Sunteți pe pagina 1din 16

ANTIHISTAMINICE H2

A.Generalitti . AH2 sunt medicamente aprute ulterior AH1. . Selectivitatea blocrii receptorilor H2 este remarcabil (n comparatie cu selectivitatea AH1). . Actiunea farmacologic cea mai important const n inhibitia secretiei gastrice acide. . Eficacitatea deosebit si sigurant n utilizare au impus AH2 ca medicamente de prim rang n patologia strilor nsotite de hipersecretie gastric. . Indicate la milioane de pacienti cu boal ulceroas, cimetidina si ranitidina, cele mai prescrise AH2, au ocupat ani la rnd topul celor mai (bine) vndute medicamente pe piata mondial a medicamentului.

B. Proprietti fizico-chimice. . Sunt substante bazice. Srurile cele mai cunoscute sunt clorhidratii. C. Relatii, structur chimic - activitate farmacodinamic. . Compusii chimici initiali, contin n molecul ,ca si histamina, imidazol. . Imidazolul poate fi nlocuit de alti heteroclicli, fr alterarea propriettilor blocante H2. .Catena lateral nu impune rigori structurale deosebite pentru mentinerea efectelor AH2.

D. Clasificarea AH2 . Principalele clase chimice de AH2: I. Derivati de imidazol: 1. Cimetidina 2. Etintidina 3. Oxmetidina II. Derivati de furan: 1. Ranitidina 2. Niperotidina 3. Ramixotidina 4. Donetidina 5. Lupitidina III. Derivati de tiezol: 1. Nizatidina. 2. Famotidina. 3. Tiotidina. 4. Tuvatidina.

IV. Derivati de oxazol: 1. CRC 1970

V. Piperidinometilfenoxipropilamide 1. Roxatidina 2.Aceroxatidina. 3. Loxtidina. 4. Lanitidina. 5. Sufotidina. Dintre aceste AH2, cimetidina, ranitidina, famotidina, nizatidina sunt larg utilizate n lumea ntreag. Mai nou aprut n arsenalul terapeutic este roxatidina. E.Farmacocinetic. ( date referitoare la cele 4 AH2 mai cunoscute). . Ci de administrare: . Calea de administrare oral este, de departe cea mai utilizat. . La nevoie se pot administra i.m. sau i.v. (exist forme farmaceutice parenterale pentru cele 4 AH2 mentionate mai sus). . Absorbtia: - Este rapid dup administrare intern. - Antiacidele pot reduce absorbtia AH2 (cimetidin). . Legare de proteinele plasmatice redus. . Metabolizare important la nivel hepatic (redus n cazul nizatidinei).

- Cimetidina inhib sistemul enzimatic al citocromului P-450, celelalte AH2 au efect redus sau nul asupra acestuia. . Eliminare: - preponderent pe cale renal prin ultrafiltrare si secretie tubular. - intr n competitie pentru transportul tubular cu creatinina (i creste valorile serice) si cu unele medicamente bazice (teofilin, procainamid). . Parametri farmacocinetici: - Biodisponibilitate redus dup administrare oral datorit primului pasaj hepatic (cu exceptia nizatidinei). F. Efecte farmacologice . Aceste medicamente antagonizeaz in vitro si in vivo actiunile histaminei pe receptorii H2: - stimularea secretiei gastrice acide; - componenta tardiv a rspunsului vasodilatator; - stimularea cardiac (inotropism si cronotropism); - efectul imunodepresor; . AH2 utilizati terapeutic sunt antagonisti completi (puri); . Efectul de blocare pe receptorii H2 este competitiv ( reversibil) la majoritatea AH2. Derivatii de piperidin au in schimb , actiune de tip ireversibil (insurmontabil). . Cel mai important efect clinic al AH2 se produce pe secretia gastric: - scad volumul si aciditatea acesteia; - este afectat primordial secretia acid:

- bazal (diurn si nocturn); - declansat de alimente; - stimulat prin histamin, acetilcolin, gastrin, insulin, metilxantine; - Concomitent inhib secretia factorului intrinsec Castle, fr s modifice absorbtia vitaminei B12; - Secretia de pepsin (pepsinogen) este redus ca urmare a scderii volumului secretor. . Ca urmare a scderii acidittii intragastrice ,AH2 pot creste gastrinemia; . AH2 au influent nesemnificativ asupra secretiei pancreatice exocrine, ca si asupra altor secretii exocrine; . AH2 nu afecteaz functia sfincterului esofagian inferior si golirea gastric. . AH2 au efect aditiv cu AH1 n antagonizarea vasodilatatiei histaminice. G. Efecte adverse . Fiind printre cele mai utilizate medicamente (pe milioane de pacienti), AH2 sunt printre cele mai bine monitorizate medicamente n planul farmacovigilentei; . Reactiile adverse: - sunt rare; - de obicei lipsite de gravitate; - necesit foarte rar reducerea dozelor sau ntreruperea tratamentului; - dispar la oprirea administrrii medicamentelor. . Efectele adverse apar ca si o consecint a :

- reactiilor de hipersensibilizare; - efectelor de tip blocant pe receptorii H2( cele generate de hiposecretia gastric, efectele cardiovasculare); - efectelor endocrine; - interactiunilor medicamentoase. . Cele mai des observate efecte nedorite sunt cele pe: - sistemul nervos central; - tractul digestiv, iar n cazul cimetidinei - efectele endocrine si - interactiunile medicamentoase. I. Reactii alergice . Sunt rare si de gravitate redus. 1. Manifestri generale: - soc anafilactic, angioedem, laringospasm, bronhospasm. 2. Modificri cutanate: - eruptii cutanate, urticarie, prurit; - sindrom Stevens-Johnson. 3. Hematologice: - leucopenie; - trombocitopenie;

- pancitopenie. 4. Hepatice (foarte rare): - cresterea enzimelor de citoliz 5. Renale (cazuri izolate): - nefrit interstitial. II. Hipoaciditate sau anaciditate gastric avnd ca si consecinte (posibile): 1. Riscul cancerigen: - asocierea dintre administrarea AH2 si aparitia unor cancere a fost fcut datorit: - unor observatii clinice izolate; - studiilor experimentale de lung durat, pe diverse specii animale; - posibilitatea formrii de nitrati si nitrozamine n conditii de hipoaciditate. - La ora actual pare suficient de argumentat afirmatia c AH2 nu favorizeaz aparitia unor cancere dar se impune continuarea studiilor clinice n acest domeniu. 2. Riscul infectiilor digestive: - mai ridicat la persoanele peste 65 de ani. 3. Hipergastrinemie: - posibil implicat n aparitia tolerantei -n reactivarea simptomatologiei la ntreruperea brusc a tratamentului.

III. Tulburri digestive: - greturi si vrsturi; - diaree; mai rar constipatie; - xerostomie. IV. Tulburri nervoase: - desi nu trec prin bariera hematoencefalic efectele adverse pe s.n.c. sunt printre cele mai des mentionate -apar mai frecvent: - dup doze mari; - la vrstnici; - n insuficientele renal si hepatic; - la pacientii n stare critic. - constau n: - stri de confuzie; - comportament bizar, halucinatii, manifestri paranoice; - convulsii; - miscri coreiforme; - sindrom de trunchi cerebral ,reversibil (tulburri auditive, de vedere, disartrie , parestezii); V. Modificri endocrine - Prezente ntr-un numr de cazuri la cimetidin, mult mai rare la ranitidin, foarte rare sau neobservate la celelalte AH2;

- Se observ mai frecvent la brbati si constau n: - oligospermie; - ginecomastie; - reducerea libidoului, impotent. - Aceste simptome au fost corelate cu efectele observate pe sistemele hormonale: - blocarea receptorilor pentru androgeni ; si, probabil n msur mai redus: - inhibita metabolizrii estradiolului; - eliberarea de prolactin. VI. Efecte adverse cardiovasculare: - Se observ rar, mai ales dup administrare i.v.; - Constau n : - tahicardie dar si, - bradicardie, bloc A-V; - hipotensiune arterial. VII. Efecte adverse prin interactiuni medicamentoase.

H. Supradozarea si intoxicatia acut: . Toxicitatea redus a fost observat dup administrarea eronat a unor doze zilnice mari (5,2 - 20 g);

. Evolutii fatale au fost observate dup doze mari, necunoscute(n caz de intoxicatii cu cimetidin si diazepam) (prin tulburri cardiace). . Tratamentul const n: - spltur gastric sau emez (n primele 4 ore de la ingestie); - msuri simptomatice si de sustinere a functiilor vitale; - diurez fortat nu creste eliminarea si nu este recomandabil. I. Interactiuni medicamentoase - Mai frecvente n cazul cimetidinei. 1. In etapa de absorbtie: - AH2 reduc absorbtia medicamentelor cu pKa mic (3-4) ce se absorb n mediu acid (ketoconazol); - Biodisponibilitatea ar fi redus de antiacide (chestionabil), Mcolinolitice, dar chiar si de prokinetice (metoclopramida). 2. In etapa de biotransformare: - Cimetidina interfereaz cu sistemul oxidazelor mixte dependente de citocromul P 450, inhibnd metabolizarea si crescnd riscul de toxicitate pentru medicamentele metabolizate la acest nivel. - Manifestarea ca efect advers, are relevant clinic mai ales n caz de tratament asociat al cimetidinei cu medicamente cu indice terapeutic mic: - anticoagulante orale; - antiaritmice (lidocain, procainamid); - anticonvulsivante ( fenitoin, carbamazepin); - beta -adrenolitice;

- teofilin. - Contrar unor surse bibliografice mai vechi se pare c AH2 nu interfereaz cu biotransformarea etanolului. 3. In etapa de eliminare, toate AH2 reduc transportul tubular (si excretia) medicamentelor bazice (teofilina, procainamid). J. Indicatii terapeutice . Profilul terapeutic si eficienta sunt asemntoare pentru toate AH2. . Potenta este diferit . Din punct de vedere al utilizrii clinice este acceptat urmtoarea echivalent: cimetidin 0,8 g; ranitidin 0,3 g; nizatidin 0,3 g; famotidin 0,04 g. . Efectele adverse sunt mai frecvente la cimetidin si mai rare la AH 2 din generatiile mai noi (ranitidina si famotidina). . In tratament cronic apare fenomenul de tolerant: - apare chiar dup a doua doz; - se dezvolt gradat; - se stabilizeaz la aproximativ o lun de la nceputul administrrii. . Intreruperea brusc a tratamentului cu AH2 poate reactiva simptomatologia ,n boala ulceroas). I. Indicatii terapeutice legate de efectul antisecretor gastric. 1. Boala ulceroas: a) Ulcerul duodenal (U.D.) - In U.D. rata vindecrii este legat de 2 factori: - gradul de control al acidittii intragastrice pe 24 de ore;

- durata tratamentului. - Exist mai multe modalitti de administrare: - patru doze pe zi; - dou doze pe zi; - o singur doz, seara la culcare. - Ultima modalitate asigur n U.D., vindecri n aproximativ 80% din cazuri dup 4 sptmni de tratament si de 95% dup 8 sptmni. b) Ulcerul gastric (U.G.): - durata tratamentului este similar ,iar rata vindecrii apropiat sau usor mai redus. 2. Sindrom Zollinger - Ellison: - AH2 se utilizeaz anterior interventiei chirurgicale sau n formele inoperabile; - Sunt necesare doze mari , n 4 prize zilnice. 3. Ulceratii de stress: - administrare preventiv. 4. Ulceratii medicamentoase. 5. Sindromul de aspiratie pulmonar: - preventiv, prin reducerea acidittii gastrice. 6. Esofagita de reflux: - se prefer inhibitorii pompei de protoni.

II. Utilizri n asociere cu AH1 7. Urticaria cronic; 8. Mastocitoza; 9. Sindromul carcinoid gastric. III. Utilizri n surpadozri si intoxicatii acute medicamentoase: . In aceste situatii a fost utilizat investigational,cimetidina, . Prin inhibitia metabolismului medicamentelor este util n situatia cnd se formeaz compusi reactivi bazici prin biotransformare, asa cum se ntmpl n: 10. Intoxicatia acut cu paracetamol. 11. Hemoliza si methemoglobinemia dup dapson. K. Contraindicatii (prudent): - alergie specific; - sarcin (prudent); - vrstnici; - insuficient renal si insuficient hepatic - asocieri medicamentoase riscante. L. Principalele medicamente AH2

I. CIMETIDINA ( ALTRAMETR ,CEMIDINR , CIMEHEXALR , HISTODILR , TAGAMETR ) Posologie . In boala ulceroas se administreaz de obicei 0,4 - 0,8 g/zi seara la culcare timp de cel putin 4 sptmni , n U.D. si 6 sptmni n U.G.. . In sindromul Zollinger - Ellison: 0,4 g de 4 ori/zi. . Doza total nu va depsi 2,4 g/zi. . In insuficienta renal dozele se reduc n functie de clearance-ul creatininic. . De asemenea se reduc dozele n encefalopatia portal (cu 40%). II. RANITIDINA (ULCORAN+, ULTIDINR , GERTOCALMR , ZANTACR ) Posologie . In boala ulceroas, n doz unic vesperal 0,3 g/zi. . In sistemul Zollinger - Elleson se indic p.o. 0,15 g de 2 sau 3 ori pe zi ;la nevoie se poate creste pn la 6 g/zi p.o.. Uneori se injecteaz n perfuzie lent i.v. 1 mg/kg/or. . Ca si pentru cimetidin se reduce posologia n insuficienta renal. Ranitidine Bismutrex (complex al ranitidinei cu citratul de bismut), indicat n tratamentul complex (tripla terapie) n infectia cu Helicobacter pylori.

III. FAMOTIDINA (FAMOGASTR , GASTROSIDINR , QUAMANTELR , ULFAMIDR ) Posologie . Doza uzual n administrare unic zilnic este de 0,04 g. . In sindromul Zolinger - Ellison : initial 0,02 g p.o. la 6 ore. Doza poate creste pn la 0,8 g/zi. Se poate administra si i.v. n bolus ,sau n perfuzie lent. . In insuficienta renal, la valori ale clearance-ului creatininic < 10 mL/1', doza se reduce cu 50%

IV. NIZATIDINA AXIDR cpr. 0,15 g; 0,30 g; f. 0,4 g . Doza uzual p.o. : 0,3 g seara la culcare. . Dozele se reduc n insuficienta renal.

V. ROXATIDINA ROXANER 0,075 si 0,15 g. .Posologie: 0,15 g seara.Document Info Accesari: 3688 Apreciat: Comenteaza documentul: Nu esti inregistrat Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta Creaza cont nou A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita sa adaugi un link catre el la tine in site Copiaza codul in pagina web a site-ului tau.

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2012 )