Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T.

Popa” Iași
Facultatea de Medicină
Disciplina: MEDICINA MUNCII
Student: Tcaciuc Ioana, an V, seria C, grupa 29

DERMATOZELE PROFESIONALE

GENERALITĂȚI:

Pielea reprezintă unul dintre cele mai edificatoare indicii privind starea generală de
sănătate sau de prosperitate a individului. Prin intermediul acesteia persoana comunică mesaje și
emoții, reacționează și răspunde stimulilor din mediul intern și extern cu care se confruntă. Unele
manifestări neuro-vegetative precum eritemul, paloarea la fel ca transpirația, pruritul reprezintă
câteva elemente revelatoare din repertoriul de modalități care însoțesc expresivitatea emoțională.
Pielea este cel mai mare organ al corpului, o adevărată graniţa între organism şi mediul
înconjurător, rolul său principal fiind acela de barieră împotriva substanţelor chimice nocive şi a
organismelor infecţioase, precum şi împotriva pierderilor de apă şi electroliţi. Totodată, este un
important organ de simţ, controlează pierderea de căldură şi apă, reflectă schimburile interne,
reacţionează la cele externe și intervine în secreţia sebumului. (Solovan, 2011)
Astfel, fiind supusă factorilor nocivi (fizici, chimici, biologici), precum și suprasolicitării
în procesul de muncă, pielea este ținta bolilor profesionale. Efectele nocive, consecutive
expunerii la o anumită noxă, sunt în relație cu intensitatea riscului, dependentă, la rândul ei, de
concentrația noxei respective sau de gradul suprasolicitării și durata expunerii profesionale. La
concentrații mari, noxa exercită un efect specific și determinant, iar rezultatul va fi instalarea
bolii profesionale. La concentrații moderate și expunere pe termin lung, efectele devin
nespecifice și se plasează în aria afecțiunilor cu largă răspândire, noxa devenind un factor
etiologic. (Bodrug, 2016)

DEFINIȚIE:

Din categoria bolilor ocupaționale fac parte și dermatozele profesionale care sunt
provocate prin contacte repetate, în general zilnice cu substanţe sau agenţi foarte diverşi,
manipulate sau cu care tegumentul vine în contact sau la care este expus în cursul exercitării
profesiei. Prin urmare, în dermatozele de origine profesională relaţia de cauzalitate între
expunere şi apariţia sau/şi agravarea dermatozei reprezintă criteriul de bază. (Niculescu, 2003)
 La producerea dermatozelor trebuie avute în vedere nu numai acţiunea nocivă a cauzelor
legate direct de producţie, ci şi anumite elemente conjuncturale ca: îmbrăcămintea de protecţie
insuficient de des schimbată, cizmele de cauciuc, folosirea intempestivă a unor mijloace de
curăţenie, care pot produce dermatoze cu alură interpretativă de dermatoză profesională.
În aprecierea unei afecţiuni cutanate apărute în cursul exercitării unei meserii sau profesii
trebuie luate în considerare şi dermatozele extraprofesionale, care pot da relaţii directe, de
agravare sau de indiferenţă faţă de factorii componenţi ai mediului de muncă. (Toma, 2006)
Dermatita de contact resprezinta 90% din dermatozele profesionale și în 80% din cazuri
va afecta cel mai important “instrument” al omului, mâinile. Contactul direct cu factorul nociv
este modul obișnuit de producere a dermatitei, dar pot fi implicate și alte mecanisme. Totodată,
particule, cum ar fi praful, fumul sau substanțele volatile, pot da naștere dermatitei de contact.
Din cauza transferării unor substranțe de pe degete pe diferite zone ale corpului se produce
dermatita de contact ectopică. (Holness, 2019)

CLASIFICARE:

Dermatozele profesionale se clasifică în dermatoze ortoergice și dermatoze alergice

(eczematiforme). În ultimul timp, cele ortoergice apar mai rar datorită măsurilor de prevenție.
Acestea sunt localizate la zona de acţiune a agentului cauzal și apar la majoritatea sau chiar la
toţi muncitorii expuşi aceluiaşi agent cauzal. Se vindecă în general mai mult sau mai puţin rapid,
după întreruperea contactului cu agentul cauzal, deci după suprimarea cauzei. (Niculescu, 2003)
Din punct de vedere clinic, dermatozele ortoergice prezintă aspecte variate, după natura
agentului şi modul său de acţiune, caracterizându-se prin: eritem, edem, vezicule, uneori chiar
necroză. Sunt nedureroase sau prezintă arsuri, spre deosebire de dermatozele alergice, care sunt
întotdeauna pruriginoase. (Solovăstru, 2003)
Dermatozele ortoergice se pot clasifica și în funcție de etiologie:
 datorate microorganismelor:
-De origine microbiană: piodermite, foliculită, cărbunele cutanat (tăbăcari), tuberculoza cutanată
profesională (autopsieri, veterinari);
-De origine micotică (în special la muncitorii agricoli): sporotricoza, actinomicoza;
-De origine virotică: virusul verucilor vulgare, nodulii mulgătorilor;
-De origine parazitară: căpuşele, scabia animală, scabia de cereale.
 datorate unor agenţi fizici:
-Prin microtraumatisme: plăgi, tatuaje
-De origine termică şi actinică: arsuri
-Datorită expunerii la radiaţii electromagnetice neionizante şi ionizante: dermita actinică,
radiodermitele.
 datorate agenţilor chimici:
-Soluţii alcaline diluate (săpunuri, detergenţi)
-Solvenţii grăsimilor (acetona, benzina, tricloretilena)
-Prafurile alcaline (ciment, var)
-Antioxidanţii (produc depigmentări) (Toma, 2006)
Dermatozele eczematiforme debutează la locul de acţiune al agentului etiologic, dar
rămân rar localizate şi se pot observa la distanţă de locul debutului. Au caracter individual
deoarece apar doar la unii muncitori expuși aceluiași agent cauzal, cei predispuși (atopici) și,
spre deosebire de cele ortoergice, nu se vindecă după suprimarea cauzei (întreruperea contactului
tegumentului cu agentul cauzal). În ultimul timp apar mai frecvent datorită numărului mare de
substanţe chimice sensibilizante (alergizante) utilizate în industrie și agricultură. (Niculescu
2003)

PROFESII PREDISPUSE:

Tuberculoza verucoasă este o formă particulară de tuberculoză cutanată cu caracter

profesional, rar întâlnită în practica medicală, care apare cu predominanță în anumite categorii de
persoane, precum îngrijitori de animale, veterinari, studenți la medicină și măcelari. Se
caracterizează prin apariția unei papule dure, cornoase, înconjurată de o zonă congestivă de
culoare roşie-violacee, care poate conflua transformându-se într-un placard neregulat, alcătuit din
trei zone: o zonă inflamatorie de culoare roşie-violacee localizată în periferie, o zonă mijlocie
umedă, papilomatoasă-verucoasă şi o zonă centrală uscată, plată, atrofiată, hiperkeratozică. Cel
mai frecvent, tuberculoza verucoasă se localizează la nivelul feței, a membrelor superioare şi
inferioare şi la nivelul degetelor.
Exterminatorii care lucrează cu soluții și gaze chimice pentru a curăța zonele de
dăunători, cum ar fi șoarecii sau gândacii, sunt o categorie predispusă la dermatozele
profesionale datorită toxicității substanțelor care ajung în contact cu pielea.
Datorită bovinelor bolnave, veterinarii și mulgătorii se pot îmbolnăvi de ectima
contagioasa (nodulii mulgătorilor) care este o afectiune virală. După o periodă de incubație de 5
zile, apar papule roșii albăstrui care se măresc și formează noduli fermi deprimați în centru, unde
se erodează și se acoperă cu o crustă de culoare brună localizate pe degete. Leziunile sunt
însoțite frecvent de limfagită și adenopatie regională.
Eczemele, datorate condițiilor din domeniul construcțiilor, sunt foarte variate și includ
leziuni iritante, cauzate de frig, căldură, umiditate, solvenți sau detergenți cât și eczeme alergice
cauzate de vopsea, lipici și unelte metalice.
Pentru persoanele care sunt expuse ani de zile la razele UV ale soarelui, cum ar fi
agricultorii și constructorii, există riscul de a dezvolta keratoză actinică. Această boală se
dezvoltă lent și frecvent nu apar alte semne și simptome, doar câteva pete mici la nivelul pielii.
Leziunile pot fi dure, uscate, în relief, roz, roșii sau maro, însoțite de prurit sau senzație de
arsură, iar 5-10% din acestea se pot transforma în neoplazie.
În cauzul profesiilor precum minerii și asfaltatorii de străzi pot apărea bulele traumatice
realizate printr-o presiune de intensitate redusă, dar repetată, apar numai la palme şi regiunea
plantară, la muncitorii tineri angajaţi sau la cei care lucrează ocazional cu instrumente rigide
(lopată, târnăcop etc.), sau fac deplasări pe distanţe mari. Pe suprafeţele respective, la scurt timp,
apar hipercheratoze localizate denumite clavusuri (bătături). Pot fi socotite ca reacţii de adaptare
dacă sunt localizate; când se extind (ocupă întreaga plantă sau palmă) şi împiedică exercitarea
profesiei este necesar să fie schimbat locul de muncă.
Pigmentaţiile apar după acţiunea agenţilor atmosferici (vânt, ploi, soare), după agenţi
fizici calorici sau actinici artificiali (furnale, cuptoare) în industria metalurgică, a sticlei,
tratamente termice, forjă. Coloraţia epidermului şi a unghiilor poate apărea și în cazul
muncitorilor din industria mercurului (culoare brun-neagră a unghiilor), cei care lucrează în
contact cu soluţii de sulfat de cupru sau fier (unghii şi epiderm colorate în verzui), contact cu
acid picric diluat (colorare în galben).
Abraziunea amprentelor digitale reprezintă o problemă dermatologică întâlnită la
muncitorii care lucrează cu hârtie, carton, plăci lemnoase aglomerate, prin acţiunea conţinutului
bogat în siliciu al acestor materiale.
Unghiile pot prezenta stigmate: încovoierea în formă de cioc de papagal (tapiţeri),
abraziunea marginii libere - cei care lucrează cu plăci lemnoase sau şlefuitorii. Totodată,
formolul produce iritaţia ţesuturilor periunghiale.
Acneea de ulei este o afecţiune cronică specifică foliculului pilosebaceu provocată mai
ales de uleiuri minerale, cu pH alcalin, impurificate cu microparticule de metal. Profesiile expuse
sunt strungari, frezori, presori, prelucrători prin aşchiere. Factori favorizanţi pentru apariția
acestei boli sunt: pH-ul alcalin al uleiului, lipsa de igienă, pilozitatea, tinerii cu acnee juvenilă,
uneori femeile (forme grave), atingerea permanentă a tegumentului cu salopeta impregnată cu
ulei şi particule metalice. Localizarea leziunilor este la nivelul antebraţelor, braţelor, coapselor și
faţei dorsală a mâinilor.
Clinic, acneea de ulei debutează prin puncte negre foliculare (ca în acneea juvenilă) prin
îmbibarea foliculilor piloşi şi a glandelor sebacee cu uleiuri minerale. Apar apoi leziuni
micropapuloase, comedoane, pustule şi chiar foliculite profunde sterile. Leziunile se infectează şi
apar, ca și complicație, piodermitele. Tratamentul constă în igienă corporală, duşuri zilnice și
echipament individual de protecţie tegumentară. Pentru tratamentul local se folosesc
dezinfectante, cheratolitice și antibiotice în piodermite. (Toma, 2006)

DIAGNOSTIC:

Diagnosticul bolilor profesionale, incluzând dermatozele, nu diferă cu nimic de

diagnosticul altor îmbolnăviri și se bazează pe anamneză, tablou clinic și examenele paraclinice
și de laborator. Datorită faptului că simptomatologia bolilor profesionale nu este patognomonică
anamneza generală se completează cu anamneza profesională cu ajutorul căreia stabilim
expunerea pacientului la noxe. (Oprea, 20017)
 Anamneza, criteriul esenţial în diagnosticul tuturor bolilor profesionale, reprezintă
modalitatea de obţinere a informaţiilor privind expunerea la noxe profesionale. Informaţiile
declarative necesită obiectivarea prin documente oficiale (carnetul de muncă, buletine de
determinare a noxelor la locul de muncă, fişa postului de muncă). Istoricul bolii oferă informaţii
utile despre: modul de debut al îmbolnăvirii, circumstanţele ocupaţionale, evoluţia manifestărilor
clinice in raport cu expunerea ocupaţională, asocieri morbide, complicaţii la manifestările iniţiale
și rolul întreruperii expunerii asupra simptomatologiei clinic cutanate. (Oprea, 2017)
În cazul anchetării cauzelor unei dermatoze profesionale, se va da o atenţie deosebită şi
folosirii echipamentului individual de protecţie, întreţinerea acestuia și modalităţilor de curăţare
a tegumentelor la sfârşitul schimbului: săpunuri neadecvate, folosirea de solvenţi organici.
(Niculescu, 2003)
Examenul clinic general pe aparate şi sisteme permite obţinerea informaţiilor utile
diagnosticului, prin recoltarea şi consemnarea simptomelor şi a semnelor bolii, necesitând o
atenție deosebită deoarece manifestările clinice precoce sunt mai frecvent nespecifice şi numai
rareori patognomonice. (Oprea,2017)
Prin inspecție este consemnată localizarea, simetria sau asimetria leziunilor; de subliniat
fiind faptul că dermatozele profesionale au predilecţie pentru tegumentele descoperite. Părţile
acoperite ale tegumentului pot fi interesate în cazul când agentul nociv impregnează
îmbrăcămintea de lucru sau de protecţie. Dermatozele ortoergice apar la locul de contact al
tegumentului cu agentul etiologic şi nu au tendinţă la diseminare, pe când dermatozele alergice
apar şi ele la locul de contact, la început, dar apoi au tendinţă la diseminare. Din acest motiv, un
important criteriu de profesionalitate îl constituie localizarea de debut a dermatozei, care este
întotdeauna la locul de contact maxim cu agentul etiologic. (Niculescu, 2003)
Dermatozele ortoergice sunt mai degrabă dureroasă decât pruriginoasa şi, în cazul în care
agentul cauzal este suficient de puternic, se pot forma bule, mai degrabă decât vezicule mici.
Necesitatea continuării muncii împiedica foarte des pielea să-şi recâştige funcţia normală de
barieră. Chiar în condiţii ideale, aceasta poate dura mai multe luni. (Solovan, 2011)
Manifestările sunt în raport cu tipul agentului iritant, concentraţia lui, durata contactului
şi cu factorii individuali locali. Astfel, răspunsul inflamator se evidențiază prin edem, eritem,
vezicule, piele uscată, cruste sau chiar fisurare și prurit. (Smedley, 2009) Pruritul este dat în
special de eliberarea histaminei prin intermediul reacţiei antigen-anticorp, dar şi de alţi mediatori
cum sunt leucotriene, kinine, prostaglandine sau serotonina. În afară de reacţia de
hipersensibilitate tip I se pare că în producerea pruritului intervin și limfocitele T activate. (Pop,
2011)
Anamneza profesională şi examenul clinic sunt suficiente pentru precizarea
diagnosticului de dermatoză profesională în cazul unor agenţi mecanici, agenţi fizici (căldură,
frig, radiaţii ultraviolete), agenţi caustici, iritanţi (acizi, baze) și solvenţi organici (degresanţi).
În cazul dermatoze eczematiforme, anamneza profesională poate restrânge supoziţiile
privind agentul etiologic la câteva produse, dar pentru stabilirea cu certitudine este necesară
efectuarea testelor pentru depistarea sensibilizării alergice faţă de o anumită substanţă de contact.
Cele mai folosite sunt testele epicutanate (patch-test, open test, foto-patch-test) care trebuie
facute cu substanța cu care muncitorul vine în contact la locul de muncă, testarea devenind mai
complicată atunci când este vorba de mai multe substanțe.
 Intradermoreacția se face numai în cazuri de dermatoze alergice tip I, care se întâlnesc
mai rar, în cazul sensibilizării la antibiotice. (Niculescu, 2003) Această reacţie de
hipersensibilitate, în evoluţia ei, parcurge două etape. Prima etapă reprezintă contactul antigenic
sensibilizant (declanşator) care constă în hiperproducţie de Ig E care vor fi depozitate pe
membranele tuturor mastocitelor şi bazofilelor din întreg organismul. A doua etapă, cel de al
doilea contact cu acelaşi alergen, va duce la recunoaşterea şi legarea alergenului de anticorpii de
tip Ig E aflaţi pe mastocite şi bazofile, la degranularea celulelor respective cu eliberarea
mediatorilor performanţi (histamina, serotonina) şi o serie de mediatori sintetizaţi de novo
(prostaglandine, leucotreine). (Pop, 2011)

COMPLICAȚII:

Suprainfecția bacteriană este o complicație des întâlnită în cazul dermatozelor

profesionale, fiind dată de streptococi sau stafilococi. Din cauza pruritului, pot apărea răni care
se pot suprainfecta ușor în cazul unei igiene incorecte a leziunilor cutanate. Insomnia si
anxietatea pot fi totodată complicații ale pruritului îndelungat. Lichenificarea, procesul care
constă în îngroșarea exagerată a pielii, face ca aceasta să devină aspră și striată, provocând un
aspect neplăcut al pielii. (Solovăstru, 2003)

TRATAMENT:

Tratamentul etiologic constă în întreruperea contactului cu substanţa sau agentul

etiologic, prin schimbarea temporară sau definitivă a locului de muncă sau a profesiunii.
Totodată, inflamația este combătută prin administrarea locală de preparate cortizonice (creme,
pomadă, gel, spray) care trebuie aplicate o data pe zi sau chiar o dată la 2-3 zile, deoarece un ritm
des de aplicare face ca efectul vasoconstrictor pe care îl produce să se epuizeze (fenomen de
tahifilaxie).
Un exemplu de unguent este Flumetazol pivalat care reprezintă un glucocorticoid
fluorurat sintetic pentru uz topic, avand actiune antiinflamatoare, antipruritică, antialergică și de
normalizare a procesului de keratinizare. Pot apărea efecte adverse cum ar fi senzația de arsură,
fenomene iritative locale, foliculită, hipertricoză, erupții acneiforme și depigmentarea pielii. În
cazul aplicării sub pansament ocluziv se poate produce macerarea pielii, suprainfecția, atrofia
pielii sau apariția de striuri.
Altă variant de unguent este Fluocinolon acetonid care face parte din grupa
farmacoterapeutică a corticosteroizilor de uz dermatologic, cu potenţă mare. Acesta este folosit
în tratamentul leziunilor cutanate ca cele din dermatita atopica, neurodermite, dermatite de
contact, dermatita seboreica, lichen simplex cronic, dermatita de  stază, dermatita exfoliative și
psoriazis (stadiile cronice, stabilizate). (Toma, 2006)
PROFILAXIE:

Măsuri tehnico-organizatorice constau în eliminarea contactului direct al tegumentului cu

substanţele şi agenţii nocivi pentru tegumente, înlocuirea substanţelor chimice agresive pentru
piele cu altele mai puţin nocive, dar cu aceeaşi eficienţă tehnologică și izolarea surselor
generatoare de factori de risc profesional. Totodată, asigurarea echipamentului individual de
protecţie (mănuşi, salopetă impermeabilă, şorţuri) şi purtarea acestuia și purtarea permanenţă a
acestuia sunt metode de profilaxie indispensabile bunului mers al profesiilor cu risc.
Alte metode tehnico-organizatorice necesare sunt asigurarea condiţiilor de igienă
individuală (duşuri, apă caldă, materiale igienico-sanitare), asigurarea unor vestiare individuale,
folosirea unguentelor de protecţie cutanată și scăderea concentraţiilor de substanţe nocive de la
locul de muncă, prin ventilaţie locală şi general.
Unguentele de protecţie cutanată pot fi preparate hidrofile, de tip apă-ulei (Siloderm) care
oferă protecţie faţă de soluţiile apoase, acizi, baze, uleiuri solubile, ciment, var (nu însă faţă de
solvenţi organici). Preparatele lipofobe, de tip ulei-apă (Bentoderm) sunt folosite pentru protecţie
cutanată faţă de răşini, uleiuri minerale, solvenţi organici și lacuri.
Printre măsurile medicale se numără examenul medical la încadrarea în muncă,
acordându-se atenţie contraindicaţiilor medicale, în special antecedentelor alergice şi starea
cutanată în momentul examinării medicale și controlul medical periodic pentru a surprinde
formele incipiente de boală, nesesizabile de muncitori. Educarea și informarea muncitorilor
privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, păstrarea igienei corporale, folosirea
cremelor de protecţie cutanată, prezentarea la controlul medical periodic pot preveni bolile
profesionale, contribuind la menținerea sănătății angajaților. (Toma, 2006)

EVOLUȚIE:

Evoluția leziunilor cutanate poate confirma diagnosticul de dermatoză profesională prin

ameliorarea leziunilor în zilele nelucrătoare, agravarea leziunilor la sfârşitul zilei de muncă și
ameliorarea până la vindecare în timpul întreruperii prelungite a acţiunii agentului etiologic
(concediu medical) cu recidivă în primele zile de muncă. Se consideră că persistenţa leziunilor
cutanate timp de 2 luni de la încetarea expunerii la acţiunea agentului etiologic, infirmă
diagnosticul de dermatoză profesională. (Niculescu, 2003)
 Bibliografie:

1. Bețiu M., Dermetovenerologie manual pentru studenți (2013), Chișinău, cap. Dermatoze
alergice: eczemele, dermatita ectopică, urticaria, prurigo-ul, pg. 162-185
2. Bianchi J., Your Dermatology Pocket Guide: Common skin conditions explained (2014), NES,
cap. 6 Common skin conditions in both adults&children, pg. 73-85
3. Bodrug N., Calancea V, Coșciug I., Barba D., Tofan E., Boli ocupaționale (2016), Chișinău,
Centrul editorial-Poligrafic Medicina, cap. Boli profesionale, pg 4-29
4. Chiang N. Y. Z., Verbov J., Dermatology, a handbook for medical students&junior doctors
(2014), cap. Inflammatory Skin Conditions, pg. 46-50
5. Cristodor P., Carte de învățătură întru ale dermatologiei pentru studenții Facultății de
Balneo-fizio-kineto-terapie, vol. I Noțiuni introductive (2020), editura “Victor Babeș”, cap.
Leziuni elementare, pg. 25-90
6. Cristodor P., Carte de învățătură întru ale dermatologiei pentru studenții Facultății de
Balneo-fizio-kineto-terapie, vol. III Boli cutanate cu substrat imun și alergic (2020), editura
“Victor Babeș”, cap. Dermatitele alergice, pg. 9-79
7. De Craecker W., Roskams N., Occupational skin diseases and dermal exposure in the
European Union (EU-25): policy and practice overview (2008), European Agency for Safety and
Health at Work, cap. 3 Methods of collecting data on prevalence/risk of skin diseases, pg. 29-34
8. Holness L., Coady A., Hudon S., Recommendations for the Prevention, Detection and
Management of Occupational Contact Dermititis in Health Care Settings (2019), pg. 28-38
9. Kalkstein LS., Smoyer K.E., The impact of climat change on human health: some
international implications (1993), Experientia, pg. 969-979
10. Niculescu T., Todea A., Toma I., Pavel A., Niculescu R., Medicina muncii (2003), editura
MEDMUN București, cap. Dermatozele profesionale, pg. 321-326
11. Oprea V., Gurzu I. L., Ghid practice în medicina muncii (2017), editura “Gr. T. Popa” U.M.F.
Iași ap.1.3 Criterii și etape diagnostice în bolile profesionale, pg. 51-54
12. Pop A. L., Mihele D., IMUNOLOGIE pentru farmaciști (2011), editura TEHNOPLAST
București, cap 9.1 Reacții de hipersensibilitate tip I, pg. 61-66
13. Smedley J., Bradshaw S., Adisesh A., Dermatitis-Occupational aspects of management
(2009), Royal College of Phisycians, pg. 7-9
14. Solovan C., Chiticariu E., Timofte A., Manual de dermatologie și venerologie (2011), editura
MIRTON Timișoara, cap. 4.3 Eczeme și dermatite, pg. 106-114
15. Solovăstru L., Dermatologie clinică și venerologie (2003), editura Junimea Iași, cap.
Dermatoze alergice, pg 190-205
16. Soutor C., Hordinsky M., CLINICAL DERMATOLOGY (2013), McGraw-Hill Education,
cap. II.8 Dermatitis, pg. 47-59
17. Toma I., Toma F., Tănasie M. M., Marcu I. R., Toma M. B., Medicina muncii (2006), editura
Sitech, cap. 29 Dematozele profesionale, pg. 630-640