https://medo.

ro/articole-medicale/alergii-cauze-simptome-manifestari-si-preventie

Alergii: Cauze, Simptome, Manifestari si Preventie

ARTICOL ACTUALIZAT LA 27/01/2021

Timp de citire:  9  minute

Alergiile sunt raspunsuri hipersensibile ale sistemului imunitar la substante care intra in contact cu
organismul, incluzand, de obicei, materiale precum parul animalelor de companie, polen sau venin de
albine. Orice poate fi un alergen daca sistemul nostru imunitar are o reactie adversa.

O substanta care provoaca o reactie alergica se numeste alergen. Alergenii pot fi gasiti in alimente,
bauturi sau mediu. Multi alergeni sunt inofensivi si nu afecteaza majoritatea oamenilor. Daca o persoana
este alergica la o substanta, cum ar fi polenul, sistemul sau imunitar reactioneaza la substanta ca si cum
ar fi straina si daunatoare si incearca sa o distruga.

Ce sunt alergenii?

Alergenii sunt de obicei substante inofensive care declanseaza un raspuns imun si provoaca o reactie la
persoanele alergice. Reactia alergica apare daca persoana inspira, atinge, inghite, injecteaza sau intra
cumva in contact cu alergenul. Reactiile alergice pot fi usoare, severe sau chiar pot pune viata in pericol.

In mod normal, sistemul imunitar protejeaza organismul impotriva substantelor daunatoare, precum
virusuri sau bacterii. Daca aveti alergii, corpul dvs. raspunde la alergeni ca si cum ar fi invadatori si
exagereaza raspunsul imun, provocand eliberarea de histamine.

Cum functioneaza alergenii?

Histamina actioneaza ca un neurotransmitator, trimitand mesaje intre celule. Acesta joaca un rol cheie
in multe functii fiziologice diferite, cum ar fi comandarea stomacului pentru a produce acid pentru a
digera alimentele sau a ajuta la reglarea ciclului somnului.

Cand sistemul imunitar reactioneaza la un alergen, acesta produce un anticorp numit imunoglobulina E

(IgE). Productia de IgE face parte din incercarea corpului tau de a distruge alergenul si de a se proteja.

In cadrul procesului, anticorpii IgE semnaleaza alte celule sa elibereze anumite substante chimice, cum
ar fi histamina. Prea multa histamina in corp poate provoca un raspuns nedorit care duce la iritatii ale
pielii, nasului, gatului si plamanilor.

In acest fel, un proces de protectie in mod normal, se creeaza o cascada a ceea ce cunoastem ca
simptome de alergie ca raspuns la alergenii inofensivi.
Ce reprezinta alergiile si care sunt cauzele acestora?

Alergiile sunt o suprareactie foarte frecventa a sistemului imunitar la substantele inofensive de obicei.
Atunci cand o persoana cu alergie intra in contact cu un alergen, reactia alergica nu este imediata.
Sistemul imunitar creste treptat sensibilitatea la substanta inainte de reactia excesiva.

Sistemul imunitar are nevoie de timp pentru a recunoaste si a-si aminti alergenul. Pe masura ce devine
sensibil la substanta, sistemul imunitar incepe sa produca anticorpi pentru a o ataca. Acest proces se
numeste sensibilizare.

Sensibilizarea poate dura cateva zile sau cativa ani. In multe cazuri, procesul de sensibilizare nu este
finalizat. Pacientul prezinta unele simptome, dar nu o alergie completa.

Alergiile pot fi de asemenea sezoniere. De exemplu, simptomele alergiei la fan pot fi maxime intre aprilie
si mai, deoarece numarul particulelor de polen in aer este mult mai mare.

Alergia alimentara, de exemplu, este o problema de sanatate publica de actualitate si o afectiune cu un

impact socio-economic semnificativ. La nivel mondial, peste 220 de milioane de persoane sufera de o
forma de alergie alimentara, insa numarul raportat reprezinta doar varful iceberg-ului.

Tipuri de alergii

Exista mai multe tipuri de alergii, in functie de substanta care cauzeaza reactia si de simptomele pe care
le provoaca:

 1.Alergia alimentara – provocata de substantele din anumite alimente: oua, lapte, fructe de
mare, nuci etc.;
  2. Alergia la medicamente – cand organismul reactioneaza la anumite produse farmaceutice,
cum ar fi penicilina;

 3. Alergia la veninul insectelor – apare ca urmare a muscaturii de insecta – cum ar fi albina sau
viespea – daca persoana este alergica la veninul acesteia;

 4. Alergia de contact – ca reactie in urma contactului dintre piele si un alergen, cum ar fi parul de
animale sau latexul.

De asemenea, medicii specialisti clasifica alergiile si in urmatoarele categorii:

 Alergii de tip I (de tip imediat)

Alergiile de tip I sunt des intalnite si sunt, de obicei, cauzate de proteine. Din aceasta categorie fac parte
alergiile alimentare, cele la veninul insectelor, astmul si rinita alergica (febra fanului). Socul alergic –
denumit si soc anafilactic – este cea mai periculoasa manifestare a unei reactii alergice de acest tip,
deoarece poate provoca decesul.

 Alergii de tip II (de tip citotoxic)

Alergiile de tip II pot fi provocate de produsele farmaceutice, sunt foarte rar intalnite si pot actiona
negativ asupra celulelor sanguine.

 Alergii de tip III

Alergiile de tip III sunt declansate de anticorpi, care se contopesc cu componentele care se dizolva in
sange si formeaza agregate pe peretii vasculari, putand declansa o reactie inflamatorie. Acest tip de
alergie se manifesta cutanat, sub forma de pete, prurit sau eruptii.

 Alergii de tip IV (de tip tardiv)

Este singurul caz in care anticorpii ataca direct alergenii, reprezentati de substante chimice sau metale.
Acest tip de alergie are ca simptom principal o eczema a pielii.
Care sunt principalele tipuri de alergeni?

In ceea ce priveste alergenii, exista trei tipuri principale de alergeni care ne afecteaza cel mai des:

o Alergenii inhalati – ei afecteaza corpul cand intra in contact cu plamanii pacientului sau
cu membranele/mucoasele care captusesc narile sau gatul. Polenul este cel mai frecvent
inhalat alergen.

o Alergenii ingerati – acestia sunt prezenti in anumite alimente, cum ar fi arahidele, soia si
crustaceele.

o Alergenii de contact – sunt cei care trebuie sa intre in contact cu pielea pacientului
pentru a produce o reactie alergica. Un exemplu de reactie ce apare daca persoana intra
in contact cu un alergen este iritatia si mancarimile provocate de planta numita iedera
otravitoare. Alergenii potentiali pot aparea aproape oriunde.

Care sunt alimentele care provoaca alergii?

Orice aliment poate teoretic provoca o alergie. Componentele specifice ale alimentelor pot declansa, de
asemenea, reactii alergice, cum ar fi glutenul, proteina gasita in grau. Principalele opt alimente care pot
provoca alergii sunt:
  oua, in special albus de ou

 peste

 lapte

 nuci

 arahide

 grau

 soia

 crustacee

Alti alergeni includ:

 materiale animale (ex. excremente de acarieni de praf, lana, blana sau fulgi de piele, precum si
Fel d 1, o proteina gasita in saliva pisicii);

 medicamente, cum ar fi penicilina, salicilatii si sulfonamidele;

 alimente precum porumb, telina, dovleac, susan si fasole;

 intepaturi de insecte, inclusiv viespe si albine, intepaturi de tantari;

 polen din iarba, copaci sau buruieni;

 chimicale casnice;

 metale, cum ar fi nichel, cobalt, crom si zinc;

 latex.
Simptomele alergiilor in functie de tipul acestora

O reactie alergica provoaca inflamatii si iritatii. Semnele si simptomele depind de tipul de alergen.
Reactii alergice pot aparea in intestin, piele, sinusuri, cai respiratorii, ochi si pasaje nazale. Reactiile
alergice pot fi confundate pentru alte afectiuni. Alergia la fan, de exemplu, creeaza iritatii similare cu
raceala, dar cauzele sunt diferite.

Mai jos va prezentam o serie de declansatori si simptomele pe care le provoaca in mod regulat la
persoanele care sunt alergice.

Alergen Simptome

Praf si polen   nas infundat

  mancarimi de ochi si nas

  ochi umflati

  tuse

  reactii ale pielii

  mancarime
   exfoliere

  eruptii cutanate

 varsaturi

 limba umflata

 furnicaturi in gura

 umflarea buzelor, a fetei si a gatului

Alimente
 crampe stomacale

 sangerare rectala, in principal la copii

 mancarime in gura

 diaree

 dificultati respiratorii

 umflarea la locul intepaturii

 scadere brusca a tensiunii arteriale

 piele iritata

 neliniste
Intepaturi de insecte
 ameteala

 tuse

 presiune pe piept

 anxietate

 posibil soc anafilactic

 dificultati respiratorii

 buzele si fata umflate

Medicamente  eruptii cutanate

 mancarime

 posibil soc anafilactic

Complicatii care pot aparea in urma contactului cu alergenii

A avea alergie iti creste riscul aparitiei altor probleme medicale, inclusiv:

 Soc anafilactic. Daca aveti alergii severe, aveti un risc crescut de reactie grava indusa de alergii.
Alimentele, medicamentele si intepaturile de insecte sunt cele mai frecvente declansatoare ale
socului anafilactic.

 Astm. Daca aveti alergie, aveti mai multe sanse de astm – o reactie a sistemului imunitar care
afecteaza caile respiratorii si respiratia. In multe cazuri, astmul este declansat de expunerea la
un alergen din mediu (astm indus de alergii).

 Sinuzita si infectiile urechilor sau plamanilor. Riscul dvs. de a suferi aceste afectiuni este mai
mare daca aveti alergie la fan sau astm.

Ce este socul anafilactic?

Socul anafilactic este o reactie alergica grava care se instaleaza rapid. Poate pune viata in pericol si
trebuie tratata ca o urgenta medicala.

Acest tip de reactie alergica prezinta cateva simptome diferite care pot aparea la cateva minute sau ore
dupa expunerea la alergen. Daca expunerea este intravenoasa, debutul este de obicei intre 5 pana la 30
de minute. Un alergen alimentar va dura mai mult pentru a declansa o reactie anafilactica.

Printre simptomele socului anafilactic se numara cele de mai jos, iar recunoasterea lor poate fi cruciala
pentru a primi un tratament in timp util:

 inrosire si mancarime

 senzatie de arsura

 umflarea limbii si a gatului

 posibila nuanta albastra a pielii din cauza lipsei de oxigen

 dificultati respiratorii

 raguseala

 durere la inghitire

 tuse

 scaderea tensiunii arteriale care poate accelera sau incetini ritmul cardiac

 crampe abdominale

 diaree si varsaturi

 pierderea controlului vezicii urinare

 durere pelvina similara crampelor uterine

 spasm coronarian

 ameteli si lesin
Tipuri de alergii: diagnostic si tratament

Faptul ca prezinti cateva dintre simptomele unei alergii nu inseamna ca ai neaparat una. Doar un medic
alergolog poate pune diagnosticul de alergie.

Diagnosticarea alergiilor are loc in urma efectuarii unor teste alergice specifice. Inainte de
recomandarea acestora, medicul alergolog va pune pacientului intrebari cu privire la simptome, cand
apar, cat de des si ce pare sa le provoace. De asemenea, el va intreba persoana cu simptome daca exista
un istoric familial de alergii, aspect important.

Testele alergologice cutanate

Testele cutanate pot fi facute prin intepare sau intradermic.

Testul prin intepare are loc prin inteparea pielii de pe partea anterioara a bratului cu mai multi alergeni,
intr-o cantitate foarte mica. Zona intepata se va inrosi daca esti alergic.

Testul intradermic poate fi folosit daca cel prin intepare nu este concludent. In cadrul acestuia, alergenul
este injectat sub primele straturi ale pielii.

Testele alergologice serologice (de sange)

Testele de sange sunt folosite mai ales in cazul pacientilor aflati intr-o situatie deosebita, cum ar fi:

 isi administreaza un medicament care poate influenta rezultatele testelor;

 au o problema dermatologica grava sau un nivel de sensibilitate a pielii foarte ridicat;

  daca in trecut au manifestat o reactie la un alergen in urma careia si-au dat seama ca au o
sensibilitate aparte la acea substanta si ca trebuie sa evite contactul cu aceasta;

 Diagnosticarea se poate face si printr-un test epicutanat, prin care, pe pielea pacientului este
lipit un plasture in care se afla alergenul. De obicei, acest test este folosit pentru a detecta
substantele care provoaca aparitia dermatitei de contact.

Tratamentul alergiilor

Cel mai eficient tratament al unei alergii este evitarea alergenului. Cu toate acestea, uneori nu este
posibil sa se evite complet un alergen. Polenul, de exemplu, pluteste constant in aer, mai ales in timpul
primaverii.

Medicamente

Medicamentele pot ajuta la tratarea simptomelor unei reactii alergice, dar nu vor vindeca alergia.
Inainte de a lua un anumit tip de medicamente, discutati cu un medic. Medicamentele cel mai frecvent
prescrise pentru alergii sunt:

o Antihistaminice: acestea blocheaza actiunea histaminei. Se recomanda prudenta,

deoarece unele antihistaminice nu sunt potrivite pentru copii.

o Decongestionante: acestea pot ajuta cu nasul blocat in cazurile de alergie la fan, alergie
la animale de companie sau alergie la praf. Decongestionantele sunt medicamente pe
termen scurt.

o Antagonisti ai receptorilor pentru leucotriene sau anti-leucotriene : Cand alte tratamente

pentru astm nu au functionat, anti-leucotrienele pot bloca efectele leucotrienelor.
Acestea sunt substantele chimice care provoaca umflarea. Corpul elibereaza leucotriene
in timpul unei reactii alergice.

o Spray-uri steroide: aplicate pe mucoasa interioara a nasului, aceste spray-uri ajuta la

reducerea congestiei nazale.
Tratament pentru soc anafilactic

Socul anafilactic este o urgenta medicala. Pacientul poate necesita resuscitare, inclusiv curatarea cailor
respiratorii, oxigen suplimentar, lichide intravenoase si monitorizare atenta.

Persoana care sufera un soc anafilactic va avea nevoie de o injectie de adrenalina in muschi.
Antihistaminicele si steroizii sunt adesea folositi alaturi de injectia de adrenalina.

Dupa ce pacientul a fost stabilizat, medicii pot recomanda sa ramana in spital sub observatie
medicala pana la 24 de ore pentru a exclude anafilaxia bifazica. Anafilaxia bifazica este reaparitia
anafilaxiei in 72 de ore, fara expunere suplimentara la alergen.

Pacientii care au avut reactii alergice severe trebuie sa poarte cu ei un autoinjector epinefrina. De
asemenea, multi medici sfatuiesc pacientii sa poarte o bratara sau un colier cu informatii despre starea
lor.

Prevenirea alergiilor

Nu exista nicio modalitate de a preveni alergia. Cu toate acestea, este posibil sa se limiteze simptomele.
Chiar daca tratamentele pot ajuta la ameliorarea simptomelor de alergie, pacientii vor trebui sa incerce
sa evite expunerea la alergeni specifici. In unele cazuri, acest lucru nu este usor. Evitarea polenului la
sfarsitul primaverii si vara este practic imposibila si chiar si cele mai curate case au spori fungice sau
acarieni de praf.

Daca aveti prieteni sau membri ai familiei cu animale de companie, evitarea acestora poate fi dificila.
Alergiile alimentare pot fi dificil de gestionat, deoarece urmele de alergeni pot aparea in aproape orice
aliment. Cu toate acestea, a fi vigilent cu privire la verificarea pachetelor alimentare poate fi o
modalitate cheie de a evita consumul anumitor alergeni.

Asigurati-va ca primiti teste alergologice adecvate si o consultatie alergologica amanuntita si stiti ce

substante trebuie evitate. Specialistii clinicii Medo Brasov va stau la dispozitie!

Tipuri de alergii: Cum se manifesta si cum se trateaza alergiile

12. 4. 2020 | 0x

In limba greaca, alergie inseamna "reactie diferita". In medicina, alergia este o reactie exagerata,
anormala a organismului la factori care se afla, in mod obisnuit, in mediul inconjurator. Nu toti oamenii
au reactii alergice la acesti factori, unii chiar ii tolereaza bine.

Cuprins:

1. Reactia alergica
 2. Tipuri de alergii

3. Simptomele alergiilor in functie de tipul acestora

4. Cum faci diferenta intre raceala si alergie

5. Complicatii ale alergiilor

6. Diagnosticarea alergiilor

7. Tratamentul alergiilor

8. Prevenirea alergiilor

Este important de stiut, alergiile nu sunt atributul unei varste, nu esti in pericol sa dezvolti reactii
alergice mai mult in perioada copilariei, sau la o varsta inaintata de exemplu. Organismul uman poate
dezvolta reactii alergice la orice varsta, pentru ca reactia alergica este de fapt o hipersensibilitate care se
afla in stransa legatura cu sistemul imunitar.

Ce declanseaza alergiile, cum poti afla la ce esti alergic, cum tratezi alergia si mai ales cum te poti feri de
aceasta afectiune poti afla din acest articol.

Inainte de orice insa, ar trebui sa stii ca specialitatea medicala care se ocupa cu studiul si tratarea
alergiilor se numeste alergologie.

Reactia alergica

Sistemul imunitar produce anticorpi, cu scopul de a proteja organismul. Este o reactie absolut necesara,
daca ne gandim la virusii si bacteriile care intra in corpul nostru. Din punct de vedere biologic, virusii si
bacteriile nu sunt altceva decat niste celule. Sistemul imunitar produce asadar alte celule, anticorpi, cu
scopul de a combate celulele agresive care au invadat organismul. Anticorpii au doua roluri importante:

 distrug celulele bolnave din organismul nostru;

 indeparteaza sau distrug virusii si bacteriile care intra in organism.

Sistemul imunitar trateaza alergenii ca si cum ar fi virusi si produce un anticorp care se numeste

imunoglobulina E (lgE), cu rol de a distruge alergenul. In aceasta misiune de distrugere a alergenului, lgE
solicita sistemului imunitar eliberarea unei substante numita histamina, foarte importanta in procesul
de aparare a organismului in lupta impotriva virusilor, bacteriilor sau altor organisme straine. Histamina,
printre multele roluri pe care le joacă, il are si pe acela de neurotransmitator, transmite mesaje la nivelul
celulelor. Numai ca, o cantitate prea mare de histamina, provoaca reactii neplacute, simptomele
alergiei. Cu alte cuvinte, histamina este cea care provoaca simptomele alergice.

Se poate spune ca alergiile sunt o reactie a sistemului imunitar la o substanta din mediul inconjurator,
substanta care, in mod normal, este inofensiva dar pe care organismul o percepe ca fiind periculoasa si
tocmai din acest motiv sistemul imunitar declanseaza mecanismele de aparare imunitara impotriva
"agresorului".

Reactia alergica poate afecta diferite parti ale corpului:

 nasul/ochii: rinita alergica si conjunctivita alergica;

  pielea: dermatita, urticaria;

 plamani: astm bronsic.

De asemenea, este important sa stii ca reactiile alergice pot fi:

 locale (in zona unde a actionat alergenul): membranele mucoase ale tractului respirator
(stranut, raceala, dificultati de respiratie), membranele mucoase ale ochilor (mancarime sau
lacrimare), membranele mucoase ale tractului gastro-intestinal (diaree, varsaturi), piele (prurit,
eritem, eruptii cutanate).

 generale: simptomele se manifesta la nivelul intregului corp. Este afectat mai ales sistemul
cardiovascular, pentru ca ritmul cardiac creste, iar tensiunea arteriala scade.

Reactia alergica poate fi provocata de o multitudine de alergeni si se dezvolta in doua etape:

 in prima faza, organismul este sensibilizat;

 in a doua faza, sistemul imunitar slabit reactioneaza si apar simptomele alergice (rinita, astm,

dermatita, soc anafilactic).

Foarte simplu spus, reactia alergica se produce atunci cand persoana inspira, atinge sau inghite
alergenul. Reactiile alergice pot fi:

 usoare;

 severe;

 reactii care pun viata in pericol (soc anafilactic).

Interesant la alergii este faptul ca ele se pot mosteni. Exista un risc insemnat (circa 60%) ca un copil sa
dezvolte alergii daca unul dintre parinti a fost diagnosticat cu o asemenea afectiune.

Cele mai multe alergii pot fi controlate, ameliorate. Exista insa si reactii alergice severe care nu pot fi
tinute sub control (socul anafilactic).

Tipuri de alergeni

Substantele straine la care reactioneaza in mod normal sistemul imunitar se numesc alergeni.

Alergenii pot intra in organism pe mai multe cai:

 calea respiratorie;

 calea digestiva;

 calea cutanata.

Iata care sunt tipurile de alergeni care ne afecteaza cel mai mult:

 alergeni inhalati (polenul): intra in contact cu plamanii pacientului sau cu mucoasa nazala;

 alergeni ingerati (arahide, crustacee, soia, lapte, oua): sunt cei prezenti in anumite alimente;
  alergeni de contact: sunt cei care intra in contact cu pielea pacientului, producand o reactie
alergica.

Factori de risc in cazul alergiilor

Exista o mai mare probabilitate de declansare a unor reactii alergice in cazul anumitor categorii de
persoane:

 pacienti care sufera de astm;

 persoane care au in familie cazuri de astm sau alergii;

 copii care nu au sistemul imunitar bine dezvoltat;

 persoane in varsta care au sistemul imunitar slabit;

 cei care urmeaza anumite tratamente medicamentoase.

Tipuri de alergii

Exista diferite clasificari ale alergiilor, pe mai multe criterii. Iata cateva dintre ele:

Tipuri de alergii in functie de rapiditatea declansarii reactiei:

Alergii de tip I (de tip imediat)

Alergiile de tip I sunt cele mai intalnite alergii. Exemple clinice de astfel de alergii sunt: febra fanului,
astmul, alergiile alimentare, alergiile la veninul insectelor (intepaturi). Cea mai severa manifestare a
acestui tip de alergie este socul anafilactic care, daca nu este tratat imediat, poate duce la deces in mai
putin de o ora.

Alergii de tip II (tip citotoxic)

Alergiile de tip II reprezinta un tip de alergie rar care afecteaza celulele sanguine. Produsele
farmaceutice pot fi declansatoarele acestui tip de alergie.

Alergii de tip III

In cazul alergiilor de tip III, anticorpii se leaga de componentele dizolvate in sange. Se produce o reactie
inflamatorie la nivelul peretilor vasculari, care se manifesta prin reactie cutanata alergica (eruptie
cutanata, prurit, puncte rosii pe piele).

Alergii de tip IV

Alergiile de tip IV sunt singurele alergii in care anticorpii ataca direct alergenii (metale, substante
chimice). O astfel de alergie se manifesta ca o eczema (mancarime, eritem, eruptie cutanata).

Tipuri de alergii in functie de substanta care declanseaza reactia si de simptome

Cele mai frecvente alergii sunt: alergia alimentara, alergia la polen, alergia medicamentoasa, alergia la
praf, alergia la veninul insectelor, dar mai sunt si alte tipuri de alergii.

Alergia alimentara
Alergia alimentara apare la ingerarea unui anumit aliment sau aditiv alimentar. Cel mai probabil, reactia
alergica apare la o proteina care se afla in aliment, sau la un aditiv alimentar. Alergia poate aparea la
orice varsta, dar de cele mai multe ori se manifesta la varste fragede, tocmai pentru ca sistemul imunitar
si cel digestiv sunt in formare si prin urmare mai sensibile la consumul unor alimente. De cele mai multe
ori, alergiile alimentare se amelioreaza sau chiar dispar odata cu trecerea timpului. Trebuie sa faci
diferenta intre alergia alimentara, intoleranta la un aliment, sau intoxicatia alimentara. Alergiile
alimentare se pot face la oua, lapte, peste, fructe de mare, alune, nuci, soia, grau. Orice aliment poate,
teoretic, să declanseze o alergie. Componentele unor alimente pot de asemenea declansa alergii (de
pilda, glutenul, proteina din grau).

Alergia la polen

Polenul este un alergen care se inhaleaza si care este prezent in plante (inclusiv intr-o buruiana,
ambrozia), in copaci. Polenul este transportat de vant, este inhalat si organismul alergic declanseaza
alergia pe fata sau alergia pe corp.

Alergia la medicamente

In cazul alergiei la medicamente, organismul reactioneaza la anumite substante medicamentoase. Cele

mai frecvente sunt penicilina, sulfamida, salicilatii. Alergia la medicamente nu este acelasi lucru cu
efectele adverse ale medicamentelor. De asemenea, pot exista reactii adverse non-alergice.

Alergia la praf

Alergia la praf este o reactie a organismului la acarienii de praf din casa. In mod normal, acarienii se
hranesc cu celulele moarte ale corpului nostru, dar la persoanele sensibile ei provoaca alergia la praf. Cel
mai adesea, acarienii se afla in urmatoarele locuri:

 sub, pe si in jurul mobilei;

 zonele cu igrasie;

 covoare;

 saltele, perne, cuverturi;

 canapele si fotolii;

 perdele si draperii;

 abajurul veiozelor;

 aparatura electrocasnica.

Alergia la fumul de tigara

Fumul de tigara contine o serie de substante chimice toxice si iritante. In plus, fumul de tigara poate
agrava si alte tipuri de alergii. De retinut este faptul ca fumatul nu este daunator doar pentru fumatori,
ci si pentru cei din preajma lor. Persoanele care sunt fumatori pasivi prezinta un risc crescut de a suferi
infectii respiratorii si astm.

Simptomele alergiei la fumul de tigara sunt:

  Lacrimare a ochilor;

 senzatie locala de arsura;

 congestie nazala;

 tuse;

 raguseala;

 dificultate de a respira;

 respiratie suieratoare.

Alergia la veninul insectelor

Exista persoane alergice la veninul pe care il pot transmite unele insecte. Este de fapt reactia
organismului uman la veninul acestor insecte. Cele mai obisnuite insecte care pot declansa asemenea
reactii alergice dupa intepatura sunt albinele si viespea, dar exista si furnici care pot da astfel de reactii.
Intepatura de albina sau de viespe poate da o reactie extrem de grava, socul anafilactic (anafilaxia).

Alergia de contact

Alergia de contact este o reactie in urma contactului dintre piele si un alergen: latex, par de animale,
haine din fibre sintetice, produse cosmetice, sau chiar metale (nichel, cobalt, crom, zinc)

Alergia la mucegai

Sporii mucegaiului pot provoca un raspuns alergic din partea organismului.

Simptomele alergiilor in functie de tipul acestora

In general, o reactie alergica provoaca inflamatii si iritatii. Acestea depind nu numai de sensibilitatea
persoanei alergice, ci si de tipul de alergie de baza (I, II, III, IV). Reactiile alergice se pot manifesta la nivel
de intestin, piele, cai respiratorii, ochi si pot fi, uneori, confundate cu alte afectiuni. Alergia la fan, de
exemplu, creeaza iritatii similare cu raceala, dar alergia si raceala sunt doua afectiuni distincte. Tocmai
de aceea, atunci cand stabileste diagnosticul, medicul specialist alergolog are nevoie de cat mai multe
informatii despre istoricul manifestarilor si al celorlalte afectiuni ale pacientului.

In general, simptomele alergiei persista atata timp cat alergenul este prezent in organism. Este
important de stiut ca simptomele alergice nu depind de tipul de alergen, ci de tipul de alergie de baza.
Tipul alergiei determina si momentul in care apar primele simptome alergice:

Reactie imediata: apare la minute distanta.

Reacție de tip intarziat-imediat: simptomele se instaleaza in decurs de cateva ore.

Reactie tarzie: Simptomele se instaleaza cateva zile mai tarziu.

Iata simptomele declansate de cei mai frecventi alergeni:

Praf, polen

 nas infundat;
  mancarimi de ochi si nas;

 ochi umflati;

 tuse;

 reactii ale pielii;

 prurit;

 exfoliere;

 eruptii cutanate.

Alimente

 varsaturi;

 limba umflata;

 furnicaturi limba;

 umflarea buzelor, a fetei si a gatului;

 crampe stomacale.

Intepaturi insecte

 dificultati respiratorii;

 umflare la locul intepaturii;

 scaderea tensiunii arteriale;

 piele iritata;

 anxietate;

 ameteala;

 tuse;

 presiune pe piept;

 posibil soc anafilactic.

Medicamente

 dificultati respiratorii;

 buze si fata umflate;

 eruptii cutanate;

 mancarime;

 posibil soc anafilactic.

Cum faci diferenta intre raceala si alergie

Daca nu stii ca esti alergic si dezvolti aceasta afectiune la maturitate, vei crede probabil ca reactiile
alergice sunt de fapt simptome ale unei simple raceli (stranut, scurgeri nazale). Iata cum poti face
diferenta intre raceala si alergie:

Simptom Alergie

curge nasul DA

nas infundat DA

stranut DA

mancarime a ochilor DA

lacrimare DA

tuse uneori

secretii nazale apoase, transparente

durere in gat NU

febra NU

debut simptome brusc

cand se manifesta mai mult primavara

In plus, daca ai frisoane, dureri musculare sau te simti foarte obosit atunci sigur nu este alergie.

Complicatii ale alergiilor

Alergia este grava nu numai fiindca iti poate crea disconfort imediat, ci si pentru ca iti poate creste riscul
unor alte probleme medicale:
Socul anafilactic

Socul anafilactic (anafilaxia) este o reactia alergica foarte severa. Daca nu se intervine medical de
urgenta, pacientul are sanse mici sa supravietuiasca. Simptomele socului anafilactic pot aparea la
minute sau chiar ore dupa expunerea la alergen (intepatura unei insecte poate declansa socul anafilactic
intre 5-30 de minute, in timp ce un alergen medicamentos poate declansa reactiile in cateva ore).

Iata care pot fi simptomele socului anafilactic:

 inrosire si mancarime;

 senzatie de arsura;

 umflarea limbii si a gatului;

 posibila nuanta albastra a pielii din cauza lipsei de oxigen;

 dificultati respiratorii;

 durere la inghitire;

 tuse;

 scaderea tensiunii arteriale;

 tahicardie;

 crampe abdominale;

 diaree si varsaturi;

 pierderea controlului vezicii urinare;

 durere pelvina similara crampelor uterine;

 spasm coronarian;

 ameteli;

 lesin.

Anafilaxia este o urgenta medicala care necesita tratament imediat.

Astm

Daca esti o persoana alergica, ai mai multe sanse sa ai astm (o reactie a sistemului imunitar slabit care
afecteaza caile respiratorii). Astmul este o boala cronica ce afecteaza bronhiile. Atunci cand acestea se
inflameaza, se ingusteaza, ceea ce determina o reducere a fluxului de aer care intra si iese din plamani,
senzatia fiind aceea de sufocare (criza de astm). De asemenea, pe fondul acestei ingustari a bronhiilor,
pot aparea la respiratie zgomote, suieraturi. Astmul este declansat, de cele mai multe ori, de expunerea
la un alergen din mediu (astm indus de alergii).

Sinuzita, infectii ale urechilor/plamanilor

Riscul de a suferi de sinuzita sau de infectii la nivelul urechilor sau plamanilor este mai mare daca ai
alergie la fan, sau suferi de astm.

Febra fanului

Febra fanului este o rinita alergica, sezoniera, care este declansata de polen.

Rinita alergica

Rinita alergica este o inflamatie a mucoasei nazale sau a sinusurilor care apare in urma contactului cu un
alergen, pe cale respiratorie. Se manifesta prin rinoree, stranut, nas infundat, cefalee.

Dermatita de contact

Dermatita de contact este o inflamatie a pielii care apare ca urmare a contactului cu diferiți alergeni. Se
manifesta prin aparitia unor eruptii la nivelul pielii. Uneori, aceste eruptii se pot extinde.

Dermatita atopica

Dermatita atopica apare la copiii mici si este o afectiune a pielii. Se manifesta atunci cand copilul intra in
contact cu o substanta alergenica (de tip alimentar, cel mai adesea). Se manifesta prin roseata, papule,
mincarimi. Se pot dezvolta rinoconjunctivite alergice sau chiar astm.

Conjunctivita alergica

Conjunctivita alergica inseamna inflamarea invelisului intern al pleoapelor si a unei parti a globului
ocular, in urma contactului cu alergeni.

Diagnosticarea alergiilor

Daca banuiesti ca ai o alergie, cel mai bine ar fi sa consulti un medic specialist alergolog.

Intrebarile pe care ti le poate pune medicul alergolog

 care sunt simptomele observate;

 cand apar simptomele;

 cat de frecvent se manifesta simptomele;

 care banuiesti ca este factorul declansator;

 ce obiceiuri alimentare ai.

De asemenea, alergologul va face si un examen fizic asupra nasului, gatului, ochilor, urechilor, pielii.
Pentru stabilirea unui diagnostic corect, cu siguranta vor trebui facute si cateva teste.

Teste alergologice

Exista doua tipuri de teste alergologice care pot fi realizate cu scopul de a depista tipul de alergen:

 teste cutanate (testul Prick, testul intradermic si testul Patch);

 teste sangvine (din sange, numite si serologice).

Testele cutanate

Testele cutanate nu sunt dureroase, dureaza aproximativ 30 de minute, iar rezultatul este aflat pe loc.

Testul cutanat Prick

 Testul cutanat Prick este cel mai popular tip de test cutanat si se realizeaza in special pentru
alergenii respiratori (polen, mucegai, acarieni), dar si pentru cei alimentari. Testul cutanat Prick
determina rapid si cu precizie la ce esti alergic.

 Cum se efectueaza: medicul alergolog iti pune pe piele (pe antebrate) cate o picatura de extras
alergenic (polen, praf de casa, mucegai, mesteacan, salcie, stejar, tei), printr-o intepatura
superficiala la nivelul dermului (nu provoaca sangerare!). Daca esti alergic la unul sau mai multi
dintre alergeni, locul intepaturii se inroseste si se umfla usor, intr-un interval de cel mult 15
minute.

 Pentru ca acest test sa poata fi realizat, este important sa nu te afli sub tratament alergologic
(Claritine, Aerius). Tratamentul medicamentos trebuie sa fie intrerupt cu cel putin 5 zile inaintea
efectuarii testului.

Testul cutanat intradermic

 Testul cutanat intradermic se efectueaza mai ales atunci cand se banuieste o alergie la
medicamente.

 Acest test se realizeaza dupa ce a fost facut testul Prick, pielea nu s-a inrosit la locul aplicarii
niciunui alergen, dar cu toate acestea pacientul continua sa se confrunte cu simptome
suparatoare.

 Cum se efectueaza: persoana este expusa la cate o picatura de extract alergenic prin intepatura
(la nivel mai profund decat in cazul testului Prick). Daca una dintre substantele alergenice
provoaca roseata si umflatura, inseamna ca tipul de alergie a fost identificat.

Testul Patch

 Testul Patch este folosit pentru testarea reactiilor alergice intarziate ale pielii, mai precis in cazul
pacientilor cu dermatite de contact sau eczeme, la care se suspecteaza o cauza alergica (vopsea
de par, creme, parfumuri, extracte de plante, aliaje dentare, substante dezinfectante).

 Cum se efectueaza: se lipesc pe piele (pe spate) niste plasturi hipoalergenici. Fiecare contine
cate o substanta alergenica. Acesti plasturi sunt lasati sa actioneze 48 de ore, iar ulterior medicul
alergolog interpreteaza rezultatele.

Testele sangvine

Testele de sange sunt folosite mai ales in urmatoarele situatii:

 pacientii urmeaza un tratament care poate influenta rezultatele testelor;

 pacientii au o problema dermatologica grava sau un grad de sensibilitate a pielii ridicat;

 in trecut pacientii au manifestat o reactie la un anume alergen.

In cazul testelor serologice, se recolteaza sange, acesta este trimis pentru analiza de laborator. Sunt
depistati anticorpii de tip IgE. Spre deosebire de testele cutanate, testele serologice se pot efectua si in
timpul tratamentului impotriva alergiilor (indiferent de medicamentele luate, Claritine, Aerius, Zyrtec).

Tratamentul alergiilor

Alergiile nu se vindeca, pot fi doar ameliorate si prevenite. Simptomele acestora se ameliorează prin
administrarea de medicamente, numai la recomandarea medicului specialist. De asemenea, tratamentul
medicamentos nu vindeca alergia, doar diminueaza reactiile provocate de aceasta.

Substanțele active utilizate pentru tratamentul sistematic al alergiilor sunt:

 antihistaminice, de exemplu difenhidramina, loratadina;

 stabilizatoare de celule mastocitare (acid cromoglicidic);

 B2-simptomimetice (salbutamol);

 antagonisti ai receptorilor de leucotriena pentru astm;

 teofilina pentru astm;

 imunomodulatori (pimecrolimus si tacrolimus) pentru dermatita atopica;

 cortizolul;

 imunosupresoare pentru cazuri foarte severe (ciclosporina A).

Medicamentele cel mai frecvent prescrise pentru alergii sunt:

 antihistaminice: au rolul de a bloca actiunea histaminei. Atentie insa, unele antihistaminice nu

sunt potrivite pentru copii.

 decongestionante: sunt medicamente pe termen scurt. Ajuta in cazul nasului blocat in cazuri de
alergie la praf, polen.

 antagonisti ai receptorilor pentru leucotriene sau anti-leucotriene: cand alte tratamente pentru
astm nu au functionat, anti-leucotrienele pot bloca efectele leucotrienelor. Acestea sunt
substantele chimice care provoaca umflarea. Corpul elibereaza leucotriene in timpul unei reactii
alergice.

 spray-uri steroide: aplicate pe mucoasa interioara a nasului, aceste spray-uri ajuta la reducerea
congestiei nazale.

 picaturi oftalmice.

Tratamentul in cazul socului anafilactic

Socul anafilactic este o urgenta medicala. Pacientul poate avea nevoie de:

 resuscitare;

 curatarea cailor respiratorii;

  oxigen suplimentar;

 lichide intravenoase;

 monitorizare.

Persoana care a suferit un soc anafilactic are nevoie de o injectie de adrenalina in muschi.
Antihistaminicele si steroizii sunt adesea folositi. Dupa ce pacientul a fost stabilizat, medicii pot
recomanda ramanerea in spital pana la 24 de ore, pentru a exclude anafilaxia bifazica. Aceasta inseamna
reaparitia anafilaxiei in 72 de ore, fara expunere suplimentara la alergenul care a provocat criza.
Pacientii care au avut reactii alergice severe trebuie sa poarte cu ei un autoinjector epinefrina. De
asemenea, multi medici sfatuiesc pacientii care au suferit de soc anafilactic sa poarte o bratara sau un
colier cu informatii despre starea lor.

Prevenirea alergiilor

Cea mai buna metoda de preventie este identificarea si evitarea alergenului care a dus la aparitia
simptomelor. Tocmai de aceea este important sa iti faci teste prin care sa afli daca si la ce esti alergic.

In cazul simptomelor usoare sau moderate, acestea pot fi controlate cu ajutorul medicamentelor anti-
histaminice sau decongestionate nazale. Aceste medicamente sunt recomandate de medicul specialist.

Pentru cazurile mai grave, medicul specialist poate recomanda imunoterapie specifica. Acest lucru
inseamna administrarea unor doze crescute de alergeni, pe o perioada de timp (chiar si cativa ani).
Scopul imunoterapiei este acela de a desensibiliza progresiv organismul. In acest fel se poate creste
toleranta la alergenul care a declansat simptomele.

Alergiile produc nu numai stari neplacute. Unele reactii severe ale alergiilor pot pune viata in pericol
(socul anafilactic). Trebuie sa fii atent care sunt reactiile organismului tau la contactul cu diverse
substante. De-a lungul timpului trebuie sa stii ce substante iti pot face rau, sau foarte rau.

Acest articol este pentru informarea ta generala. Nu te diagnostica singur. Consulta un medic inainte de
a lua orice fel de tratament pentru alergie. Medicul specialist este singurul care este in masura sa
evalueze simptomele, in baza experientei sale clinice, si sa stabileasca tratamentul care trebuie urmat.

Surse relevante de informatii:

Medicine Net, "Allergy (Allergies)": https://www.medicinenet.com/allergy/article.htm

"Types of Allergies": https://atlantaallergydoctor.com/allergies/types-of-allergies/

"Types of Allergies": https://theallergygroup.com/Resources/Blog/ArticleID/2115/Types-of-Allergies

"Allergies": https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/allergies/symptoms-causes/syc-20351497

"Types of Allergies": https://www.healthline.com/health/allergies/allergy-types

WebMD, "Symptoms and Types": https://www.webmd.com/allergies/guide/allergy-symptoms-types

"Types of Allergies": https://www.aafa.org/types-of-allergies/

"Types of Allergies": https://acaai.org/allergies/types
https://www.drmax.ro/articole/tipuri-de-alergii-cum-se-manifesta-si-cum-se-trateaza-alergiile

http://www.alergologie-iasi.ro/alergia-la-medicamente.html

https://www.csid.ro/boli-afectiuni/alergia-la-medicamente-simptome-cauze-tratament-18666809/

Reacții medicamentoase
Factori de risc

 Natura medicamentului: unele medicamente dau mai frecvent reactii decat

altele. Antibioticele betalactamice, antiinflamatoarele nonsteroidiene si
sulfonamidele dau 80% din reactii.
 Modul de expunere la medicament - aplicatiile cutanate au un risc mai
crescut de sensibilizare - acesta este motivul pentru care nu se mai utilizeaza
antihistaminice H1 ori peniciline cu aplicare cutanata.
 Factorii legati de pacienti: femeile adulte au un risc mai crescut de a dezvolta
reactii.

Reactiile medicamentoase cuprind o gama larga de reactii care se produc in

decursul administrarii medicamentelor.
In limbajul uzual toate sunt reactii adverse, dar ele sunt de fapt de mai multe
tipuri.
Factori genetici- Exista anumite fenotipuri care predispun. Pacientii atopici nu
au risc mai mare decat populatia generala pentru reactiile de hipersensibilitate
decat la substante de contrast.

O rata metabolica redusa (acetilatori lenti) creste riscul de a dezvolta reactii la

medicamente.

Antecedentele personale legate de medicamente- existenta unei reactii

anterioare creste riscul de a dezvolta reactii la medicamente potential cross-
reactive.
De ex.: Sulfonamidele reactioneaza incrucisat intre ele; penicilinele
reactioneaza incrucisat cu cefalosporinele de generatia I si II- de ex. Cefaclor.

Anumite boli cum sunt astmul sau infectia HIV predisun la dezvoltarea de
reactii medicamentoase.
Tratamentul concomitent cu betablocante (medicatie cardiaca) poate
predispune la aparitia de reactii medicamentoase.
Manifestari clinice pe aparate si sisteme:

 Cutanat: eruptii pe piele:rash, urticarie, angioedem, eritem fix medicamentos

 Pulmonar: respiratie suieratoare, astm, pneuomite, fibroza
 Cardiac: tulburari de ritm cardiac
 Digestiv: dureri abdominale, diaree, constipatie, colestaza, chiar hepatita
 Hematologic: anemie, eozinofilie (cresterea numarului de eozinofile),
trombocitopenie (scaderea numarului de trombocite)
 Renal: glomerulonefrite, nefrite interstitiale acute
 Neurologic: encefalite, mielite, neuropatii periferice
 Boli autoimune, febra, vaculite (lupus indus medicamentos de medicamente
antihipertensive, de ex Procainamida si Hidralazina)
 Boala serului- este o reactie multisistemica cu febra, eruptii cutanate, afectari
articulare.

Manifestari generalizate: anafilaxia care reprezinta o reactie multisistemica

severa cu afectarea concomitenta a pielii( eritem, prurit feneralizat sau doar
palme si talpi, angioedem), a functiei respiratorii (wheezing, stridor), cardiace (
tulburari de ritm, infarct, hipotensiune) si altele (digestive – crampe, diaree;
dureri de cap).

Unele din aceste reactii sunt predictibile (ne putem astepta sa se

intample), altele nu sunt. Reactiile medicamentoase predictibile reprezinta
aproximativ 80% din totalul reactiilor. Sunt legate de doza si de actiunea
farmacologica cunoscuta a medicamentului.

1. Reactii de toxicitate - se produc in cazul supradozarii medicamentoase.

2. Reactii "colaterale" („side effects")- sunt reactii care medicamentul le da, dar
nu reprezinta actiune lui principala, nu sunt actiunea farmacologica primara.
Aceste reactii pot fi imediate sau intarziate.
Exemplu: sedarea pentru antihistaminicele de prima generatie
3. Efecte secundare- pot fi legate de medicament si reprezinta consecinta actiunii
primare farmacologice - de ex. Enterocolite cu bacterii rezistente in urma
administrarii de antibiotice
Pot fi legate de boala: ex: reactia Jarisch- Herxheimer- adica aparitia de febra si
chiar leziuni cutanate la administrarea de anumite antibiotice in anumite infectii
bacteriene sau virale ori infestatii (parazitare).
4. Interactiuni medicamentoase: metabolizarea unui medicament, facandu-se in
acelasi loc ca si un alt medicament, administrate concomitent pot sa creasca
 efectul unuia sau sa i-l anuleze ori sa dea reactii neasteptate.
Exemplu: antifungice( ex: Ketoconazol) sau macrolide (ex: Eritromicina)
administrate cu Terfenadina sau Astemizol pot da reactii cardiace severe
( tulburari de ritm ca torsada vanturilor); antifungicele administrate cu
anticoagulante cresc efectul anticoagulantului.

Reactii nepredictibile nu tin de doza medicamentului sau de actiunea

farmacologica primara (motivul pentru care se prescrie medicamentul)

1. Intoleranta: tine doar de pacient; unele persoane dezvolta reactii care nu tin de

medicament
Exemplu: tinitus (zgomote in urechi) la administrarea de Aspirina
2. Reactii idiosincrazice – sunt reactii anormale din punct de vedere calitativ si
sunt diferite de actiunea farmacologica
Exemplu: reactii hemolitice cu anemie la persoanele cu deficit de enzima(G-6-
PDH) la administrarea de medicamente oxidante. Seamana cu reactiile de
hipersensibilitate.
3. Reactiile de hipersensibilitate (alergie) nu sunt legate de doza si nici de
actiunea primara a medicamentului. Se produc prin reactia sistemului imun la
acele medicamente. (Se pot produce prin anticorpi(imunoglobuline) sau limfocite
sensibilizate( celule de aparare) sau prin ambele mecanisme).
4. Reactii pseudoalergice, au aceleasi manifestari ca si cele alergice, dar pot fi
prevenite cu premedicatie: corticosteroizi si antihistaminice. Acestea se produc
prin degranulare mastocitara directa.

Medicamentul trebuie sa aiba o greutate moleculara minima (4000 Da) pentru

ca sa se produca o reactie alergica.

Majoritatea medicamentelor pot sa produca reactii alergica- de ex. Insulina.

Insa exista si exceptii: Gentamicina, de ex., are greutate moleculara mica, dar
lungimea moleculei ii permite producerea de alergii; lucru valabil si in cazul
miorelaxantelor (ex: saruri de amoniu).

Dintre antibiotice, betalactaminele au ponderea cea mai mare in producerea

de alergii, mai ales penicilinele si aminopenicilinele.

Sulfonamidele produc de asemenea, foarte frecvent reactii alergice: mai ales

sulfonamidele antimicrobiene (Trimetoprim- Sulfametoxazol), dar si
anticonvulsivantele, sulfoniluree (antidiabetice) si diuretice tiazidice
(antihipertensive).
Medicamentele si alergenii de contact

1. Alergia la medicamente

Medicamentele si alergenii de contact dau frecvent alergii, probabil datorita diversitatii tot mai mari.
Mai jos vom vedea care sunt medicamentele si alergenii de contact care dau frecvent reactiile alergice.

Reactia alergica la un medicament reprezinta 5 – 10% din reactiile adverse la medicamente. Reactiile
alergice apar mai frecvent cand medicamentele sunt administrate pe cale injectabila si locala (topica),
decat la cele administrate pe cale orala. Medicamentele administrate frecvent, dau mai des reactii
alergice decat cele administrate o singura data, chiar si in cantitate mai mare.

Medicamentele care dau frecvent reactii alergice sunt:

 Antibioticele: din calasa betalactamice (ex: penicilina) si mai rar alte antibiotice

 Aspirina si antiinflamatoarele nesteroidiene (ex: ibuprofen)

 Substante de radiocontrast

 Blocante neuromusculare, opiacee,

 IECA – inhibitorii de enzima de conversie

 heparina, vaccinuri, etc.

In majoritatea cazurilor Penicilina, relaxantele musculare, insulina si hormonii actioneaza prin mecanism
mediat IgE (prin productie de anticorpi IgE), pe cand opiaceele, IECA, AINS, substantele de contrast dau
reactii non IgE mediate.

Cele mai frecvente simptome date de alergia la medicamente sunt: urticarie, prurit, wheezing si alte
probleme respiratorii, angioedem (in special la nivelul fetei) si cea mai severa reactie este reactia
anafilactica (amenintatoare de viata). Reactia alergica poate sa apara imediat in cateva minute pana la 1
ora, dar poate aparea si tardiv >72 ore sau chiar si dupa ce medicamentul a fost oprit.

Reactiile alergice la medicamente se clasifica astfel in functie de momentul aparitiei

  imediate, cu debut in prima ora de la administrare = urticarie, angioedem, soc anafilactic;

 accelerate, cu debut in 1 – 72 de ore, caracterizate prin prurit, urticarie, bronhospasm, edem

glotic

 tardive, > 72 de ore, manifestate prin eruptii cutanate, artralgii, febra (de obicei nu sunt IgE
mediate).
2. Alergenii de contact implicati in aparitia dermatitei de contact

Alergenii de contact sunt substante care la contactul, de regula cu tegumentul, produc dermatita de

contact iritativa sau alergica. Cel mei frecvent alergenii si iritantii care dau astfel de leziuni cutanate
locale sunt:

Iritantii (substante care distrug stratul protector al pielii si produc leziuni):

 Solventi

 Alcool

 Detergenti si inalbitori

 Sampoane si cosmetice de par

 Substante care plutesc in aer ca praf de rumegus sau lana

 Plante

 Fertilizatori si pesticide

Alergenii de contact (produc leziuni cutanate printr-o reactie imuna):

 Metale: Nichel frecvent intalnit in bijuterii, nasturi metalici, fermoare, etc.

 Medicamente administrate local: creme/unguente cu antibiotic

 Balsam de Peru, folosit frecvent in procesul de fabricare a parfumurilor, cosmeticelor, apei de

gura/ pastei de dinti, etc.

 Formaldehida gasita in conservanti, dezinfectanti si textile

 Produse de ingrijire personala ca deodorante, gel de dus, cosmetice pentru par si alte cosmetice,
lac de unghii
  Plante ca iedera otravitoare, mango care contin o substanta puternic alergenica numita urushiol

 Substante din aer ca polen de buruieni si sprayuri insecticide

 produse care dupa expunere la soare produc leziuni cutanate (dermatita de contact
fotoalergica) ca unele creme cu factor de protectie solara si medicamente administrate oral

 Copiii pot dezvolta leziuni dupa expunerea la scutece, servetele umede, creme cu SPF, etc.

https://www.alergologultau.ro/despre-alergii/ce-este-alergia/medicamentele-si-alergenii-de-
contact/

 SfatulMedicului.ro›

 Alergia la medicamente - simptome si prim ajutor

Alergia la medicamente - simptome si prim ajutor

Actualizat la data de: 26 Iulie 2018

Autor: SfatulMedicului

Generalitati

Sus

Alergia la un medicament reprezinta o reactie anormala a organismului. Sistemul imunitar, care lupta

impotriva infectiilor si a bolilor, reactioneaza la medicament, pe care il percepe in mod gresit ca fiind
invaziv si incearca sa il elimine.

ADVERTISING
Alergia la medicamente se manifesta prin eruptii cutanate, febra si dificultati de respiratie, simptome
care pot fi adesea confundate cu efectele secundare ale medicamentelor.

Sistemul imunitar ajuta organismul sa se protejeze de boli. Este conceput pentru a lupta impotriva
virusurilor, bacteriilor, parazitilor si altor substante periculoase. Atunci cand apare o alergie la
medicamente, sistemul imunitar va confunda medicamentul cu unul dintre aceste pericole pentru
organism.

Ca raspuns la ceea ce considera ca fiind o amenintare, sistemul imunitar va incepe sa produca anticorpi,
care stimuleaza eliberarea de mediatori precum histamina, responsabila de manifestarile clinice ale
alergiei.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Simptome

3. Complicatii

4. Tratament

5. Citeste pe aceeasi tema

Simptome

Sus

- reactii cutanate (urticarie, rash);

- iritatii oculare;
- varsaturi, crampe abdominale;
- tuse, congestie nazala, stranut;
- probleme de respiratie;
- batai neregulate ale inimii;
- inconstienta;

- soc anafilactic.

Complicatii

Sus

Edemul Quincke. Este o forma severa de urticarie, manifestata prin umflarea anumitelor zone ale
corpului, inclusiv fata. In cazuri rare, edemul Quincke poate suprima respiratia, fiind necesara
interventia medicala de urgenta.

Anafilaxia. Se manifesta prin scaderea brusca si persistenta a tensiunii arteriale. Apare dificultatea de a
respira, determinata de tumefactia unor tesuturi de la nivelul gatului – edem faringian.

Medicamentele care provoaca cele mai multe alergii:

- antibiotice,
- medicamente antiinflamatoare nesteroidiene;
- anticonvulsivante;
- medicamentele utilizate in terapia cu anticorpi monoclonali;
- medicamente pentru chimioterapie.

Tratament

Sus

Felul in care se intervine in cazul unei alergii la medicamente depinde de cat de grava este aceasta. In
primul rand, ar trebui evitat medicamentul si inlocuit cu un altul la care pacientul nu este alergic.

Daca alergia este usoara, medicul poate prescrie si alte medicamente care sa controleze reactia alergica.
Printre medicamentele care pot ajuta la blocarea raspunsului imun si la reducerea simptomelor se
numara:

Antihistaminicele. Corpul produce histamina atunci cand crede ca o substanta, cum ar fi un alergen,
este invaziva. Eliberarea histaminei poate declansa simptome alergice cum ar fi umflarea fetei si a
membrelor, mancarime sau iritatii.

Corticosteroizii. O alergie la medicamente poate determina umflarea cailor respiratorii. Corticosteroizii

pot ajuta la reducerea inflamatiei care determina aceste probleme. De obicei, acestia sunt folositi fie sub
forma de spray, fie in forma lichida pentru injectare sau utilizare intr-un nebulizator.

Bronhodilatatoarele. Daca alergia la medicamente cauzeaza suieraturi sau tuse, poate fi recomandat
un bronhodilatator. Acest medicament ajuta la deschiderea cailor respiratorii si la usurarea respiratiei.

Pacientii care au o alergie cunoscuta la un medicament trebuie sa informeze medicul atunci cand li se
prescrie un medicament.

https://www.sfatulmedicului.ro/Alergiile/alergia-la-medicamente-simptome-si-prim-ajutor_16946

Alergiile devin adevăratul flagel al secolului XXI. Se spune că alergiile sunt o boală a civilizației. Ele pot
fi cauzate de mulți factori, de exemplu, alimente, polen, păr de animale. Se vorbește tot mai des
despre alergia la medicamente. Aceasta apare de obicei atunci când se abuzează de produsele
farmaceutice. Alergiile sunt cauzate în principal de antibiotice, dar nu sunt singurele medicamente
responsabile de alergii. Numărul din ce în ce mai mare de alergii la medicamente este asociat cu
accesul prea ușor și fără restricții la produse farmaceutice. Alergiile la medicamente pot fi combătute
în diverse moduri. Află cauzele, simptomele tipice și opțiunile de tratament pentru alergiile la
medicamente.

Alergia la medicamente devine o problemă pentru tot mai mulți oameni. Mulți factori influențează
apariția alergiilor la medicamente. Apare, de obicei, la persoanele care abuzează de produsele
farmaceutice, dar poate fi, de asemenea, legată de vârstă. Cel mai adesea, alergia indusă de
medicamente se manifestă prin leziuni ale pielii. Reacțiile cutanate induse de medicamente vor ajuta să
ia forma urticariei sau erupțiilor maculopapulare.
 

Ce este alergia la medicamente?

Alergia la medicamente este o reacție anormală a organismului la medicamentele administrate în doze

corecte. Alergia poate fi provocată de substanța activă din medicament sau de excipienți. Când ți se
administrează un medicament la care ești alergic, sistemul imunitar își amintește de alergenul pe care îl
conține și începe să formeze anticorpi împotriva lui.

Cauzele alergiei la medicamente

Cauzele, sau mai precis factorii de risc pentru apariția alergiilor la medicamente sunt foarte
diferite. Alergia la medicamente este puternic asociată cu vârsta și sexul. Erupția după administrarea
de medicamente este foarte frecventă la persoanele în vârstă, care utilizează adesea o gamă largă de
produse farmaceutice, dar mai puțin frecventă la copii. Se raportează că femeile sunt mai predispuse la
alergii induse de medicamente decât bărbații.

Un alt factor de risc pentru alergii la medicamente este consumul de alcool și tutun. Există, de

asemenea, un grup de boli cronice care predispun la pete medicamentoase. Astfel de boli includ:
tuberculoza, SIDA, fibroza chistică. Condițiile genetice sunt, de asemenea, menționate ca factor
predispozant pentru alergii.

Ce medicamente pot provoca alergii?

fot. pixabay.com

Alergia la medicamente poate fi cauzată de toate produsele farmaceutice disponibile pe piață. Ceea ce

este curios, este că pot apărea reacții alergice după administrarea de produse farmaceutice utilizate
pentru tratarea reacțiilor alergice, adică antihistaminice și corticosteroizi. Medicamentele care provoacă
cel mai adesea o reacție alergică includ:

 antibiotice beta-lactamice (peniciline, cefalosporine),

 sulfonamide,

 antiinflamatoare nesteroidiene,
  anestezice locale,

 opiacee,

 medii de contrast,

 relaxante musculare

Simptomele alergiei la medicamente

Cel mai frecvent simptom al alergiilor induse de medicamente sunt leziunile pielii. Ele pot avea diverse
forme. Datorită dinamicii lor, leziunile cutanate după medicamente sunt împărțite în două grupuri:

 reacții imediate: angioedem și urticarie după medicație,

 reacții întârziate: eczeme de contact, eritem, erupții maculopapulare, purpură, reacții

fototoxice.

Medicii indică faptul că cele mai frecvente reacții cutanate sunt angioedemul și urticaria. Acesta din
urmă se manifestă prin vezicule de urticarie, însoțite de mâncărime și eritem. Cu toate acestea,
angioedemul reprezintă umflarea limitată a pielii și a mucoaselor. Este posibil ca ambele tipuri de leziuni
cutanate să apară după medicație în același timp. Modificările induse de medicamente pot fi cauzate de
produse farmaceutice precum antibiotice beta-lactam, sulfonamide și antiinflamatoare nesteroidiene.

Modificările pielii în alergiile la medicamente

fot. pixabay.com

Erupțiile medicamentoase iau foarte des forma erupției maculopapulare. Această erupție se

caracterizează prin pete roșii sau roz pe corp, care sunt însoțite de papule pe piele. Cel mai adesea,
leziunile apar pe tors, apoi pe gât și membrele superioare și în faza finală, cele inferioare. Erupțiile
maculare apar de obicei după administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, antibiotice beta-
lactamice, sulfonamide și anticonvulsivante.

Eritemul în alergia la medicamente

Eritemul este un alt simptom al alergiei induse de medicamente. După administrarea produselor
farmaceutice, pot apărea diferite tipuri de eritem. Cele care pot apărea sunt:

 eritem nodosum, în care avem de-a face cu noduli dureroși localizați, în principal, la nivelul
piciorului inferior; medicamentele care induc alergia sunt: salicilați, sulfonamide, tetracicline,
antiinflamatoare nesteroidiene;

 eritem multiform cu leziuni ale pielii de culoare roșii albăstrui, uneori pe mucoase și, de
asemenea, – în forma cea mai severă (adică necroliză epidermică toxică) cu leziuni sub formă de
vezicule și necroză, ceea ce duce la lărgirea suprafețelor epidermice extinse; pentru acest tip de
modificări predispun cel mai adesea: antibiotice beta-lactamice, sulfonamide, furosemid,
tetracicline, barbiturice, propranolol;

 eritem persistent, adică decolorarea brună a pielii care apare constant în aceleași locuri;
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, sulfonamide, tetracicline, metronidazol,
barbiturice sunt medicamentele care predispun la apariția lui.

Tratarea alergiei la medicamente

Pentru a începe tratamentul pentru o alergia la medicamente este necesar să o diagnosticați. În acest

scop, testele de alergie sunt efectuate pentru a determina ce ne face exact alergici. Confirmarea alergiei
la medicamente înseamnă că ar trebui să întrerupi administrarea medicamentului ce te face alergic. De
obicei, atunci erupția dispare. La alergii ușoare se administrează antihistaminice și, în cazuri grave,
glucocorticosteroizi. Când apare un șoc anafilactic, trebuie administrată adrenalina.

https://www.infomedica.ro/alergie-la-medicamente-cauze-simptome-tipice-si-tratament/

Alergia la medicamente apare atunci când sistemul imunitar reacţionează anormal la unul din
medicamentele utilizate. Deşi multe medicamente pot cauza reacţii alergice,
medicamentele antiinflamatorii/antialgice (Aspirina, Ibuprofen, Diclofenac) şi antibioticele sunt cel mai
frecvent cauza alergiilor medicamentoase. Nu trebuie subestimate suplimentele alimentare,
preparatele din plante medicinale (Echinaceea, muşeţel, lăpţişor de matcă)!

Reacţia alergică  poate apărea imediat dupa administrarea medicamentului (în prima oră) sau după
câteva zile/săptămâni de tratament, uneori chiar după întreruperea acestuia.

Alergia la medicamente diferită de reacţiile adverse medicamentoase!

Cele mai multe dintre reacţiile rezultate în urma consumului de medicamente nu sunt alergii reale, deci
nu implică acţiunea sistemului imunitar. Deseori sunt confundate alergiile cu reacţiile non-alergice ale
medicamentelor, întrucât acestea pot avea simptome similare. Uneori ar putea fi vorba doar despre
reacţii adverse. Indiferent de tipul acestora, unele dintre efectele secundare ale medicamentelor pot fi
severe şi pot pune chiar şi în pericol viaţa unei persoane, de aceea se recomandă să se consulte medicul
în ambele situaţii.

Printre simptomele alergice ale medicamentelor se enumeră:

  erupţiile cutanate

 urticaria

 mâncărimea

 pielea

 edemul facial

 scurtarea respiraţiei

 anafilaxia

Anafilaxia  este una dintre cele mai grave reacţii alergice, o urgenţă medicală. Semnele anafilaxiei apar
de obicei la doar câteva minute după expunerea la medicament şi includ:

 constricţie la nivelul căilor respiratorii şi a gâtului, respiraţie dificilă

 scăderea severă a tensiunii arteriale

 puls slab şi rapid

 greaţă, vărsături sau diaree

 ameţeli sau pierderea conştienţei

În multe cazuri, alergia la medicamente se demonstrează a nu fi decât o reacţie care nu implică sistemul

imunitar. Deşi ar putea părea o alergie, reacţia la medicamente poate fi doar un efect secundar sau un
semn al unei sensibilităţi la medicamente, nu o reacţie alergică. Medicamentele care provoaca frecvent
reacţii nonalergice sunt:

 substanţele de contrast folosite în timpul radiografiilor ce pot provoca mâncărime, înroşirea

feţei şi scăderea tensiunii arteriale

 aspirina şi alte inflamatorii nesteroidiene/calmante pentru durere (ibuprofenul, naproxenul) pot

provoca probleme respiratorii, respiraţie şuierătoare şi urticarie

 antibiotice (dureri de stomac sau diaree)

 medicaşia pentru tratarea hipertensiunii arteriale: inhibitorii enzimei de conversie a

angiotensinei (perindopril) uneori pot să declanşeze tuse, umflarea buzelor, a limbii şi a feţei

Dacă o persoană manifestă diverse reacţii în urma administrării unui medicament trebuie să consulte
medicul cât mai curând posibil. În cazul în care simptomele sunt severe se va solicita intervenţia
medicală de urgenţă. Printre informaţiile esenţiale pe care pacientul trebuie să i le transmită
medicului sunt următoarele:

 existenţa unei reacţii anterioare la un medicament atunci când îi este prescris tratamentul
medical;
  este indicat ca pacientul să observe cu atenţie şi să se noteze toate semnele şi simptomele
adverse înainte de consultul la medic, pentru a nu uita să-i prezinte acestuia vreun detaliu
esenţial;

 este important să se semnaleze medicului ce fel de tratamente au fost utilizate la domiciliu şi ce

reacţii s-au manifestat în cazul acestora. Nu se vor omite nici măcar suplimentele pe bază de
plante, vitaminele sau unguentele topice;

 în timpul consultaţiei, bolnavul îi va transmite medicului care sunt bolile cronice şi alergiile de
care suferă.

http://www.alergologiasi.ro/despre-alergii/alergia-la-medicamente/

Reacțiile de hipersensibilitate sunt răspunsuri imune exagerate la antigeni străini. Simptomele

reacțiilor alergice sunt combătute cu ajutorul antihistaminicelor H1, al stabilizatoarelor membranei
mastocitare, al corticosteroizilor antiinflamatori sau al inhibitorilor de leucotriene. Anafilaxia este o
formă severă de reacție alergică, ce necesită tratament de urgență cu adrenalină. Imunoterapia poate să
inducă toleranță la alergeni, fiind indicată atunci când expunerea la alergen nu poate fi evitată și
tratamentul medicamentos e inoportun.

Cuvinte cheie

alergie atopie hipersensibilitate rinită alergică anafilaxie antihistaminice
H1 adrenalină corticosteroizi imunoterapie

Prevalența afecțiunilor alergice la nivel mondial se estimează a fi între 30% și 40% – unu din trei
oameni suferă de o alergie sau este sensibilizat la un anume alergen. Incidența alergiilor a crescut în
ultimii ani, aceste afecțiuni fiind mai frecvente în rândul copiilor decât în rândul adulților. Aceste lucruri
transformă afecțiunile alergice într-o chestiune de sănătate publică, prin impactul enorm pe care îl au
asupra morbidității și calității vieții (1).
Alergiile și celelalte reacții de hipersensibilizare sunt răspunsuri imune improprii sau exagerate la
antigeni străini de organism(2). Clasificarea Gell și Coombs a reacțiilor de hipersensibilizare se face în
funcție de componentele sistemului imun implicate.
Tipul I de reacții de hipersensibilizare (reacții de hipersensibilizare imediată) este mediat de
imunoglobulinele IgE. Antigenul se cuplează cu anticorpul de tip IgE aflat la suprafața mastocitelor sau
bazofilelor și declanșează eliberarea unor mediatori preformați (histamină, proteaze, factori
chemotactici) și sinteza altora (prostaglandine, leucotriene, factori de activare plachetară, citokine). Ca
urmare a eliberării mediatorilor vasoactivi, apare faza imediată a reacției de hipersensibilitate de tip I, cu
vasodilatație, creșterea permeabilității capilare, dar și hipersecreție de mucus și spasm al musculaturii
netede. Factorii chemotactici și citokinele determină faza tardivă a reacției de hipersensibilitate,
marcată de infiltrări ale țesuturilor cu eozinofile, celule T helper tip 2 și alte celule implicate în
inflamație(2,3).
În această categorie de reacții de hipersensibilitate intră atopiile (predispoziții genetice către astm
alergic, rinită, conjunctivită, caracterizate de valori crescute ale IgE) și bolile alergice (anafilaxia, unele
cazuri de angioedem, urticaria, alergia la latex, alergii alimentare, alergiile la venin de insecte) (2,4).
Reacțiile de hipersensibilitate de tipul II (citotoxice) sunt mediate de anticorpi IgG sau IgM orientați
împotriva unor antigeni fixați pe celule, cu distrugerea sau alterarea funcțională a celulelor. Exemple de
astfel de reacții sunt: accidentele transfuzionale, anemiile hemolitice (autoimune; induse medicamentos
– penicilina), eritroblastoza fetală (incompatibilitate Rh), rejecția hiperacută de grefă, anemia hemolitică
Coombs(2,4).
În reacțiile de hipersensibilitate de tipul III (cu complexe imune) leziunile tisulare se produc ca urmare a
formării și depozitării complexelor imune. Sediul de elecție al depozitării complexelor imune îl reprezintă
membranele bazale din întreg organismul: vasculară, glomerulară, sinovială. Așa apar boala serului,
anemia și trombocitopenia imună indusă medicamentos (chinidină, chinină, fenacetină), lupusul
eritematos sistemic, artrita reumatoidă, pneumonita de hipersensibilitate acută, unele tipuri de
vasculită, unele tipuri de glomerulonefrită (poststreptococică) (2).
Reacții de tipul IV (hipersensibilitatea întârziată) sunt mediate celular, fiind implicate mecanismele
imunității celulare. Așa se desfășoară dermatita de contact (la latex, la iederă), pneumonita de
hipersensibilitate subacută și cronică, rejectul de alogrefă, unele reacții de hipersensibilitate la
medicamente(2).

Tratamentul reacțiilor de hipersensibilizare (2)

Tratamentul se face profilactic sau curativ, în funcție de situație:

reacțiile alergice severe necesită tratament de urgență, cu administrarea de adrenalină (antagonistul
fiziologic al histaminei) și cu asigurarea funcționalității căilor respiratorii, prin intubare endotraheală sau
alte metode, dacă adrenalina nu a contracarat edemul glotic;
evitarea contactului cu alergenii cunoscuți;

 folosirea de antihistaminice H1, medicamente care blochează receptorii histaminergici,

împiedicând manifestările histaminei mediate de acești receptori, dar nu și sinteza sau
metabolismul histaminei;

 folosirea medicamentelor care stabilizează mastocitele, cu scăderea eliberării de histamină și alți

mediatori (cromoglicat, nedocromil, ketotifen etc.);

 folosirea de corticosteroizi, sistemic sau local;

 folosirea de inhibitori ai leucotrienelor (montelukast);

 imunoterapia specifică (desensibilizarea).

Antihistaminice H1

Antihistaminicele H1 sunt antagoniști ai receptorilor histaminergici H1.

Sunt indicate în tratamentul febrei fânului și al altor rinite alergice, al urticariei de diferite origini,
inclusiv urticaria dermatografică, în tratamentul pruritului, al dermatozelor însoțite de prurit, al
înțepăturilor și mușcăturilor de insecte. Se pot folosi ca tratament adjuvant în eczemele acute și cronice,
în dermatita de contact și în erupțiile medicamentoase (5).
Pe lângă indicațiile în afecțiunile alergice, antihistaminicele au și alte utilizări, mai ales antihistaminicele
mai vechi care sunt neselective și acționează pe mai multe tipuri de receptori.
Deoarece la unele dintre antihistaminicele H1 efectul antiemetic este marcant, acestea pot fi folosite și
în tratamentul sau profilaxia grețurilor, vomei, răului de mișcare sau al tulburărilor vestibulare, precum
vertij sau sindrom Meniere (difenhidramină, meclozină, prometazină). Meclozina, condiționată în
medicamentul Emetostop, compr. 30 mg, are ca indicații profilaxia și tratamentul amețelilor, greței și
vărsăturilor datorate răului de mișcare la adulți și copii peste 12 ani, cu administrarea a 1-2 drajeuri pe
zi, cu o oră înainte de călătorie. Meclozina este utilizată și pentru a reduce starea de confuzie, în amețeli
și pierdere a echilibrului cauzate de afecțiuni ale urechii interne; pentru această indicație se
administrează între 1 și 4 drajeuri pe zi (6).
Antihistaminicele H1 care au efect marcant sedativ pot fi folosite în tratamentul de scurtă durată al
insomniei. De exemplu, difenhidramina, condiționată în medicamentul Calmaben, drajeuri de 50 mg, are
ca singură indicație pentru care este autorizată tratamentul tulburărilor temporare ale somnului la adulți
și copii peste 12 ani; doza recomandată este de 50 mg cu 30 de minute înainte de culcare (7). Prometazina
poate fi folosită datorită efectului său sedativ și în stări de neliniște, agitație sau ca medicație
preanestezică(8).
Antihistaminicele cu efecte sedative (tabelul 1) potențează efectul deprimantelor SNC. Asocierea cu
hipnotice, anxiolitice, antidepresive, analgezice opioide etc. trebuie făcută cu maximă prudență.
Deprimarea SNC prin aceste asocieri este periculoasă mai ales la vârstnici, unde poate crește riscul de
căderi și de fracturi. Pacienții trebuie avertizați să nu consume alcool pe parcursul tratamentului cu
antialergice sedative. Capacitatea de a conduce autovehicule și de a executa activități riscante sau de
precizie poate fi afectată.
Ciproheptadina este indicată și în tratamentul crizei de migrenă (un compr. de 4 mg, cu repetare la 30
de minute, dacă criza persistă), precum și în tratamentul de întreținere al migrenei și al altor cefalee de
origine vasculară histaminergică (4 mg de 3 ori pe zi, maximum 20 mg/zi). Se poate folosi și în
tratamentul simptomatic al sindromului carcinoid. Datorită acțiunii orexigene, ciproheptadina este
indicată și pentru creșterea apetitului alimentar și a condiției fizice generale la pacienții emaciați sau la
cei care nu au poftă de mâncare (anorexici, bolnavi cronici, convalescenți etc.) (9).
Antihistaminicele care au și efecte anticolinergice datorate blocării receptorilor muscarinici trebuie
utilizate cu prudență în glaucom cu unghi închis, obstrucții piloroduodenale, constipație, delir, demențe,
hipertrofie de prostată cu retenție de urină și obstrucție a colului vezical. Toate blocantele
histaminergice H1 sedative au efecte anticolinergice puternice (clemastin, difenhidramină, meclozină,
prometazină, clorfeniramin, ciproheptadină). Ca urmare a activității anticolinergice, au următoarele
efecte adverse: uscăciunea gurii, încețoșarea vederii, retenție urinară, constipație, hipotensiune
ortostatică(5,7,6).
Antihistaminicele moderne (tabelul 2) străbat mai greu bariera hematoencefalică și au în mult mai mică
măsură efecte sedative, putând fi folosite și pe timpul zilei fără a produce sedare la cei mai mulți
pacienți. Durata mai mare de acțiune permite administrarea acestor medicamente în mai puține prize
zilnice (de regulă, o doză pe zi), cu avantajul creșterii aderenței pacienților la tratament. 
Antihistaminicele H1 pot fi aplicate și local, pentru a calma pruritul și a atenua durerea și inflamația
asociate afecțiunilor cutanate cu componentă alergică, cum sunt: dermatoze, urticarie, înțepăturile de
insecte, arsurile minore, arsurile solare, zgârieturile și iritațiile cutanate minore (tabelul 3) (16,17).
În continuare vom discuta despre principalele manifestări alergice și vom vedea cum se face tratamentul
acestora. În abordarea terapeutică a tuturor acestor afecțiuni alergice se pot folosi blocantele
receptorilor H1.
Farmacist_3_2017 mic-44 - 1

Farmacist_3_2017 mic-44 - 2
  

Farmacist_3_2017 mic-45 - 1

Farmacist_3_2017 mic-45 - 2

Rinita alergică

Rinita alergică este o boală sezonieră sau perenă cauzată de expunere la polen sau alți alergeni.
Se manifestă cu mâncărimi de nas, ochi și periorale, strănut, rinoree și congestie nazală; uneori apare și
conjunctivita(2).
Majoritatea rinitelor sezoniere sunt alergice, cauzate de polen de graminee, de arbori sau de ierburi.
Ocazional pot fi provocate și de spori de mucegaiuri. Rinita perenă este în aproximativ 75% din cazuri de
natură alergică, fiind provocată de expunerea continuă la pneumalergeni de interior (praf de casă,
acarieni, gândaci, peri și epiderme de animale). Uneori, rinita sezonieră cu reactivitate severă se poate
croniciza(2). 
Formele nealergice de rinită pot fi de cauză infecțioasă, vasomotorie sau atrofice. Există și rinite
medicamentoase(2). Rinita alergică și astmul coexistă de multe ori. Pacienții cu rinită alergică mai pot
prezenta tuse, respirație șuierătoare (wheezing), cefalee frontală și sinuzită. Otita medie se poate
dezvolta frecvent la copiii cu rinită perenă (2).
Rinita alergică se diagnostichează de cele mai multe ori prin anamneză. Dacă rinita nu cedează la
tratamentul empiric și este nevoie de identificarea alergenului, se fac teste cutanate (percutanate –
prick tests sau intradermice). Dacă acestea sunt echivoce sau impracticabile, se fac teste de identificare
în plasma pacientului a antigenelor IgE specifice anumitor alergeni (2).
Scopurile tratamentului rinitei alergice sunt minimizarea sau prevenirea simptomelor și prevenirea
complicațiilor pe termen lung, fără reacții adverse la tratament (sau cu reacții adverse minime) și cu
costuri rezonabile. Calitatea vieții pacientului este importantă, rinita alergică fiind bine gestionată dacă
pacientul este capabil să își desfășoare viața în continuare fără modificări majore.
Antihistaminicele H1 se pot administra, în rinita alergică, sistemic, oftalmic sau intranazal. Administrarea
sistemică combate strănutul, rinoreea, mâncărimile și simptomele conjunctivale. Administrarea orală a
antihistaminicelor H1 în rinita alergică sezonieră se începe înainte de debutul perioadei de expunere la
alergen. Dacă simptomele oculare sunt prezente, adăugarea unui antihistaminic H1 administrat oftalmic
ajută la controlul acestora. Pruritul nazal, împreună cu strănutul și rinoreea sunt contracarate și la
administrarea intranazală a antihistaminicelor H1, care sunt o opțiune de tratament în rinita alergică
sezonieră. 
Descongestionantele vasoconstrictoare adrenergice se pot folosi dacă este prezentă și congestia nazală;
ele se administrează sistemic sau local, având grijă ca tratamentul topic să nu depășească 3-5 zile,
pentru a evita instalarea rinitei medicamentoase (congestie de rebound). 
Corticosteroizii intranazali gestionează foarte bine strănutul, rinoreea, mâncărimile și congestia nazală.
Sunt folosiți în rinita alergică sezonieră, atunci când este prezentă congestia nazală; se recomandă
începerea terapiei înaintea debutului sezonului în care alergenii incriminați sunt prezenți în mediu.
Corticosteroizii intranazali sunt folosiți și în rinita alergică perenă, singuri sau în tratament asociat
antihistaminicelor H1 sistemice. 
Pentru tratamentul simptomatic al rinitei alergice sezoniere însoțite de congestie nazală se pot folosi
combinații fixe de antihistaminice H1 și descongestionante. Medicamentul Aerinaze conține 2,5 mg
desloratadină și 120 mg pseudoefedrină pe comprimat; la adulți și copii peste 12 ani se administrează 2
comprimate pe zi, timp de maximum 10 zile (18).
Stabilizatoarele membranei mastocitare pot preveni apariția simptomelor rinitei alergice sezoniere dacă
sunt administrați înaintea începerii perioadei de contact cu alergenul. În rinita perenă, efectul acestor
medicamente se instalează greu, putând fi necesară o lună de administrare până la observarea
beneficiilor tratamentului. 
Anticolinergicele intranazale sunt utile mai ales deoarece combat rinoreea prin efectul lor
hiposecretor(19). În farmacii este disponibil medicamentul Vibrocil Duo, care conține xilometazolină,
vasoconstrictor simpatomimetic, și ipratropiu, anticolinergic; acest medicament se folosește pentru
tratamentul simptomatic al congestiei nazale și rinoreei asociate corizei, administrându-se numai la
adulți, un puf în fiecare nară, de maximum 3 ori/zi, maximum 7 zile (20).
În cazul rinitei sezoniere sau a rinitei severe refractare la tratament, se poate încerca desensibilizarea.
Imunoterapia specifică este, de asemenea, indicată când contactul cu alergenul nu poate fi evitat. 
Nu se știe exact cum funcționează imunoterapia specifică. S-a observat că imunoterapia specifică
produce depleția limfocitelor helper Th1 și Th2 și activarea limfocitelor regulatoare Treg, cu reducerea
nivelurilor plasmatice de IgE și a reactivității celulelor implicate în alergie. Apar anticorpi specifici IgG4,
care blochează alți anticorpi. Administrarea regulată de antigeni specifici determină și un răspuns de
imunizare cu memorie de lungă durată (21).
Produsele medicamentoase folosite pentru imunoterapie specifică conțin extracte alergenice
standardizate din diferiți alergeni. Se folosesc atunci când factorii etiologici (alergenii care determină
hipersensibilitatea) sunt clar identificați. Există mai multe concentrații, exprimate prin intermediul
indicelui de reactivitate a alergenului (tabelul 4).
Imunoterapia specifică este contraindicată în imunodeficiență severă, afecțiuni maligne, astm sever sau
instabil, boli autoimune, sarcină, antecedente de anafilaxie pe parcursul imunoterapiilor alergenice
anterioare. Tratamentul concomitent cu betablocante, chiar local (în administrare oftalmică pentru
scăderea presiunii intraoculare), contraindică administrarea extractelor alergenice, din cauza riscului
crescut de șoc anafilactic rezistent la resuscitare (21). În plus, administrarea sublinguală este
contraindicată în cazul inflamațiilor orale (lichen plan, ulcerații orale, micoze orale) (22).
Tratamentul local al rinitei alergice se face cu corticosteroizi (tabelul 5, tabelul 6), antihistaminice H1
(tabelul 7, tabelul 8), descongestionante nazale sau stabilizatoare ale membranei mastocitare (tabelul
9).
Tratamentul se începe cu dozele specificate în tabelul 5. Debutul acțiunii se petrece la câteva ore de la
prima administrare, totuși, pentru obținerea efectului maxim e nevoie de câteva zile de administrare.
Pacientul trebuie informat că simptomele se ameliorează prin utilizarea continuă, după un orar fix. Dacă
simptomele nu sunt controlate suficient cu doza inițială, se poate încerca, pentru o perioadă scurtă,
administrarea unor doze mai mari. După obținerea unui control adecvat al simptomelor, se continuă
administrarea dozei minime eficace. Tratamentul rinitei alergice cu corticosteroizi intranazali nu se
continuă după sfârșitul perioadei care corespunde expunerii la alergen.
Corticoterapia nazală are și alte indicații terapeutice. Pentru tratamentul simptomatic și profilactic al
vegetațiilor adenoide (polipoze nazale) se pot folosi:

 budesonid (Rhinocort Aqua) – 8 pufuri/zi, în una sau două prize; tratamentul de întreținere se
face cu doza minimă eficace;

 mometazon (Nasonex și generice) – 2 pufuri în fiecare nară, o dată pe zi; doza se poate crește
până la 4 pufuri pe zi în fiecare nară sau se reduce la doza minimă care controlează simptomele. 

La copii, folosirea corticosteroizilor este asociată cu întârzieri de creștere. Chiar în cazul

administrării intranazale, deși expunerea sistemică este mică, dacă tratamentul este de durată lungă, se
recomandă monitorizarea periodică a înălțimii. 
Combinațiile de antihistaminice H1 și descongestionante nazale sunt folosite atât în rinite alergice, cât și
în alte tipuri de rinită. Se pot utiliza și în tratamentul simptomatic al răcelii și sinuzitelor acute și cronice,
precum și înainte sau după intervenții chirurgicale nazale. Dimetinden este un antihistaminic H1 eficient
și bine tolerat local, care, asociat vasoconstrictorului alfa-1 adrenomimetic fenilefrină,
descongestionează mucoasa nazală și determină diminuarea secrețiilor. Această combinație nu se
folosește în glaucom cu unghi închis și în rinita atrofică (34).
Cromonele acționează în principal prin împiedicarea degranulării mastocitare, deoarece stabilizează
membrana mastocitelor. Cum cromonele acționează direct la nivelul suprafeței mucoaselor implicate în
alergie, ele se administrează local, iar eficacitatea lor depinde de eficacitatea distribuției pe mucoasa
bronșică, nazală sau conjunctivală. Efectul lor este dependent de doză, iar dacă simptomele se
înrăutățesc, se crește frecvența utilizării. Se absorb puțin, nu sunt metabolizate, se elimină
netransformate și au o toxicitate scăzută (37).
Antileucotrienele se pot folosi atât în rinita sezonieră, cât și în cea perenă (tabelul 10).
Anticorpul monoclonal anti-IgE omalizumab (Xolair) poate fi folosit, atât în tratarea astmului bronșic
moderat sau persistent refractar la tratamentul standard, cât și în urticaria cronică idiopatică refractară
la terapia antihistaminică(2). În Europa, omalizumab nu are ca indicație autorizată de punere pe piață
decât tratamentul astmului bronșic (41).

Farmacist_3_2017 mic-46 -1

Anafilaxia

Anafilaxia este o reacție alergică acută severă în care sunt implicate imunoglobulinele IgE și care
apare la indivizi sensibilizați în prealabil în momentul în care iau din nou contact cu antigenul
sensibilizant. Anafilaxia poate pune viața în pericol, pentru că produce bronhospasm și edem al căilor
respiratorii superioare, cu stridor, dispnee și respirație șuierătoare, precum și hipotensiune severă
datorată vasodilatației. Alte simptome sunt prurit, urticarie, strănut, rinoree, greață, crampe
abdominale și diaree, palpitații și amețeli (2,4).
Anafilaxia poate să fie declanșată de medicamente (antibiotice beta-lactaminice, insulină), alimente
(alune, ouă, fructe de mare), proteine (antitoxina tetanică, transfuzii de sânge), venin de animale
(albine), latex etc.(2,4)
Reacțiile anafilactoide au manifestări foarte asemănătoare anafilaxiei propriu-zise, dar nu sunt mediate
de IgE, apărând prin stimularea directă a mastocitelor sau prin intermediul complexelor imune care
activează sistemul complement. Ele pot apărea și la primul contact cu declanșatorul, care poate fi: medii
de contrast radiologic iodate, acid acetilsalicilic și alte antiinflamatoare nesteroidiene, opiode,
imunoglobuline, exercițiu fizic(2).
Tratamentul de elecție al șocului anafilactic este adrenalina. Aceasta trebuie administrată cât mai
repede după apariția suspiciunii de anafilaxie. Administrarea adrenalinei se face intramuscular în partea
antero-laterală a coapsei, și nu în regiunea fesieră. După administrare intramusculară adrenalina se
absoarbe mai bine decât după administrare subcutanată, iar această cale de administrare este
convenabilă pentru autoadministrare (4).
Pacienții susceptibili de a dezvolta șoc anafilactic sunt sfătuiți să aibă asupra lor 2 doze de adrenalină,
care reprezintă medicația de salvare. Pacienții trebuie să știe să recunoască semnele de anafilaxie și să
folosească stilourile autoinjectoare; se recomandă ca serviciul de urgență 112 să fie apelat după
administrarea adrenalinei(42).
Sunt disponibile stilouri autoinjectoare preumplute cu 150 micrograme sau 300 micrograme adrenalină,
cu numele EpiPen. Adulții și copiii de peste 30 kg folosesc 1 sau 2 doze de 300 de micrograme, copiilor
cu greutate sub 30 kg le sunt destinate pen-urile cu 150 de micrograme adrenalină. Doza inițială trebuie
administrată de îndată ce simptomele de anafilaxie sunt recunoscute (42).
În absența ameliorării clinice sau în cazul apariției deteriorării stării clinice, se poate administra o a doua
injecție cu Epipen la 5-15 minute după prima injectare. Pen-urile sunt concepute pentru a fi injectate
prin îmbrăcăminte sau direct în piele (42).
Date fiind consecințele grave ale șocului anafilactic, adrenalina, ca medicație de urgență în iminența de
șoc anafilactic, nu are contraindicații. Pot însă apărea reacții adverse după adrenalină: aritmii,
hipertensiune, nervozitate, tremor(4).
Dacă simptomele nu cedează după administrarea intramusculară de adrenalină, tratamentul se continuă
de către medic cu adrenalină intravenos și inhalator. Se administrează oxigen inhalator, iar pacienții cu
stridor și wheezing trebuie intubați înainte ca edemul căilor respiratorii superioare să progreseze foarte
mult. Se pot face nebulizări cu salbutamol la pacienții care nu răspund la adrenalină ca bronhodilatator.
Pentru susținerea tensiunii arteriale se administrează intravenos fluide (2).
A doua linie de tratament al anafilaxiei este reprezentată de: antihistaminice (pentru combaterea
hipotensiunii și a urticariei), corticosteroizi intravenos (pentru combaterea bronhospasmului, mai ales la
pacienții cu reacție anafilactică severă), dopamină, noradrenalină sau glucagon intravenos (pentru
combaterea hipotensiunii refractare la adrenalină) (4).
 
Farmacist_3_2017 mic-48 - 1

Farmacist_3_2017 mic-48 - 2

 
Farmacist_3_2017 mic-48 - 3

Angioedemul

Angioedemul este edemul țesutului cutanat profund și al celui subcutanat, datorat creșterii
permeabilității vasculare și extravazării plasmei. Apare de regulă ca reacție alergică (cu degranularea
mastocitelor), produsă de expunere la un medicament, aliment, polen sau alergeni de origine animală. 
Acest tip de angioedem se tratează cu antihistaminice H1 și uneori cu corticosteroizi și adrenalină (2).
Un procent important de angioedeme constituie o reacție acută la administrarea de inhibitori ai enzimei
de conversie a angiotensinei, când mecanismul de producere implică creșteri ale nivelului de
bradikinină. Acest tip de angioedem nu răspunde la tratamentul indicat mai sus și se tratează cu plasmă
proaspătă congelată, concentrat de inhibitor al C1-esterazei din sistemul complement sau cu icatibant,
medicament care blochează bradikinina. Medicamentul Firazyr conține icatibant, un antagonist
competitiv selectiv al receptorilor pentru bradikinină, de tip 2 (B2), destinat administrării subcutanate în
zona abdominală, de regulă o doză la o criză de angioedem ereditar sau medicamentos (43).
În toate cazurile de angioedem, este necesar să se păstreze căile respiratorii deschise și să se elimine sau
să se evite alergenul(2).
Alergiile la medicamente
Alergiile la medicamente pot fi generalizate, centrate pe un anumit organ sau pseudoalergice.
Farmacistul trebuie să cunoască atât care sunt cel mai frecvent implicate medicamente în reacții alergice
și manifestările acestor reacții (tabelul 11), cât și conduita terapeutică de urmat dacă apare un astfel de
eveniment advers.
Reacțiile alergice generalizate implică mai multe organe și se pot manifesta ca anafilaxie, boala serului,
reacții febrile, vasculite sau reacții imune induse de medicamente (4).
Dacă astfel de reacții apar, se întrerupe imediat tratamentul cu medicamentul incriminat și se instituie
tratament de susținere cu antihistaminice pentru prurit, antiinflamatoare nesteroidiene pentru artralgii,
corticosteroizi în cazul reacțiilor severe (dermatită exfoliativă, bronhospasm), adrenalină în caz de
anafilaxie etc. Dacă tratamentul cu medicamentul care a produs reacția de hipersensibilitate este vital
de administrat, se practică desensibilizarea, pentru a putea continua administrarea acelui
medicament(2).

Alergiile alimentare 

Alergiile alimentare sunt răspunsuri imune exagerate la alimente, cel mai adesea la proteine din
lapte, soia, ouă, alune, făină (la copii mici) sau la diferite nuci ori fructe de mare (la copii mai mari și
adulți). Manifestările includ dermatite atopice, simptome gastrointestinale sau respiratorii și pot merge
până la anafilaxie(2).
Tratamentul se face prin eliminarea din dietă a alergenului. Uneori se administrează cromoglicat oral
(indisponibil în România). Antihistaminicele H1 nu sunt utile decât în reacțiile acute generalizate, când
tratează urticaria și angioedemul. Corticosteroizii pot fi utili pentru enteropatia eozinofilică(2).
Consilierea administrării locale a medicamentelor folosite în alergii
Administrarea corectă a medicamentelor este esențială pentru eficiența tratamentului. Farmacistul
trebuie să consilieze asupra tehnicilor corecte de administrare locală a medicamentelor folosite în alergii
și să insiste asupra deprinderii comportamentelor corecte de utilizare a acestora.
Amorsarea spray-urilor se face la prima utilizare sau după ce dispozitivul nu a fost folosit o perioadă mai
lungă. Amorsarea se face prin apăsarea declanșatorului de câteva ori, cu pulverizarea în aer a primelor
jeturi.
Spray-urile trebuie utilizate după ce pacientul își suflă nasul. Pentru o bună dispersie a particulelor
conținute în spray-uri, flaconul pulverizator trebuie ținut în poziție verticală cu aplicatorul nazal în sus.
Cu capul în poziție verticală, pacientul trebuie să introducă în nară aplicatorul nazal și să declanșeze
puful prin apăsarea scurtă a flaconului pulverizator, apoi trebuie să-l scoată din nară înainte de a elibera
presiunea. În timpul pulverizării, pacientul trebuie să inspire pentru a asigura o distribuție optimă a
medicamentului(36).
Suspensiile, fie că sunt picături, spray-uri sau forme farmaceutice destinate administrării orale, se agită
înainte de utilizarea sau prelevarea dozei.
Picăturile nazale trebuie utilizate după ce pacientul își suflă nasul.
Pacientul trebuie instruit să își încline capul pe spate în timp ce stă în poziție verticală; dacă stă întins pe
pat, pacientul trebuie să își atârne capul pe marginea patului. Pacientul trebuie să instileze picăturile în
fiecare nară și să își țină capul înclinat pe spate câteva minute, pentru a permite medicamentului să se
distribuie în nas(35).
Picăturile oculare se manipulează cu mâinile curate și se instilează în sacul conjunctival inferior. Dacă se
utilizează mai mult de un medicament cu administrare oftalmică, administrările se fac la intervale de cel
puțin 15 minute. Se va evita atingerea vârfului picurătorului de pleoape sau nări, de țesuturi învecinate
sau alte suprafețe. Nu se utilizează același flacon pentru aplicare nazală și oftalmică (38).
Pentru prevenirea rinitelor alergice și a altor afecțiuni alergice este esențial să fie luate măsuri de
limitare a contactului cu alergenii. Este important ca farmacistul să poată consilia pacienții alergici în
această privință și să insiste asupra respectării acestor precauții. Astfel, persoanele alergice la polen
trebuie ca pe parcursul sezonului în care e prezent polenul să țină geamurile și ușile încăperilor închise,
să folosească aparate de aer condiționat care să recircule aerul din încăpere și să evite ventilatoarele
care introduc aer de afară; pe cât posibil, alergicii la polen trebuie să evite activitățile în aer liber în
perioadele de vârf ale prezenței polenului și să facă duș, să se spele pe cap și să schimbe hainele după
activități în afara casei; de asemenea, se recomandă ca rufele să nu fie uscate în aer liber. Pentru
reducerea expunerii la mucegaiuri, pe lângă măsurile amintite mai sus, se recomandă ca alergicii să evite
plimbările pe peluze netunse, să evite lucrul cu compost sau sol uscat și să nu grebleze frunze.
Suprafețele interioare trebuie curățate de mucegaiuri, toate sursele de apă din interior trebuie să nu
picure și se recomandă ca umiditatea interioară să fie păstrată sub 50%. În cazul alergicilor la praful de
casă, se recomandă folosirea unor huse de perne și de saltele impermeabile la alergeni; lenjeria de pat
trebuie spălată cu apă fierbinte săptămânal; jucăriile plușate nu trebuie ținute în dormitor; se
recomandă renunțarea la covoare și la mobilă tapițată cu materiale care se pot îmbâcsi; umiditatea
încăperilor este bine să fie păstrată sub 50%. Persoanele alergice la alergeni proveniți de la animale de
casă trebuie să nu permită accesul animalelor în dormitor, pe covoare sau pe mobilele tapițate și să
mențină o bună igienă a animalului. Pentru evitarea alergiilor la materii provenite de la gândacii de
bucătărie, mâncarea și deșeurile menajere trebuie păstrate în recipiente bine închise, gunoiul trebuie
evacuat regulat, vasele trebuie spălate imediat după utilizare și insectele prezente trebuie exterminate.
Toate persoanele alergice nu trebuie să se expună la fum de țigară și la alte surse de fum (19).
Rolul farmacistului în consilierea medicației antialergice este extrem de important, deoarece multe
dintre medicamentele folosite în tratamentul simptomatic al diferitelor manifestări alergice sunt
medicamente care se eliberează fără prescripție medicală (OTC). De aceea, de multe ori farmacistul este
singurul profesionist în domeniul sănătății care identifică alergia pacientului și recomandă tratament.
Este esențială anamneza, cu identificarea rapidă a simptomelor alergice prezente și a altor probleme de
sănătate ale pacientului. Foarte important este de aflat ce alte medicamente asociate ia pacientul,
pentru a evita eventuale interacțiuni medicamentoase nedorite. Farmacistul trebuie apoi să consilieze
folosirea produsului medicamentos pe care îl recomandă și să se asigure că pacientul a înțeles și îl va
folosi corect. Și, nu în ultimă instanță, farmacistul trebuie să facă recomandări privind comportamentele
care îi vor permite pacientului să își controleze optim afecțiunea alergică și să continue o viață cât mai
aproape de normal.  
 

Bibliografie

1. Pawankar R, Canonica GW, Holgate S, Lockey R. WAO White Book on Allergy 2011-2012:
Executive Summary: World Allergy Organization; 2011.

2. Delves P. www.merckmanuals.com. [Online].; 2016 [cited 2017 April 25. Available from:
HYPERLINK „http://www.merckmanuals.com/professional/immunology-allergic-
disorders/allergic,-autoimmune,-and-other-hypersensitivity-disorders“
http://www.merckmanuals.com/professional/immunology-allergic-disorders/allergic,-
autoimmune,-and-other-hypersensitivity-disorders.

3. Pavelescu M, Hrișcu A. Farmacologia inflamației, bolilor reumatice și bolilor alergice. In Cristea

AN. Tratat de Farmacologie; 2005.

4. Middleton R. Anaphylaxis and Drug Allergies. In Alldredge B, Corelli R, Ernst M, Guglielmo J.

Koda-Kimble and Young’ Applied Therapeutics – The Clinical Use of Drugs.: Wolters Kluver; 2012.

5. ANMDM. Tavegyl – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2016.

6. ANMDM. Emetostop – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2015.

7. ANMDM. Romergan – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2007.

8. ANMDM. Calmaben – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2015.

9. ANMDM. Peritol – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2014.

10. ANMDM. Zyrtec – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2012.

11. ANMDM. Xyzal – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2015.

12. ANMDM. Claritine sirop – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2015.

13. EMA. Aerius – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2015.

14. ANMDM. Tamalis – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2014.

15. ANMDM. Borenar – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2016.

16. ANMDM. Fenistil – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2015.

17. ANMDM. Rival – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2010.

18. EMA. Aerinaze – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2014.

19. May R, Smith P. Allergic Rhinitis. In DiPiro J, Robert T, Yee G, editors..: McGraw-Hill; 2014.

20. ANMDM. Vibrocil Duo – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2015.

21. ANMDM. Alustal – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2016.

22. ANMDM. Staloral – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2016.

23. ANMDM. Oralair – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2015.

24. ANMDM. Rinoclenil – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2011.

25. ANMDM. Rhinocort Aqua – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2012.

26. ANMDM. Pivalone – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2011.

27. ANMDM. Nasonex – Rezumatul Caracteristicilor Produsului.; 2015.

28. ANMDM. Flixonase – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2015.

29. EMA. Avamys – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2016.

30. ANMDM. Dymista – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2015.

31. ANMDM. Biorinil – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2015.

32. ANMDM. Bixtonim – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2006.

33. ANMDM. Allergodil – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2007.

34. ANMDM. Vibrocil gel – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2014.

35. ANMDM. Vibrocil picături nazale – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2014.

36. ANMDM. Vibrocil spray nazal – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2014.

 37. Edwards A, Holgate S. The Chromones: Cromolyn Sodium and Nedocromil Sodium. In Adkinson
F, Bochner B, Burks W, Busse W, Holgate S, Lemanske RJ,OR. Middleton’s Allergy Principles and
Practice.: Elsevier Saunders; 2014.

38. ANMDM. Alergorom- Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2011.

39. ANMDM. Allergodil pic. oft. – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2008.

40. ANMDM. SIngulair – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2014.

41. EMA. Xolair – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2016.

42. ANMDM. EpiPen – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2016.

43. EMA. Firazyr – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2017.

44. Kumar Y, Bhatia A. Immunopathogenesis of Allergic Disorders: Current Concepts. Expert Review
of Clinical Immunology. 2013; 9(3): p. 211-216.

45. ANMDM. Claritine – Rezumatul Caracteristicilor Produsului; 2015.

https://www.medichub.ro/reviste/farmacist-ro/managementul-farmacoterapeutic-al-
afectiunilor-alergice-si-al-altor-reactii-de-hipersensibilitate-id-781-cmsid-62