DERMATITA DE CONTACT

Chirila Adriana Roxana

Medic Rezident Medicina de Familie, anI
 Dermatita sau eczema de contact reprezinta un proces inflamator
al tegumentului la contactul direct cu anumiti agenti nocivi din mediu,
capabili sa produca o hipersensibilizare cutanata, ducand la aparitia
unor manifestari de tip eczematos pe tegumente. Supusa actiunii unor
multiplii factori patogeni, pielea isi exercita diferit rolul de bariera in
contextul amplificarii conditiilor predispozante. Poate aparea la
diverse categorii profesionale dar si in cadrul unor activitati
extraprofesionale, moda, cosmetologie, hobby-uri.
In functie de modul de producere a sensibilizarii, dermatita de
contact se clasifica in:
1) Dermatita(eczema) de contact ortoergica sau iritativa
2) Dermatita(eczema) de contact alergica sau prin sensibilizare
3) Fotodermatoza de contact

Dermatita de contact ortoergica sau iritativa

Apare brusc dupa expunerea accidentala la substanta iritativa, in
majoritatea cazurilor apare dupa primele expuneri. Manifestarile
clinice sunt de tip eczematos acut cu leziuni eritemato-papulo-
veziculoase cu exudatie, veziculatie sau leziuni buloase la locul de
contact. Poate aparea si senzatia de arsura locala. Este cauzata de
contactul cu acizi, baze sau saruri concentrate.
Manifestarile cronice apar printr-un efect cumulativ iritativ al
substantei la nivelul pielii. In aceasta forma de boala tegumentele sunt
uscate, scuamoase, hiperkeratozice, cu fisuri si prurit diminuat sau
absent. Localizarea cea mai frecventa este la nivelul mainilor
(spalatorese, menajere).
 Acest tip de dermatita poate fi initial iritativa ca mai apoi, prin
modificarile pe care le induce, afectand bariera cutanata, sa favorizeze
in timp aparitia dermatitei de contact alergice.

Dermatita de contact alergica

Nu apare la toate persoanele expuse la substanta sensibilizanta,
ci in special la cele cu teren alergic. Manifestarile cutanate apar dupa
un timp de latent, necesar ca substanta sa produca sensibilizarea.
Apare asadar un mecanism de hipersensibilitate de tip intarziat
(reactie alergica de tip IV) si presupune existenta a doua procese
imunologice si anume:

 Sensibilizarea sau faza aferenta, de inductie

 Eliberarea sau faza eferenta
Se cunosc 4 forme de hipersensibilitate intarziata la agenti
exogeni :
 Mediate Th1, cu activarea monocitelor si macrofagelor in
dermatita de contact alergica si eliberarea de INF- si TNF-
 Mediata Th2 in inflamatia eozinofilica cu eliberare de
interleukine 4,5 si 13
 Mediate de celule citotoxice CD4+ si CD8+ cu eliberare de
perforina in dermatita de contact alergica
 Mediata de celulele T cu activarea neutrofilelor in exantemul
pustulos.
Dezvoltarea dermatitei de contact este un proces variabil pentru
indiv`id, sensibilizarea fiind primul mecanism necesar instalarii
acestei afectiuni.
Alergenii implicati in producerea dermatitei de contact sunt
molecule mici, cu dimensiuni<500 daltoni, ce pot traversa bariera
tegumentara, impermeabila in conditii normale.
 Celulele Langerhans si celulele dendritice de la nivelul
epidermului, numite si celule prezentatoare de antigen, preiau si
proceseaza aceste molecule de alergeni pentru a le transforma eficient
imunologic. Celulele prezentatoare de antigen prezinta substantele
procesate limfocitelor T, acestea au pe suprafata lor receptori specifici
complementari cu particulele de antigen.Celulele prezentatoare de
antigen poarta raspunsul imun asociat antigenului pentru care
limfocitul T detine receptori. Celulele Langerhans si keratinocitul
elibereaza interleukina 1 ce activeaza limfocitul T.
Expunerea la un alergen pune in miscare doua mecanisme si
anume unul mediat de limfocitele T efectoare, care determina o
hipersensibilitate manifestata clinic printr-o reactie de tip eczema, iar
celalalt mecanism este mediat de celulele supresoare si poate
determina o reactie partiala sau totala de toleranta la alergen.
Pentru a produce alergie de contact, un alergen trebuie sa aiba o
greutate de cel putin 5000daltoni. Imediat dupa contact, numeroase
citokine se elibereaza pentru a dezvolta sensibilitatea de contact cu o
potenta mare, iar la 24 ore de la contact, celulele Langerhans
migreaza in ganglionii limfatici regionali unde prezinta antigenul
limfocitelor T compatibile. Sensibilizarea este posibila doar daca este
intacta conexiunea cu ganglionii limfatici regionali. Interactiunea intre
limfocite si celulele Langerhans se face prin intermediul moleculelor
de adeziune celulara specializate, care actioneaza in zone diferite,
incurajand legarea intercelulara.
La final se produce o proliferare clonala si o diseminare a
limfocitelor T sensibilizate, aceasta poate dura 7-10 zile. Dupa acest
interval este posibila producerea dermatitei de contact .
Dupa ce a avut loc sensibilizarea, reexpunerea la un nou contact
cu alergenul ce a determinat initierea acestei sensibilizari, va duce la
aparitia raspunsului inflamator, cunoscut clinic sub numele de
dermatita. Celule Langerhans capteaza complexul antigenic – haptena
cuplata de enzima transportatoare, il internalizeaza, il prelucreaza si
apoi il prezinta celulelor T, pe care le poate intalni la nivelul
epidermului, dermului sau al ganglionilor regionali. Celulele T cu
memorie si cele efectoare sensibilizate in urma primului contact
antigenic, vor recunoaste complexul peptidic de pe suprafata celulei
Langerhans . In urma prezentarii antigenice se produce
transformareablastica si proliferarea clonala de limfocite T specifice.
Celulele activate impreuna cu celulele rezidente elibereaza mediatori
polipeptidici solubili care constituie elementul principal declansator al
cascadei alergice. Daca alergenul este intr-o concentratie suficienta, o
reactie inflamatorie se declanseaza in 24-48 ore de la reexpunerea la
alergenul de contact. In functie de gradul de sensibilizare,
penetrabilitate si alti factori intervalul de producere poate varia de la
cateva ore la cateva zile.
Diferentierea eczemei de contact alergice de o dermatita de
iritatie de face pe baza anumitor criterii:

 Epidemiologic: Eczema de conact – este prezenta la un numar

mic de persoane care iau contact cu produsul
Dermatita prin iritatie – afecteaza majoritatea
subiectilor ce intra in contact cu produsul

 Simptomatologie: Eczema de contact – se manifesta cu prurit,

leziunile pot depasi zona de contact
Dermatita prin iritatie – se manifesta cu
senzatie de arsura, margini nete ale leziunilor
care sunt limitate la zona de contact

 Examen histopatologic si teste epicutanate: Eczema de contact-

spongioza, exocitoza, teste pozitive
 Dermatita prin iritatie – necroza de epiderm,
teste negative sau leziuni de iritative

Fotodermatoza de contact
Se produce o reactie de tip alergic la anumite substante
fotosensibilizante administrate local sau sistemic, dupa ce pielea a fost
expusa la lumina UV. Substanta fotosensibilizanta devine haptena
doar in urma actiunii radiatiei UV asupra moleculei respective, ca mai
apoi mecanismul de producere al fotodermatozei sa fie asemanator cu
cel al dermatieti de contact alergica. Unele medicamente sistemice,
cum ar fi chinolonele, tetraciclina, fenotiazidele sau medicamente
locale parfumuri, cosmetice, eozina pot produce fotodrmatoze de
contact.

Eczema de contact pe cale sistemica

Apare in urma introducerii pe cale sistemica (orala, transcutana,
intramusculara sau intravenoasa) a unor alergene fata de care
pacientul a fost sensibilizat printr-un contact extern. Se produc
puseuri de eczema pe locurile anterior interesate sau leziuni de tip
eczema de novo.
Frecvent se produce eczema flexurala, numita Sindromul
babuin, o eczema cu limite nete la nivelul feselor, regiunii pubiene si
axilara. Apare in urma unei prize de alergen pe cale sistemica, cel mai
adesea dupa administrarea de amoxicilina, ampicilina, cimetidina,
hidroxiuree, nichel, heparina, produsi de contrast iodati cetuximab,
mercur
 Criteriile de diagnostic in acest caz sunt:

 Expunere sistemica la medicament

 Eritem bine delimitat in regiunea perianala si fesiera eritem in
„V” la nivelul regiunii inghinala si perigenitala
 Atingerea cel putin a unui pliu
 Simetria zonelor afectate
 Absenta simptomelor si semnelor sistemice

Eczema cronica a manilor

Este cea mai frecventa boala profesionala, avand ca si

factori de risc: varsta >40 ani, sexul feminin, atopia, fumatul,
factorul genetic.
Dupa aspectul si topografia leziunilor se disting mai multe
forme de eczema cronica a mainilor:
 Dermatita iritativa a manilor- apare in urma unui contact
repetat cu substanta iritanta sau in urma unor traumatisme
fizice repetate la nivelul mainilor
 Forma dishidroziforma
 Forma hiperkeratozica a palmelor cu tegumente ingrosate
si fisurate
 Forma lichenificata- tegument ingrosat simetric si prezenta
fisurilor dureroase.
In eczema cronica a mainilor exista frecvent manifestari
unghiale cum ar fi: depresiuni punctiforme santuri transversale,
ingrosarea sau subtierea tabletei digitale, hiperkeratoza subunghiala,
onicoliza sau onicomadeza, parochinia inflamatorie dureroasa.
Diagnosticul se pune pe antecendentele dermatologice personale
sau familiale, expunerea profesionala, examen clinic si teste
epicutanate, IgE specifice in cazul dermatitei de contact la proteine,
biopsia cutanata.

ASPECTE CLINICE
Dermatita de contact poate simula sau se poate asocia cu orice
reactie de tip eczematos. Diagnosticul se poate stabili numai in
conditiile unei anamneze minutioase coroborate cu o cunoastere a
alergenilor potential declansatori din mediu, examen clinic si
efectuarea unor teste paraclinice. Anamneza si istoricul medical ofera
informatii pretioase in ceea ce priveste identificarea agentului
declansator, debutul afectiunii, ari ainitiala a leziunilor sau o
eventuala diseminare, caracterul persistent sau intermittent si factorii
predispozanti.
Clinic dermatita se manifesta prin eritem, edem, papule sau
vezicule si prurit sau durere, severitatea acestei afectiuni depinde de
intensitatea expunerii la agentul declansator si de nivelul de
sensibilizare al pacientului. Pruritul de intensitate variabila este
simptomul fundamental al dermatitei de contact.
Exista trei forme de evolutie ale dermatitei:
 Acuta- cu debut brusc, sub forma de papule, placi si placarde
eritematoase, pe suprafata carora pot fi prezente vezicule, care
prin spargere vor forma o suprafata madidanta, acoperita ulterior
de cruste, intens pruriginoasa.
 Subacuta- cu prezenta placilor si placardelor pruriginoase,
acoperite cu scuame si cruste
 Cronica- eczema uscata cu evolutie indelungata, uscata,
prezenta placilor si placardelor pruriginoase, slab delimitate,
scuame si leziuni de grataj sau eczemna lichenificata cu placi si
 placarde intens pruriginoase, infiltrate de culoare brun-violacee
si accentuarea cadrilajului tegumentar

DIAGNOSTIC
Sensibilizarea trebuie demonstrate prin teste epicutanate (patch
test) care presupun fixarea pe spatele bolnavului tip de 48 ore a unor
benzi adezive ce contin rezervoare de aluminiu cu alergene. Reactia
se citeste la 48 ore, dupa 30 minute de la indepartarea materialului. Se
reciteste la 72 ore, respective 96 ore. Atunci cand se suspecteaza o
eczema la dermatocorticoizi, citirea se face la 7 zile.
Interpretarea testului:
 Test negativ : piele normala
 Test pozitiv : + prezenta eritemului
++ eritem, edem si/sau vezicule
+++ eritem, vezicule, veziculo-bule.
Pentru a evita reatiile fals positive, trebuie stopata administrarea
anti-H1 cu 3 zile inainte, Ketotifenul cu saptamani, iar
dermatocorticoizii cu 15 zile inainte de efectuarea testelor
epicutanate.
Punerea in evidenta a unui agent posibil fotosensibilizant se face
prin explorarea fotobiologica – fotoepidermotest sau fototest sistemic.
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Eczema de contact trebuie diferentiata de erizipel in cazul caruia
tabloul clinic prezinta frison, febra si hiperleucocitoza, de edemul
Quincke, pemfigoid bulos, dermatita herpetiforma la debut.
Eczema cronica a mainilor trebuie diferentiata de alte afectiuni
cum ar fi tinea manum, psoriazisul palmar, lichen hiperkeratozic,
micozis fungoid palmar.

TRATAMENT
Un punct comun al tratamentului, indiferent de forma clinica
este indepartarea factorilor cauzali.
Tratamentul local este adaptat ficarui stadiu evolutiv

 In stadiul de eritem, vezicule, zemuire se folosesc comprese cu

solutii antiseptic ( Nitrat de argint 0,25%, Permanganat de K
1/10000 sau Acid boric 3%), spray-uri cu dermatocorticoizi.
 In stadiul de crustificare se folosesc crème cu dermatocorticoizi
 In stadiul de descuamare- dermatocorticoizi cu actiune medie
 In stadiul de lichenificare- dermatocorticoizi cu actiune mare
sub pansamente ocluzive, in asociere cu keratolitice chimice si
reductoare.
Tratamentul general consta in administarea de antihistamince,
cure scurte de corticoizi pentru formele severe care nu raspund la
tratament local
PUVA- terapia s-a dovedit eficienta in unele cazuri de ezema
cronica.
 Tratamentul eczemei cornice a mainilor presupune
adminstarea:

 Dermatocortocoizilor
 Imunomodulatoare topice
 Bexarotene gel 1%
 PUVA
 UVB cu spectru larg sau UVB cu spectru ingust
 Imunospresoare

.
 BIBLIOGRAFIE

1. Maria Rotaru, Dermatovenerologie curs pentru studentii la

medicina generala
2. Virgil Patrascu, Boli dermatologice si infectii sexual-
transmisibile, editia a V-a, vol I.
3. Lisievici C, Solomon I, Drăghici CC, et al. Provocări medicale
ale dermatitei alergice. Medichub, Supliment de Dermatologie,
martie 2018
4. Revista Medicala Romana- vol LIX, nr.3, an 2012, Dermatita de
contact alergica