Învinge alergiile

și intoleranțele
alimentare!
Începând cu 1 mai 2017, află mai multe informații despre
alergii și intoleranțe alimentare, în farmaciile Alphega
semnalizate cu afișul campaniei. Întreabă farmacistul Alphega!
 Informează-te și prelungește-ți viața! o campanie

1 din 4 persoane
are în prezent o
ALERGIILE ŞI INTOLERANŢELE formă de alergie.

Bolile moderne ale secolului 21

Conform datelor Asociaţiei Mondiale de Creşterea alarmantă a bolilor alergice
Alergologie, bolile alergice sunt în continuă înregistrată în ultimele decenii se datorează mai
creştere la nivel global şi tind să capete multor factori: modificări climatice, prelungirea
proporţii epidemice. În prezent, se estimează că sezonului de polen, urbanizarea,
aproximativ 20% din populaţia mondială şi 25 % industrializarea, modificarea
din populaţia europeană suferă de alergii, iar în stilului de viaţă.
următorii 20 de ani aceste cifre se vor dubla.

Alergiile pot sa apară la orice vârstă, însă ele

afectează cu precădere copiii, adolescenţii şi
adulţii tineri.

CE SUNT ALERGIILE?
Alergiile reprezintă o reacţie anormală a
organismului la particulele pe care le consideră
străine. Aceste particule sunt cunoscute
cunoscute drept factori alergeni şi pot fi
substanţe toxice (ex: produse petrochimice,
gaze de eşapament) sau netoxice (ex: polen,
proteinele din laptele de vacă). Persoanele
sensibile reacţionează la cantităţi mici din
aceste substanţe, care sunt inofensive pentru
majoritatea oamenilor.
Alergiile sunt boli cronice, care se agravează
din când în când şi pot evolua şi cu exacerbări
severe. Cele mai frecvente boli alergice sunt:
astmul bronşic, rinita alergică, dermatita
atopică, urticaria cronică şi alergiile alimentare.
Principalele manifestări ale alergiilor sunt:
strănut, secreţie nazală abundentă, prurit
(mâncărimea nasului, ochilor sau a pielii),
lăcrimare excesivă, respiraţie dificilă.
Cele mai grave manifestări ale bolilor alergice
sunt reprezentate de şocul anafilactic, o formă
acută de alergie care pune viaţa în pericol.
Şocul anafilactic este generat cel mai frecvent
de medicamente, înţepături de insecte sau
alimente. Cele mai multe alergii apar până
la împlinirea vârstei de 4 ani, când sistemul
digestiv şi cel imunitar al copiilor nu este pe
deplin maturizat. Alergiile evoluează ani întregi,
uneori se manifestă pe toată durata vieţii.
În primii ani de
viaţă, apar, în
special, alergii
alimentare şi
dermatita atopică,
care pot să se
remită în câţiva ani,
iar unele persoane
pot să dezvolte mai
târziu astm bronşic şi rinită
alergică.
Alergia nu apare la primul contact cu alergenul
Alergia evoluează în două etape. Astfel,
după primul contact cu alergenul se produc
anticorpii IgE, iar la următorul contact se
produce reacţia alergică. Anticorpii produşi
anterior vor elibera mediatori chimici (ex.
histamină, prostaglandine, etc.) care determină
un răspuns inflamator, modificări vasculare
şi iritatia ţesuturilor, cu apariţia simptomelor
specifice alergiei: roşeaţă, erupţie, mâncărime,
edem, etc.
Astfel, o persoană alergică la polen sau la
ouă, poate să vină în contact cu polenul sau
să consume ouă, iar reacţia alergică nu se
manifestă la primul contact cu alergenul, ci la
următorul contact.

02 03

CARE SUNT CAUZELE ALERGIILOR?
Creşterea alarmantă a bolilor alergice
inregistrată în ultimele decenii se datorează
mai multor factori. Cauzele exacte nu sunt
cunoscute, dar există mai multe ipoteze.
Predispoziţia la alergie se poate moşteni
genetic
Factorul genetic pare să joace un rol important
în alergii. Dacă un părinte prezintă o alergie,
copilul are un risc de 25% de a dezvolta alergia,
iar dacă ambii părinţi prezintă alergii, riscul
pentru copil se dublează. Copiii nu moştenesc
alergia, ci predispoziţia la alergii de la părinţi,
iar substanţele la care reacţionează nu sunt
neapărat aceleaşi.
Ipoteza igienei excesive
În prezent, majoritatea copiilor sunt crescuţi în
condiţii de igienă excesivă. Petrec majoritatea
timpului în spaţii închise, nu se joacă afară în
praf sau în noroi, nu vin în contact cu animale
domestice, nu primesc anumite alimente
considerate ’’periculoase’’. Lipsa expunerii la
germeni în primii ani de viaţă conduce la o lipsa
de antrenament a sistemului imunitar. Astfel,
organismul nu învaţă să controleze agresorii
obişnuiţi din mediul exterior, cum sunt praful,
acarienii, diverse microorganisme şi substanţe.
Această teorie arată că o expunere redusă
sau tardivă la agenţi microbieni (în special
expunerea la microbi nepatogeni) educă eronat
sistemul imunitar şi deviază răspunsul imunitar
de la protecţie spre agresiune, cu apariţia
bolilor alergice şi a altor boli imunologice.
Alergiile sunt mai frecvente în mediul urban
Studiile care au comparat incidenţa alergiilor la
copiii care trăiesc în zone urbane cu cea a copiilor
care trăiesc la ţară (la ferme), au evidenţiat că
alergile sunt mai frecvente în mediul urban.
Explicaţia este legată de expunerea mai mare
a copiilor din mediul rural la la diferite bacterii
nepatogene şi susţine ipoteza igienei excesive în
apariţia bolilor alergice.
04
Informează-te și prelungește-ți viața!
Poate fi vinovat stilul de viaţă modern?
Stilul de viaţă contemporan caracterizat
prin sedentarism, activitate desfăşurată
predominant în spaţii închise, stres informatic,
lipsa contactului cu animalele, expunerea
repetată a organismului la alergenii din clădiri
(praf, mucegai) este un factor care contribuie
la apariţia afecţiunilor alergice. De asemenea,
un rol important în declanşarea alergiilor îl are
alimentaţia bazată pe semipreparate şi cu aditivi
alimentari, produse provenite din agricultura
intensivă, organisme modificate genetic.
Digestia defectuoasă
Dacă un aliment nu este digerat complet, poate
să conducă la apariţia unei reacţii alergice.
Sindromul de intestin permeabil
Una din consecinţele digestiei defectuoase este
inflamaţia intestinală, care conduce la apariţia
sindromului de intestin permeabil, o tulburare
în care pereţii intestinali sunt mai poroşi decât
în mod normal şi este afectată funcţia de
barieră a intestinului.
Inflamaţia intestinală este cauzată de: deficitul
de enzime digestive, consumul de zahăr,
carbohidraţi rafinaţi (prăjituri, chipsuri, băuturi
acidulate), organisme modificate genetic, unele
medicamente (antibiotice, antiinflamatoare,
corticosteroizi, contraceptive orale), alimente şi
băuturi contaminate cu paraziţi, mucegaiuri şi
ciuperci.
o campanie
Reducerea alăptării
naturale determină
expunerea sugarului
la apariţia precoce a
alergiilor, în special a
dermatitei atopice.
Alte cauze ale alergiilor proteinele din ou, antibioticele şi proteinele din
Alergile mai pot fi cauzate de: drojdie (Saccharomyces cerevisiae), gelatina,
• Infecţii respiratorii virale şi bacteriene în latexul, conservanţii (timerosal), mercurul,
copilărie, pe fondul unei hipersensibilităţi aluminiul, formaldehida.
conduc la instalarea astmului atopic în copilărie • Deficitul vitaminei D creşte riscul apariţiei
• Poluarea mediului (mediul înconjurător, bolilor alergice
spaţiile închise: mediul de lucru, locuinţă, etc) • Hormonii: unele pot persoane pot dezvolta
• Unele medicamente sau vaccinuri administrate alergii la hormoni, în special la estrogen,
mamei în timpul sarcinii sau copilului. Reacţiile progesteron şi DHEA. Terapiile hormonale
care apar faţă de vaccinuri pot fi sau nu mediate recomandate pentru diverse afecţiuni (chisturi
de IgE. Reacţiile IgE-mediate pot apărea atât ovariene), în scop contraceptiv sau substitutiv
faţă de constituenţii vaccinului, alţii decât (la menopauză) dublează riscul de dezvoltare a
agentul imunizant, cât şi faţă de vac-cinul astmului şi a altor alergii.
însuşi. Principalii constituenţi implicaţi sunt:
Ce substanţe pot produce reacţii alergice? Cercetătorii au
Orice substanţă poate să producă alergie. descoperit o legătură
Există, însă, substanţe puternic alergene.
între triclosan - o
Dintre acestea, cel mai frecvent, alergiile sunt
declanşate de: substanţă prezentă
• polen în săpunurile
• praf de casă antibacteriene, pasta de
• mucegaiuri
• păr de animale (câine, pisică, iepuri, porcuşor
dinţi şi alte produse - şi
dezvoltarea astmului şi
de guineea, etc.)
• alimente (alune, arahide, nucă, albuşul de a altor alergii.
ou, laptele de vacă, fructele de mare, peştele,
căpşuni, fragi, etc.)
• aditivi alimentari (sulfiţi, monosodiu glutamat-
MSG, proteine vegetale hidrolizate, nitrat de
sodiu, nitrit de sodiu)
• anumite medicamente şi substanţe chimice
• latex
• veninuri de insecte
Alte substanţe care pot să producă alergii
sunt factorii alergenici profesionali: substanţe
chimice utilizate în industria încălţămintei,
culori utilizate în industria textilelor, produsele
de brutărie şi patiserie, aditivi alimentari,
produse cosmetice, produse dentare, parfumuri,
produse utilizate în coafură, izocianaţi, metale
nepreţioase (nichel, cobalt, aluminiu), adezivi
pe bază de metacrilat, plante diverse, lemn,
aditivi ai cauciucului, latex, fotoalergeni, etc.
05

Cum recunoaştem alergiile?
ALERGIILE RESPIRATORII
Cele mai frecvente alergii sunt cele respiratorii:
rinita alergică şi astmul bronşic.
Rinita alergică se manifestă în mod caracteristic
prin:
• strănut
• mâncărime de nas (prurit nazal)
• nas care curge apos (rinoree apoasă)
• nas înfundat (obstrucţie nazală bilaterală,
alternantă)
Astmul bronşic se manifestă în principal prin:
• tuse uscată, iritativă
• respiraţie şuierătoare (wheezing)
• senzaţie de sufocare (dispnee) sau de
constricţie a pieptului
Alte semne care pot să apară în astm sunt:
• oboseală
• durere de cap (cefalee)
SIMPTOMELE ALERGIILOR LA BEBELUŞI
Copilul afectat de alergii, intoleranţe sau
diverse sensibilităţi poate prezenta următoarele
manifestări:
• congestia nasului, sinusurilor şi a gâtului
• tuse, strănut, respiraţie şuierătoare
• tulburări digestive: balonare, greaţă, vărsături
(vărsături în special în timpul alimentaţiei)
• ochi înlăcrimaţi (pungi în jurul ochilor,
cearcăne, cute orizontale sub ochi)
• salivaţie şi transpiraţie excesivă
• edeme faciale (faţă umflată) şi ale
extremităţilor (mâini şi picioare umflate)
• eczeme
• insomnie (copiii nu se pot odihni bine)
• tulburări emoţionale (copiii sunt şi foarte
irascibili, se concentrează mult mai greu la
lucrurile pe care le au de făcut)
06
Informează-te și prelungește-ți viața!
• mâncărime în cerul gurii (prurit palatinal) şi în
ureche (prurit otic)
• lipsa poftei de mâncare (anorexie)
• scăderea sau lipsa mirosului (hiposmia sau
anosmia)
ALERGIILE ALIMENTARE
Alergiile alimentare se manifestă rapid după
ingerarea alimentului alergenic şi se manifestă
prin:
• erupţii cutanate pruriginoase (mâncărime pe
piele)
• prurit orofaringian
• umflarea buzelor, a feţei şi a limbii
• greaţă, vărsături, diaree
Uneori pot să apară reacţii brutale ale
organismului la alergen, asociate cu scădere de
tensiune arterială, edem glotic, sufocare, şoc
anafilactic.
o campanie
Cum se diagnostichează alergiile?
TESTAREA CUTANATĂ Reţineţi: pentru obţinerea unor rezultate corecte,
întrerupeţi administrarea medicamentelor
Acest tip de testare foloseşte soluţii antialergice cu minimum 3 zile înaintea efectuării
standardizate de alergeni care sunt aplicate testelor cutanate.
pe piele. Este cea mai des utilizată şi corelează
bine cu sensibilizările alergice relevante pentru Avantajele testării cutanate: Testarea cutanată
simptomele pacientului. este accesibilă, fiind cea mai ieftină şi mai
rapidă metodă de diagnosticare a alergiilor.
Teste pentru reacţii alergice imediate Rezultatele se obţin în 15-20 minute în cazul
• Testul prin înţepare (prick test): este cel testelor prick şi IDR. Testele cutanate se pot
mai utilizat test cutanat şi este indicat pentru efectua la orice vârstă, inclusiv la sugari şi copii
identificarea alergiilor la polen, mucegai, păr mici, dacă pot ţine aplicate picăturile de testare
de animale de companie, acarieni de praf şi timp de 15 minute fără să fie şterse.
alimente.
• Testul intradermic (IDR): este indicat pentru Testarea cutanată nu este recomandată în caz de:
identificarea alergiilor la veninul de insecte şi la • boli de piele severe (eczeme sau psoriazis
penicilină. care afectează o suprafaţă corporală mare şi
nu este suficientă suprafaţa de piele sănătoasă
Teste pentru reacţii alergice întârziate pentru testare)
• Patch test (test epicutanat). Soluţiile purificate • sensibilitate marcată la alergeni suspectaţi,
de alergeni sunt aplicate pe un plasture, care care pot declanşa şi în cantităţi foarte mici o
este apoi aplicat pe piele. Patch testul este reacţie alergică severă (anafilaxie)
indicat pentru identificarea substanţelor
care provoacă dermatita de contact (latex,
medicamente, parfumuri, conservanţi, vopsele
de păr, metale şi răşini). Plasturii se aplică pe
braţ sau pe spate şi se menţin 48 de ore.
TESTAREA SEROLOGICĂ
Testarea serologică se realizează prin recoltarea
unei probe de sânge. Se indică în cazurile în
care nu se pot respecta condiţiile unei testării
cutanate corecte. Testele de sânge sunt
investigaţii invazive, sunt mult mai scumpe, iar
rezultatele nu se obţin imediat, ci în câteva zile.
Măsurarea nivelului seric de IgE total este doar
orientativă, nu poate stabili substanţa alergenă
şi poate avea valori fals negative (există
persoane alergice cu IgE total normal).
Diagnosticul alergiei se face prin identificarea
anticorpilor IgE specifici, fie individual (anticorpii
pentru un singur alergen), fie pentru un grup de
alergeni (ex: panel 20 alergeni).
07
 Informează-te și prelungește-ți viața! o campanie

TIPURI DE ALERGII
SPIROMETRIA În România, cele mai frecvente tipuri de alergii remarcă o creştere a alergiilor la aditivii
sunt: rinita alergică sezonieră sau perenă, alimentari, alune şi arahide. Alimentaţia de tip
Este un test indicat în cazul alergiilor Toate persoanele care prezintă dificultăţi de astmul bronşic, dermatita atopică (eczema) şi fast food reprezintă principala cauză a creşterii
respiratorii. Spirometria măsoară, cu ajutorul respiraţie, tuse cronică şi respiraţie şuierătoare urticaria. incidenţei bolilor alergice.
unui aparat numit spirometru, volumele şi ar trebui să efectueze spirometria! În ceea ce priveşte tipurile de alegeni, se
debitele de aer pe care le mobilizează plămânul
unei persoane. Reţineţi: Pentru diagnosticul corect al
Spirometria este o metodă de testarea ieftină şi alergiilor, în afara testărilor alergolocice Rinita alergică
accesibilă, care permite detectarea obstrucţiei cutanate sau serologice, spirometrie sau
căilor respiratorii, severitatea şi reversibilitatea alte teste efectuate este necesar consultul Rinita alergică este considerată cea mai Reacţii alergice încrucişate, locale sau
acesteia la tratament bronhodilatator. Ea este alergologic. Medicul specialist va analiza frecventă formă de alergie sistemice
esenţială pentru diagnosticul şi stadializarea toate informaţiile medicale ale pacientului şi Cel puţin 1 din 10 persoane la nivel mondial Persoanele cu rinită alergică pot dezvolta
severităţii astmului bronşic. va stabili diagnosticul şi tratamentul adecvat. suferă de rinită alergică, iar incidenţa acestei reacții alergice locale sau sistemice, inclusiv
afecţiuni este în creştere, din cauza creşterii reacţii severe acute precum șocul anafilactic,
expunerii la poluanţii atmosferici şi utilizării după consumul unor alimente ce reacționează
crescute de antibiotice pentru tratarea infecţiilor încrucișat cu alergenul sensibilizant. Astfel,
Testarea inadecvată în diagnosticul alergiilor şi consecinţele acesteia! respiratorii în copilărie. La copii se manifestă de persoanele alergice la polen pot dezvolta
Testarea IgG pentru alergeni alimentari nu este recomandată în diagnosticul alergiilor. Prezenţa obicei după vârsta de 3 ani. simptome respiratorii alergice după ingestia de
imunoglobulinelor IgG semnifică faptul că persoana respectivă a venit în contact, a consumat ţelină sau morcov.
alimentul respectiv şi nu are semnificaţia unei hipersensibilităţi sau alergii. Rinita alergică este un factor de risc pentru
Astfel, testarea inadecvată în diagnosticul alergiilor are drept consecinţă eliminarea eronată dezvoltarea astmului bronşic Se poate complica o rinită alergică?
din dietă a zeci de alimente, decizie care poate afecta sever sănătatea şi, în special, dezvoltarea Alergia nazală poate fi o rinită alergică sezonieră Principale complicaţii ale rinitei alergice sunt:
copiilor - grupa de vârstă cea mai afectată de alergii. numită şi febra fânului sau rinita alergică dezvoltarea astmului bronşic şi complicaţiile
Diagnosticul corect al alergiilor se bazează pe testarea imunoglobulinelor specifice IgE. Mai perenă sau persistentă. locale cu otită şi sinuzită. Complicaţiile locale
mult, se recomandă testarea doar pentru alergenii sugeraţi de istoricul simptomelor alergice, nu Rinita alergică sezonieră se manifestă în apar în cazul rinitei netratate sau tratate
testarea pentru toţi alergenii. principal primăvara şi toamna şi este declasată necorespunzător şi sunt mai frecvente în cazul
de polen. Se manifestă prin espisoade acute, rinitei perene.
paroxistice de strănut în salve, secreţii nazale
apoase, obstrucţie nazală, prurit şi lăcrimare
imediat după contactul cu alergenul. Episoadele
acute sunt de scurtă durată, în medie până la 10
zile şi dispar spontan.
Rinita alergică perenă se manifestă prin
simptome mai atenuate, dar relativ permanente
şi este declanşat în principal de praful din
casă. O altă caracteristică a rinitei perene este
afectarea sinusurilor nazale (rinosinuzita).

Rinita alergică afectează calitatea vieţii

Rinita alergică predispune la dezvoltarea
astmului şi afectează calitatea vieţii. Pe lângă
obstrucţia nazală care este foarte supărătoare,
mulţi dintre pacienţii cu rinită alergică
asociază anxietate, iritabilitate, tulburări
de somn, oboseală. Toate aceste simptome
afectează calitatea vieţii persoanelor cu alergie
respiratorie.

08 09
 Informează-te și prelungește-ți viața! o campanie

Astmul bronşic
Astmul bronşic afectează tot mai mulţi copii şi
tineri Diagnosticul clinic este uşor de stabilit la
Peste 300 de milioane de oameni din întreaga
lume suferă de astm bronşic, iar prevalenţa
acestei boli este în creştere, în special în rândul
copiilor. În România, prevalenţa astmului este
de 4-6 %, fiind afectate aproximativ un milion de
persoane, din care se estimează că 60 % sunt la
copii şi tineri.
Ce este astmul bronşic?
Este o boală cronică inflamatorie ce afectează
căile respiatorii. Pe fondul inflamaţiei cronice din
bronhii se produc crize episodice, provocate de
spasme ale bronhiilor, care se îngustează brusc.
Crizele de astm
Exacerbările astmului sunt episodice, deşi
inflamarea cronică a căilor respiratorii există
în permanenţă. Criza de astm se manifestă
prin respiraţie dificilă, şuierături la respiraţie
(wheezing), pacientul simte că se sufocă, îi este
mai greu să expire decât să inspire aer.
Factori declanşatori ai crizelor de astm:
• infecţiile respiratorii, rinita alergică, efortul
fizic
• expunerea la aerul rece, frig, ceaţa şi umezeala,
iritanţi inhalatori (poluarea atmosferică)
• expunerea la factori alergeni profesionali
• AINS (astmul alergic la aspirină se asociază
frecvent cu polipi nazali, sinuzită sau rinită/
congestia nazală )
• anxietatea, emoţiile, boala de reflux
gastroesofagian
Probleme de diagnostic în astmul bronşic
pacienţii tineri, nefumători, care acuză crize
tipice de sufocare, respiraţie şuierătoare şi
expectoraţie albă lipicioasă.
Copiii mici sunt de multe ori diagnosticaţi
greşit cu bronşită sau pneumonie şi primesc
un tratament ineficace cu antibiotice sau
medicamente antitusive.
Vârstnicii, mai ales dacă sunt şi fumători, acuză
mai mult oboseala la efort sau crize de tuse.
Supradiagnosticarea astmului bronşic
O altă problemă legată de diagnosticul de astm
bronşic este supradiagnosticarea sa.
Un studiu recent efectuate în 2017 a atras
atenţia că 33% dintre cazurile luate în studiu,
diagnosticate cu astm şi tratate cronic
cu medicaţie pentru astm nu sufereau de
astm bronşic. Specialiştii consideră că pot
fi două explicaţii: remisia astmului, respectiv
vindecarea acestuia sau diagnosticarea greşită.
Tratamentul astmului bronşic
Tratamentul de fond al astmului (medicaţia de Tratamentul crizei de astm (medicaţia de
control) urgenţă)
Astmul nu se vindecă, dar poate fi tratat, Medicaţia de urgenţă se bazează pe
obiectivul fiind ca persoana cu astm să ducă bronhodilatatoare inhalatorii cu acțiune scurtă.
o viaţă normală, cu preţul administrării Este necesar un consult medical în ambulator,
unui tratament. Fiind o boală inflamatorie iar uneori se impune internarea în spital.
cronică, astmul bronşic trebuie să aibă un Spirometria apreciază gravitatea exacerbării
tratatament permanent, nu numai în timpul astmului şi evoluţia sub tratament.
crizelor. Tratamentul de fond diferă în funcţie
de severitatea astmului şi, dacă este corect Cea mai bună prevenţie a crizelor de astm este
administrat, previne apariţia exacerbărilor un tratament de fond corect.
(crize de astm).
În România, astmul este adesea tratat incomplet. Pacienţii acceptă greu boala şi renunţă la
tratament după ce simptomele dispar.
Astmul este o boală care poate fi ţinută sub control.
Persoanele cu această afecţiune pot duce o viaţă normală dacă îşi administrează corect tratamentul,
evită factorii declanşatori (polen, animale de companie, fum, praf de casă, mirosuri puternice) şi
merg la medic de două-trei ori pe an pentru control.

Cum se pune diagnosticul de astm?

Diagnosticul de astm bronşic se pune pe baza
manifestărilor clinice, a istoricului sugestiv
şi a spirometriei (măsurarea capacităţii
respiratorii).

Spirometria este esenţială în diagnostic,

pentru stabilirea severităţii bolii şi pentru
monitorizarea evoluţiei în timp.

10 11

Dermatita atopică (eczema)
Eczema este cea mai comună manifestare a
bolii atopice. Aceasta apare încă din copilărie şi
se ameliorează cu vârsta în 80 % dintre cazuri.
Este o afecţiune cutanată inflamatorie, care
creează o senzaţie intensă de prurit (mâncărime
a pielii), cu evoluţie cronică
Dermatita atopică se recunoaşte prin afectarea
în special a obrajilor şi a zonelor de flexie.
Pragul redus pentru mâncărime duce la un
cerc vicios de mâncărime şi zgâriere, rezultând
lichenificarea eczemei cronice.
Dermatita atopică este foarte chinuitoare
pentru copiii mici, pruritul determină frecvent
întreruperi în somnul de noapte, cu iritabilitate
marcată, secundară insomniei.
Majoritatea persoanelor cu dermatită atopică
dezvoltă şi alte alergii pe parcursul vieţii.
Dermatita de contact, astmul sau rinita alergică
apar la 50-75% din pacienţii cu dermatită
atopică.
Dermatita de contact (alergică)
Dermatita de contact este o reacţie alergică
localizată, produsă de contactul dintre un
alergen şi tegumentul unei persoane. Se
manifestă prin erupţie localizată la locul
de contact, de tip eczematos, de multe ori
cu vezicule şi edem. Alergenul este uşor
de identificat, prin recunoaşterea expunerii
recente care declanşează simptomele.
Cea mai comună dermatită de contact este
alergia la nichel (bijuterii). Se manifestă prin
alergie cutanată localizată la lobul urechii, sub
partea din spate a ceasurilor şi în locurile unde
capsele blugilor apasă pe piele.
Alte dermatite de contact sunt provocate de
detergenţi şi produse de curăţenie (afectează
mâinile în special), anilină (curele din piele)
sau crom (eczema mâinii la persoanele care
lucrează cu ciment).
12
Informează-te și prelungește-ți viața!
Cauze şi factori favorizanţi
Cauzele dermatitei atopice sunt genetice
şi imunologice. Alţi factori implicaţi sunt:
alimentaţia mamei în timpul sarcinii, lipsa
alăptării sau alăptarea de scurtă durată.
Există, de asemenea, anomalii ale lipidelor de
la nivelul pielii și anomalii la nivelul sistemului
nervos autonom (dermografism alb).
Boala este agravată de agenţi iritanţi non-
specifici (lâna, căldura şi stresul), de infecţii
fungice şi de infecția stafilococică cutanată,
care este frecvent asociată.
O boală greu de tratat
Dermatita atopică este dificil de tratat.
Tratamentul clasic cu antihistaminice şi creme
cu corticosteroizi locali are rezultate limitate.
Specialiştii în medicină alternativă abordează
dermatita atopică, dintr-o altă perspectivă:
aceea a detoxifierii, chelării metalelor grele
şi reechilibrării florei intestinale, cu rezultate
promiţătoare.
Consultul medicului specialist este necesar
pentru a face diferenţierea de o dermatită
iritantă simplă cauzată de un efect toxic
localizat, care nu implică sistemul imunitar.
o campanie
Alergiile alimentare
Modificările rapide ale mediului şi stilului de viaţă au condus la creşterea alarmantă a bolilor
alergice. La nivel mondial, peste 220 de milioane de persoane suferă de o formă de alergie
alimentară, iar în Europa, numărul persoanelor afectate depăşeşte în prezent 17 milioane.
Academia Europeană de Alergie şi Imunologie Clinică (EAACI) estimează că prevalenţa alergiei
alimentare s-a dublat în ultimii zece ani.
Diferenţele dintre alergie şi intoleranţă Diferenţa majoră între aceste boli este, în primul
alimentară rând, mecanismul de apariţie a tulburărilor.
Alimentele reprezintă sursa de energie şi de Spre deosebire de alergie, care este o afecţiune
elemente vitale pentru buna funcţionare a a sistemului imunitar, intoleranţa alimentară
organismului. Pentru unele persoane, anumite reprezintă incapacitatea organismului de a
alimente pot să producă însă diverse tulburări, digera anumite alimente.
unele chiar foarte severe, ameninţătoare pentru
viaţă. Alergia şi intoleranţa se deosebesc, de
Simptomele neplăcute produse de alimente asemenea, prin manifestările clinice, prin
sunt foarte complexe şi sunt produse de două consecinţele asupra organismului şi prin
afecţiuni diferite, care sunt adesea confundate: măsurile terapeutice necesare. Important de
alergia alimentară si intoleranta alimentara. reţinut este că alergia poate să pună în pericol
Diferentierea acestor două afecţiuni este viaţa, pe când intoleranţa alimentară nu are în
foarte importantă, consecinţele acestora şi general manifestări severe.
modalităţile de tratament fiind diferite.
13

Alergia alimentară
Alergia alimentară este o reacţie a sistemului imunitar
Alergia alimentară este o reacţie de
hipersensibilitate mediată imun, o apărare
exagerată a organismului declanşată în urma
ingestiei unor alimente sau aditivi alimentari,
consideraţi periculoşi de către organism.
Alergia alimentară este provocată în principal
La ce vârstă apare alergia alimentară?
Alergia alimentară se manifestă încă
din copilărie şi poate să apară la
bebeluşi odată cu diversificarea.
Un procent de 6-8% dintre copii
sunt alergici la cel puţin un
aliment, şi doar 1-3% dintre
adulţi manifestă o alergie
alimentară. Copiii mici, în
special cei cu vârsta sub
4 ani, au un risc mai mare
de a dezvolta o alergie
alimentară, având sistemul
imunitar şi sistemul digestiv
în dezvoltare. Datele statistice
arată, de asemenea, că incidenţa
alergiilor la băieţi este de două ori mai
Predispoziţia la alergie se poate moşteni genetic
Factorul genetic pare să joace un rol important
în alergii. Dacă un părinte prezintă o alergie
alimentară, copilul are un risc de 25% de
a dezvolta alergia, iar dacă ambii părinţi
prezintă alergii alimentare, riscul pentru copil
Alergia nu apare la primul contact cu alimentul
Reacţia imunitară a organismului este
îndreptată doar împotriva unor proteine din
alimentul alergen. Proteina este percepută
de sistemul imunitar ca o substanţă străină,
agresoare, organismul producând anticorpi de
tip IgE pentru anihilarea acesteia.
Alergia evoluează în două etape. Astfel, după
primul contact cu proteina alergenă se produc
14
Informează-te și prelungește-ți viața!
de substanţe de natură proteică din alimente,
după consumul acestora şi uneori chiar la
contactul sau inhalarea particulelor alergene
(ex: inhalarea de fum produs de gătirea
alimentului).
mare decât la fete. Alergiile alimentare
la bebeluşi pot să apară odată cu
diversificarea. Reacţia alergică
la un anumit aliment persistă
pe toată durata vieţii, dar
manifestările se pot atenua
sau chiar dispar odată cu
înaintarea în vârstă.
Alergiile la ouă, lapte de
vacă şi grâu au tendinţa să
dispară după vârsta de 8-9
ani. În schimb, alergiile la
arahide, nuci, peşte şi fructe de
mare persistă, în general, toată
viaţa.
se dublează. Copiii nu moştenesc alergia,
ci predispoziţia la alergii de la părinţi, iar
substanţele la care reacţionează nu sunt
neapărat aceleaşi.
anticorpii IgE, iar la următorul contact se
produce reacţia alergică. Anticorpii produşi
anterior vor elibera mediatori chimici (ex.
histamină, prostaglandine etc) care determină
un răspuns inflamator, modificări vasculare
şi iritatia ţesuturilor, cu apariţia simptomelor
specifice alergiei: roşeaţă, erupţie, mâncărime,
edem, etc.
o campanie
Care sunt alimentele care provoacă alergii?
Deşi orice aliment poate să declanşeze reacţii
alergice, există alimente cu potenţial alergenic
crescut.
90% dintre alergiile alimentare sunt declanşate
de 8 alergeni: laptele, ouăle, peştele, fructele
de mare, arahidele, grâul şi soia.
Atenţie la alergiile încrucişate!
Persoanele care suferă de o alergie alimentară
trebuie să ştie că adesea apar alergii încrucişate
la alergeni din aceeaşi familie sau din alte
categorii. Astfel, grâul dă alergii încrucişate
cu secară, iar arahidele cu nucile. Alergia la
unele fructe (măr, alune) poate să dea reacţii
Cum recunoaştem alergia alimentară?
La scurt timp după ingerarea unui aliment la
care persoana este alergică, apar simptome
specifice la nivelul pielii (erupţii, pete,
mâncărimi şi umflături) sau simptome digestive
(diaree, vărsături).
În anumite situaţii, pot să apară, însă, şi alte
simptome precum: umflarea limbii, gâtului,
pleoapelor, dificultăţi de respiraţie, etc. La copiii
mici pot să apară vărsături în jet sau o criză de
astm chiar în timpul mesei.
Simptomele alergiei nu sunt mereu aceleaşi
Alergia nu se manifestă de fiecare dată
prin aceleaşi aceleaşi simptome, în special
gravitatea simptomelor putând să difere de
la un episod la altul. Dacă la un contact cu un
Alte alimente cu potenţial alergenic sunt:
fructele (piersicile, cireşele, căpşunele, zmeura,
bananele, kiwi, pepenii), condimentele, uleiul
de floarea soarelui, făina de grâu, susanul,
morcovii, feniculul, pătrunjelul.
încrucişate cu unele legume (ţelină şi morcov).
Persoanele care suferă de alergie la polenul
de mesteacăn trebuie să ştie că pot să aibă
reacţii încrucişate la alimente precum: alunele,
murele sau ţelina crudă.
Simptomele grave
de alergie sunt
reprezentate
de scăderea
tensiunii arteriale,
ameţeală, leşin,
confuzie, edem glotic,
senzaţie de sufocare şi
se poate ajunge până la
şoc anafilactic şi stop cardiac.
aliment, o persoană a avut o reacţie alergică
minoră, la următoarele episoade poate să aibă
acelaşi manifestări sau poate prezenta o reacţie
alergică severă.
Află la ce eşti alergic!
Diagnosticul alergiei se bazează pe teste
serice (evidenţierea în sânge a anticorpilor IgE
crescuţi) şi pe teste cutanate specifice.
Testarea pentru alergeni este foarte importantă,
atât pentru un diagnostic corect, cât şi pentru
controlul terapeutic: alegerea tratamentului
adecvat şi măsuri pentru evitarea alergenilor
depistaţi.
15
 Informează-te și prelungește-ți viața! o campanie

Cum poţi controla alergia alimentară?
Pentru a preveni reacţiile alergice, este
important ca persoana cunoscută cu alergie
la un anumit aliment să evite acest aliment
dar şi alte alimente cu potenţial alergen şi să
aibă întotdeauna la îndemână medicamente
antihistaminice, precum şi o doză de adrenalină,
prescrisă de către medic pentru situaţiile de
urgenţă.
Pot fi prevenite alergiile alimentare?
Anumite recomandări ale asociaţiilor ştiinţifice
pentru prevenirea alergiilor alimentare s-au
schimbat în timp. Dacă în urmă cu mulţi ani
se recomanda consumul tardiv al alimentelor
cu potenţial alergen, studiile recente arată că
introducerea timpurie a acestora în alimentaţia
Desensibilizările şi imunoterapia reprezintă
alte posibilităţi terapeutice pentru controlul
alergiilor. Imunoterapia alergen specifică
este o formă de vaccinare antialergică care
reduce sensibilitatea la alergeni şi, pe lângă
ameliorarea simptomelor, poate modifica
evoluţia bolilor alergice.
bebeluşilor poate preveni dezvoltarea
alergiilor, cum este cazul celei la arahide.
Există însă un consens ştiinţific privind
beneficiile alăptării. Continuarea alăptării în
timpul diversificării reduce semnificativ riscul
copilului de a dezvolta alergii.
INTOLERANŢA ALIMENTARĂ
Intoleranţa reprezintă incapacitatea de a digera un aliment
Intoleranţa alimentară este o hipersensibilitate
individuală la un aliment pe care cei mai mulţi
oameni îl tolerează fără probleme. Incapacitatea
de a digera un aliment se datorează în principal
deficitului sau absenţei unor enzime, aditivilor
alimentari (sulfiţi, monoglutamat sodic), unor
afecţiuni intestinale (boala celiacă, sindromul
de intestin iritabil, boala Crohn) sau stresului.
Se manifestă în special la nivelul sistemului
digestiv, însă poate afecta întregul organism.
Intoleranţa alimentară afectează 50% din populaţia globului
Intoleranţa este mult mai frecventă decât alergia
alimentară şi este în general subdiagnosticată.
Aproximativ 50% din populaţie, adulţi şi copii,
suferă la nivel global de intoleranţă la unul sau
mai multe alimente. Această incidenţă crescută
se pare că se datorează, în primul rând,
schimbărilor alimentare din ultimele decenii,
Ca urmare a prezenţei unor ingrediente
nedigerate, organismul uman reacţionează
printr-o reacţie întârziată, prin intermediul
imunoglobulinelor IgG, producând o reacţie
inflamatorie de apărare.
Principalele consecinţe ale intoleranţelor
alimentare sunt: inflamaţia intestinală şi
scăderea secreţiei de serotonină în intestine.
agiculturii intensive, organismelor modificate
genetic, aditivilor alimentari, alimentelor
semiprocesate, zahărului, medicamentelor
(antibiotice, antiinflamatoare) şi altor cauze
care perturbă microbiomul (flora normală) şi
sănătatea intestinală.

Caracteristici ale intoleranţei alimentare

Intoleranţa alimentară poate apărea la orice
vârstă. Spre deosebire de alergia alimentară,
care apare imediat după consumul de alimente,
simptomele intoleranţei alimentare apar tardiv,
până la 72 de ore după consumul alimentelor,
iar manifestările nu sunt severe şi nu pun
viaţa în pericol.

O persoană poate să prezinte

intoleranţe multiple, la mai multe
alimente.

Alimentele cel mai frecvent

incriminate în producerea
intoleranţelor sunt: grâul,
glutenul, laptele, fructele
(fructoză), legumele, aditivii
alimentari, zahărul şi
condimentele.

16

Cum se manifestă intoleranţa alimentară?
• Simptome digestive
Intoleranţa alimentară se manifestă, în primul
rând, prin simptome digestive: crampe,
balonare imediat după masă, senzaţie de
disconfort abdominal, diaree, constipaţie,
greaţă, afectarea poftei de mâncare.
• Creşterea în greutate
Alte manifestări care pot să apară în cazul
intoleranţei alimentare sunt: dificultăţi în a
scădea sau a creşte în greutate. Serotonina este
cunoscută ca neurotransmiţător responsabil
de starea noastra de dispoziţie, dar este
considerată totodată şi hormon cu rol important
Diagnosticul intoleranţelor alimentare
Cele mai cunoscute intoleranţe alimentare sunt
intoleranţa la lactoză şi cea la gluten. Destul de
frecventă şi adesea confundată cu alergia este
intoleranţa la histamină.
Dieta de eliminare urmată de reintroducere
Recunoşterea alimentelor şi ingredientelor care
produc intoleranţa alimentară este mai dificilă
decât depistarea alergenilor, având în vedere că
simptomele apar târziu după ingestie, chiar şi la
câteva zile distanţă. Dieta de eliminare propune
Teste pentru depistarea intoleranțelor
Diagnosticul intoleranţelor se bazează pe teste
specifice de sânge, cu identificarea markerilor
imunologici (anticorpii de tip IgG specifici,
sintetizaţi de organism ca mijloc de apărare faţă
de unele alimente) şi teste genetice.
18
Informează-te și prelungește-ți viața!
în reglarea apetitului şi apariţia senzaţiei de
saţietate. Scăderea secreţiei de serotonină la
nivel intestinal se asociază cu depresia şi cu un
consum compulsiv de alimente sau înfometare,
tulburări care afectează controlul greutăţii
corporale.
• Tulburări psihoemoţionale: depresie, stări de
confuzie, migrenă
• Senzaţie de oboseală
• Manifestări cutanate: acnee, eczemă, urticarie
• Dureri musculare şi osteoarticulare
De aceea, atunci când se suspectează o
intoleranţă alimentară, primele teste care
sunt recomandate sunt cele pentru depistarea
intoleranţei la lactoză şi gluten.
mai multe scheme, bazate pe acelasi principiu:
eliminarea alimentelor pentru o perioada de
timp si reintroducerea lor in dieta treptat, cu
urmarirea reactiilor organismului. Aceasta
metoda este atat diagnostica cat si terapeutica.
Testele pentru depistarea intolerantelor (ELISA
IgG, FACT) sunt costisitoare si nu depisteaza
intotdeauna sursa alergenilor, avand in vedere
complexitatea mecanismelor implicate.
o campanie
INTOLERANŢA LA LACTOZĂ
Este cea mai răspândită formă de deficit
enzimatic intestinal.
În cazul acestei tulburări, organismul are o
deficienţă de lactază şi nu poate digera zahărul
din lapte. Laptele şi unele produse lactate conţin
un glucid numit lactoză, care este digerat în
organism cu ajutorul enzimei denumite lactază,
prezentă în intestinul subţire.
Intoleranţa la lactoză poate fi primară
(congenitală, legată de prematuritate, legată
de rasă, etnie sau înaintarea în vârstă) sau
secundară unor afecţiuni intestinale (reversibilă
în acest caz).
În deficitul de lactază, lactoza ajunge în
colon unde este transformată parţial în acizi
graşi ce vor fi absorbiţi în colon. Lactoza
nedigerată conduce la tulburări digestive:
crampe abdominale, balonare, dureri de cap
sau diaree. Severitatea simptomelor diferă
în funcţie de cantitatea de lactoză tolerată de
fiecare persoană. Majoritatea persoanelor
cu intoleranţă pot consuma cantităţi mici de
lactoză.
Tratamentul intoleranţei la lactoză este
diferenţiat în funcţie de severitatea
simptomelor.
Se recomandă, în general, reducerea consumului
de lactate (lapte, smântână, îngheţată, brânză,
iaurt, zer, etc.) şi semipreparatelor cu adaos de
lactoză (produse din cereale, sosuri, prăjituri,
biscuiţi, frişcă) şi creşterea consumului altor
alimente bogate în calciu, proteine şi vitamina
D (hering, sardine, broccoli, varză, susan,etc.).
Se mai pot recomanda formule speciale de
lapte fără lactoză şi administrarea de lactază
sub formă de picături sau tablete, înainte
de a consuma produsul sau alimentul care
conţine lactoză, pentru susţinerea digestiei şi a
sistemului imunitar.
Activitatea lactazei este normală la toţi
copiii sănătoşi până în jurul vârstei de 5 ani.
Intoleranţa la lactoză depistată la copiii sub 5
ani este cel mai adesea secundară şi indică o
afecţiune a mucoasei intestinale, giardinoză
intestinală sau poluare bacteriană (disbioza).
În cazul bebeluşilor, deficitul de lactază
este adesea episodic, intoleranţa la lactoză
fiind tranzitorie, până la refacerea sănătăţii
intestinale.

BOALA CELIACĂ ŞI HIPERSENSIBILITATEA LA GLUTEN
Deşi este numită intoleranţă la gluten, boala
celiacă este o afecţiune alergică intestinală
mediată imun. Glutenul este un amestec de
proteine care se găseşte în unele cereale
(grâu, secară, orz, ovăz, etc.). La persoanele
cu această afecţiune, glutenul din alimente
produce o reacţie imunitară şi o inflamaţie
ce afectează sever peretele intestinal. Boala
celiacă se manifestă prin: balonare, scaune
moi, apoase, deschise la culoare, scădere
în greutate, astenie. Netratată, conduce la
complicaţii severe: malnutriţie, anemie,
osteoporoză, infertilitate, amenoree, etc.
Diagnosticul se pune pe baza determinării
Informează-te și prelungește-ți viața!
markerilor biologici (anticorpi specifici) şi
examinării endoscopice şi histopatologice
(biopsie din mucoasa intestinală). Tratamentul
pentru boala celiacă este eliminarea totală a
glutenului din alimentaţie.
Recent, s-a descris hipersensibilitatea la
gluten, care se manifestă prin tulburări
similare cu boala celiacă, ce apar după ingestia
de gluten, fără a fi însă vorba despre o afecţiune
intestinală mediată imun (celiachie).
Măsurile terapeutice propuse de specialiştii în
medicină alternativă pentru rezolvarea acestei
tulburări sunt: eliminarea pentru o perioadă
limitată din alimentaţie a glutenului (se
exclud grâul, ovăzul, secara, orzul şi se
înlocuiesc cu porumb, soia, hrişcă
sau orez), reechilibrarea florei
intestinale, suplimentarea
enzimelor digestive
şi promovarea
unei alimentaţii
sănătoase.
o campanie
INTOLERANŢA LA HISTAMINĂ
Histamina este o substanţă chimică
produsă de organism, care se
regăseşte în circulaţia sanguină,
dar care se află şi în majoritatea
alimentelor. Histamina din alimentaţie
este rapid degradată în organism de
către o enzimă specifică denumită
DiAminOxidaza (DAO), care este
sintetizată de intestinul subţire.
Intoleranța permanentă la histamină
apare atunci când histamina din organism
creşte din cauza deficitului enzimei DAO
(simptomele devin permanente, cronice)
sau creşterii aportului de histamină
(intoleranţă temporară).
Simptomele intoleranţei la histamină sunt
nespecifice, complexe şi pot afecta aproape
orice organ sau sistem.
Cele mai frecvente manifestari ale intoleranţei
la histamină sunt: mâncărimi ale pielii, eczeme,
eritem facial (înroşirea feţei), erupţii cutanate,
greţuri, vărsături, diaree, hipersecreţie simptomele.
nazală, dificultăţi de respiraţie, atacuri Diagnosticul
pseudoastmatice, dureri de cap, migrenă, intoleranţei la
hipotensiune, ameţeli, palpitaţii, transpiraţie histamină se pune pe
excesivă, senzaţie de supraîncălzire, tulburări baza analizelor de laborator
de somn, senzaţie de oboseală, tulburări de (activitatea DAO şi histaminei în sânge) şi
comportament, edeme (pleoape şi pleoape ţesutului de provocare la histamină (sub
umflate). supraveghere medicală). Nu se recomandă
testarea cutanată a alergenilor şi nici testarea
Alimentele bogate în histamină sunt cele care anticorpilor IgE, nefiind o tulburare imună.
suferă un proces de maturare, prelucrare sau Tratamentul intoleranţei permanente la
fermentare: vin roşu, lactate şi brânzeturi histamină este reprezentat de substituţia
fermentate, conserve, produse marinate, etc. enzimei DAO.
Intoleranţa la histamină poate fi declanşată şi
de alimentele care conţin alte amine (tiramină, Intoleranţa temporară la histamină apare după
feniletilamină, serotonină, putresceină): consumul de alcool sau după administrarea
ciocolata, citricele şi nucile. anumitor medicamente. Simptomele prezente
sunt: cefaleea (durere de cap), vertijul,
Intoleranţa la histamină este numită şi “falsă ameţelile, pierderea apetitului. Blocarea
alergie”, putând să semene ca manifestări cu enzimei DAO este temporară şi se remediază
alergia, dar, în cazul intoleranţei la histamină, prin eliminarea factorilor declanşatori.
tratamentul antialergic atenuează foarte puţin
21
 Informează-te și prelungește-ți viața! o campanie

CUM TRATĂM ALERGIILE?

Cum vă afectează viaţa alergiile şi intoleranţele alimentare? Evitarea alergenilor
Nu există remedii care să vindece aceaste grijă permanentă pentru citirea etichetelor Primul pas este identificarea substanţelor gândacii de bucătărie, produsele chimice din
afecţiuni, iar evoluţia lor este uneori alimentelor. ce declanşează simptomele alergice iar mediul înconjurător, produsele de curăţenie,
imprevizibilă. Persoanele care suferă de alergii Oriunde servesc masa, trebuie să adreseze evitarea acestora reprezintă prima măsură în produse de îngrijire personală. Dintre alimente,
sau intoleranţe alimentare sunt întrebări despre toate ingredientele din tratamentul bolilor alergice. cele mai alergizante sunt: ouăle, laptele de vacă,
îngrijorate, fiindu-le teamă mâncare. Aceste aspecte le afectează în mod Polenul este cel mai comun alergen, mai ales în peştele, fructele de mare, arahidele, căpşunile,
de a mânca alimente cert calitatea vieţii persoanelor care suferă de perioada de primăvară. fragii şi piersicile.
periculoase şi au o alergii şi intoleranţe alimentare. Alţi alergeni importanţi sunt: sporii de mucegai,
praful, acarienii, părul animalelor de companie,

Consultaţi un medic specialist! Tratamentul medicamentos

Daca prezentaţi simptome care sugerează o alergie alimentară
sau o intoleranţă, adresaţi-vă unui medic specialist! Eliminarea
anumitor alimente din dieta zilnică, fără un diagnostic corect
şi fără consiliere medicală, poate duce la dezechilibre ale
organismului!
Este recomandat de către medic, în funcţie de
simptomele prezente şi gravitatea acestora.
Tratamentul medicamentos al rinitei alergice
se adresează simptomelor şi cuprinde
medicamente antihistaminice (orale sau nazale),
decongestionante nazale sau corticosteroizi
aplicaţi intranazal.
Tratamentul astmului bronşic cuprinde atât
medicamente de urgenţă, care se administrează
în criza de astm, cât şi medicaţia de control, care
se administrează zilnic şi urmăreşte controlul
pe termen lung al simptomelor.
Autoinjectoarele cu adrenalină sunt necesare
pentru tratamentul de urgenţă al şocului
anafilactic.

Cum se tratează intoleranţele alimentare? Imunoterapia specifică

DIETA DE ELIMINARE urmată de REINTRODUCERE
Dacă în cazul alergiilor, produsele incriminate
sunt evitate pentru toata viaţa, principiul
de tratament în intoleranţe se bazează pe
eliminarea temporară din alimentaţie a
acestora, pentru a permite sistemului digestiv
să se vindece şi să se desensibilizeze.
După identificarea alimentelor care produc
intoleranţa, acestea trebuie excluse din
alimentaţie pentru o perioadă variabilă de timp,
care poate fi de 2 luni până la 6 luni, în funcţie
de gradul intoleranţei.
Alimentele se reintroduc pe rând, progresiv, în
câteva luni. Se vor consuma cantităţi mai mici
din acestea şi doar periodic, nu zilnic. Nu se vor
consuma în acelaşi timp mai multe alimente din
cele care au produs intoleranţa în trecut.
Alte recomandări ale specialiştilor vizează
reechilibrarea florei intestinale şi suplimentarea
enzimatică.
În afara dietei de eliminare, alte recomandări
importante în cazul intoleranțelor sunt:
- detoxifierea generală (diferite scheme
recomandate de specialiști)
- asigurarea digestiei complete prin
suplimentarea enzimelor
- recuperarea și menținerea sănătății intesti-
nale prin: evitarea zahărului, antiinflamatoare-
lor și antibioticelor, administrarea de probiotice
pentru reechilibrarea florei intestinale.
Este singura metodă de tratament ce se
adresează patologiei bolii şi care poate
influenţa evoluţia alergiei. Astfel, imunoterapia
în cazul persoanelor cu rinită alergică scade
riscul sensibilizărilor ulterioare şi conduce la
scăderea riscului de dezvoltare a astmului la
aceste persoane.
Imunoterapia specifică se poate administra
subcutanat (similar vaccinurilor) sau sublingual
(SLIT). Durata medie a acestui tip de tratament
este de 3-5 ani.
Eficienţa acestei metode depinde de mani-
festările alergice, de tipul de alergen şi de se-
veritatea bolii. Este mai eficientă în cazul rin-
itelor, comparativ cu astmul, şi mai eficientă în
cazul alergiei la polen decât în cazul alergiei la
mucegaiuri.
Imunoterapia specifică este cea mai eficientă
terapia pentru alergii şi în unele cazuri este
singura modalitate de tratament, aşa cum este
cazul alergiei la veninul de albină şi viespe.

22 23
 Informează-te și prelungește-ți viața! o campanie

Tramentul natural al alergiilor

Alimentaţia antialergică miso, kimchi, chefir, iaurt) echilibrează flora coacăzul negru (ribes
Persoanele care prezintă alergii trebuie să intestinală şi răspunsul imunitar, care în nigrum), călinul
elimine definitiv alimentele care s-au dovedit alergii este alterat. Studiile au evidenţiat că (viburnum lantana),
prin teste specifice ca fiind responsabile de probioticele administrate persoanelor alergice brusturele (arctium
alergii şi să adopte o alimentaţie cât mai cresc toleranţa sistemului imunitar, în special lappa), captalanul
sănătoasă, respectiv o hrană compusă din la polen şi la spori. (petasites hybridus), socul
alimente cât mai naturale, nemodificate (sambucus nigra), isopul
genetic, provenite din agricultura bio, fără aditivi Vitamine împotriva alergiilor (hyssopus officinalis) şi aloe
alimentari, nerafinate şi neprocesate. Fructele Cercetările sugerează că unele deficienţe vera.
şi legumele (cu excepţia celor identificate de vitamine şi minerale sunt implicate în Aceste plante medicinale
ca fiind alergenul responsabil de boală) producerea alergiilor. Dintre micronutrienţi, sunt benefice atât în scop
reprezintă baza alimentaţiei sănătoase. Conţin vitamina D, vitamina C, vitaminele grupului profilactic, pentru prevenirea
vitamine, minerale, antioxidanţi şi nutrienţi B şi zincul sunt elemente necesare pentru declanşării crizelor alergice, cât şi
cu rol antialergic. Trebuie evitate de controlul sistemului imunitar şi cel al în scop curativ, ajutând la diminuarea
asemenea, zahărul şi dulciurile reacţiilor alergice. intensităţii şi severităţii simptomelor.
rafinate, deoarece dăunează Quercetina este un
sănătăţii intestinale, bioflavonoid care se Alte alternative de tratament pentru alergii
afectează flora şi produc găseşte în plante, includ: acupunctura, homeopatia, consumul de
inflamaţie intestinală, legume (ceapă, miere naturală şi irigaţii nazale saline.
generând diverse broccoli, ardei, etc),
sensibilităţi şi fructe (merişor, Îndepărtarea alergenilor din mediu
alergii. Carnea nu afine, pere, etc). Persoanele cu astm trebuie să evite, pe
trebuie consumată Are un puternic cât posibil, să inhaleze particulele care-i evaporare vor fi excluse,
în exces deoarece efect antialergic, declanşează criza. Acest lucru nu este uşor deoarece cresc umiditatea aerului.
aduce un mare antiinflamator şi de realizat, deoarece majoritatea persoanelor • Purificatoarele de aer sunt dispozitive de
aport proteic, antioxidant. astmatice reacţionează exagerat la foarte multe filtrare a aerului, care îndepărtează alergenii şi
iar alergiile Uleiul de chimen particule. sunt foarte utile în alergii.
sunt produse negru (nigella • Nu se recomandă plantele de apartament,
de substanţe de sativa) este un Se recomandă următoarele măsuri generale mai ales cele cu flori sau cele care întreţin
natură proteică. remediu antialergic pentru limitarea expunerii la alergeni: mucegaiul.
cunoscut din • Eliminarea părului din cameră şi a • Peştii din acvariu dăunează indirect (puricii
Enzimele digestive vechime şi cercetat materialelor alergenice. Vor fi excluse lucrurile cu care sunt hrăniţi pot fi inhalaţi când sunt
Deficitul de enzime prin studii ştiinţifice şi care ţin praful (covoare, biblioteci, perdele). presăraţi deasupra apei)
digestive conduce la de medicina modernă. Are Aspiratoarele trebuie dotate cu filtre speciale • Se va îndeparta părul de animale, acesta
digestia incompletă a efecte dovedite în toate tipurile şi se va aspira intensiv, inclusiv praful de pe poate agrava simptomele astmului. Majoritatea
alimentelor, inflamaţie intestinală de alergii. Este antihistaminic, pereţi. Atenţie! Aspirarea prafului nu se face de alergicilor sunt sensibili la pisici, respectiv la
şi dezvoltarea de alergii şi intoleranţe imunomodulator, antiseptic, antiinflamator, către persoana astmatică. particule din piele şi proteine din salivă şi urină.
alimentare. antimicotic, antialergic, puternic antibiotic • Eliminarea materialelor alergenice. Perna, De aceea, se recomandă ca pisicile să fie ţinute
Terapia enzimatică, atât cea cu enzime natural, stimulent şi tonic general. plapuma şi salteaua nu trebuie să fie din lână afară, să fie spălate frecvent, să se aerisească
digestive, cât şi cea cu enzime sistemice are sau puf. şi să se aspire frecvent locuinţa.
efecte benefice pentru controlul alergiilor. Plantele medicinale antialergice • Păstrarea umidităţii din apartament sub 50% • Alte recomandări importante pentru
Plantele cu acţiune detoxifiantă, depurativă, ajută la reducerea acarienilor şi mucegaiurilor eliminarea alergenilor sunt: folosiţi filtre de
Probioticele antialergică, antispastică şi antiastmatică • Ventilatoarele nu se vor poziţiona la fereastră apă, produse de curăţenie bio, detergenţi bio
Consumul zilnic de probiotice provenind din cel mai des recomandate în tratamentul (introduc praf, polen şi mucegaiuri din afară) pentru spălarea hainelor şi cosmetice bio.
alimente fermentate (murături, borş, tempeh, alergiilor sunt: trei-fraţi pătaţi (viola tricoloris), • Aparatele de aer condiţionat pe bază de

24 25
 Mai 2017

Acest material are un rol informativ. Nu reprezintă o diagnosticare și nu înlocuiește consultul

medical. Pentru orice nelămurire, vă rugăm să vă adresați medicului dumneavoastră.

Referințe:

Global Initiative for Asthma (GINA)website. http://ginasthma.org. Accessed March 1, 2016.

Clinical practice guideline: allergic rhinitis executive summary. Seidman MD1, Gurgel RK2 et all.
Otolaryngol Head Neck Surg. 2015 Feb
Allergic Rhinitis and its Impact on Asthma (ARIA) guidelines: 2010 revision. Brozek JL1, Bousquet J,
Baena-Cagnani CE. J Allergy Clin Immunol. 2010 Sep;126(3):466-76.
Calderon MA, Linneberg A, Kleine-Tebbe J, et al. Respiratory allergy caused by house dust mites:
what do we really know? J Allergy Clin Immunol. 2015;136(1):38-48.
The mechanism or mechanisms driving atopic asthma initiation: The infant respiratory microbiome
moves to center stage. Patrick G. Holt,The Journal of Allergy and Clinical Immunology. July 2015,
vol 136
Research Provides New Insights on How Hygiene Affects Asthma and Allergies. Tracy Hampton,
PhD. JAMA Medical News & Perspectives April 13, 2011
Adkinson NF, Busse WW, Bochner BS, Holgate ST, Simons FER, Lemanske RF (eds.). Middleton’s
Allergy: Principles and Practice. Seventh Edition. Mosby-Elsevier, London, 2009
Fritsche PJ, Helbling A, Ballmer-Weber BK. Vaccine hypersensitivity—update and overview. Swiss
Med Wkly. 2010 May 1;140(17-18):238-46
An Immunologic Mechanism for the Association Between Obesity and Asthma. Arthur E. Varner,
MD. JAMA Internal MedicineEditor’s CorrespondenceAugust 14, 2000
Systematic Review of the Relationship Between Early Introduction of Solid Foods to Infants and the
Development of Allergic Disease
Beth A. Tarini, MD; Aaron E. Carroll, MD, MS;et all. JAMA Pediatrics Review ArticleMay 1, 2006
Paradoxical Effect of Domestic Animals on Asthma and Allergic Sensitization. Thomas A. E. Platts-
Mills, MD, PhD JAMA. 2002;
Comparison of Dermatology and Allergy Guidelines for Atopic Dermatitis Management. Girish C.
Mohan, BS; Peter A. Lio, MD. JAMA Dermatol. 2015
Evidence-Based Evaluation for Allergies to Avoid Inappropriate Testing, Diagnosis, and Treatment.
David P. Huston, MD; Linda S. Cox, MD. JAMA Internal Medicine. 2014
Mechanisms of allergen-specific immunotherapy: Multiple suppressor factors at work in immune
tolerance to allergens.Mübeccel Akdis, Cezmi A. Akdis. Swiss Institute of Allergy and Asthma
Research (SIAF), University of Zurich, Davos, Switzerland. 2013
Mosbech H, Canonica GW, Backer V, et al. SQ house dust mite sublingually administered
immunotherapy tablet (ALK) improves allergic rhinitis in patients with house dust mite allergic
asthma and rhinitis symptoms. Ann Allergy Asthma Immunol. 2015
Jacobsen L, Niggemann B, Dreborg S, et al; (The PAT investigator group). Specific
immunotherapy has long-term preventive effect of seasonal and perennial asthma: 10-year follow-
up on the PAT study. Allergy. 2007;62(8):943-948.
Reevaluation of Diagnosis in Adults With Physician-Diagnosed Asthma. Shawn D. Aaron,1Katherine
L. Vandemheen et all.; JAMA. 2017
What’s the difference between a food intolerance and food allergy? James T C Li, M.D., Ph.D.Mayo
Clinic
Herbal Drugs and Phytopharmaceuticals. With Reference to German Commision E Monographs.
Norman Grainger Bisset and Max Witctl
Seasonal Allergies and Complementary Health Approaches. National Center for Complementary
and Integrative Health. march 2017.

26