ENACHE MIHAELA-GABRIELA

GR 7, SERIA A, MG IV

FACULTATEA DE MEDICINA GENERALA, OVIDIUS CONSTANTA

 Definitie

Dermatita (eczema) de contact, recunoscută ca

entitate din cele mai îndepărtate vremuri ale istoriei omenirii,
reflectă un proces inflamator al tegumentului la contactul direct cu
anumiţi agenţi nocivi din mediu.
Supusă acţiunii unei diversităţi de multipli factori
patogeni, pielea îşi exercită diferit rolul de barieră în contextul
amplificării condiţiilor predispozante.
Dermatita de contact reprezintă 4-7% din totalul
cazurilor care se adresează medicului dermatolog, peste jumătate din
bolile ocupaţionale fiind cauzate de afecţiunile cutanate.
 Consideratii
generale

Dermatita de contact nu se poate diagnostica în absenţa

expunerii la anumite substanţe din mediu, ştiut fiind faptul că numai
anumiţi indivizi supuşi acestor stimuli pot dezvolta una dintre cele două
forme: iritativă sau alergică.
Dermatita de contact iritativă (80% dintre cazurile de
dermatită de contact) se datorează în principal unei reacţii inflamatorii non-
imunologice apărute la diverşi agenţi fizici sau chimici, în timp ce dermatita
de contact alergică (20% dintre cazuri) presupune un răspuns imun celular
antigen specific care necesită o recunoaştere prealabilă a antigenului
declanşator.
 Dermatita de
TIPURI DE
DERMATITA DE
CONTACT:
iritativa
Dermatita de contact iritanta
este tipul cel mai comun. Este o
reactie a pielii infamatorie,
determinata de expunerea la
substante iritative care lezeaza
pielea. Nu toata lumea dezvolta
reactii alergice, dar isi poate leza
tegumentul prin abuz.
contact
alergica
Reprezinta reactia pielii la un
alergen la care a fost
sensibilizata sau alergizata. In
mod normal, pielea nu
reactioneaza la prima expunere.
Primele semne si simptome apar
la cea de-a doua expunere sau
de-a lungul anilor.
 DERMATITA DE CONTACT ALERGICA

Dermatita de contact alergică presupune contactul dintre o anumită substanţă

denumită alergen şi tegumentul unui individ, tegument care a suferit o modificare
specifică în ceea ce priveşte reactivitatea.
Mecanismul fiziopatologic al acestei afecţiunii îl constituie reacţia de
hipersensibilitate de tip IV, iar exemplul tipic este reprezentat de dermatita de contact
alergică determinată de contactul cu sevă de iederă otrăvitoare.
Odată sensibilizată, problema este de lungă durată și orice expunere la substanța
respectiva, va avea ca rezultat un atac.

Dermatita de contact prin mecanism de hipersensibilizare reprezinta din punct de

vedere imunologic si clinic o reactie imuna mediata celular. Histologic este caracterizata
prin inflamatie cu acumulare de limfocite Th activate si formarea de microvezicule in
epiderm.
Antigenul poate fi demonstrat in 30% din cazuri prin teste epicutane patch. In
restul cazurilor, inflamatia este probabil produsa prin expunere cronica la iritanti, care
induc formarea si eliberarea de citokine din celulele epidermice stimulate.
 DERMATITA IRITATIVA DE CONTACT
Reprezinta 80% din dermatitele de contact. Sunt cauzate de foarte multi agenti
chimici. Multe substante cu înalt potential sensibilizant (alergizant) sunt de asemenea
iritante. Unii iritanti sunt si alergizanti. Mecanismul este nespecific, iritativ. Nu necesita
sensibilizare. Potentialul iritant al unei substante depinde de formula chimica,
concentratie, vehicul, durata expunerii, chiar si caracteristici individuale (rasiale,
genetice; atopia este un factor favorizant recunoscut al dermatitei iritative de contact ).
Iritantii afecteaza fara discriminare persoanele expuse. Factori care
favorizeaza atât iritatia : mediul (umiditatea si temperatura ridicata), regiunea expusa
(acolo unde pielea este subtire, exemplu pleoapele). Daca concentratia / potentialul
iritativ sunt suficiente, reactia apare imediat de la începerea expunerii (în câteva minute
sau ore).
Aspectul clinic depinde de: agentul chimic implicat, caracteristicile expunerii,
raspunsul organismului. În faza acuta, tabloul clinic este destul de asemanator: eritem,
descuamare, formare de papule si vezicule. Iritantii foarte potenti, precum acidul
fluorhidric, oxidul de etilena, cimentul umed pot da necroze cutanate severe si arsuri
chimice cu ulceratie. Iritantii puternici produc dermatite cu formare de vezicule. Iritantii
slabi produc numai dermatite subacute sau cronice. Leziunile sunt localizate numai la
locul de contact. Diagnostic: patch-test negativ.
ASPECT CLINIC

Clinic, dermatita de contact se manifestă prin

eritem, edem, papule sau papulo-vezicule şi prurit sau
durere, severitatea acestei afecţiuni fiind în strânsă
dependenţă cu intensitatea expunerii şi cu nivelul de
sensibilizare al pacientului. Pruritul, cu intensitate
variabilă reprezintă simptomul fundamental al
dermatitei de contact iritativă sau alergică.
Uneori este foarte dificil a distinge între
dermatita de contact iritativă şi cea alergică, ambele
declanşând la nivel tegumentar leziuni similare
datorate probabil unor mecanisme patogenice care
conduc în final la declanşarea aceloraşi procese
inflamatorii.
 FORME DE
EVOLUTIE:

Există trei forme de evoluţie sub care poate fi regăsită dermatita de contact:

• acută – cu debut brusc, în papule, plăci şi placarde eritematoase, pe

suprafaţa cărora pot fi prezente vezicule, bule prin a căror spar ere se
formează o suprafaţă madidantă (zemuindă) acoperită ulterior de cruste,
intens pruriginoasă;
• • subacută – cu dispariţia leziunilor intens zemuinde şi prezenţa de plăci şi
placarde pruriginoase, imprecis delimitate, acoperite de scuame şi cruste;
• • cronică – eczemă cu evoluţie îndelungată, uscată (plăci şi placarde
pruriginoase, slab delimitate, pe suprafaţa cărora se observă scuame şi
leziuni de grataj) sau lichenificată (plăci şi placarde bine delimitate, intens
pruriginoase, infiltrate, de culoare brun-violacee şi cu accentuarea
cadrilajului tegumentar).
 IRITANTI ALERGENI
• detergenti • sare
• Solventi • Nichel
• ulei de motor
CAUZE: • lubrifianti
• parfumuri
• rasini
• fibra de sticla • coloranti
• sapunuri • cauciuc
• iederă otrăvitoare, stejar
otrăvitor

Persoane predispuse la risc crescut de aparitie al dermatitei de contact:

 angajați din spitale și din industria farmaceutică

 din domeniul metalurgiei
 muncitori în construcții
 coafeze și cosmeticiene
 scufundători sau înotători
 din domeniul curățeniei (menajere)
 grădinari și lucrători agricoli
 bucătari și alte persoane care lucrează cu alimente
 DIAGNOSTIC

Diagnosticul se bazeaza pe anamneza si examenul clinic. Testul cutanat

patch este necesar pentru depistarea eventualelor alergii. Cele mai frecvente 10
antigene sunt: nichel, tiomersal, parfumuri, cobalt, formaldehida, balsam de Peru,
colofoniu, isotiazolona, crom si tiuramix.

Anamneza şi istoricul medical trebuie realizate cu toată seriozitatea, acestea

aducând informaţii preţioase cu privire la identificarea agentului declanşator, datei
debutului afecţiunii, ariei iniţiale lezionale şi eventualei diseminări, caracterului
persistent sau intermitent, factorilor predispozanţi.

Medicul trebuie să acorde o atenţie sporită informaţiilor furnizate de pacient

cu privire la profesia sa, modalităţile de petrecere a timpului liber şi variaţiilor
sezoniere ale afecţiunii în cauză. De asemenea, sunt importante relatările privind
anumite asocieri morbide, istoricul familial şi medical, obiceiurile cotidiene.
 Diagnostic

1. Cultura fungică cu preparat de hidroxid de potasiu poate fi utilizată pentru a exclude

infecția fungică ca diagnostic diferențial.

2. Analiza patch-urilor: Este cel mai eficient mod de a identifica substanțele chimice
externe la care pacientul este alergic. Cantități mici de substanțe chimice / alergen se aplică
pe pielea pacientului pe un plasture și se lasă timp de 48 de ore înainte ca plasturele să fie
eliminat și să identifice ce substanță chimică declanșează o erupție cutanată. Rezultatul este
citit din nou la 72 de ore și 1 săptămână.

3. Se repetă testul de aplicare deschisă (ROAT): dacă un pacient are o reacție slabă de 1+ la
un produs chimic / alergen, se poate face repetarea aplicării produsului chimic / alergen
(ROAT), dacă dermatita apare câteva zile după aplicarea repetată, rezultatul testului cu
patch-uri slabe este relevant.

4. Testul dimetilgloximei: este un test practic util pentru identificarea alergenilor metalici
cum ar fi nichelul.
5. Biopsia cutanată: Se poate efectua pentru a exclude alt diagnostic diferențial al erupției
cutanate, cum ar fi psoriazisul, limfomul cutanat și Tinea.
Patch test
 Tratamentul dermatitei de contact
Primul pas al tratamentului consta in spalarea temeinica a zonei cu sapun
delicat pentru a indeparta orice urma de substanta care provoaca reactia. Evitarea
factorului declansator este urmatorul pas. Daca nu se poate determina cauza alergiei sau
a iritatiei, testarea facuta de catre un specialist in alergii poate descoperi cauza.
Modul de expunere ar putea sa nu fie intotdeauna evident; spre exemplu,
uleiurile vegetale din iedera otravitoare pot ajunge intai pe blana animalului de companie
sau in tesatura hainelor de gradinarit si apoi sa fie transferate pe suprafata pielii.
Dermatita de contact dispare de obicei in aproximativ doua-trei saptamani, atata timp cat
este evitat contactul cu substanta care a cauzat-o.
In cazul in care este nevoie de tratament suplimentar, pansamente umede si
lotiunile calmante pot ajuta la calmarea pruritului si a altor simptome.

Alte tratamente pentru dermatita de contact includ:

Creme sau unguente cu corticosteroizi.

Corticosteroizi orali: prednison.
Antihistaminicele: fexofenadina (Allegra) si loratadina (Claritin).
 CONTROLUL RISCULUI DE DERMATITA

Dermatita de contact este o infamatie a tegumentului cauzata de contactul cu o

substanta iritanta. Dermatita de contact nu este contagioasa si nici nu are potential
malign. Tegumentul este afectat in special la nivelul mainilor si talpilor si al regiunii
inghinale.
Dermatita de contact poate afecta ambele sexe, la toate varstele, dar este mai
frecvent la femei decat la barbati.

Algoritmul ingrijirii adecvate si vindecarii consta in:

•autoingrijire adecvata
•monitorizarea de catre un medic specialist a starii generale si a
evolutiei
•tratament medicamentos
•trebuie evitat contactul cu orice substanta iritanta care a
cauzat anterior dermatita. Pielea trebuie protejata de insolatie si
de arsuri.