nu
este de așteptat că Aerius să producă somnolență sau să ducă la scăderea atenției.
Totuși foarte rar la unii oameni poate provoca somnolență și le poate afecta
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Administrarea concomitenta cu alte medicamente: Nu se cunosc
interacțiuni ale Aerius cu alte medicamente.
Mod de administrare: Adulți și adolescenți: Un comprimat o dată pe zi
luat cu apă.
Supradozare: Nu se așteaptă probleme serioase în caz de supradozaj
accidental. Cu toate acestea trebuie contactat imediat medicul sau farmacistul.
Efecte secundare posibile: La fel ca toate medicamentele, Aerius poate
avea efecte secundare. La adulți efectele secundare au fost similare cu cele produse
de un drajeu ce conține zahăr. Cu toate acestea oboseala, senzația de gura uscată și
durerile de cap au fost raportate mai frecvent decât în cazul unui drajeu cu zahăr.
În cursul comercializării Aerius, au fost raportate foarte rar cazuri de reacții
alergice grave (dificultate în respirație, respirație șuierătoare, mâncărime, urticarie
și edem) și erupții ale pielii. De asemenea au fost raportate foarte rar cazuri de
palpitații, accelerarea bătăilor inimii, dureri abdominale, greață, vărsături, senzație
de disconfort abdominal, diaree, amețeli, somnolența, imposibilitatea de a dormi,
dureri musculare.
Mod de păstrare: Aerius se păstrează în ambalajul original la temperaturi
0
sub 30 C.
Aerius sirop este disponibil în flacoane de 30, 50, 60, 100, 120, 150, 225
și 300 ml, închise cu capac, prevăzut  cu sistem  de siguranță  pentru  copii.  Cutia
mai conține  și  o linguriță  dozatoare  inscripționata pentru doze de 2,5 și 5 ml. Nu
vor fi comercializate toate mărimile de ambalaj. Aerius sirop este un medicament
antialergic,  care nu va produce somnolență. 
Aerius sirop ameliorează simptomele asociate cu rinita alergică (de
exemplu febra fânului, alergia la praf), precum strănutul, secreția abundentă sau
senzația de mâncărime nazală, senzația de mâncărime la nivelul palatului, precum
și senzația de mâncărime și înroșirea ochilor sau lăcrimarea. Este utilizat,  de
asemenea,  pentru  ameliorarea  simptomelor  asociate  urticariei  idiopatice
cronice, cum ar fi senzația de mâncărime și papulele urticariene.
Aerius sirop este indicat copiilor cu vârste cuprinse între 1-11 ani,
adolescenților (în vârstă de minimum 12 ani) și adulților, inclusiv persoanelor
vârstnice.

7. FLONIDAN

20
 FLONIDAN® 10 mgG Comprimate - 1 comprimat conține 10 mg
loratadina.
FLONIDAN® 5mg/5ml Suspensie orala - 5 ml suspensie (1 lingurița)
conțin 5 mg loratadina.
Excipienți: polisorbat 80, acid citric monohidrat, citrat de sodiu dihidrat,
celuloza microcristalină și carboximetilceluloza sodică (Avicel RC 591 FMC),
benzoat de sodiu,zahăr, aroma de vișine sălbatice, glicerol, propilenglicol, apa
purificată
Excipienți: lactoză, amidon de porumb, amidon pregelatinizat, stearat de
magneziu.
GRUPA FARMACEUTICA: antihistaminice de uz sistemic; antagoniști
ai receptorilor H1.
Indicații:Tratamentul preventiv și curativ în rinite alergice sezoniere și
perene, conjunctivite alergice, urticarie cronică idiopatică și alte dematite alergice.
Compoziție și mod de prezentare: 5 ml suspensie (l linguriță) conține 5
mg loratadina.
Contraindicații: Hipersensibilitate la loratadina și excipienți.
Reacții adverse: Au fost semnalate cu frecvența mică sau foarte mică
reacții adverse minore: Cefalee, amețeli, uscăciunea gurii.
Administrare: Adulți și copii peste 12 ani: 1 comprimat (10 mg) sau 2
lingurițe (10 mi) suspensie orală o dată pe zi.
Copii între 2 și 12 ani (cu greutate corporală peste 30 kg): 1 comprimat
(10 mg) sau 2 lingurițe (10 ml) suspensie orală o dată pe zi.
Copii între 2 și 12 ani (cu greutate corporală sub 30 kg): 1/2 comprimat
(5 mg) sau  1 lingurița (5 ml) suspensie orală o dată pe zi.
Copii între 1 și 2 ani: 1/2 lingurița (2,5 ml suspensie orală o dată pe zi).
La pacienții cu insuficientă hepatică tratamentul trebuie început cu o
doză mai mică  la  adulți 5 mg o dată pe zi.
Suspensia orală este recomandată pentru copii sub 12 ani.
Observații: Acest medicament se eliberează în farmacii pe bază de
prescripție.

8. TAVEGYL

Comprimate clemastinum
Compoziție: Clemastina (hydrogen fumarat).
Formă de prezentare: Cutie cu 20 de tablete, conținând 1 mg clemastina.
Acțiune terapeutică: Antialergic și antipruriginos.

21
 Farmacodinamica: Tavegyl-ul este un antagonist al receptori lor H1.
Aparține grupului benzhidril eter de antihistaminice. Tavegyl-ul inhiba selectiv
receptorii histaminergici H1 și reduce permeabilitatea capilară. Exercită un
puternic efect antihistaminic și antipruriginos cu declanțare rapidă și cu durata
lungă de acțiune, de până la 12 ore.
Farmacocinetica: După administrarea orală, Tavegyl-ul (clemastina) este
aproape complet absorbit din tractul gastrointestinal. Concentrațiile maxime în
plasmă sunt atinse în interval de 2 până la 4 ore. Acțiunea antihistaminică a
medicamentului atinge apogeul după 5-7 ore, de obicei durează 10-12 ore, iar în
unele cazuri chiar până la 24 ore. Fixarea clemastinei pe proteinele plasmatice se
ridică la 95%. Eliminarea din plasmă este bifazica, cu timp de înjumătățire de
3,6±0,9 ore și 37±16 ore. Clemastina suferă o metabolizare, în proporție mare, în
ficat. Calea principală de excreție a metaboliților (45-65%) este prin rinichi în
urină, unde se găsesc doar cantități foarte mici de medicament nemodificat. La
femeile care alăptează, mici cantități de medicament pot trece în lapte.
Indicații: Febra fânului și alte rinopatii alergice. Urticarie de diferite
cauze, inclusiv urticarie dermatografică. Prurit, dermatoze pruriginoase. Ca
adjuvant în eczeme acute și cornice, dermatite de contact și erupții provocate de
medicamente. Înțepături și mușcături de insecte.
Contraindicații: Nu se administrează copiilor sub 1 an.
Reacții adverse: Oboseală, rareori uscăciunea gurii, cefalee, amețeală,
erupții cutanate, greață, dureri epigastrice și constipație.
Interacțiuni: Antihistaminicele potențează efectele sedativelor,
hipnoticelor, inhibitorilor MAO și alcoolului.
Dozare: Oral: Comprimatele trebuie luate cu apă înainte de mese. Adulții
și copiii peste 12 ani trebuie să ia câte 1 comprimat dimineața și 1 comprimat
seara. În cazuri refractare se pot lua până la 6 comprimate.
Supradozare: Efectele supradozarii antihistaminice pot varia de la
depresia sistemului nervos central la stimularea acestuia. Probabilitatea de apariție
a simptomelor excitatorii este crescută mai ales la copii. Pot de asemenea, apărea
simptome anticolinergice, cum ar fi uscarea gurii, pupile fixe dilatate sau eritem al
feței și reacții gastrointestinale. Tratamentul consta în eliminarea medicamentului
prin lavaj gastric, administrarea de cărbune vegetal și terapie simptomatică.
CAPITOLUL IV

REMEDII NATURISTE ÎN CAZUL ALERGIILOR

Este recomandat un regim de protecție a ficatului cu zile de repaus

alimentar precum și evitarea eforturilor și a emoțiilor. Este necesară o alimentație
bogată în vitamine le C, A, B5 și calciu. Trebuie remarcat faptul că vitamina C
22
reduce efectul unui număr mare de alergeni echilibrând sistemul imunitar, iar
vitamina A ajuta la normalizarea acestui sistem. Astfel sunt preferate: carnea de
pui, ficat, inima, cereale integrale, drojdie de bere. Printre legumele și fructele
benefice se remarca: ridichea neagră, pătlăgelele roșii, spanac, ardei, pătrunjel,
mărar, citrice, kiwi, coacăze negre, afine. De asemenea se pot bea 50 ml suc de
cartofi pe zi. Se recomandă să se bea zilnic infuzii de plante medicinal ca: Trei frați
pătați, Urzica, Coada șoricelului, Flori de Levănțică, rădăcina de Brusture. Infuzia
se prepară dintr-o linguriță de plante la o cană de apă clocotită. Se beau trei căni de
ceai pe zi. Întrucât unele dintre plante pot conține alergeni, se începe cu ceaiuri
dintr-o singură planta, în special "Trei frați pătați" și apoi cu celelalte. Se
recomandă cura gemoterapica cu extract din muguri de coacăz negru. Se iau câte
50 picături în puțină apă, de 2-3 ori pe zi. Cura cu pulbere de cărbune curață și
calmează organismul. Cărbunele are proprietăți antitoxice, antispastice, absorbante,
calmante și cicatrizante.
Intern se ia 0,5-1 linguriță pulbere la 100 ml apa de 2-3 ori pe zi, între
mese, cu excepția intoxicațiilor, când se iau 2-3 lingurițe de pulbere odată. În
farmacii există comprimate de cărbune medicinal care are proprietatea de a absorbi
secrețiile și substanțele nocive din tubul digestiv. Se iau câte 2-4 comprimate de 3
ori pe zi. În cazul intoxicațiilor se mărește doză de comprimate. Extern se pudrează
cu pulbere zonele afectate. Cura este contraindicată în caz de constipație. Pentru
calmarea mâncărimilor (în caz de eczeme) se recomandă băi cu ceai de Mușețel,
Gălbenele, făină de ovăz, cataplasme cu Frunze de varză sau cataplasme cu cartofi
rași. Tot pentru calmarea mâncărimilor se recomandă tamponări locale cu oțet de
mere. Pentru prevenirea alergiilor este necesară atât echilibrarea sistemului
imunitar, echilibrarea care trebuie să înceapă din momentul nașterii și să continue
toată viața, cât și evitarea substanțelor alergene. Un prim pas în acest sens este
alegerea unei alimentații, cu multe fructe și legume proaspete.

PLANTE FOLOSITE CA ANTIALERGICE

TREI FRAȚI PĂTAȚI

23
 Trei frați pătați este o plantă anuală, uneori rezistentă și peste iarnă,
înflorind și în al doilea an. Are o tulpină scurtă de 20-30 cm, de culoare verde,
goală la interior, acoperită cu peri scurși, îndreptați în jos. Frunzele sunt ovale,
alungite, cu pețiole scurte. La punctul de unire cu tulpina sunt înconjurate de alte
frunzulițe adânc divizate. Florile au pedunculi lungi, pe care se află două bractee
scurte și alterne, așezate sub flori sau mai jos. Floarea are 5 sepale lunguiață, pe
margini acoperite cu peri lungi (cili), 5 petale dintre care cea inferioară este
pintenată. Petalele superioare sunt de culoare violet închis, rareori violet deschis
sau albe, cele laterale albe, galbene sau violet-albăstrui, iar petala inferioară de la
baza este întotdeauna galbenă, cu 5-7 dungi de culoare închisă, adesea palid violet
pe margini, înflorește începând cu luna mai până în august. Crește prin lunci
umede și în fânețe din regiunea de dealuri.
Recoltarea: Se recoltează planta întreagă fără rădăcini, în perioada
înfloririi.
Mod de uscare: Plantele se usucă în straturi subșiri, în locuri umbroase și
bine aerisite. Se pot usca și pe cale artificială, la o temperatură de 50°C. Din 5-6 kg
planta proaspătă se obșine 1 kg produs uscat.

CEAI: Trei frați pătați (Yiolae tricoloris herba)

Acțiune fitoterapeutică:
Diuretic, expectorant, depurativ, antialergic și ușor laxativ.

24
 Indicații: Alergii, dermatoze, dermatoze de natură artritică. Pentru
tratamentul diferitelor alergii ale pielii, iritațiilor, urticariei, coșurilor.
Extern: În uz extern, compresele, gargara, spălăturile și inhalațiile  cu
trei frați pătați ajută la vindecarea rănilor, plăgilor, furunculozelor, aftelor,
stomatitelor, leucoreei, rinoreei etc. .
Contraindicații: Nu are.
Mod de administrare: Se beau 3 ceaiuri pe zi cu o jumătate de oră
înaintea meselor principale.
Mod de preparare:
Infuzie 1-2 lingurite produs se adăugă la 200 ml apă fierbinte, se lasă
acoperit 10-15 minute, după care se filtrează.
Infuzia combinată se prepară din 4 lingurițe de plantă uscată la 500 ml
apă rece care se lasă la macerat de seara până dimineaăa, când se strecoară, iar
maceratul rămas se opărește cu jumătate de  litru de apă clocotită timp de jumătate
de oră, apoi se strecoară și se amestecă cele două extracte iar preparatul se
fracționează și se bea de-a lungul unei zile.
Tinctura de trei frați pătați se administrează câte o linguriță, de 3-4 ori pe
zi, diluată în puțină apă.

Trei frați pătați capsule

Efecte: Planta este suport pentru purificarea sângelui, favorizează

transpirația și diureza, menține normală funcția laxativă a colonului; contribuie la
funcționarea normală a bronhiilor și plămânilor; ajută la diminuarea
microorganismelor patogene și alergiilor din tractul respirator; este desensibilizant.
Recomandări: Se poate folosi ca și adjuvant în afecțiuni alergice (rinite,
rinosinuzite, astm bronșic, alergo-dermii), catar respirator însoțit de febră și tuse
uscată, acnee, furunculoza, cure de dezintoxicare.
Compoziție: 0,20 g trei frați pătați.
Mod de administrare: 1 capsula de 3 ori pe zi.

URZICA

25
 Urzica este una dintre cele mai bune plante de leac pe care le avem. Dacă
oamenii ar ști ce efect tămăduitor are n-ar mai cultiva decât urzici. Urzica este
curativa începând de la rădăcină, continuând cu tulpina și frunzele și terminând cu
florile. Urzica este cea mai bună plantă de leac depurativă și homeopatică. Având
și o influență pozitivă asupra pancreasului, ceaiul de urzici scade nivelul glicemiei
(al zahărului din sânge). Vindeca bolile și inflamațiile căilor urinare, precum și
retenția urinara patologică. Având în același timp și efect ușor laxativ, este
recomandabil mai cu seamă pentru o cură de primăvară. Este de mare ajutor și în
infecții și viroze bacteriene.
De la o anumită vârstă încolo se diminuează cantitatea de fier din organism.
Apar stări de oboseala, chiar epuizare, omul se simte bătrân și cu mai puțină putere
de muncă. În acest caz, urzica proaspătă care conține fier, poate fi folosită cu mare
succes.
În hidropizii, urzica ajuta prin extragerea puternică a apei din
țesuturile și din cavitățile naturale ale corpului. Datorită substanțelor sale active
hematopoetice, este de folos și în cloroze, anemii și alte boli grave ale sângelui.
Asociată cu alte plante medicinal, urzica este folosită cu succes și contra leucemiei.
Cei care suferă de orice fel de alergie trebuie să bea ceai de urzici o perioadă mai
îndelungată. Urzica anihilează predispoziția la răceli și combate afecțiunile artritice
și reumatice, în sciatici, lumbago, nevrite la brațe și picioare, se freacă foarte ușor
locurile dureroase cu o urzica proaspătă. La sciatică, de exemplu, se atinge foarte
încet piciorul cu planta proaspătă, începând de la gleznă, pe partea exterioară până
la șold, iar ponind de aici de-a lungul părții inferioare a piciorului până la călcâi.
Acest lucru este repetat de două ori, iar în încheiere se trece urzica de la șold în jos
spre șezut. Se procedează la fel și cu alte porțiuni afectate. La urmă se pudrează
pielea pe locurile respective. Urzica este foarte bună și pentru îngrijirea părului.
Moduri de folosire: Infuzie: 1 linguriță (cu vârf) la 1/4 litru de apă; se
opărește doar și se lasa să "tragă" puțin.
26
 Tinctura de urzică: Rădăcinile, scoase din pământ primăvara sau
toarnna, sunt spălate cu o perie și tăiate mărunt. Se umple cu ele o sticlă până la
gât. Se toarnă deasupra rachiu de secară de 38-40% și se lasa să stea 14 zile la loc
călduros.
Băi de picioare: Câte 2 mâini pline de rădăcini bine spălate și periate și
de urzici proaspete (tulpina și flori) se lasă peste noapte în 5 litri de apă și se
încălzesc a doua zi până dau în clocot. Se introduc picioarele în baia făcută cât se
poate de fierbinte și se țin 10 minute. Urzicile rămân în apă în timpul băii. Această
baie poate fi folosită de 2-3 ori dacă este reîncălzită.
Ceai de urzica (urticae herba)
Acțiune fitoterapeutică: Antianemic, hemostatic, antidiabetic, diuretic,
colagog, antialergic, depurativ, hipotensiv.
Indicații: Anemii, hemoragii, diabet, alergii, edeme, guta, hipertensiune, tuse
covulsivă, pentru îngrijirea părului. Recomandat în anemie, hemoragie, diabet,
alergii, stimulează secreția urinara și favorizează eliminarea toxinelor din
organism, scade tensiunea arterială. Extern pentru îngrijirea părului.
Contraindicații: Nu are.
Mod de preparare: La 1-2 lingurițe se adăuga o cană de 250 ml apă fierbinte.
Se lasă acoperit 15-20 minute după care se filtrează.
Mod de administrare:
Uz intern: Se beau 3 ceaiuri pe zi neîndulcite cu 1 ora înaintea meselor
principale.
Uz extern: Pentru îngrijirea părului se fac spălaturi cu o infuzie concentrată
(6 lingurițe la 250 ml de apă).

CAPITOLUL V

TIPIZATE ALERGICE FOLOSITE ÎN OFTALMOLOGIE

27
 Conjunctivită alergică este manifestarea reacției alergice la nivelul
mucoasei oculare, inflamația de natură alergică a conjunctivitei. Afecțiunile
alergice (generic alergiile) sunt generate de reactivitatea exagerată a sistemului
imun în raport cu expunerea la antigeni din mediul înconjurător. Substanțele care
provoacă aceste reacții exagerate (alergice) poartă denumirea de alergeni.
Răspunsul imun al organismului poate genera simptome precum: congestie a
conjunctivitei (ochi umflați), lăcrimare, strănut, prurit, etc. iar în cele mai grave
cazuri chiar șoc anafilactic. Conjunctivita alergică nu se transmite, nu este o
afecțiune oftalmologica contagioasă, iar acuitate a vizuală rămâne neschimbată,
nefiind afectată decât în cazul în care apar complicații. Persoanele care cunosc
faptul că sunt alergice la anumite substanțe trebuie să fie foarte atente la
componentele medicamentelor pe care le iau sau ale produselor cosmetice pe care
le folosesc pentru că acestea să nu le conțină.
Cauze: Cei mai comuni alergeni posibil inductori ai reacțiilor alergice
sunt: praf de casă, pene, mucegaiuri (frecvent întâlniți în mediul nostru habitual)
polen, fire de păr de animale și anumiți paraziți ai acestora, venin de insecte,
medicamente diverse și chiar anumite fructe (căpșuni). Conjunctivita alergică
poate apărea atât datorită poluării, prafului, polenului (primăvara) dar și datorită
folosirii anumitor produse cosmetice (farduri, creme de față, creioane dermatograf,
soluții de ras sau după ras).
Simptome: Manifestările sau simptomele caracteristice în alergiile
oculare sunt: pruritul local (mâncărime), ochi înroșit ,lăcrimare abundenta
nepurulenta. În această afecțiune conjunctiva devine roșie și apare o secreție nu
foarte abundentă. Se întâlnește și edem ocular (pleoape umflate), înroșirea
marginilor pleoapelor. De cele mai multe ori pacienții asociază conjunctivitei
alergice și alte alergii (rinite alergice,bronșite alergice).
Tratament: În primul rând în cazul în care se cunosc alergenii, evitarea și
prevenirea expunerii la aceștia reprezintă o măsură esențială. Tratamentul are ca
scop principal ameliorarea simptomatologiei. Trebuie evitate locurile în care sunt
multe noxe și nu trebuie ca pacientul să atingă conjunctiva cu vată, tifon sau cu
mâna. Este absolut necesar ca mâinile să fie spălate foarte des, să se utilizeze
prosoape curate pentru fiecare membru al familiei, fețele de pernă să fie spălate la
90° și călcate. Ochiul afectat de conjunctivită nu se pansează niciodată, deoarece
stagnează secreția iar germenii se pot înmulți sub pansament, trebuie lăsat
descoperit și tratat cu picături și în special igiena riguroasă. În tratamentul
conjunctivitei alergice, menținerea igienei este foarte importantă. În primul rând
este absolut necesară spălarea cu apă rece și săpun a ochiului. Tratamentul local se
face prin aplicarea de comprese reci decongestive, coliruri antiseptice sau
dezinfectante ușoare, lacrimi artificiale și alși lubrifianși oculari care au și efect de
spălare a alergenilor.
28
 1. VEKFANOL, CROMOHEXAL - antialergic, antiasmatic: soluție
oftalmică și ORL, natrii cromoglicicas
Compoziție: 1 ml soluție conține: Cromoglicat de sodium 20 mg.
Excipienți q.s.
Acțiune terapeutică: Componenta activa are acțiune antialergică asupra
mucoasei conjunctivale și celei nazale. Acționează prin inhibarea intermediarilor
chimiei responsabili de reacțiile alergice, prin stabilizarea histiocitelor
membranare. Prin aplicarea locală topică acționează efectiv în prevenirea
simptomatologiei manifestărilor alergice.
Indicații: În oftalmologie și ORL. În oftalmologie se indica în
tratamentul afecțiunilor de etiologie alergică: conjunctivită, keratoconjunctivita,
blefaroconjunctivita. În ORL se administrează în tratamentul rinitelor alergice și a
unor afecțiuni comice nazale.
Contraindicații: Nu se administrează în timpul sarcinii și în cazul
hipersensibilizării la cromoglicatul de sodiu.
Reacții adverse: S-a observant pentru scurt timp apariția iritației (rash)
imediat după aplicare și diparitia ei în scurt timp (cazuri izolate).
Interacțiuni medicamentoase: Nu există contraIndicații pentru
administrarea concomitenta a altor medicamente.
Mod de administrare: Atât în oftalmologie cât și în ORL se
administrează 1-2 picături în fiecare ochi (respectiv în nas) de 4 ori pe zi timp de 7-
10 zile și se urmărește timp de 4 săptămâni tratamentul.
Formă de prezentare: Cutie cu un flacon conținând 5 ml soluție 2%
cromoglicat de sodium și un dozator (picurator).

2. SPERSALLERG - SOLUȚIE OFTALMICĂ

Compoziție: 1 ml soluție oftalmică conține clorhidrat de antazolina 0.5

mg și clorhidrat de tetrizolina 0.4 mg și excipienți: clorura de benzalconiu, acid
clorhidric diluat, metilhidroxipropilceluloza, clorura de sodium, apa distilată pentru
preparate injectabile.
Grupa farmacoterapeutica: Produse oftalmologice decongestionante și
antialergice; simpatomimetice folosite ca decongestionante.
Indicații terapeutice: Spersallerg este o soluție oftalmică cu acțiune
decongestionanta, folosită ca tratament simptomatic al edemului și hiperemiei
conjunctivale din cadrul conjunctivitelor alergice,nespecifice sau catarale și a
iritașiilor oculare minore. Spersallerg ameliorează senzația de arsură, iritație,
pruritul, inflamașia și lăcrimarea abundentă.

29
 Spersallerg este indicat pentru tratamentul smptomatic al conjunctivitelor
alergice sezoniere.
Contraindicații: Hipersensibilitate la nafazolina, clorfeniramina sau la
celelalte componente ale produsului; rinita atrofică; glaucom cu unghi închis, boli
cardiovasculare organice severe; copii sub 2 ani.
Precauții: Dacă se suspectează o reacție alergică tratamentul trebuie
întrerupt. Nu se vor folosi lentile de contact moi în timpul tratamentului datorită
conținutului în clorura de benzalconiu. Lentilele de contact trebuie îndepărtate
înaintea administrării picăturilor și nu trebuie reaplicate mai devreme de 15
minute.
Interacțiuni: Asocierea cu bromocriptina, inhibitori de monoaminooxidaza
(IMAO) și antidepresive triciclice trebuie evitată deoarece crește acțiunea
vasoconstrictoare și poate provoca pusee hipertensive.
În cazul tratamentului concomitent cu alte soluții oftalmice, se
recomandă administrarea acestora la interval de min. 5 minute. Asocierea
antihistaminicelor H1 cu băuturi alcoolice potențează efectul deprimant al
sistemului nervos central. Deși după administrarea topica este puțin probabil să
apară acest efect se impune prudent în cazul asocierii acestora.
Atenționări speciale: În cazul persistentei simpomatologiei medicul va
reevalua conduita terapeutică.
Administrarea frecventă poate determina fenomene de toleranță (lipsa
răspunsului terapeutic); de asemenea este posibil un rebound al congestiei
mucoasei conjunctivale. Datorită efectelor simpatomimetice sistemice se impune
prudent în caz de hipertensiune
arterială, feocromocitom, boala coronariană, aritmii, anevrism,
arteroscleroza evoluti va, diabet zaharat, hipertiroidie de asemenea la vârstnici.
Doze și mod de administrare:
Adulți și copii peste 2 ani: Doza uzuală este de o picătură instilată în
sacul conjunctival de 2-3 ori pe zi. Pentru a preveni contaminarea picurătorului și a
soluției, se va evita atingerea acestuia de ploape, suprafețe învecinate sau alte
suprafețe. Flaconul se păstrează închis între administrări.
Reacții adverse: - este în general bine tolerat. Rareori pot să apară vedere
încețoșată, senzații de arsuri oculare sau de corp străin, chemozis și hiperemie
conjunctivală, hemoragie subconjunctivala, eroziuni corneene, fotofobie.
Excepțional au fost raportate reacții de hipersensibilitate după
administrare de Spersallerg (eritem, eczema, urticarie), uscăciunea mucoasei
bucale, cefalee, somnolență.
Supradoză: Până în prezent nu au fost descrise cazuri de supradozaj. În caz
de suspiciune de supradozaj se recomandă tratament siptomatic și supraveghere

30
medicală. Absorbția sistematică în doze mari a alfa-simpatomimeticelor poate duce
la deprimarea sistemului nervos central, în special la copii.
Păstrare: În ambalaj original, la temperaturI între 15-25 °C.
Ambalaj: Cutie cu un flacon a 10 ml soluție oftalmică.

Preparate magistrale

1. Pastă pentru alergie (urticarie)

Rp. Mentol 1g
Anestezină 1g
31
 Talc 20 g
Zn Oxid 20 g
Glicerină 20 g
Apă de calciu q.s. satis pentru o pastă moale.

M.F.ung.; D.S. Extern

Mod de preparare:
Se verifică rețeta, dacă datele sunt corecte și formula este corectă.
Se verifică dozele maxime admise.
Se verifică solubilitatea și proprietățile fizico-chimice ale substanțelor.
Se alege metoda de preparare, ustensile și recipientul de condiționare.
Se verifică funcționalitatea balanței.
Se cântărește mentolul și anestezina, se triturează bine în mojar, se
adaugă pe rând talcul și Zn.
După ce oxidul s-a omogenizat bine, se adaugă glicerina și se continuă
omogenizarea, apoi se adaugă pe rând apa de calciu până la consistența unei paste
moi.
Acest preparat se aplică pe piele după sfatul medicului.

2. ERINE SUSPENSII – preparat magistral

Rp/ Ser efedrinat 20g

Hidrocortizon acetat fiole
I
M.F.sol; D.S. Extern pic. în nas

32
 Se verifică rețeta, dacă datele sunt corecte și formula este corectă.
Se verifică dozele maxime admise.
Se verifică solubilitatea și proprietățile fizico-chimice ale substanțelor.
Se alege metoda de preparare, ustensile și recipientul de condiționare.
Se verifică funcționalitatea balanăei.
Suspensia de acetat de hidrocortizon se aspiră cu o seringă, se introduce
într-un mojar de capacitate mică și se adaugă 5g mucilag de metilceluloză (agent
de suspendare). Se triturează și se adaugă treptat serul efedrinat. În final se adaugă
0,2g (4 pic.) de soluție de borat fenilmercur 0,2%.
Soluția obținută se toarnă în recipientul de condiționare flacon de 30 ml,
se aplică dopul prevăzut cu picurător, se verifică aspectul soluției, care trebuie să
prezinte, mirosul și culoarea caracteristică componentelor.
Se aplică eticheta, pe care se indică numărul farmaciei, data, numărul de
înregistrare din condica de receptură, modul de administrare, condițile de păstrare,
termenul de valabilitate, semnătura farmacistului. Se menționează ”A se agita
înainte de administrare”.
Se administrează în afecțiuni de natură alergică.
După terminarea preparării toate recipientele și ustensilele folosite, se
curăță cu atenție.

CONCLUZII

Terapia antialergică are la baza câteva principii generale:

A) eliminarea alergenului pe cât posibil

B) măsuri de igienă precum păstrarea curățeniei pentru diminuarea
acarienilor, a părului de animale de casă, etc.

33
 C) tratamentul antialergic specific sau imunoterapia specifică cu alergen,
cunoscută inițial ca desensibilizare specifică (hiposensibilizare) presupune
identificarea alergenului, îndepărtarea lui sau evitarea contactului cu el.
D) tratamentul nespecific în bolile alergice vizează combaterea modificărilor
fiziopatologice prin mijloace care acționează patogenic sau simptomatic, reducând
astfel sau prevenind manifestările clinice.
Utilizarea acestor clase de medicamente reprezintă o alternativă extrem de
viabilă, avantajoasă prin efectele favorabile și extrem de constante în terapia
antialergică.
Manifestări alergice cele mai întâlnite sunt:
- urticarie
- prurit
- înțepături de insecte
- rinite, alergii nazale
- conjunctivite
- șoc anafilactic
- astm

Clasificare:
- antihistaminice clasice (sedative). Reprezentanți: Romergan, Peritol,
Clorfeniramin
- antihistaminice de genetația II (nesedative). Reprezentanți: Cetirizina,
Loratadina, Desloratadina

BIBLIOGRAFIE

1. FARMACOTERAPIE PRACTICA-EDITURA MEDICALă, anuI1999

2. FARMACOLOGIE - MANUAL - Michaela Constantinidi, Laurentia
Panoiu, Zoe
Marinescu, Editura Universală, anul 2005
3. FARMACOPEEA ROMÂNă X
4. MEDEX 2011
34
 5. MemoMed 2016, Editia XXII, Autor:  HYPERLINK
"https://www.librariaonline.ro/autori/dobrescu_dumitru" \o "Pagina autorului
Dobrescu, Dumitru" µDobrescu, Dumitru§, Editura:  HYPERLINK
"https://www.librariaonline.ro/edituri/universitara" \o "Editura UNIVERSITARA"
µUNIVERSITARA§
6. AGENDA MEDICALă 2017 , Autor:  HYPERLINK
"http://www.libris.ro/librarie-onlineăfsv_77564=Cornel%20Chirita" µCornel
Chirita§, Editura: MEDICALă

35