Ce este afectiunea?

Dermatita poate fi tradusa simplu ca o inflamatie a pielii, insa aceasta afectiune este caracterizata
printr-o multitudine de simptome precum xeroza cutanata (piele uscata), hiperemie (piele rosie),
prurit (mancarime), cruste, leziuni exfoliative, papule (leziuni hiperemice, reliefate), vezicule
(leziuni cu continut lichidian).

Exista mai multe tipuri de dermatita, in functie de factorul declansator, insa tratamentul acestora
este oarecum asemanator.

Semnele si simptomele dermatitei

Fiind o patologie cu evolutie cronica, alaturi de prurit (senzatie de mancarime la nivelul pielii),
dermatita poate evolua cu urmatoarele manifestari clinice:

-- eritem cutanat datorat intensificarii fluxului sangvin in stadiile incipiente;

-- leziuni cutanate de tip veziculo-buloase, buloase sau zemuinde in stadiul acut;

-- scuame si tegument uscat sau lichenificat in stadiile de vindecare. 

Caracteristica pentru adulti este eczema inflamatorie cu lichenificare care apare pe zonele de
flexie si extensie cum sunt coatele si genunchii, incheietura mainii, gatul, fata, pleoapele,
retroauricular, distributia fiind mai accentuata in zona cefalica.

Cauzele aparitiei dermatitei

Dermatita atopica la adulti apare cel mai frecvent ca raspuns la actiunea unei combinatii de
factori genetici si de mediu care determina aparitia semnelor si simptomelor specifice de boala.

Eczemele alergice sunt caracterizate de evolutie in teritoriu cutanat limitat (acolo unde

tegumentul intra in contact direct cu alergenul), avand mai multe cai de diseminare: hematogena,
prin frictiune sau prin transpiratie. Cel mai frecvent apar in urma expunerii la diversi agenti
chimici (detergenti, ciment), cosmetice (creme, lotiuni, parfum, sampon, lac de unghii, vopsea de
par), nichel, crom (intalnite mai ales in bijuterii).

Dermatitele de contact ortoergice, fara substrat alergic pot fi acute sau cronice in functie de

durata expunerii si sunt dermatite de iritatie dupa expunere la soare, fitofotodermatite sau
dermatite caustice.  

Dermatitele endogene, atopice apar la persoanele care au antecedente personale sau heredo-

colaterale de atopie si sunt strans corelate cu gradul de poluare si nivelul socio-economic inalt.

Tipuri de dermatita:
a) Dermatita de contact

Aceasta forma de dermatita este caracterizata prin aparitia unor pete roz-rosietice, pruriginoase
(insotite de mancarime) sau nepruriginoase, determinate de contactul cu anumite obiecte, plante,
animale sau substante.

Dermatita de contact apare de obicei in zonele corporale care au fost expuse direct la substanta
care a declansat reactia. De exemplu, contactul cu o planta precum Toxicodendron radicans
(iedera otravitoare) intr-o anumita parte a corpului, determina in acea zona formarea unei leziuni
de dermatita de contact. La fel se intampla si cu alte tipuri de expuneri, cum ar fi la detergenti,
materiale sintetice, bijuterii sau articole vestimentare.

Plantele sunt cel mai frecvent incriminate in determinarea leziunilor de dermatita (iedera, stejarul
otravitor). Unele legume, fructe, ierburi sau chiar pamantul pot determina iritatia tegumentului.
Iritantii chimici cel mai frecvent incriminati in aparitia dermatitei de contact sunt: detergentii,
sapunul, clorul, materialele cu fibre sintetice, lacul de unghii, acetona, antiperspirantele,
formaldehida (folosita in industria chimica).

Semnele si simptomele dermatitei de contact sunt: o zona rosie de iritatie; prurit (senzatie de
mancarime) sever; xeroza cutanata (pielea uscata, crapata sau solzoasa); papule sau vezicule;
eritem, edem sau senzatie de arsura.

Dermatita de contact poate fi cauzata atat de factori iritanti, cat si alergici.

Printre factorii iritanti enumeram solventii, alcoolul, detergentii, sampoanele, praful, plantele,
fertilizatorii sau pesticidele. Dermatita de contact cauzata de iritanti este cea mai comuna forma
de dermatita.

Unele dintre substantele enumerate mai sus pot determina si o reactie alergica, iar uneori este
necesara o singura expunere pentru ca o persoana sensibila sa reactioneze. Altii pot sa dezvolte
semne si simptome dupa expuneri repetate la acel iritant, sau chiar sa dezvolte toleranta dupa un
anumit timp.

Dermatita de contact de natura alergica apare atunci cand o persoana are o reactie imuna
cutanata la un alergen. De obicei afecteaza doar zona care a venit in contact direct cu alergenul,
dar poate fi declansata si de alergeni care patrund in organism pe alte cai (alimente, medicamente
sau anumite proceduri medicale/stomatologice). Alergenii mai usori pot necesita expuneri
multiple pe o perioada indelungata de timp (chiar ani de zile) pana sa declanseze o reactie
alergica. De indata ce se dezvolta o  alergie la o substanta, chiar si o cantitate foarte mica din
acea substanta poate cauza o reactie alergica.

Copiii pot dezvolta afectiunea atat din expunerea la alergenii sau iritantii mentionati anterior, cat
si din articolele specifice varstei lor (scutece, servetele umede, anumite creme sau cosmetice,
articole de imbracaminte care folosesc capse metalice sau anumite tipuri de vopsea etc).
Unele slujbe sau hobby-uri pot sa creasca riscul dezvoltarii dermatitei de contact: angajatii
unitatilor sanitare sau stomatologice, muncitorii din uzine de prelucrare a metalului, constructori,
cosmeticieni, frizeri/coafori, mecanici auto, inotatori sau scafandri, oameni de serviciu, gradinari,
agricultori sau bucatari.

Cei mai intalniti alergeni sunt:

• nichel (folosit de regula in confectionarea bijuteriilor, cataramelor sau altor obiecte);

• anumite medicamente, cum sunt antiboticele topice sau antihistaminicele orale;
• balsamul de Peru, folosit in numeroase produse precum parfumuri, cosmetice, apa de gura sau
arome;
• formaldehida din conservanti, dezinfectanti sau imbracaminte;
• produsele de ingrijire personala (deorodanti, sapunuri, cosmetice, lac de unghii etc);
• plante precum iedera otravitoare, mango (care contine o substanta inalt alergenica numita
urushiol);
• substante din aer precum polenul sau insecticidele spray;
• produse care declanseaza o reactie alergica doar atunci cand te expui la soare (dermatita de
contact fotoalergica).

Cateva reguli generale de preventie includ:

• Evitarea pe cat posibil a iritantilor si alergenilor;

• Folosirea unui sapun fara parfum si spalarea tuturor hainelor sau obiectelor care au intrat in
contact cu un alergen cunoscut, ca de exemplu iedera otravitoare;
• Folosirea manusilor si a imbracamintei de protectie;
• Folosirea substantelor hidratante si protectoare;
• Grija la animalele de companie, intrucat ele pot cara si transmite anumite substante sau plante
alergene sau iritante.

b) Dermatita numulara

Este o forma de dermatita care prezinta leziuni sub foma unor placarde eritematoase (de marimea
unor monede mici), localizate la nivelul membrelor superioare, mainilor, membrelor inferioare si
la nivelul toracelui. Zonele corpului cel mai frecvent afectate de dermatita numulara sunt
abdomenul, spatele, bratele si picioarele. Cu toate acestea, este posibil ca leziunile sa se dezvolte
aproape oriunde in corp, cu unele zone putin frecvente. Eczema numulara apare mai frecvent in
timpul iernii si este deseori asociata cu pielea uscata. Temperaturile extreme si anumite tipuri
de alergii amplifica simptomele eczemei numulare. Este mai frecventa in randul barbatilor cu
varste cuprinse intre 55-65 de ani.

Dintre factorii care predispun la aparitia acestei forme de dermatita sunt:

- ambientul cald si uscat;
- dusurile si baile calde;
- stresul;
- alte afectiuni asociate ale pielii.
- interventii chirurgicale.
Principalele simptome ale eczemei numulare sunt:
- leziuni ale pielii sub forma unor monezi localizate pe brate si picioare, uneori raspandite si pe
trunchi;
- prezenta crustelor si a scuamelor;
- prurit (mancarime);
- inrosirea si inflamarea locala a pielii.

c) Dermatita atopica

Mai mult de 9,6 milioane de copii si aproximativ 16,5 milioane de adulti se confrunta cu de
dermatita atopica - o manifestare cutanata inflamatorie care are evolutie cronica (de durata),
caracterizata prin prurit (mancarime intensa), piele uscata si eruptii cutanate periodice. Dermatita
atopica este o afectiune cu transmitere genetica, familiala si este asociata de asemenea cu astmul
bronsic, stresul, alergenii,

Aproximativ 1 din 3 copii cu dermatita atopica prezinta o forma moderata spre severa. Potrivit
Academiei Americane de Dermatologie, 90% din persoanele cu dermatita atopica vor avea
primul simptom inainte de varsta de 5 ani, existand o componenta genetica a acestei afectiuni,
majoritatea persoanelor cu DA avand cel putin un membru al familiei cu o afectiune alergica.

Pielea atopica se caracterizeaza printr-o uscaciune persistenta si prin eruptii cutanate de culoare
rosie, maro sau violet, asociate cu prurit (mancarime intensa). In dermatita atopica, bariera
cutanata (cel mai superficial strat al pielii, care ne protejeaza de agresiunile exterioare -
temperatura, raze ultraviolete, alergeni, bacterii, poluare) nu-si indeplineste functia de aparare
din cauza faptului ca nu este integra nici la nivel structural si nici functional. Astfel, aceasta
bariera permite ca la nivelul straturilor profunde sa patrunda alergeni si agenti patogeni care
declanseaza un proces inflamator urmat de prurit. Frecvent pruritul conduce la grataj (scarpinat),
care va determina modificari cutanate si, implicit, scaderea pragului de sensibilitate la stimuli
(hiperreactivitate cutanata).

Manifestarile clinice in dermatita atopica sunt variabile si se descriu mai multe faze:

-- Dermatita atopica a sugarului ssi copilului sub 2 ani (0-2 ani)/infantila debuteaza din
primele luni de la nasstere (intre 1 si 6 luni), obisnuit dupa a 3-a luna de viata. Leziunile au un
aspect eczematos, de un rosu viu, cu margini difuze, supafata acoperita de vezicule, eroziuni si
cruste, ce predomina pe zonele convexe ale fetei (frunte, obraji, menton), respectand regiunea
centrofaciala. Pe zonele de flexie ale membrelor superioare si inferioare si pe trunchi, afectarea
pliurilor poate sa apara de la aceasta varsta, iar pe scalp unii copii pot prezenta scuame galbui
grase („atingere seboreica"). Indiferent de aspectul clinic, pruritul este constant determinand
tulburari ale somnului din primele luni de viata. Spre sfarsitul acestei perioade apare xeroza
cutanata. In formele minore leziunile sunt slab inflamatorii ssi palpabile sub forma de rugozitati
ale convexitattilor. Remiterea are loc in 50% din cazuri pana la varsta de 18 luni, iar 50% din
cazuri trec in etapa urmatoare.
-- Dermatita atopica juvenila (2-12 ani) apare in continuarea evoluttiei celei infantile sau ca
manifestare inaugurala. Leziunile sunt cu tendinta la lichenificare, pruriginoase, presarate de
escoriatii si leziuni suprainfectate cu localizare predilecta pe zonele flexurale (plica cotului, fosa
poplitee, plica pumnului), pe fetele dorsale ale mainilor si picioarelor, regiunea cefei si latero-
cervicala. In formele severe se poate observa: generalizarea leziunilor, prurigo al membrelor, o
afectare inversa cu prinderea fetelor de extensie ale membrelor, pigmentarea infraorbitala sau a
pliurilor subpalpebrale, xeroza cutanata constanta, lichenificare, eczematide „dartres” acromice
pe fatta, dispuse rar si difuz. Puseele sezoniere apar indeosebi toamna ssi iarna, iar ameliorarea
xerozei cutanate este constatata vara. Remitere frecventa pana la 30 de ani.

-- Dermatita atopica a adolescentului si adultului (cu debut la pubertate). Intre 7-10% din
cazurile de dermatita atopica juvenila persista la adult. In 10-15% din cazuri, dermatita atopica
poate debuta dupa varsta de 15 ani, iar in 5% din cazuri dupa 40 de ani. Leziunile au aspect de
eczema cronica lichenificata, acompaniata de papule de diferite marimi, infiltrate, adesea cu
escoriatii, cu localizare simetrica care intereseaza gatul, centura scapulara, zonele flexoare ale
articulatiilor mari, fata dorsala a mainilor si zona ano-genitala. Uneori, aspectul este de eczema
numulara. Leziunile de pe fata dorsala a mainilor, leziunile retroauriculare si periorale sunt cele
mai rezistente la tratament. Formele severe pot realiza aspectul de eritrodermie, dar mai ales a
unui prurigo lichenificat localizat indeosebi pe membre.

Cauzele dermatitei atopice

Desi cauza principala a producerii dermatitei atopice nu este cunoscuta pe deplin, exista cateva
ipoteze. Se presupune ca aceasta manifestare ar rezulta din combinarea factorilor genetici cu cei
de mediu (dezechilibru produs de mai multi factori exogeni ce afecteaza continutul de apa sau de
lipide, ce pot face pielea permeabila pentru alergeni si substante iritante). Cand un pacient sufera
de dermatita atopica, filmul hidrolipidic - stratul subtire format din sudoare si substante sebacee,
agregate celulare care acopera derma si actioneaza ca o pelicula protectoare - este afectat. Boala
apare in special la copiii mici, care provin din familii unde parintii sau rudele au sau au avut
diverse boli alergice.

Dermatita atopică este o afecțiune cronică cu o evoluție ondulantă. Se are in vedere atât
intensitatea manifestărilor clinice (extinderea leziunilor, eritemul, zemuirea, lichenificarea,
edemul, excoriațiile, xeroza cutanată) cât și a pruritului.

d) Dermatita seboreica

Dermatita seboreica (DS) este o dezordine cutanata inflamatorie cronica intalnita atat la adult cat
si la copilului mic, cu trasaturi clinice distincte, cu evolutie episodica si variabilitate mare de
expresie individuala. Conditia este intalnita la toate varstele, dar afecteaza cu predilectie sexul
masculin la care sunt prezente si formele clinice cele mai severe. Are 2 peak-uri de incidenta: la
copil in primele 3 luni de viata si la varsta adulta in decada a 4-a.
Dermatita seboreica este determinata de o secretie excesiva a glandelor seboreice cu blocarea
canalelor excretoare si acumularea subtegumentara de sebum. Aceasta forma de dermatita este
mai frecvent intalnita in randul sugarilor, la adult fiind legata de modificarile hormonale generale
si de stres.

E important de retinut faptul ca dermatita seboreica nu este contagioasa si nu trebuie privita

persoana care sufera de aceasta afectiune ca una de care trebuie sa te feresti si sa o marginalizezi.

Debutul DS este reprezentat de stadiul seboreic exprimat prin aspectul proeminent al

ostiumurilor foliculare, tenta cutanata galbui-rosietica si prezenta scuamelor pitiriaziforme mai
mult sau mai putin discrete.

Manifestarile clinice in dermatita seboreica sunt variabile si se descriu mai multe faze:

 DS infantila se manifesta ca o dermatoza inflamatorie predominant a scalpului si

pliurilor si survine in cursul primelor luni de viata, iar ca variante topografice intalnim:

-- DS a scalpului - inflamatie difuza cutanata acoperita de cruste groase, grasoase, galbui,

aderente, adesea fisurate interesand regiunea fronto-parietala (“crusta lactea” – milk crust sau
“boneta de leagan” – cradle cap). Evolutia naturala este spre intensificarea congestiei si aparitia
de placi eritemato-scuamo-crustoase net delimitate ce depasesc liziera paroasa frontala si pot
interesa pliurile retroauriculare si pavilioanele urechilor. Se poate insoti de milium si comedoane
ale fetei.

-- DS a pliurilor se caracterizeaza clinic prin aspect congestiv si macerat la nivelul pliurilor

regiunii cervicale, axilare, ano-genitale si inghinale.

-- Dermatita de scutec survine pe aria de contact cu scutecul si se manifesta prin placi eritemato-
scuamoase net delimitate asemanatoare psoriazisului (“napkin psoriasis”), favorizate de
semiocluzie si umezeala.

DS infantila poate evolua saptamani si luni, dar prognosticul este bun. Nu exista markeri
predictivi pentru evolutia spre forma adulta la maturitate.

 DS a adultului si variantele topografice:

-- DS a scalpului - manifestarea asimptomatica, minora a DS a scalpului este matreata alba

(“dandruff”), cu descuamatie difuza, discreta. Ea poate evolua spre placi eritemato-descuamative
bine delimitate discrete sau confluate si extinse dincolo de liziera paroasa frontala ca o “coroana
seboreica”. Cronicizarea leziunilor poate conduce spre o alopecie reversibila dupa remisiunea
leziunilor inflamatorii. Manifestarile asociate sunt reprezentate de eritem, scuame grasoase si
fisuri retroauriculare.

-- DS a fetei – placi eritemato-descuamative, ce se localizeaza obisnuit pe ariile mediale ale

regiunii sprancenare, regiunea intersprancenara, ariile nazo-labiale si se poate insoti de leziuni de
Blefarita, precum eritem si scuame mici albe sau cruste galbui aderente ce acopera mici ulceratii
pe marginea pleoapei.

-- DS a trunchiului - cea mai comuna forma clinica de DS a trunchiului la sexul masculin este
cea inelara: placi inflamatorii cu scuame taratoase, grasoase pe toracele anteromedian si regiunea
interscapulara (“eczema medio-toracica”) sau eruptie figurata constituita din multiple placi
circinate cu descuamare centrala si leziuni papulo-scuamoase intens eritematoase la periferie cu
aceeasi dispozitie medio-toracica.

-- DS flexurala intereseaza predilect axilele, regiunea inghinala, ano-genitala, submamara si

ombilicala.
-- DS generalizata este o varianta extrema ca gravitate a DS, rara, care se manifesta ca
eritrodermie exfoliativa. Se asociaza frecvent cu insuficienta cardiaca congestiva, boala
Parkinson si statusul imun deficitar al copiilor prematuri sau poate surveni in cursul evolutiei
SIDA.

Dermatita seboreica a adultului evolueaza cronic, cu recurente ce pot surveni timp de ani sau
decenii. Perioadele de ameliorare survin obisnuit in sezonul cald.

e) Dermatita de staza

Dermatita de staza, cunoscuta si sub denumirile de eczema de congestie, dermatita

gravitationala, eczema de staza si eczema varicoasa, se refera la modificarile cutanate ce apar
la nivelul membrelor inferioare ca rezultat al stazei sanguine printr-un retur venos insuficient.

Aceasta forma de dermatita apare in randul persoanelor cu insuficienta circulatorie periferica

(varice hidrostatice, arterite, insuficienta cardiaca, renala, ciroza hepatica, diabet zaharat).
Insuficienta circulatorie determina edem local (acumulare de lichid in tesuturile subcutanate),
care pot evolua spre eritem si ulceratii.

Pacientii cu dermatita de staza se prezinta de obicei cu prurit insidios care afecteaza unul sau
ambele membre inferioare. Coloratia maronie a pielii este un semn precoce al dermatitei de staza
si poate precede debutul simptomelor. Modificarile cutanate in dermatita de staza evidentiaza
placi si placarde eritematoase, descuamare si eczematizare ce afecteaza membrele inferioare.
In leziunile de lunga durata, lichenificarea si hiperpigmentarea pot apare drept consecinta a
pruritului si gratajului cronic. Dermatita de staza cronica poate prezenta modificari precum
indurarea pielii care poate progresa pana la lipodermatoscleroza.

Dermatita de staza se dezvolta frecvent alaturi de modificari cutanate tipice pentru pacientii cu
insuficienta venoasa: edemul, varicozitatile, hiperpigmentarea, placile atrofice (atrofia alba) si
coloratia maronie difuza reprezentind depozitarea profunda de hemosiderina (din eritrocitele
extravazate degradate). Aceste modificari cronice persista indiferent de activitatea dermatitei de
staza.

Diagnosticul pozitiv in dermatite

a) Dermatita de contact

Diagnosticul clinic al dermatitei de contact este sustinut intotdeauna de prezenta pruritului alaturi
de alte elemente: eruptii in zonele de flexie (pliuri cutanate coate, genunchi, gat) in antecedente;
istoric de astm bronsic sau “febra fanului”; prezenta xerozei cutanate (piele uscata); evolutie
cronica, recidivanta.

Analizele de laborator recomandate pentru diagnosticarea dermatitei de contact sunt reprezentate

de:

-- testarea cutanata Patch;

-- testarea sensibilitatii la pneumalergeni;

-- teste serologice pentru determinarea valorilor IgE total si specific anumitor alergeni;

-- hemoleucograma completa;

-- cultura cu antibiograma de la locul leziunilor escoriate pentru depistarea unor eventuale

suprainfectii; cultura fungilor cu antifungigrama pentru identificarea Malassezia sympodialis,
levura specifica pentru dermatita;

b) Dermatita numulara

Medicul dermatolog poate diagnostica dermatita numulara pe baza anamnezei si a examenului

clinic local. Deasemenea, se poate efectua si o biopsie a pielii pentru a ajuta la excluderea altor
posibile afectiuni, cum ar fi o infectie. In timpul biopsiei, medicul va elimina o mica bucata de
tesut cutanat din zona afectata si aceasta va fi examinata ulterior la microscop. Daca medicul
suspecteaza ca leziunile sunt rezultatul unei reactii alergice, acesta poate efectua si teste pentru
identificarea anumitor alergeni.

c) Dermatita atopica

Nu se cunoaste niciun biomarker pentru diagnosticul dermatitei atopice. Testele de laborator sunt
uneori necesare pentru sustinerea/completarea diagnosticului clinic.

-- HLG completa: eozinofilia - se coreleaza cu severitatea bolii la persoanele cu teren atopic, iar
valorile normale sau usor crescute la pacientii fara antecedente;

-- Determinarea nivelului seric IgE (Ig E > 200 UI/mL la 80% din pacienti);

-- Determinarea nivelului seric de IgE specifice cu teste RAST (radioallergosorbent test);

-- Eozinofilia, Ig E serice totale crescute, Ig E specifice cu teste RAST confirmă terenul

atopic;
-- Testarea sensibilitatii la pneumalergeni (70% din pacienti prezinta sensibilitate la praful de
casa);

-- Testarea sensibilitatii la alergeni alimentari: prick test (pozitiv, cand papula are diametrul ≥
2 mm, sau eritem cu diametrul ≥ 3 mm);

-- Examen bacteriologic (examen direct secretie, cultura, antibiograma) – identifica o eventuala

suprainfectie bacteriana.

-- Examen micologic (examen direct, cultura) – poate exclude o tinea corporis.

-- Biopsie cutanata cu examen histopatologic – elimina alte afectiuni cu simptome similare cum
sunt psoriazisul, dermatita seboreica, pitiriazisul versicolor, insa modificarile identificate la
examenul histopatologic nu sunt specifce pentru dermatita atopica.

-- Reactia in lant a polimerazei virale (PCR) - identificarea suprainfectiei cu virusul herpes

simplex si a unui diagnostic de eczema herpeticum.

d) Dermatita seboreica

Dermatita seboreica este o dezordine comuna, uneori supradiagnosticata si dificil de definit in

absenta unor anume criterii diagnostice, dar cu trassturi clinic-evolutive sugestive – leziuni
eritemato-scuamo-crustoase localizate predominant pe ariile bogate in glande sebacee.

Leziunile prezinta o mare variabilitate de expresie clinica in functie de topografie si varsta, dar
distributia lor pe ariile cutanate seboreice, evolutia episodica, recurenta, exacerbarile corelate cu
stresul, oboseala, radiatiile UV, umiditatea crescuta reprezinta argumente de diagnostic.

In cazurile clasice diagnosticul este relativ usor si se bazeaza pe aspectul si distributia leziunilor,
evolutia episodica, recurenta.

Biopsia cutanata este obligatorie in cazul persoanelor cu eritrodermie exfoliativa. Cultura pe

mediu Sabouraud este utila pentru excluderea dermatofitozelor. In ceea ce priveste modificarile
din examenul histopatologic, acestea sunt nespecifice, deci fara valoare diagnostica, asociind
trasturi de psoriazis si trasaturi de eczema cronica: hiperkeratoza, parakeratoza, acantoza,
alungirea crestelor interpapilare, spongioza focala.

e) Dermatita de staza

Testele de sange nu sunt in general de ajutor in controlul dermatitei de staza, exceptie facand
pacientii la care se suspecteaza celulita sau sepsisul. Pacientii cu dermatita de staza si
tromboflebita necesita evaluarea functiei de coagulare.

Studiile radiologice sau ecografia Doppler pot fi de ajutor. La pacientii cu debut acut al

dermatitei de staza sau la pacientii tineri, investigarea dinamicii circulatiei venoase profunde este
indicata. Studiul venos Doppler poate arata o tromboza venoasa profunda sau o insuficienta
valvulara venoasa severa datorita unei foste tromboze. Desigur, consecintele unei tromboze
venoase profunde acute sau subacute nediagnosticate pot fi catastrofice.

Biopsia cutanata, desi rar indicata arata o dermatita acuta sau subacuta, cu infiltrat inflamator
perivascular, spongiosa epidermica, exsudat seros, scuame si crustem iar leziunile cronice pot
prezenta acantoza epidermica cu hiperkeratoza.

Complicatiile in dermatite

-- Susceptibilitate crescuta la infectii cutanate: bacteriene (ex. suprainfectia cu S. aureus);

virale (ex. virusul herpes simplex - eczema herpeticum, eczema vaccinatum); fungice (ex.
Malassezia furfur - infectii tricofitice cronice si extinse);

-- Complicatii oculare, intalnite in dermatita atopica: blefarita, keratoconjunctivita,

keratoconus, uveita, cataracta subcapsulara anterioara, herpes simplex ocular;

-- Pacientii pot dezvolta alte tulburari alergice conexe (ex. urticaria, alergia alimentara, astmul si
rinita alergica);

-- Alterarea calitatii vietii prin afectarea somnului, afectarea starii fizice si psihice, a
comportamentului si a cresterii la copii (regimuri alimentare restrictive sau influentate de
tratament – ex. corticoterapie);

-- Eritrodermizarea;

-- Tahifilaxia (toleranta) la steroizii topici – instalata daca acestia nu sunt utilizati corespunzator.

Prezinta-te la medic atunci cand iritatia:

• este atat de inconfortabila, incat iti afecteaza activitatea de zi cu zi sau nu poti dormi linistit
noaptea;
• este acuta, dureroasa, severa sau extinsa;
• nu se amelioreaza dupa 3 saptamani;
• iti afecteaza fata sau zona genitala;
• se infecteaza sau apar alte simptome intense ale aparatului respirator sau digestiv.

Tratamentul in dermatite

Abordarea cu succes a dermatitei presupune o stransa colaborare intre medicul dermatolog,

alergolog si pacient, astfel incat tratamentul adoptat sa obtina rezultate optime. Foarte importanta
este identificarea si reducerea expunerii la factorii declansatori ai dermatitei, precum si
ameliorarea pruritului si imbunatirea functiei de aparare a barierei epidermice.

Dermatitele sunt considerate afectiuni cronice, ceea ce semnifica o imposibilitate a vindecarii

complete si necesitatea urmarii unui tratament simptomatic pe tot parcursul vietii.
Optiunile de tratament variaza de la produse cosmetice (creme, lotiuni emoliente), la tratamente
eliberate doar pe baza de prescriptie medicala (dermatocorticosteroizi; inhibitori de calcineurina
- tacrolimus, pimecrolimus; produse biologice - dupilumab) sau schimbari ale stilului de viata.

O prima alternativa de tratament in dermatite este reprezentata de unguentele/cremele care contin

dermatocorticoizi si care sunt eliberate cu prescriptie medicala. Este indicat ca dermatocorticoizi
sa fie utilizati pe perioade scurte de timp si doar sub supravegherea medicului dermatolog, pentru
evitarea efectelor adverse aparute in cazul utilizarii excesive si pe perioade lungi de timp. Atunci
cand o persoana utilizeaza medicamentul o perioada indelungata de timp sau pe suprafete mari
ale corpului sunt necesare examenele periodice dermatologice. Cremele care contin o cantitate
importanta de cortizon se vor aplica local prin masare, in strat subtire si nu ar trebui aplicate pe
ten, axila, in zona inghinala sau rectala. In cele mai multe dintre cazuri este suficienta
administrarea unguentului o singura data pe zi.

Deasemenea, zonele in care se manifesta dermatita sunt predispuse la infectii (mai ales
stafilococice), datorita gratajului repetat pe suprafata leziunii, determinand supuratia acesteia,
astfel incat utilizarea pe cale orala o saptamana sau doua a antibioticelor poate fi eficienta.

In cazul dermatitei atopice nu exista un tratament standard care sa vindece acest tip de dermatita.
Cel mai important este prezentarea la medic si stabilirea impreuna cu pacientul a unei variante de
tratament care sa reduca mancarimea si disconfortul. Calmarea pielii va reduce stresul si va ajuta
la prevenirea gratajului, reducand riscul aparitiei infectiilor si a extinderii leziunilor.

Evolutie

Dermatitele sunt afectiunii cronice cu o evolutie ondulanta. Se are in vedere atat intensitatea
manifestarilor clinice (extinderea leziunilor, eritemul, zemuirea, lichenificarea, edemul,
escoriatiile, xeroza cutanata) cat si a pruritului. Alte criterii propuse pentru stabilirea gravitatii
dunei dermatite, in special la adult, sunt:

-- durata evolutiei bolii;

-- absenta raspunsului la tratamentul cu dermatocorticoizi bine condus;

-- frecventa puseurilor;

-- impactul bolii asupra vietii socio-profesionale si familiale.

Sunt considerati factori de prognostic nefavorabil: debutul precoce; gravitatea si extinderea

dermatozei in copilarie; istoricul familial de dermatita; asocierea dermatitei cu alte afectiuni
precum rinita alergica sau astmul; titrul ridicat de IgE serice (singurul marker biologic de
prognostic si gravitate pentru dermatita atopica).