Centrul de excelente în medicină și farmacie ”Raisa Pacalo”

Catedra Discipline Farmaceutice

Unitatea de curs Farmacoterapie și Fitoterapie

Alergia
Edemul Quinqe

Profesoară Ana Diaconu, grad didactic II,

membru al Asociației Farmaciștilor,

categoria superioară în farmacie

Chișinău
Istoricul

Diverse aspecte ale bolilor alergice au fost remarcate și menționate încă din antichitate. În secolul al IV-lea
î.e.n., Hippocrate menționează faptul că anumite alimente, deși să nă toase și hră nitoare în principiu pentru
majoritatea oamenilor, pot provoca îmbolnă viri la un numă r mic de persoane. În secolul I î.e.n., filozoful și poetul
roman Lucretius scrie în Despre natura lucrurilor că ceea ce este bun pentru unii poate fi otră vitor pentru alții. În
secolul al II-lea e.n., Galen menționează reacții anormale provocate de anumite plante, fă ră a încerca să gă sească
explicația acestui fenomen.
Alergia

Terminologie

Procesul de degranulaţie în alergie -- 1- antigen; 2 - anticorp IgE; 3 - receptor FcεRI ; 4 - mediatori preexistenţi
(histamine, proteaze, chemochine, heparina); 5 - granule; 6 - celule mast; 7 - mediatori nou formaţi
(prostaglandine, leucotriene, tromboxane, PAF)

1. Alergia(greacă :  reacție diferită ) este o reacție anormală , disproporționată , exagerată și excesivă a

sistemului imunitar al unui organism, față de antigene exogene care sunt bine tolerate de subiecții normali.
 Specialitatea medicală care se ocupă cu studiul bolilor în care sunt implicate procese alergice se
numește Alergologie și Imunologie Clinică .
2. Hipersensibilitate: Hipersensibilitatea determină simptome sau semne obiective reproductibile, inițiate prin
expunere la un stimul bine definit, care este tolerat de subiecții normali.
3. Hipersensibilitate non-alergică: Hipersensibilitatea non-alergică este termenul preferat pentru a descrie
hipersensibilitatea în care mecanismele imunologice nu pot fi dovedite.
4. Alergene: Alergenele sunt antigene ce produc reacții alergice. Majoritatea alergenelor sunt proteine,
frecvent cu lanțuri laterale glucidice, dar, în cazuri mai rare, sunt alergene glucidele pure, substanțele
chimice cu moleculă mică (izocianați, anhidride sau formaldehidă ), precum și unele metale (de exemplu
crom și nichel).
5. Atopie: Atopia reprezintă tendința personală și/sau familială , de obicei apă rută în copilă rie sau adolescență ,
de a deveni sensibilizat și de a sintetiza anticorpi de tip IgE, ca ră spuns la o expunere la doze mici de
alergene, de obicei proteine.

Termenii atopie și atopic sunt rezervați pentru a descrie predispoziția genetică pentru sensibilizare mediată IgE

la alergene prezente în mod obișnuit în mediul înconjură tor, la care este expusă întreaga populație, dar care, la
majoritatea indivizilor, nu determină ră spuns prelungit de anticorpi tip IgE.

Clasificare.Gell și Coombs definesc 4 tipuri de reacții de hipersensibilitate imunologică , în funcție de elementele

sistemului imunitar implicate în producerea lor:

a. Hipersensibilitate de tip I , anafilaxic (mediată prin anticorpi de tip IgE, numiți și reagine)
b. Hipersensibilitate de tip II, citotoxic (mediată prin anticorpi de tip IgG sau IgM)
c. Hipersensibilitate de tip III, prin complexe imune solubile (mediată prin complexe imune antigen-anticorp
de tip IgG)
d. Hipersensibilitate de tip IV, întâ rziată , mediată celular prin limfocitele T.
Cauze

Alergiile sunt produse, la organismele sensibilizate, de antigene exogene (provenite din mediul extern)
numite alergene. Majoritatea alergenelor sunt proteine, glico-proteine și, mai rar, glucide pure, substanțe chimice
cu moleculă  mică (izocianați, anhidride sau formaldehidă ), precum și unele metale (de exemplu crom și nichel).

Alergenele sunt conținute și/sau vehiculate de diverși factori :

 factori fizici: că ldura, frigul (crioalergene)

 factori chimici: substanțe chimice, substanțe folosite în industria alimentară , medicamente, produse
cosmetice, veninuri de animale și insecte, latex etc.
 factori biologici: bacterii, virusuri, paraziți, toxine microbiene, insecte, polen, fructe
(că pșuni, zmeură , kiwi, ananas, etc.) praf, fulgi, pă r și scuame de animale,seruri heterologe, vaccinuri etc.
 factori autoimuni şi inflamatorii: Boala celiacă ; Psoriazisul; Sindromul Sjogren; Lupusul eritematos sistemic.
 infecţii bacteriene ale pielii: varicela; rujeola; infecţii virale ;
 alte cauze favorizante: anxietatea sau stresul; modifică rile hormonale; anemia datorată deficitului de fier;
abuzul de metamfetamină sau alte droguri; sarcina.
 cauze grave de prurit generalizat ce pot pune în pericol viaţa: Reacţie alergică cu anafilaxie (îngustarea şi
închiderea că ilor respiratorii); Limfomul Hodgkin; Insufienţa renală ; Leucemia; Boli hepatice şi insuficienţa
hepatică .

Simptomatologie

Contactul cu alergenul provoacă , la organismele sensibilizate anterior, reacții inflamatorii locale sau

sistemice care determină simptomatologia clinică a alergiei. Cel mai frecvent sunt afectate organele de la nivelul
că ii de pă trundere în organism a alergenului (așa-numitele organe țintă : pielea și mucoasele, aparat respirator și
aparatul digestiv). Simptomele pot fi locale sau sistemice, de intensitate și severitate variabilă , uneori chiar letale.
Reacții sistemice apar și atunci câ nd alergenele sunt introduse direct în curentul sanguin (prin injecții, perfuzii,
transfuzii, mușcă turi sau înțepă turi de animale etc.).

Simptome locale

 Cutanate: prurit, erupții cutanate și eritem de diverse tipuri, angioedem.

 Oculare: prurit, tumefacție și eritem al pleoapelor, înroșirea conjunctivei și lă crimare.
 Oto-rino-laringologice: stră nut, obstrucție nazală , rinoree apoasă , ră gușeală , tuse; senzație de urechi
înfundate, otalgie și diminuarea auzului (prin drenaj insuficient al tubei lui Eustachio).
 Pulmonare: jenă respiratorie, tuse, wheezing, dispnee.
 Digestive: greață , vă rsă turi, diaree, dureri abdominale.

Simptome sistemice

 Alterarea stării generale: cefalee, febră , vertij, stare de ră u.

 Simptome cardio-vasculare: hipotensiune arterială , sincopă , stop cardio-respirator.

Simptome cutanate ce pot însoţi pruritul generalizat:

• Sâ ngeră ri (datorate ruperii pielii);
• Vezicule (bă şici);
• Arsuri;
• Modificarea texturii pielii;
• Piele cră pată , uscată ;
• Solzi sau scuame tegumentare;
• Durere;
• Erupţie şi posibilă secreţie care se scurge de la nivelul erupţiei sau de la nivelul pielii din jur;
• Eritem (roşeaţă ), iritaţie sau inflamaţie;
• Edem sau umflă tură în jurul pielii iritate.generalizate);
• Iritabilitate la sugari şi copii;
• Dureri articulare;
• Ochi roşii sau uscaţi;
• Stră nut sau rinoree (curgerea nasului);
• Stres, anxietate sau depresie;
• Pierdere inexplicabilă în greutate;
• Vă rsă turi.

Alte simptome:
• Dureri abdominale;
• Ascita, mă rirea abdomenului datorită acumulă rii de lichid;
• Scă derea apetitului;
• Simptome asemă nă toare gripei (fatigabilitate, febră , dureri în gâ t, cefalee, tuse, durere.
Teste alergologice

Testele alergologice au ca scop depistarea alergenului implicat în declanșarea unei reacții alergice. Se folosesc în
mod uzual trei tipuri de teste: cutanate, serologice și hematologice, ultimele două fiind executate în laboratoarele
de specialitate.

Teste cutanate

Se bazează pe folosirea unei doze mici de alergen, care se amplasează pe piele sau se injectează intradermic
pentru a urmă ri dacă apare o reacție alergică locală . 

Teste serologice

Alergenele pecifice IgE - sunt teste indirecte, bazate pe detectarea și titrarea în sâ nge a anticorpilor de tip
IgE produși de organism ca ră spuns față de un alergen specific. Spre deosebire de determinarea titrului de IgE
total, care nu este diagnostic pentru o alergie, titrul de IgE specific poate folosi ca referent diagnostic calitativ și
cantitativ al stă rii alergice a pacientului.
Teste hematologice

Analizele de laborator hematologice ALCAT -sunt relativ recente și se execută în mai puțin de 20 de ță ri
(SUA, Anglia, Germania, Danemarca,Israel, Italia, Mexico, Spania) ș.a.. Aceste analize hematologice, centrate pe
alergiile provocate de alimente spală  alergiile alimentare de intoleranțele (sensibilită țile) alimentare.

Angioedem

Angioedemul (sau edemul Quincke) este o maladie, caracterizată de o inflamația rapidă (edem) a pielii,

țesutului subcutanat, țesuturilor mucoase și submucoase. Este o boală similară  urticariei. Poate fi observată o
extravazare dermică (subcutanată sau submucoasă ) de lichid, ce conduce la edem localizat. Eliberarea
mediatorilor vasoactivi ai inflamației crește permeabilitatea vasculară . Cel mai frecvent sunt afectate tegumentele
tractului gastrointestinal și a celui respirator.
Angioedemul poate fi idiopatic sau indus de medicamente, alergeni (alimente), sau agenți fizici (vibrații,
că ldură ).

Simptomologie

1. Survine de sine stă tă tor, sau în asociere cu urticaria în 50% din cazuri;
2. De obicei nu provoacă  prurit comparativ cu urticaria, dar poate determina senzația de arsură ;
3. Debutul este rapid; se remite în 72 de ore;
4. Poate surveni ca o componentă a reacției anafilactice generalizate, potențial fatală ;
5. Apar semne ale edemului la nivel cutanat (fața, extremită ți, organe genitale);
6. La nivel gastrointestinal se manifestă prin durere abdominală intermitentă inexplicabilă ;
7. La nivel respirator se poate asocia cu o reacție anafilactică generalizată , potențial fatală .
Tipuri

Două categorii de engioedem rare sunt consecința deficienței inhibitorului de C1-esterază (C1 INH) la
nivelul complementului și al sistemului kalicrein-kinină :

1) angioedemul ereditar
a) angioedem ereditar tip I (80-85%): cauzat de deficiența erediatară de C1-INH. Episoadele recurente de
angioedem ce implică tegumentele și membranele mucoase sau mucoasa intestinală . Mortatalitatea este de
25%.
b) angioedem ereditar tip II (15-20%): niveluri normale sau crescute de C1-INH nefuncțional;
c) angioedem ereditar tip III (foarte rar).

2) angioedemul dobâ ndit:

a) angioedemul dobâ ndit tip I: distrucție crescută a C1-INH. Apare la pacienții cu afecțiuni reumatologice și
boli maligne limfoproliferative cu celule B, precum și leucemie, limfom cu celule T, mielom multiplu,
crioglubinemie esenă .
b) angioedemul dobâ ndit tip II: celulele B secretă autoanticorpi împotriva C1-INH, ducâ nd la inactivarea
acestuia.

Indus de:

1. Hipersensibilitate imunologică , asemă nă toare reacțiilor la penicilină ;

2. Non-imunologic, asemă nă tor reacției la AINS (aspirină );
 3. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei scad nivelurile de angiotensină II și stimulează producția
de bradikinină , un vasodilatator puternic, cu apariția consecutivă a angioedemului. Poate surveni imediat,
sau după mai multe luni.

Tratament

Cazurile în care angioedemul progresează repede ar trebui tratate precum urgențe medicale, întrucâ t pot fi
obstrucționate că ile respiratorii și se poate produce sufocarea. În cazul angioedemului alergic,epinefrina este
considerată vitală . În cazul angioedemului ereditar, epinefrina nu are niciun efect. Pentru angioedemul acut se
recomandă antihistaminice de primă generație.

Tratamentul în alergii

Ceaiuri care le calmează

Urzica preparată sub formă de ceai sau de tinctură este de ajutor în toate tipurile de reacţii alergice,
datorită efectului antihistaminic. Se beau zilnic câ te 3-4 ceşti de ceai de urzică , în care pui trei linguriţe de bitter
suedez.

Tinctura de urzică este utilă pentru că ameliorează congestia nazală şi stră nutul, în cazul alergiei la polen,
praf şi mucegai.

Un amestec de plante care te-ar putea ajuta în cazul alergiilor la polen poate fi acesta: 50 g de trei-fraţi-
pă taţi, 10 g de coada şoricelului, 5 g de levă nţică , 20 g de talpa-gâ ştei şi 15 g de ră dă cină de brusture. Prepară o
infuzie cu ele şi, timp de o lună , bea câ te 2-3 că ni pe zi, pâ nă ce simptomele alergiei dispar.
 Ceaiul care rezultă din amestecul a 10 g de flori de soc, 30 g de trei-fraţi-pă taţi, 40 de g de frunze şi ră dă cină
de pă pă die şi 20 g de rădă cină de cicoare îţi ameliorează suferinţa provocată de alergia la polen, praf şi mucegai,
dacă bei câ te 2-3 că ni zilnic.

Dieta contează

O alimentaţie să racă în substanţe nutritive predispune organismul la alergii. Nu trebuie să îţi lipsească
legumele şi fructele proaspete, mai ales cele bogate în vitamina C. De ce? Pentru că vitamina C are o puternică
acţiune antihistaminică şi uşurează manifestă rile alergice.

Usturoiul, sucul proaspă t de portocale, piperul sunt bogate în vitamina C. Şi ceapa, pe lâ ngă usturoi, ar
trebui să facă parte din alimentaţia ta, pentru că opreşte reacţiile inflamatorii.

Un aport constant de minerale, în special de calciu, este important, pentru că ajută la relaxarea sistemul
nervos şi luptă împotriva oboselii pe care o produc reacţiile alergice asupra organismului.

Plante pentru uz extern

În cazul alergiilor care se manifestă la nivelul pielii este eficient urmă torul remediu: cataplasma din frunze
proaspete de cimbru, amestecate cu puţină apă pâ nă câ nd se obţine o pastă . Se aplică pe piele şi se lasă timp de 30
de minute să acţioneze.Utilizat pentru uz extern, sub formă de tamponă ri locale, se recomandă un amestec din
ulei volatil de mentă şi alcool etilic.