GENERALITATI HOMEOPATIE. DEFINITII.

PRINCIPII

Homeopatia este o disciplin medical holistic, abordnd omul ca pe un intreg unic si

tratndu-l innd cont de integralitatea sa si de evoluia sa dinamic, cu toate aspectele sale
fizice, mentale, emoionale, spirituale i chiar sociale, necesitnd o evaluare i o terapie
individualizate. Ea analizeaz nu doar boala ci si nclinaia spre boal, oferind astfel
posibilitatea att a tratamentului curativ, ct si profilactic.

Termenul de homeopatie provine din limba greac din cuvintele homoios = similar si
pathos = boal, suferin. Homeopatia are drept principiu de baz o boal poate fi vindecat
dac administrm o substan (mult diluat i potenat) aceeai care a determinat i
simptomatologia.

Homeopatia este o forma a medicinei alternative care se ocupa cu tratamentul bolilor

prin stimularea capacitii de vindecare a organismului precum i cu prevenirea apariiei
afeciunilor la cei predispui. Abordeaz o metoda terapeutic prin care omul este perceput
ca un ntreg, ncercnd s-l trateze innd cont de acest ntreg i de evolu ia sa dinamic.
Vindecarea este conceput n homeopatie ca o restaurare rapid, blnd i permanent a
sntii prin anihilarea bolii n toat extinderea sa.

In homeopatie, caracteristicile individuale ale pacientului sunt mult mai importante

pentru medic in gasirea tratamentului, decat denumirea bolii. Deoarece el nu trateaza o boala
abstracta ci un om concret cu durerile lui, cu emotiile lui. Zece pacienti cu acelasi diagnostic
pot primi zece remedii homeopate diferite, de aceea, pentru alegerea remediului homeopatic
medicul, tine seama nu doar de factorii care actioneaza asupra pacientului sau, ci si de modul
in care acestia reationeaza la ei, deoarece reactia difera de la om la om.

Homeopatia este n prezent recunoscut de Organizaia Mondial a Sntii ca fiind

al II-lea sistem terapeutic din lume dup alopatie (medicina convenional). Este un
sistem terapeutic tiinific i foarte eficient care mobilizeaz resursele naturale de auto-
vindecare ale organismului.

Esena homeopatiei este principiul similitudinii, acesta principiu consta in orice

substan care, n doze mari, provoac anumite simptome la un pacient sntos, sau poate
vindeca aceleai simptome la un pacient bolnav, cnd este administrat n doze mici.
 Principiile homeopatiei

Principiile homeopatiei reprezinta concepte fundamentale pe care se bazeaza doctrina

homeopatica. ,termenul principiu, ar putea da nastere unor critici si ar putea face in asa fel
incat continuturile exprimate sa nu fie acceptate a priori. Fapt e ca aceste principii ar putea fi
interpretate drept niste legi empirice care se sustrag controlului experientei si care trebuie sa
fie considerate drept adevarate.

Puterea terapeutica a naturii este considerata drept primul principiu al

homeopatiei si acest principiu a fost exprimat pentru prima oara de catre
Hipocrat prin formularea natura morborummedicatrix". Potrivit acestui
principiu fiecare organism este inzestrat cu o capacitate de reactie cu totul
deosebita precum si cu o capacitate de aparare naturala, insusiri care - stimulate
fiind de o noxa patogena - isi fac simtita prezenta prin intermediul unor
simptome si pot fi identificate drept niste boli care daca nu sunt blocate si daca
imprejurarile le sunt favorabile, permit sa se ajunga la o vindecare pe cale
naturala. La polul opus, eliminarea drastica a simptomelor blochoeaza procesul
natural de aparare. Cercetarile efectuate in domeniul imunologiei au scos in
evidenta faptul ca reactia organismului fata de agentii infectiosi este controlata
de niste gene si este influentata de niste factori neuroendocrini si de mediu.
Recunoasterea antigenelor de catre celulele sistemului imunitar este urmata de
producerea unor anticorpi specifici si de niste fenomene de imunitate
remediata celular la fel de specifice. Atat anticorpii cat si fenomenele
sunt in masura sa arate faptul ca organismul are, la nivel general,
capacitatea de a activa mecanismele de aparare impotriva tuturor antige-nelor
externe.
Principiul similitudinilor este considerat drept cel de al doilea principiu
calauzitor al homeopatiei si a fost si acesta exprimat pentru prima oara decatre
Hipocrat. intr-adevar, Hipocrat a fost primul care a observat faptul ca natura se
conduce dupa principiul similitudinilor si ca vindecarea bolnavilor trebuie sa
se realizeze intr-o forma asemanatoare celei din natura.
In paragraful 26 din Organon Hahnemann afirma cele ce urmeaza: Intr-un
organism viu, o afectiune dinamica mai usoara este indepartata de
 o afectiune mai puternica, daca aceasta din urma se aseamana mult
cu prima din punct de vedere al manifestarii ei."
In conformitate cu acest principiu, vindecarea - din punctul de vedere al
medicinei homeopate - poate fi obtinuta prin administrarea de doze foarte mici
din acea substanta care, in cazul unor subiecte sanatoase, provoaca niste efecte
asemanatoare celor prezentate de bolnavul aflat in tratament.
Experimentarea pura este considerata cel de-al treilea principiu calauzitor
al homeopatiei, potrivit acestui principiu, daca se administreaza, in mod
experimental, niste substante dinamizate unor subiecti care se afla, in aparenta,
in stare de sanatate este cu putinta sa se observe la acesti subiecti
toate senzatiile si simptomele pe care substanta respectiva le poate provoca
subiectului pe care se experimenteaza.
Hahnemann a experimentat pe el insusi, pe copii si pe elevi sai cam o suta de
substante, mai tarziu si alti medici au continuat sa experimenteze
numeroase alte remedii dupa regulile codificate de Hahnemann in lucrarea
Organon.
Procedura de experimentare pura pe omul sanatos prevede administrarea
remediuiui 30CH pana ce se constata aparitia unor simptome care sunt
catalogate in mod corespunzator. Odata ce s-a incheiat operatiunea
de administrare a substantei, acele simptome dispar si se poate observa
o revenire la starea de sanatate de la inceput.
Aceasta procedura permite observarea pana si a celei mai mici schimbari in
starea unor indivizi care para fi sanatosi si nu provoaca niciun fel de tulburare.
Cunoasterea exacta a efectelor pure ale fiecarui medicament in partecere ca
aceste remedii sa fie administrate unor organisme sanatoase intr-oforma
simpla, adica sa nu fie insotite si de alte produse.
Numai aceasta procedura permite observarea efectelor specifice ale substantei
asupra starii fiziologice si prin aceasta se evita eventualele interactiuni intre
simptomele bolii naturale ce se manifesta in individ si simptomele provocate in
mod artificial.

Experimentarea remediilor homeopatice garanteaza integritatea, ne-vatamarea

fiecarui subiect de studiu, elimina efectele toxice, nu presupune niciun fel de
incercari facute pe bolnav si nu necesita folosirea unor cobai-animale.
Procedeul lui Hahnemann se foloseste de observarea controlata, de rationament
si de mijloacele metodei experimentale si permite depistarea simptomelor
bolii artificiale provocate de substanta. De aceea acest procedeu poate
 fi considerat drept o observatie metodica si programata si poate fi definit drept
o observatie stiintifica
Indidualitatea morbida este considerata cel de-al patrulea principiu calauzitor
al homeopatiei, conform acestui principiu, orice bolnav ii imprima bolii niste
caracteristici personale si manifesta prin niste simptome deosebite starea sa
de indispozitie fizica, mentala si sociala. Fiecare individ aflat in stare de
sanatate deplina prezinta niste trasatur icaracteristice ale personalitatii sale, ale
modului sau de viata care-l fac sa fie unic.
Homeopatia il considera intotdeauna pe bolnav ca fiind o unitate fizi-co-
psihica invizibila si interpreteaza boala ca pe o expresie a reactitatii individuale
la niste imprejurari potrivnice (agenti microbieni, substantetoxice, stres,
emotii etc.) aceasta in functie de constitutia individului si de predispozitia sa
pentru anumite boli.
Termenul individualitate indica modul de a fi al individului si ce anume il
caracterizeaza pe acesta in fiecare stare a sa, atat cea de sanatate cat si cea de
boala, indica singularitatea, unicitatea. Iar faptul de a afirma ca individualitatea
reprezinta modul de a fi al individului si ca acesta este caracterizat de
singularitate, de unicitate exprima o lege a naturii.