Scurt istoric al homeopatiei

Homeopatia a fost intemeiata de catre medicul german

Samuel Christian Friedrich Hahnemann ( 1755 1843 ),
la ora actuala este clasata printre ramurile medicinei
alternative sau complementare, care grupeaza alte metode
de promovare si restaurare a starii de sanatate decat cele
apartinand medicinei clasice cum ar fi cele alopate sau
hipocrate.

El este cel care a descoperit legile terapeutice ale homeopatiei si experimentarea

substantelor pe oameni sanatosi, tinandu-se astfel seama de emotiile omului, mintea si trupul
sau ca o unitate in interactiune. Aceasta fiind considerata cea mai importanta contributie a sa
la dezvoltarea medicinei, caci prin metoda sa unica, a experimentarii pe oameni , a facut
posibila aplicarea in intregime a principiului similitudinii. Principiu conform caruia
simptomele vor fi combatute de catre perturbari de acelasi sens ca si cele care genereaza
simptomele de boala.

Homeopatia e o forma de terapie complementara, care ia in considerare tot

omul si nu doar simptome in parte, avand o metoda terapeutica ce utilizeaza substante
naturale din cele trei regnuri, animal, mineral si vegetal, pentru a stimula
mecanismele proprii de auto-aparare si regenerare a organismului, ea identifica si
indeparteaza cauzele fundamentale ale bolilor vindecand din interior.

Tratamentul homeopat se efectueza cu ajutorul remediilor , preparate din diverse

materii supuse diluarii si agitarii mecanice succesive. In conceptia medicului german ,
metoda homeopata de preparare a remediilor ar spiritualiza materia, eliberand forta
medicinala a acesteia.
 Principiile de baza ale homeopatiei, asa cum le-a enuntat fondatorul sau, si cum s-au
propagat pana in ziua de astazi, contrazic o importanta serie de elemente din medicina
nehomeopata, precum si din stiinta, motiv pentru care homeopatia, desi din ce in ce mai
agreata de marele public, ramane la nivelul comunitatilor stiintifice , un domeniu
controversat.

Hipocrate a practicat metoda homeopata in acelasi timp cu metoda alopata,

combinand frecvent sau alternand aceste doua metode. el a intuit si a demonstrat
posibilitatea coexistentei, benefice pentru pacient, a terapiei combinate homeopate si
alopate

Astfel, inca de la inceputul istoriei terapiei medicale se alaturau cele doua metode
pentru a alina suferinta bolnavilor, indiferent ca sunt utilzate separat, combinate sau
in succesiune, intre cele doua metode neexistand incompatibilitate. In concluzie,
ideea ca: " homeopaia exclude alopatia" si invers, este total gresita si contrazice chiar
principiile de baza ale terapiei in general.

Hahnemann nu se socotea pe sine descoperitorul legii similitudinii deoarece inca din

timpul lui Hipocrate se cunosteau si se aplicau doua metode terapeutice principale:

alopatia - metoda care trata folosind contrariile. Cele mai multe dintre
medicamentele pe care ea le foloseste au prefixul anti- (de
exemplu durerea cu antialgice, febra cu antipiretice, tusea cu
antitusive).
Substantele utilizate de alopatie sunt capabile sa provoace in organismul
bolnav o stare diferita de simptomele bolii sale, adica o alta manifestare
biologica, deviind boala intr-un alt sector organic.
homeopatia - metoda de tratare a bolnavului cu remedii similare sau identice,
capabile sa produca intr-un organism sanatos o stare asemanatoare
simptomelor bolii sale. Ea porneste de la ideea ca simptomele reprezinta o
reactie de aparare a organismului, care astfel incearca sa evite un rau mai mare.
Folosind remedii similare homeopatia intareste forta vitala care
actioneaza permanent pentru mentinerea organismului in echilibru.