Dermatozele alergice

Motto:
,,Înţelepciunea este pentru
suflet ceea ce sănătatea
este pentru trup”

Francois de La Rochefoucauic
 Planul lecției
• Dermatita de contact. Etiologia, clinica, tratamentul şi
profilaxia.
• Dermatita alergică, tabloul clinic şi tratamentul.
• Eczema, noţiuni generale, clasificarea, tabloul clinic şi
tratamentul.
• Urticaria, etiologia, clinica, tratamentul şi profilaxia.
• Neurodermita. Etiologia clinica, tratamentul general şi
topic.
• Toxidermiile, tabloul clinic şi tratamentul.
 DERMATOZE ALERGICE

Sub numele de dermatoze alergice se desemneaza

o serie de afectiuni cutanate produse prin
"sensibilizarea" organismului fata de anumite
substante exo-sau endogene. Tegumentul
sensibilizat capătă proprietatea de a reactiona fata
de aceste substante intr-un mod cu totul
deosebit(alergie=reactie modificata). In acest grup
de dermatoze intra eczema, urticaria, prurigourile,
neurodermitele, unele eruptii profesionale si unele
eritrodermii.
 Din grupul de dermatoze fac parte :

Eczema
Toxicodermii
Neurodermita
Urticaria

Dermatita atopică
Dermatite

Prurigo-ul, Prurit
 Dermatita

Dermatita este o
inflamatie a pielii,
caracterizata printr-o
multitudine de
simptome precum:
• prurit
• eritem intens—edem
—bule—vezicule—
eroziuni .
Eczema
• Eczema este o reacţie cutanată alergică, provocată de agenţii
endogeni şi exogeni, şi se manifestă prin eritem, edem, veziculaţie,
zemuire, formarea crustelor cu descuamaţie, însoţite de prurit,
având tendinţa la extindere şi cronicizare.

Clasificare
• Acută
După • Subacută
evoluţie • Cronică

• Micotică
• Varicoasă
După • Paratraumatică
cauze • Profesională
• Seboreică
• Infantilă
Din • Vulgară
punct de • Papulo-veziculoasă
vedere • Numulară
clinic
• Factori cauzali:
 predispoziţia congenitală (diateza Etiopatogenia
atopică, seboreica)
 tulburările endocrine, eczemei
neuropsihice, digestive,
 Carenţe de vitamine.
• Dintre factorii locali fac parte:
 uscăciunea pielii -xerodermia
 staza venoasa -varicele
 hiperhidroza
 seboreea
• alergenii prin contact direct
 substanţele iritante (alcaline, acizi,
solvenţi, detergenţi, cosmetice,
coloranţi, sucuri de plante)
 din mediul profesional (diferite
preparate medicamentoase,
substanţe de cauciuc, săruri de
nichel, cobalt).
 CLASIFICAREA
I. DUPĂ EVOLUŢIE

 Eczema acuta, cand apare brusc, fiind insotita de un prurit

accentuat, eritem intens, edem si veziculatie si cronica in care
veziculatia si exsudatia este mai redusa, predominand eczema
uscata si uneori lichenificarea.
 Eczema cronica evolueaza de obicei sub forma de izbucniri
succesive.

II. FORME CLINICE

Cele mai cunoscute forme ale eczemei sunt:
• eczema vulgara,
• eczema papulo-veziculoasa
• eczema numulara.

simptomele subiective
1.senzatia de arsura toată perioada
2.pruritul care este aproape constant in toate
stadiile evolutive ale eczemei, uneori
devenind insuportabil.
• Localizarea: pe membre, Eczema vulgară
bilateral simetrice, în
regiunea cervicală şi genitală
la nivelul plicelor, mai rar pe
trunchi.

• Eczema vulgară acută are

următoarele stadii:
eritem, edem, veziculaţie,
zemuire, crustificare,
descuamare, iar în eczemele
mai vechi, lichenificare.
• Este însoţită de prurit, care
precede erupţia, se manifestă
mai violent în timpul
erupţiilor veziculoase, cu
exacerbări la fiecare recidivă.
• De cele mai multe ori ele sunt
mai puternice noaptea.
• Unii bolnavi percep senzaţii
de arsură, de usturime.
• Debutul: vezicule mici punctiforme cu conţinut clar—
suprafeţe erozive punctiforme, zemuind în picături de rouă—
cruste cruste gălbui, uşor detaşabile—suprafaţă roşie,
lucitoare, acoperită de un epidem subţire lucios—scuame fine .
Eczema papulo-
veziculoasa
se caracterizeaza printr-o
eruptie diseminata,
constituita din leziuni
papulo-veziculoase grupate
sau izolate, cu baza
eritematoasa putin
reliefata. Vezicula centrala
este mica, poate sa se usuce
fara a se rupe sau poate fi
deschisa prin scarpinat,
lasand sa se scurga o
picatura de serozitate, care
se transforma in crusta
punctiforma
Eczema numulară
se prezintă sub forma unei
placi eritematoase ca o
monedă, cu marginile bine
delimitate, cu suprafaţa
acoperită de vezicule sau
papulo-vezicule. Uneori
centrul se turteşte, se
usucă şi se acoperă de cru­
ste sau scuame, în timp ce
la periferie se văd
elementele veziculoase.
Localizarea: pe dosul
mâinilor şi picioarelor, mai
rar în regiunile pielii
capului, glandelor mamare,
plicilor

Etiologie necunoscută.
• Eczema microbiană.
• Factori favorizanţi : - traumele pielii (frecarea, tăieturile, zgârieturile) -
umiditatea şi maceraţia,
- tulburările circulaţiei sanguine periferice
• Debutul:eritem—vezicule sau pustule—exudate –crustificare
abundentă din jurul acestor focare.
• Localizarea: unilaterală şi are tendinţa să se extindă pe tegumentul din
jur, la nivelul plicilor, în regiunile axilare, submamare,
inghino-crurale apar pete eritematoase.
• Localizarea: pe pielea capului,
frunte, între sprincene, pe
obraz, în spaţiile
retroariculare, conductul
auricular, regiunea
presternală, interscapulară, la
nivelul plicilor.
• Debutul: pete de culoare roşu-
gălbui– fără vezicule vizibile, Eczema seboreică a adultului
bine delimitate—scuame grase.
• În regiunea interscapulară,
erupţia constă din papule mici
roşietice foliculare, acoperite
de scuame grase.
• Erupţia este însoţită de un
prurit variabil, uneori de
transpiraţii.
• Eczema seboreică netratată
durează luni şi chiar ani.
 Eczema infantilă
• Constă în două tipuri de eczeme:
 eczema sebo­reică,
 eczema propriu-zisă a sugarului.
• Factorii cauzali:
 predispoziţia congenitală (moştenite prin ereditate de
la părinţi care au fost afectaţi de eczemă sau de alte
manifestări alergice)
 diateza exudativă
 ereditatea
 tipul constituţional
 tulburările digestive
 dereglările în sistemul neuroendocrin (tiroida,
hipofiza, suprarenala)
 infectări helmintice
 carenţa în acizi graşi nesaturaţi din organism
 Supraalimentaţia
 subalimentaţia
 Alergenii- ouă, lapte, carne, cacao, cafea
 cauze externe -iritaţiile mecanice prin săpun,
lenjerie aspră, vopsele, îmbrăcăminte de lână, pene,
fungi, perii din păr de animale.
 Eczema
seboreică
• Începe în primele doua-trei luni după naştere.
• Localizarea: pe cap, spaţiile retroauriculare, gât,
regiunea presternală, interscapulară, fesieră.
• Debutul:scuame — cruste cenuşii-gălbui, grase,
aderenţe de păr. După înlăturarea ei prin
dezlipire sau secţionarea firelor de păr, se
observă dedesubt o suprafaţă de culoare roşu-
aprins, netedă, zemuindă.
Eczema
profesională
• Apare după încadrarea
lucrătorului într-un mediu
anumit de exercitare a
muncii.
• Un rol important îl joacă
sensibilizarea, predispoziţia
indivi­duală Manifestările eczemei profesionale sunt
• Localizarea: pe mâini, asemănătoare cu leziunile eczemei adultului
antebraţe, faţă, mai rar pe şi apar la 7-20 de zile de la contactul cu
picioare, gambe, care au fost mediul profesional respectiv.
în contact cu substanţa
iritantă şi nu se vindeca când
aceasta este înlăturată,
depăşeşte suprafaţa de
tegument care a fost în
contact cu substanţa iritantă,
evoluează în pusee.
 TRATAMENTUL GENERAL
• Se înlătură cauzele ce a provocat
boala.
• Se recomandă odihna
• regim lactovegetarian
• lipsit de produse alimentare
iritante, greu digerabile
 se evită băuturile alcoolice
 căldura,
 eforturile fizice
 factorii emoţionali
 sărăturile, brânzeturile
 peştele, carnea conservată,
ouăle.
 Se indică de asemenea
tratamentul afecţiunilor interne:
hepatice, tulburările digestive,
metabolice, endo­crine.
TRATAMENT

1) se pot administra

antibiotice orale
empiric
2) se pot utiliza
comprese reci din
tifon ce racoresc si
calmeaza
3) tratament cu
glucocorticoizi sub
forma de crema sau
unguent de 3 ori pe zi
 Toxicodermiile
Toxicodermiile este
o inflamaţie
acută,apărută în
urma acţiiunii
iritantului introdus
la organizm prin
injecţii
intravenoase ,
intramusculare
subcutanate sau pe
cale orală
respiratorie.
  Manifestările cutanate
Manifestări : sunt reprezentate prin
erupţii rozeoliforme,
scarlatiniforme ori prin
plăci eritemato -
edermatoase sau
urticariene, papulo-
veziculoase fiind de
natură alergică.
 De exemplu: barbituricile
întrebuinţate îndelungat
pot da eriteme
rujeoliforme polimorfe
eritrodermii.
Manifestările
Principala manifestare a toxicodermiei este erupţia sau
exantemul. Acesta poate fi urticarian (asemănător cu
urmele lăsate pe piele de urzică), veziculos, eritemo-
scuamos sau peteşial (pete mici roşii).
 Toxicodermii provocate de vaccinuri şi seruri curative au
aspectul erupţiei urticariene, cele provocate de preparatele
arsenului se manifestă prin pete eritematoase limitate,
hiperpigmentarea mameloanelor, a pielii din regiunea
inghinală şi genitală. Ele persistă un timp îndelungat şi se
vindecă greu.
Tratamentul :
 suprimarea urgentă a
medicamentelor
 dietă lacto-vegetariană
 terapia de infuzii cu remedii
purgative şi diuretice
 terapia desensibilizantă
 Toxicodermii pot fi mai uşor prevenite
decât tratate, de acea dacă bolnavul a
avut prurit sau erupţii pe piele după
anumite preparate, acestea nu i se
vor mai prescrie.
 Se recomandă electroforeză
 inductotermie
 electrosomn
 magnetoterapia
 darsonval
 băi curative cu nămol.
Neurodermita
 Definiţie
Neurodermita este o boală cutanată cronică
recidivantă inflamatorie, care se manifestă prin
prurit intens, erupţii papuloase şi o lichenizare
pronunţată.
 Patologia
Evoluţia neurodermitei difuze mai frecvent e sezonieră: periodic (vara) se ame­
liorează şi se acutizează (iarna); uneori procesul e combinat cu astmul bronşic,
rinita spasmodică şi alte boli alergice.

Dereglările neuroendocrine şi reacţiile alergice sunt cauza principală în etiologia şi

patogenia neurodermitei. La mulţi pacienţi cu neurodermită se remarcă o
sensibilizare sporită faţă de antibiotice şi alte me­dicamente, la fel şi faţă de unele
produse alimentare .
 Simptome
• • Prurit tegumentar pe o zona limitata;
• Aspectul scuamos si ingrosat al pielii;
• Zone aspre, denivelate, fiind mai rosii sau mai intunecate fata
de restul pielii.
• Localizarea: la o singura zona de la nivelul gatului, articulatia
mainii, bratului, coapsei sau gleznei.
• Uneori neurodermita afecteaza zona genitala-vulva sau scrotul.
Tratament
• constă în evitarea stresului emoţional, care are un rol
important în declanşarea şi întreţinerea bolii.
• se recomandă:
• —dietoterapia- excluderea alergenilor alimentari,
medicamentoşi şi de anturaj,
• —asanarea focarelor cronice de infecţie,
• —un regim igienic raţional,
• —sedative şi psihoterapie în combinare cu doze nu prea
mari de hormoni corticosteroizi cu o reducere lentă a
dozei ulterioare (prednisolon, dexametason)
• —electrosomnul în combinare cu hipnoza, preparatele
de brom, valeriana
• —neuroplegice (andaxina, trioxazina, elenium,
librium, seduxen, meprotan),
• —ganglioblocatori (nanofină, aminazină, hexoniu,
hexametoniu etc),
• —antihistaminice antipruriginoase (cler^stin,
ditenhidramina, cloropiramin).
• —vitamine din grupul b, pp, a. persoanelor de vârstă
înaintată se prescrise metiltestostcron.
• se recomandă — la o lichenizare pronunţată în
neurodermită circumscrisă se injectează intracutanat
emulsie de hidrocortizon

• Neurodermita este o afecţiune nevindecabilă.

 Sistemic se administreaza
antihistaminice si sedative

• Local se aplica pomezi cortizonice (de

preferat sub pansament ocluziv) la care se
adauga, in cazul leziunilor vechi si
keratolitice, reductoare (Acid salicilic 1-3%,
Ichtiol 1-2%, Gudroane 2-3%, Cignolin 0,1-
0,5%, Diprosalic, Locacorten Tar).
Urticaria:
Urticaria este o reactie alergica a organismului, exteriorizata pe
tegumente, sub forma de placi rosii, reliefate (ca placardele
provocate de urzica), pruriginoase (dand mancarimi); sunt insotite
de o stare de neliniste, agitatie, insomnie, senzatia de arsura la
nivelul tegumentelor.

In zilele noastre urticaria este

frecvent intalnita si se manifesta ca o
maladie reactiva si de avertisment a
organismului fata de impactul intern
cu diverse substante chimice din
alimentatie (pesticide, ierbicide,
conservanti, etc), din tratamente
polipragmazice cu medicamente de
sinteza, din imbracaminte (coloranti,
nailon, etc) din cosmetica (vopsele,
deodorante, creme, etc), cu
mucegaiurile din mediul profesional
si de locuit sau din atmosfera.
 Tot ceea ce este alergen
poate determina
urticaria, insa cele mai
frecvente cauze ale
Cauzele urticariei sunt
urticariei: urmatoarele:

 medicamente - la unii copiit aproape toate medicamentele pot

provoca urticarie;
 consumul de oua, fructe, nuci, alune si moluste (alte alimente
pot provoca uneori urticarie la copii, dar nu si la adulti);
 infectii virale;
 cancer, leucemie;
 intepaturi de insecte;
 boli autoimune;
 disproteinemii;
 expunere la frig, caldura, solutii apoase sau lumina soarelui;
 coloranti si conservanti alimentari;
 contactul cu animale, in special pisici.
 Intertitlu: Factori de risc
 Printre factorii de risc se numara:
 teren alergic (antecedente personale de alergii);
 un istoric familial de alergii;
 stresul.
 Atentie: urticariile sunt alergii extrem de periculoase, in cazul
celor acute, de exemplu edemul Quincke, poate aparea edemul
glotic care genereaza decesul.
 Tipuri de urticarie
 Urticaria acuta persista intre 12 si 24 de ore si
cunoaste doua forme: alergica, ale carei cauze
declansatoare pot fi intepaturile de insecte,
alunele, nucile, crustaceele, medicamentele, si
nealergica, declansata de medicamente sau
alimente care contin amine vasoactive.
 Urticaria cronica persista cel putin 6
saptamani, iar evolutia acestei forme este
foarte periculoasa deoarece poate determina
complicatii ce pot fi fatale.
Urticariile fizice si cele de contact sunt cele
mai frecvente forme. Cele fizice sunt provocate
de un factor fizic precum presiunea, caldura,
frigul, soarele si se manifesta in zonele presate
de pantofi, curea. In general trecatoare,
consecintele bolii dispar spontan.
 Urticariile de contact rezulta din contactul cu
substantele vegetale, animale si/sau chimice,
fiind caracterizate prin papula.
 Tabloul clinic:
În funcţie de culoarea elementelor eruptive se distinge:
urticaria roşie, albă, hemoragică, confluentă, buloasă, gigantă.
Urticaria se constituie din două simptoame: placa urticariană—elemente eruptive.
Elementul eruptiv este alcătuit din urtici sub formă de plăci neregulate ,
eritematoase, palide la centru, cu aspect de porţelan, de consistenţă elastică,avînd o
suprafaţă plană, aplatisată,la periferie o zonă îngustă eritematoasă.
Localizare:
• Trunchi;
• Mucozitati;
• Extremitati;
• Pe pleoape,buze,regiunea
genitala,placile urticariene prezinta un
edem moale,difuz;
• La nivelul palmelor,pieliicapului apar
papule de dimensiuni mici
pruriginoase,insotite de senzatii
dureroase,arsuri,furnicaturi care
dezvolta insomnii si iritabilitate.
Metode de tratament în urticarie:
Bolnavii de urticarie pot lua masuri si acasa inainte de a ajunge la medic: ei trebuie sa evite
medicamentele (inclusiv aspirina, laxativele, vitaminele) eliberate fara prescriptie medicala, baile sau
dusurile fierbinti, sa aplice comprese cu apa rece sau spalari locale pentru ameliorarea pruritului si sa
evite lenjeria intima stramta – orice iritare a pielii poate duce la aparitia de noi episoade.

Tratamentul medicamentos al
urticariei contine antihistaminice anti
H1 nesedative (Aerius – potenta cea
mai mare si nu are reactii adverse),
efedrina, injectii cu epinefrina pentru
simptome severe ca tratament
general, iar ca tratament local se
utilizeaza mixturile antifluiginoase.
Exista situatii de urticarii acute
grave, in terapia lor introducandu-se
cortizon pe cale generala. In cazul
urticariei cronice se aplica metode
de desensibilizare (vaccinuri).
 Masuri profilactice
Trebuie evitat (pe cat posibil) sa se introduca in
alimentatia copilului lapte crud, albus de ou, soia,
arahide, ciocolata, capsuni, piersici sau preparate
care contin conservanti si coloranti. Daca s-a
descoperit alimentul incriminat acesta trebuie
evitat. Este bine de retinut ca nu cantitatea de
alimente consumata conteaza in declansarea
urticariei, aceasta putand sa apara la cantitati mici,
atat ca atare, cat si in diferite preparate.
Exista situatii in care alergia la un aliment se
mosteneste (de exemplu alergia la alune) si de aceea
medicul trebuie avizat in legatura cu aceasta. Daca
episoadele de urticarie se repeta, desi a fost
indepartat din alimentatie presupusul aliment
alergen, exista posibilitatea efectuarii testelor
alergologice cutanate de catre medicul alergolog
(prick test, RAST, test de provocare), in cabinetele
specializate.
(edem angioneurotic alergic) se caracterizeaza prin

Edemul
tumefactii edematoase la nilul fetei, pe buze si pleoape,
organele genitale, de culoarea pielii normale sau
palide, care apar brusc, dramatic si dispar rapid.
Quincke
Mucoasele buzelor, palatului, farin-gelui pot fi
interesate producind fenomene respiratorii (dispnee,
senzatie de sufocatie).

Localizarea pe mucoasa digestiva

produce dureri abdominale,
diaree.
Bolnavii nu acuza prurit la nilul
leziunilor cutanate.
Agentii etiologici pot fi alimentari
(crustacee, unele fructe, conser,
sulfamide, anestezice locale),
infectiosi (streptococ, stafilococ,
enterococ, coli).
Tratamentul
se face cu adrenalina subcutanat
0,1�0,5 ml din solutia 1%0,
hemisuccinat de hidrocortizon 25�50
mg, repetat la nevoie, o fiola de
romergan i.m.;
 În continuare se poate folosi cor-
ticoterapie per os (prednison 40�60
mg/zi), asociata cu antihistami-nice
(tagyl, romergan, clorfenoxamina,
feniramin, nilfan), calciu gluconic si
vitamina C intranos.
 În cazurile febrile, cu etiolgie
infectioasa se administreaza antibiotice
(eritro-micina, tetraciclina), asociate
sau nu cu preparate cortizonice.
Prurigo
 Este o afectiune cutanata
alergica, ce are la baza
sensibilizarea la diversi alergeni:
 alimentari (oua, lapte de vaca,
peste, capsuni, ciocolata
 conservanti alimentari
 infectiosi (focare amigdaliene,
otice etc.)
 parazitari (oxiuroza, giardioza
etc.)
 saliva unor insecte care inteapa
pielea (tantari, purici, plosnite,
capuse)
 mai rar, pneumalergeni sau
alergeni medicamentosi.
Semne si simptome
 Afectiunea consta in aparitia de papule
(proeminente) sau papulo-
vezicule(proeminente si basicute cu continut
lichid) inconjurate de cate o placa
urticariana. In evolutie placile urticariene
dispar in cateva ore, in timp ce papulele
persista iar veziculele se rup prin scarpinat,
formandu-se mici cruste.
 Eruptia poate apare oriunde pe trunchi si
membre, cu exceptia palmelor, plantelor
(talpi), fetei, gatului si regiunii genitale.
De obicei starea generala nu este afectata;
uneori pot aparea insa tulburari digestive,
iar pruritul (mancarimea) violent poate
produce agitatie si insomnie.
 In lipsa tratamentului eruptia evolueaza
cateva saptamani pana la 2-3 luni.
Tratament
Tratamentul are ca prim obiectiv
indepartarea alergenului (regim
alimentar adecvat, tratarea infectiilor si
parazitozelor, indepartarea din mediu a
insectelor etc.). Paralel se trateaza
eventualele tulburari digestive.
Tratamentul patogenic si simptomatic
consta in general in antihistaminice si
sedative, iar in cazurile severe,
rezistente la alte tratamente, se face
corticoterapie sistemica (scurta si in
doze medii).
Local se aplica mixturi sau lotiuni
continand substante antipruriginoase
(mentol), hidrocortizon acetat si solutii
antiseptice in cazul suprainfectiei.
Dermatita Atopica
Dermatita atopica

reprezinta o afectiune cutanata

inflamatorie, care creeaza o senzatie
intensa de prurit (mancarime), cu
evolutie cronica.
Dermatita atopica afecteaza in mod
caracteristic prima copilarie dar
poate debuta la toate grupele de
varsta. 60 % din cazuri apar inainte
de primul an de viata si, pana la 85
% din cazuri, debuteaza pana la 5
ani.
Se apreciaza ca 10 - 20 % dintre copii
si 1 - 3 % dintre adulti sufera de
dermatita atopica iar prevalenta bolii
este in continua crestere mai ales in
tarile dezvoltate.
Cauzele:

 Dermatita atopica este considerata o afectiune multifactoriala, a

carei expresie clinica depinde de interactii complexe :
 predispozitie ereditara (70 % din pacienti au un istoric familial de
atopie)
 bariera cutanata alterata functional (datorita unor tulburari ale
metabolismului lipidic epidermic)
 anomalii imunologice
 factori neuroendocrini
 o serie de factori declansatori sau agravanti ai leziunilor cutanate
 Dintre factorii care pot cauza dermatita atopica, cel mai frecvent
sunt incriminati :
 factori alimentari - lapte de vaca, oua, alune, arahide, soia, grau,
peste, fructe de mare
 aeroalergeni - acarienii din praful de casa
 agenti infectiosi - Staphylococcus aureus, Pytirosporum ovale
 factori de contact - agenti de curatare ce contin alcool, substante
care usuca pielea (astringente), parfumuri, detergenti si sapunuri
dure
 imbracaminte stramta si abraziva din lana sau materiale sintetice
 factori fizici - temperaturi extreme
 stressul emotional
Manifestări clinice:

Simptomul primar si dominant al

dermatitei atopice este pruritul
(macarime) ce declansaza frecvent un
cerc vicios :
 pruritul conduce la grataj (scarpinat)
gratajul determina modificari cutanate
care, in final, vor scadea pragul de
sensibilitate la stimuli (hiperreactivitate
cutanata) care declanseaza pruritul
declansand, din nou, senzatia de prurit.
 La copil, pruritul determina fecvent
intrerurperi in somnul de noapte, cu
iritabilitate marcata secundara
insomniei datorata senzatiei de prurit.
Caracteristica clinica o reprezinta
tegumentele uscate (xerotice).
Diagnosticul
Trasaturile esentiale
pentru stabilirea
diagnosticului de
dermatita atopica includ
pruritul si modificarile
eczematoase cu un
aspect tipic, legat de
varsta si, cu o evolutie
cronica sau recurenta
Complica , evolutie
 Complicatiile in dermatita atopica sunt: complicaţii
infectioase cutanate (bacteriene, virale, fungice)
datorita unei sensibilitati cutanate crescute la
diversi agenti infectiosi.
 Dezvoltarea staturo-poderala deficitara (prin
regimuri alimentare gresite, privative).
 Complicatiile locale sau sistemice ale terapiilor
specifice dermatitiei atopice (in special ale
corticoterapiei).

 Complicatiile in dezvoltarea neuropsihica si

emotionala ca si impactul negativ al bolii asupra
relatiilor intrafamilale.
 Din punct de vedere evolutiv, trebuie amintit ca
dermatita atopica este o boala cu evolutie cronica
si, uneori imprevizibila, marcata in mod tipic de
acutizari ce se pot produce in ciuda unor ingrijiri
optime.
Tratamentul
cuprinde evitarea factorilor declansatori ai
leziunilor, controlarea pruritului, suprimarea
inflamatiei, refacerea barierei cutanate si
inlaturarea anxietatii

Principalele componente ale terapiei topice in

dermatita atopica sunt : emolientele,
dermatocorticoizii
Mijloacele sistemice de tratament includ agentii
imunomodulatori, corticoterapia sistemica,
antihistaminicele, fototerapia si sunt folosite in
cazuri atent selectate de dermatita atopica
(severe, refractare la tratamente topice, etc).
Schema terapeutica optima pentru un pacient
se stabileste de catre medic in functie de
aspectul clinic al leziunilor, varsta pacientului,
patologie asociata, intolerante individuale,
conditii de viata
 Masuri preventive importante

 Este importanta pastrarea in spatiile de locuit a sunei

temperaturi constante, nu foarte ridicate ca si asigurararea
unei umiditati potrivite a aerului (de evitat extremele :
atmosfera prea uscata sau prea umeda)
 Hainele ce vin in contact direct cu corpul ar trebui sa fie
confectionate din materiale absorbante si neiritante (ideal,
din bumbac); se recomanda ca spalarea hainelor sa se faca
cu agenti de curatare blanzi, neparfumati - in farmacii
exista produse specifice pentru persoanele care sufera de
dermatita atopica - iar clatirea trebuie sa fie minutioasa,
pentru eliminarea detergentului rezidual din materiale.
 Se recomanda evitarea materialelor tip lana sau sintetic
 Nivelurile ridicate de stress si anxietate se coreleaza cu o
scadere importanta a capacitatii de refacere a barierei
cutanate. De aceeea este important ca pacientii sa isi
acorde suficient timp pentru relaxare si odihna iar
vacantele intr-o zona cu clima calda si uscata au adeseori
efecte benefice
 Este foarte important sa fie eliminati factorii ce determina
xeroza(uscaciune cutanata), cum ar fi spalatul excesiv.
Pielea trebuie mentinuta emoliata si supla. Se recomanda
folosirea intotdeauna a unor sapunuri blande, neiritante
sau a unor uleiuri de baie neparfumate
Dermatita seboreică
este o afectiune cutanata caracterizata prin cruste
(scuame) albicioase, unsuroase sau uscate

 Matreata si scuamele sunt, ambele, forme ale

dermatitei seboreice. Nu este contagioasa. Sunt
afectate tegumentele scalpului, sprancenelor,
fruntii, fetei si ale santurilor nazale. De asemenea,
mai poate fi localizata pe pielea din spatele
urechilor, in canalul auditiv extern si pe
tegumentul trunchiului, in special in dreptul
sternului sau in pliurile cutanate.
 Semne si simptome
 Pe tegument apar cruste (scuame) albe, care se
pot desprinde, ramanand niste pete rosiatice.
Scuamele se fixeaza pe firele de par. Ele pot
provoca prurit (mancarimi), dar leziunile sunt de
obicei nedureroase, daca nu apar complicatii
infectioase.
Cauzele dermatitei

de risc
Factori
seboreice sunt
necunoscute.

Printre factorii de risc se numara:

- stresul
- temperatura excesiv de calda si umeda sau
temperatura rece si uscata
- spalarea rara cu sampon
- pielea grasa
- alte afectiuni cutanate, precum
acneea rozacee, acneea vulgara sau
psoriazisul
- obezitatea
- boala Parkinson
- folosirea de lotiuni care usuca pielea, ce
contin alcool
- lipsa odihnei suficienta
Evoluţie şi complicaţii
Complicatiile posibile includ:
- disconfort social (jena in
public)
- infectie bacteriana secundara
in zonele afectate
Dermatita seboreica este o
afectiune cronica, dar este
caracterizata prin lungi
perioade de inactivitate.
 In timpul fazelor active,
simptomele pot fi controlate
cu tratament.
Îngrijirea la domiciliu

Parintii sau copilul trebuie sa

folosesca samponul pentru
spalarea viguroasa a parului,
zilnic.
Samponul folosit nu este atat de
important, precum modul in care
frecati pielea capului.
Crustele trebuie indepartate cu
ajutorul unghiilor, in timp ce se
spala cu sampon si trebuie frecat
scalpul pentru celule putin 5
minute.
• Dermatita atopică
infantilă:
– Debut după luna a 3-
a de viaţă
– Localizare de elecţie:
la nivelul obrajilor
respectând centrul
feţei
– Leziuni eritemato-
papulo-veziculoase
care evoluează cu
exudaţie şi se pot
suprainfecta
• Dermatita atopică juvenilă:
– În continuarea evoluţiei celei infantile
sau manifestare inaugurală de atopie
– Leziuni flexurale (plica cotului, poplitee,
plica pumnului), la nivelul regiunilor
laterocervicale, feţelor dorsale ale
mâinilor şi picioarelor, regiunea cefei
– Aspect de eczemă subacută cu limite flu,
care episodic devine exudativă
• Dermatita atopică a
adultului:
– Aspect de eczemă cronică
lichenificată cu dispoziţie
flexurală dar şi la nivelul
feţei (periorbital, perioral),
toracelui antero-superior,
faţa dorsală a mâinilor
Prurigo
 Este o afectiune cutanata
alergica, ce are la baza
sensibilizarea la diversi alergeni:
 alimentari (oua, lapte de vaca,
peste, capsuni, ciocolata
 conservanti alimentari
 infectiosi (focare amigdaliene,
otice etc.)
 parazitari (oxiuroza, giardioza
etc.)
 saliva unor insecte care inteapa
pielea (tantari, purici, plosnite,
capuse)
 mai rar, pneumalergeni sau
alergeni medicamentosi.
Semne si simptome
 Afectiunea consta in aparitia de papule
(proeminente) sau papulo-
vezicule(proeminente si basicute cu continut
lichid) inconjurate de cate o placa
urticariana. In evolutie placile urticariene
dispar in cateva ore, in timp ce papulele
persista iar veziculele se rup prin scarpinat,
formandu-se mici cruste.
 Eruptia poate apare oriunde pe trunchi si
membre, cu exceptia palmelor, plantelor
(talpi), fetei, gatului si regiunii genitale.
De obicei starea generala nu este afectata;
uneori pot aparea insa tulburari digestive,
iar pruritul (mancarimea) violent poate
produce agitatie si insomnie.
 In lipsa tratamentului eruptia evolueaza
cateva saptamani pana la 2-3 luni.
Tratament
Tratamentul are ca prim obiectiv
indepartarea alergenului (regim
alimentar adecvat, tratarea infectiilor si
parazitozelor, indepartarea din mediu a
insectelor etc.). Paralel se trateaza
eventualele tulburari digestive.
Tratamentul patogenic si simptomatic
consta in general in antihistaminice si
sedative, iar in cazurile severe,
rezistente la alte tratamente, se face
corticoterapie sistemica (scurta si in
doze medii).
Local se aplica mixturi sau lotiuni
continand substante antipruriginoase
(mentol), hidrocortizon acetat si solutii
antiseptice in cazul suprainfectiei.
 Dermatita
Dermatita este o inflamatie a pielii,
caracterizata printr-o multitudine
de simptome precum:
piele uscata, hiperemie (piele rosie),
prurit (mancarime), cruste si alte
leziuni exfoliative, papule (leziuni
hiperemice, reliefate),
vezicule (leziuni cu continut
lichidian). Exista mai multe tipuri
de dermatita, in functie de
factorul declansant, insa
tratamentul acestora este
asemanator.
Clasificarea dermatitelor :

Dermatite
primară sau
Dermatite de contact
alergice de
contact
Dermatite
medicamentoa
se

Dermatite
profesional
e
DEBUTUL DERMATITELOR:

Dermatitel •Eritem intens—edem—bule—

vezicule—eroziuni .
e de iritaţie
Dermatitel •Eritem—edem—veziculaţie.
e alergice
Dermatitele •Poate duce după 5-21 de zile la apariţia
dermatitei de contact prin mecanism alergic.
profesionale
Dermatita de contact
este o afecţiune cutanată inflamatorie apărută după contactul
pielii cu anumite substanţe chimice, numite alergene.

• este o reacţie de hipersensibilitate produsă de celulele imune din

piele.
• Cei mai cunoscuţi iritanti sunt: rasinile de iederă otrăvitoare,
stejar otrăvitor şi otetarul otrăvitor;
• para-fenilendiamina, folosită în vopseaua pentru păr şi pentru
blănuri, la prelucrarea pielii, la fabricarea cauciucului şi în
tipografie;
• compuşii cu nichel, adesea utilizaţi în fabricarea bijuteriilor şi a
ceasurilor de mână;
• compuşii din cauciuc, inclusiv latexul;
• etilendiamina, un conservant din cremele pentru piele şi din
soluţiile oftalmice;
• bicromatii, folosiţi în colorantii textili, în vopseluri şi la
prelucrarea pielii;
• formaldehidă, găsită în produse cum ar fi colorantii pentru
imprimeuri textile, substanţe pentru lustruire, tencuieli, hârtie,
carpete, izolaţiile cu spumă şi materiale de construcţie şi
mobilier
Tabloul clinic :
• În dermatita de contact apare o erupţie
care, în general, se dezvoltă în 2 zile de la
expunerea la alergen.
• La persoanele cu sensibilitate mare la
alergen, poate apărea doar în câteva ore.
• Zona afectată se înroşeşte, se umflă şi se
formează mici vezicule pruriginoase.
Acestea se umplu întâi cu lichid clar, apoi
se sparg, lăsând să se vadă o piele
susceptibilă la infecţii bacteriene.
• Mâncărimea poate fi de la minima la
severă.
• Erupţia atinge maximum după 5 zile, în
general, şi dispare cam în 1-2 săptămâni.
în cazul formaldehidei, poate apărea o
senzaţie arzătoare la ochi şi pe mucoasele
nazală, bucală, farin-giana sau oculară.
 Tratament

• Profilaxie – regim igieno-dietetic,

climatoterapie, consiliere privind
profesia
• Tratament
– General:
• antihistaminice anti H1 nesedative,
corticoterapie sistemica (cure scurte la
pacienţi cu leziuni exudative extinse),
• Ciclosporina (cazurile severe),
• imunomodulatoare cu factori timici
(timostimulina şi timopentina)
– Local:
• Combaterea xerozei cutanate prin
emoliente
• Combaterea inflamaţiei şi pruritului
prin pansamente umede,
corticosteroizi topici (Elocom
administrat o singura data/zi), sau
inhibitori selectivi ai citokinelor
inflamatorii
Dermatozele profesionale
 Definiţie Frecvenţa
• dermatoze provocate Raportat la bolile
prin contacte repetate, profesionale
55-80%
in general zilnice cu Raportat la nr.muncitori
substante/agenti expusi
diversi, manipulate sau 20% constructii (cimentul)
cu care tegumentul vine 15-19% metalurgie,
ind.constructoare de
in contact sau la care masini
este expus in cursul 13% personal medical si
exercitarii profesiunii paramedical
<10% restul profesiunilor
 Clasific
are

Ortoerg Alergic
ice e
 ORTOERGICE
Sunt localizate

Apar la majoritatea

Apar in ultimul timp mai rar

Se vindeca in general mai mult sau mai putin
rapid

Clinic aspect variat (e, e, v, z, n)

Nedureroase/arsuri
Microorganisme
Microbiana
Etiologie
Micotica Animale

Virala
parazitara

Plante Plante

Antibiotice
Agenti chimici
• Iritanta

ALERGIC
• caustica

ORTOERG
ICE E

Agenti chimici
Agenti fizici
• Mecanici
• Termici
• radiati
 Tabloul clinic:

ORTOERGICE ALERGICE

Variate
Mai putin variate

• Eritem
• Edem
• Vezicule • Eritemato-papulo-veziculare
•
•
Zemuire • Descuamativ crustoasa
Necroza
• lichenificata
Epidermitele
• Se manifestă prin uscarea
bruscă a pielii, prin
descuamare, du­reri, uneori
fisuri adânci, fără fenomene
inflamatorii pronunţate şi
induraţia pielii.
• Ele apar predominant pe
mâini ca rezultat al acţiunii
îndelungate a solvenţilor
chi­mici, emulsiilor
refrigerente şi a unor
substanţe degresante
(benzină, gaz lampant,
acetonă,). în majoritatea
cazurilor epidermitele nu
duc la pierderea capacităţii
de muncă şi dispar după
încetarea contactului cu
excitantul, dar reapar în
condiţiile muncii prestate
anterior.
 Dermatita de contact (nealergică).
• Apare ca urmare a acţiunii substanţelor
chimice excitante şi reprezintă cel mai mare
grup de dermatoze profesionale.
• Boala se caracterizează prin eritem, edem,
arsuri, uneori prin formarea unor bule de
diferite dimensiuni, care se sparg uşor,
punând în evidenţă suprafeţe de zemuire
abundentă.
• Dermatita de contact se dezvoltă pe locul
atingerii pielii cu excitanţi şi nu se
răspândeşte în afara acestor limite, focarele
sunt bine delimitate.
• Factorii etio­logici pot fi: unii dizolvanţi
organici, acizi, unele emulsii, baze, vopsele,
lacuri şi alte substanţe chimice, numărul
cărora este în continuă creştere.
• Localizare:pielea mâinilor, feţei, gâtului.
• Dermatita de contact dispare la încetarea
contactului cu excitantul
 Foliculita de ulei
• Apare pe locul contactului cu
uleiurile minerale ori cu salo­peta
murdară.
• Se îmbolnăvesc în special bărbaţii,
mai ales cei care au un păr des pe
tegument.
• Localizarea: pielea antebraţelor şi
coapselor, mai rar pielea
abdomenului şi feselor.
• La debutul bolii colecţiile de ulei,
praf şi scuame cornoa­se în ostiumul
foliculilor piloşi sunt reprezentate în
formă de puncte negre.
• Apoi în regiunea unor foliculi apar
papule inflamatorii de mărimea unui
bob de linte, semănând cu acneea. în
caz de infectare cu stafilococi
foliculii se pot transforma în
furuncule.
• Dermatoza se întâlneşte la şoferi,
persoane care au contact cu
produsele petroliere, cărbune etc.
 Ulceraţiile profesionale,
vegetaţiile verucoase
• Ulcerele superficiale, puţin dureroase, de o formă rotundă sau
ovală, acoperite cu cruste hemoragice, cu marginile ridicate
şi cu o coroană inflamatorie apar de obicei la contactul cu
soluţiile chimice ori cu praful unor substanţe excitante pe
porţiunile lezate ale pielii (tăieturi, exco-riaţii, fisuri etc.).
• Aspectul lor e atât de caracteristic, încât ele au o denumire
specială de „pui­şori".
• Localizarea tipică a ulceraţiilor profesionale sunt degetele
mâinilor, mâinile, antebraţele, mai rar coapsele, gambele.
• După disparaţia lor rămân cicatrice atrofice de culoare albă.
 Dermatozele profesionale
alergice
• Din acest grup fac parte dermatita profesi­
onală alergică, care apare ca rezultat al
contactului repetat cu alergenii din sfera
de producere şi eczema profesională,
evoluţia căreia depinde de starea generală
a orga­nismului (starea sistemului nervos,
prezenţa bolilor gastrointestinale şi ale
ficatului, tulburări endocrine, infecţii
piococice şi micotice asociate etc.), care
favorizează predispunerea la o stare
alergică.
• În dermatita alergică probele cutanate cu
substan­ţa care a provocat boala de regulă
sunt pozitive, iar cu ceilalţi alergeni
negative.
• În eczemă, de obicei, se determină o
sensibilizare polivalentă.
 Diagnostic pozitiv
• Expunerea profesionala
– Anamneza profesionala(EIP, curatire)
– Documente oficiale
– Vizitarea locului de munca
• Tabloul clinic
– Forma clinica
– Anamneza patologica tegumentara
– Debutul dermatozei
– Evolutia
Persistenta leziunilor 2 luni de la incetarea expunerii
infirma diagnosticul de profesionalitate!
• Ex. Laborator si paraclinice
– Teste epicutanate
– idr
 Teste epicutanate
Rezultatul Aspectul pielii
testului
Negativ Piele normala

Pozitiv + eritem
++ eritem edem si/sau vezicule
+++eritem, vezicule buloase
 Tratament

Etiologic
Intreruperea contactului cu ag. etiologic

Patogenic
– Scaderea inflamatiei – CS
• Forma: crema, pomada, gel, spray, pansament
• Ritm: 1x/zi sau la 2-3 zile (tahifilaxia!)
 Profilaxia
Tehnico-organizatorice
• Automatizare
• igiena
• Creme protectoare
– Preparate apa-ulei (siloderm) - protectie fata de
solutiile apoase, acizi, baze, uleiuri solubile,
ciment, var
– Preparate ulei-apa (bentoderm) - protectie fata
de rasini, uleiuri minerale, solventi organici,
lacuri
– Preparate de siliconi - protectie fata de noxele
apoase, acizi, baze, dar NU fata de solventi
organici!
Multumesc pentru
atenţie!