Fotodermatozele

Fotodermatozele reprezinta un grup de afectiuni cutanate

determinate de expunerea cutanata la radiatiile solare.
Lumina si radiatiile ultraviolete reprezinta o parte a spectrului
electomagnetic. Acestea sunt subdivizate in functie de lungimea lor de
unda :
- ultravioletele C, cuprinse intre 200 si 290 nm, exercita efecte
minore, fiind in mare parte filtrate de atmosfera ;
- ultravioletele B, cuprinse intre 290 si 320 nm, pot ajunge la nivelul
dermului papilar, nefiind complet filtrate de ozonul din atmosfera ;
- ultravioletele A, cuprinse intre 320 si 400 nm, strabat epidermul in
intregime, putand ajunge pana la nivelul dermului. Ele pot fi produse si
de surse de lumina artificiala si chiar de lampile fluorescente.
Lumina vizibila (400-700 nm) patrunde prin epiderm si derm si
ajunge pana la hipoderm unde este absorbita. Moleculele care absorb
lumina se numesc cromofori reprezentati de : ADN epidermic, melanina,
hemoglobina, bilirubina si betacaroten. Acesti cromofori sunt situati in
diverse niveluri ale tegumentului.

Efectele radiatiilor UV pe diverse dermatoze :

Efecte pozitive
Efecte negative
Eczema atopica
Boala Darier
Limfom cutanat cu celule T
Herpes simplex
Parapsoriazis si psoriazis
Lupus eritematos
Pitiriazis lichenoid
Pelagra
Pitiriazis rozat Gilbert
Fotoalergie/fototoxicitate
Pruritul din insuficienta hepatica,
Porfirie (excluzand forma acuta
renala etc.
intermitenta)
SIDA
Xeroderma pigmentosum
Afectiuni cutanate si lungimile de unda ale radiatiilor UV care le
cauzeaza :

Arsura solara
Etiologie : radiatia UVB penetreaza epidermul si dermul superficial
si stimuleaza producerea si eliberarea de prostaglandine, leukotriene,
histamina, IL-1 si TNF-. Acestia activeaza receptorii durerosi si
stimuleaza formarea de oxid nitric. Concentratiile crescute de oxid nitric
cauzeaza vasodilatatia dermica caracteristica si eritemul.
Clinic si evolutie : pielea expusa excesiv la radiatiile UVB devine
eritematoasa la cateva ore dupa expunere. Arsura solara severa este
dureroasa si pot aparea bule. Eritemul este maxim dupa o zi,
concomitent cu valorile de varf ale oxidului nitric, ulterior se
amelioreaza in urmatoarele 2-3 zile, cu descuamari in lambouri,
pigmentare difuza (bronz) si, uneori, lentiginoza discreta.

Diagnostic diferential : reactiile fototoxice la medicamente au

aspect de arsura solara exagerata.
Tratament : este simptomatic. Baile racoresc, iar lotiunile uleioase
pe baza de calamina si lotiunile sau cremele tip ulei-in-apa sunt
reconfortante. Corticosteriozii topici potenti ajuta daca sunt folositi
precoce si pe perioade scurte. Aspirina administrata oral amelioreaza
durerea. Spray-urile pe baza de benzocaina amelioreaza durerea dar,
ocazional, sensibilizeaza.

Reactii fototoxice
Legile fotochimice de baza necesita capacitatea unui anumit
medicament de a absorbi radiatia UV pentru a induce o astfel de
reactive. Urmatoarele medicamente absorb UVA si UVB: amiodarona,
clorpropamida, acidul nalixidic, contraceptivele orale, fenotiazidele,
sulfonamidele, tetracicilina si tiazidele. Astfel, sticla geamurilor, care
protejeaza impotriva arsurilor solare, nu protejeaza impotriva majoritatii
reactiilor medicamentoase fototoxice.
Etiologie: aceste reactii nu sunt imunologice. Orice persoana expusa
la o cantitate suficienta de medicament si radiatii UV va dezvolta reactia
fototoxica.
Clinic si evolutie : sensibilitatea cutanata si eritemul apar doar in
zonele expuse suficient atat la radiatii UV cat si la medicament. Semnele
si simptomele sunt aceleasi ca si in cazul arsurilor solare. Se poate
dezvolta ulterior un bronz mai accentuat. In plus, contactul cu psoralenii
din plante poate determina o dermatita fototoxica localizata
(fitofotodermatoza). Mai este numita si dermatita de pajiste. La 12-24
ore dupa contact, pielea devine tumefiata, rosie si pruriginoasa, uneori
putand aparea si vezicule, bule, chiar necroza. Dupa vindecare aceste
leziuni lasa pete hiper- sau depigmentate.

Dermatita pigmentara de parfum, este tot o reactie fototoxica, ce

apare dupa expunerea la soare a unei zone pe care anterior s-a aplicat un
parfum, in special cu continut de ulei de bergamote. Se manifesta clinic
prin pete hiperpigmentare la nivelul gatului, faza eritematoasa fiind
foarte scurta.
Cheilita actinica fotodinamica poate aparea in urma utilizarii
rujurilor rosii ce contin eozina.
Diagnostic diferential : reactiile fotoalergice sunt dificil de depistat,
mai ales ca aceleasi medicamente pot determina si reactii fototoxice.
Tratamentul : este acelasi cu cel din arsurile solare. Administrarea
medicamentelor trebuie intrerupta daca nu se poate evita expunerea la
radiatii UV.
Reactii fotoalergice
Medicamentele, topice sau sistemice si substantele chimice de pe
piele pot interactiona cu radiatiile UV si pot cauza reactii imunologice.
Etiologie : radiatia UV converteste o forma inactiva imunologic a
unui medicament in molecula antigen. O reactie imunologica similara cu
cea din dermatita de contact, este indusa daca antigenul ramane la
nivelul tegumentului sau se formeaza acolo secundar expunerii
medicamentului la radiatiile UV. Multe din medicamentele care
cauzeaza reactii fotoalergice pot cauza si reactii fototoxice.
Clinic si evolutie : reactive fotoalergica este frecvent similara cu cea
fototoxica. Ariile expuse la radiatii UV devin inflamate, dar reactia
devine frecvent eczematoasa, apare mai tarziu si dureaza mai mult.
Eruptia este localizata pe zonele expuse cum ar fi : mainile, fruntea,
decolteul, gatul, nasul, barbia. Frecvent eruptia nu apare la prima
expunere la radiatiile UV, ci doar la expuneri secundare. O perioada de
una sau mai multe saptamani este necesara pentru a induce un raspuns
imun.
Leziunile initiale sunt reprezentate de placi si placarde eritematoase,
insotite de vezicule sau bule, care frecvent devin eczematoase. Tind spre

ameliorare cand sunt oprite fie administrarea medicamentului fie

expunerea la radiatiile UV, dar eruptia poate dura si cateva saptamani.
Complicatii : unele medicamente (sulfonamidele) pot determina
dermatita actinica cronica.
Paraclinic : foto-patch testele pot confirma diagnosticul. Substanta
chimica este aplicata timp de 24 de ore si apoi pielea este expusa la
radiatii UV. Este evidentiata astfel o dermatita de contact foloalergica.
Un patch de control, neiradiat, elimina diagnosticul de dermatita de
contact obisnuita.
Tratament : medicamentul incriminat trebuie oprit si pacientul
trebuie ferit de expunerea la radiatiile UV (haine, creme cu factor crescut
de protectie solara). Corticosteriozii topici potenti sau curele scurte de
corticosteroizi sistemici vor grabi vindecarea si vor ameliora
simptomatologia.
Caracteristici de diferentiere intre fototoxicitate si fotoalergie :
Fototoxicitate
Fotoalergie
Eruptie eritematoasa si neteda (se
Eruptie eczematoasa si rugoasa
pot forma bule, vezicule)
(posibil exudativa)
Debut imediat
Debut tardiv (cand se dezvolta
imunitatea ; poate sa nu apara la
prima expunere)
Dureroasa
Pruriginoasa
Foto-patch teste negative
Foto-patch teste pozitive
Dureaza 3-5 zile
Dureaza 3-14 zile

Dermatita actinica cronica (reticuloidul actinic)

Unii pacienti care dezvolta o reactie fotoalergica nu se vindeca
niciodata si dezvolta arii eczematiforme, induse solar chiar si la mult
timp dupa ce administrarea medicamentului a fost oprita.

Etiologia : nu este clar demonstrata, dar unii considera ca este

posibil ca mici cantitati de medicament sa persiste la nivelul pielii pe o
perioada nedeterminata.
Clinic si evolutie: pacientii sunt frecvent barbati de varsta medie sau
varstnici, care prezinta reactii cutanate dupa cea mai mica expunere,
chiar si prin sticla geamurilor, sau de la lumina fluorescenta. Aspectul
clinic este similar celui din reactia fotoalergica, pacientul dezvolta o
dermatita cronica cu plagi ingrosate, pruriginoase, ce apar in zonele
expuse la soare. Acesti pacienti pot fi extrem de sensibili la radiatiile
UV. Indivizii afectatti sunt deja sau devin alergici la o gama larga de
alergeni de contact, in special unele plante (ex: crizantemele).
Complicatii : o eruptie pruriginoasa persistenta poate conduce la
depresie si chiar suicid.
Diagnostic diferential: poate fi confundata cu dermatita alergica de
contact la pneumoalergeni, dar aceasta nu necesita lumina soarelui
pentru declansare, uneori diagnosticul diferential este dificil deoarece
ambele afectiuni apar doar in afara spatiilor inchise. Dermatita alergica
de contact afecteaza si portiuni ale pielii mai putin expuse la lumina
soarelui, cum ar fi pleoapele sau zona submentoniera. Trebuie luata in
considerare o fotoalergie continua la medicamente, o reactie polimorfa la
lumina sau o eczema de orice etiologie. Aspectul histopatologic
evidentiaza un infiltrat limfocitar dens si uneori limfocite atipice
activate, sugerand un limfom, dar afectiunea devine rar maligna.
Paraclinic: reactia persistenta la lumina poate fi confirmata
experimental prin expunerea pielii neafectate la radiatiile UV. Patchtestele si foto-patch-testele ajuta la diferentierea intre fotoalergie si
fotodermatita de contact la pneumoalergeni, iar spectrul de actiune poate
sugera un anumit medicament.
Tratament: pacientii necesita masuri extreme de protectie a pielii
impotriva radiatiei UV, acestea includ haine de protectie s aplicatii
frecvente de creme care contin agenti blocanti pentru UVA si UVB.
Corticosteroizii topici, chiar si cei mai potenti, sunt ineficienti si
pacientii pot necesita corticosteroizi sistemici sau imunosupresoare
pentru perioade lungi de timp.

Eruptia polimorfa la lumina

Reprezinta cea mai frecventa cauza a asa numitei alergii solare.
Etiologie: se speculeaza ca radiatia UV cauzeaza transformarea unei
componente chimice normale a organismului in alergen, mecanismele
sunt similare cu cele din fotoalergia medicamentoasa, unele persoane par
a fi predispuse genetic, deoarece si alti membri ai familiei pot fi afectati.
Clinic: se remarca mici papule eritematoase si plagi papuloveziculoasa sau eczematoase care apar in 2 ore pana la 5 zile, cel mai
frecvent la 24 de ore de la expunerea la radiatiile UV. Eruptia este
pruriginoasa si frecvent limitata la zonele expuse la soare, dar unele
radiatii UV trec prin imbracaminte, nu toata zona expusa este afectata si
astfel apar papule sau plagi si nu eritrodermie.
Evolutie: afectiunea tinde sa reapara in fiecare primavara dupa
expunerea la radiatiile UV, bronzul protejeaza unii pacienti, daca
expunerile initiale sunt limitate, leziunile aparute ulterior sunt mult mai
reduce. Unii pacienti se pot bucura totusi de activitatile in aer liber si
expunerea la soare, altii sunt foarte sensibili, sau pielea lor este foarte
putin pigmentata, incat orice noua expunere induce reactii pe tot
parcursul verii, acestia pacienti necesita fotoprotectie si limitarea
activitatilor in aer liber, eruptia dispare in timpul iernii.
Diagnostic diferential: trebuie luate in considerare reactiile
fototoxice, reactiile fotoalergice, dermatita cronica actinica, eczemele
comune, reactiile alergice la cremele fotoprotectoare si dermatita de
contact la pneumoalergeni.
Paraclinic: este posibila reproducerea dermatitei prin expunerea
tegumentului neafectat la radiatii UVA si UVB.
Tratament: daca bronzul normal nu confera protectie, trebuie
folosite creme cu factor de protectie solara si haine protectoare. La unii
pacienti o cura de 4 saptamani de PUVA-terapie la sfarsitul primaverii
poate crea un bronz suficient pentru a conferi protectie pentru vara.
Steroizii topici de potenta medie amelioreaza eruptia. Curele scurte de
corticosteroizi sistemici pot fi de folos in cazul episoadelor severe
initiale. Hidroxiclorochina poate fi eficienta daca se administreaza vara.

Alte fotodermatoze
Prurigoul actinic este o dermatoza frecventa la indienii din America
de Nord, diferita clinic de o eruptie polimorfa la lumina, desi cauza
acestuia, care este necunoscuta, poate fi aceeasi. Papule, cruste si
escoriatii apar pe zonele expuse la soare si uneori si in alte zone, iar

leziunile pot persista si iarna. Trebuie diferentiat de acneea escoriata,

intepaturile de insecte, protoporfiria eritropoietica sau escoriatiile
nevrotice. Se poate asocia cu atopia.

Urticaria solara este o varianta rara a urticariei fizice, care

afecteaza de obicei femeile de varsta adulta. Se caracterizeaza printr-o
eruptie papulo-edematoasa foarte pruriginoasa, localizata pe zonele
fotoexpuse. Debuteaza imediat dupa expunerea la lumina, in interval de
cateva minute si dispare rapid la umbra. Leziunile cutanate apar in
zonele expuse la soare, unii pacienti reactioneaza la UVA, altii la UVB,
iar altii la lumina vizibila. Unii pacienti asociaza protoporfirie
eritropoietica si aceasta trebuie luata in considerare mai ales daca
urticaria debuteaza in copilarie.

Pelagra si eritemul pelagroid

Pelagra este o fotodermatoza pluricarentiala (vitamina PP, vitamine
din grupul B, aminoacizi esentiali- triptofanul), in care sunt deficiente
coenzimele care intervin in repararea injuriei produse de ultraviolete. Se
manifesta clinic prin leziuni cutanate, digestive si neurologice.
Sindromul cutanat se caracterizeaza prin eritem intens, situat pe partile
fotoexpuse, insotit de bule, sufuziuni hemoragice si fisuri, cu debut
brusc dupa expunerea la soare, la inceputul primaverii. Dupa 10-15 zile,
leziunile se vindeva si tegumentul ramane atrofic, pigmentat si uscat.
Eritemul pelagroid este considerat o forma incompleta de pelagra,
cu manifestari cutanate similare si asociere frecventa cu alcoolismul
cronic (malnutritie). Lipsesc fenomele digestive si neurologice care
completeaza tabloul clinic al pelagrei. Poate coexista si sindromul
Bureau-Barriere (acrodermatita ulcero-mutilanta dobandita), alta
afectiune asociata cu alcoolismul cronic, care asociaza ulcere plantare
mutilante cu leziuni cutanate , tulburari neurologice si leziuni osoase.