Eczema este o conditie comuna. Eczema afecteaza un procent semnificativ al persoanelor si este tot mai frecventa.

O crestere de aproximativ 5% a fost vazuta in ultimii 30 de ani. Se pare ca expunerea la alergeni, in crestere (substante proteice la care oamenii pot deveni alergici), cum ar fi acarienii, praf de casa si a altor factori de mediu au fost principalele cauze ale acestei cresteri. Chiar si in mediul de acasa agentii de curatare din ce in ce mai puternici, solventii, detergentii, uleiurile si alte materiale potential daunatoare pentru piele sunt usor accesibile. Pielea este un important organ al sistemului imun al organismului, fiind considerat un organ limfatic periferic. Are rol nu numai n captarea i prezentarea antigenelor (prin celule Langerhans) ci i n desfurarea unor procese imunitare ca reacie a organismului la alergenii din mediu. O parte din aceste reacii au rol de aprare n cadrul imunitii, altele fac parte din reaciile alergice de hipersensibilitate. Termenul de dermatit este folosit de anglosaxoni, cel de eczem de europeni. De obicei, dermatita se refer la procesul acut, eczema la cel cronic. Dermatita este provocat de factori externi, eczema de factori endogeni. Nici una din aceste definiii nu este unanim acceptat. Nu toata lumea dezvolta reactii alergice , dar isi poate leza tegumentul prin abuz. Contactul cu iritanti puternici, cum ar fi acizii bazele , pot determina pete rosii, eroziuni si ulcere in minute sau ore. Pentru substantele mai slabe, sapun sau detergenti, este necesara expunerea pe perioade lungi - saptamini. Orice substanta poate fi iritanta, chiar si apa, daca este indeajuns de concentrata si daca pielea este expusa mult timp. Frecvent aceasta eczema este de natura profesionala ( alergenul cauzal este una din substantele de la locul de munca si eczema apare in relatie directa cu exercitarea unei anumite profesiuni ) dar poate fi si incidentala, prin sensibilizare la alergeni casnici
Page | 1

sau ambientali. Lista alergenelor de contact evidentiate numara circa 4000 de diverse substante si este in continua crestere. Intervin, de exemplu : cauciucul sintetic ( cu circa 300 sensibilizanti ), masele plastice, colorantii din materialele de imbracaminte, rasinile epoxidice, toti detergentii casnici, aproape orice produs din componenta cosmeticalelor, numeroase medicamente de uz general sau local. Haptenele joaca de asemenea un rol important si cele mai frecvent implicate sunt ionii de crom, nichel si cobalt ( prezenti in cimentul din constructii dar si in numeroase obiecte de uz estetic bratari, inele, cercei,etc ). Eczema de contact, fie profesionala, fie incidentala, se caracterizeaza prin faptul ca: apare numai la unele persoane care vin in contact cu alergenul cauzal, necesita o perioada de "latenta imunologica" de minimum 3 saptamani ( dar care se poate extinde pe mai multi ani ), depaseste zona de contact direct si tinde sa se autointretina chiar si dupa indepartarea agentului cauzal. Sensibilizarea in cauza nu mai dispare niciodata astfel incat eczema va recidiva la orice reexpunere ulterioara, oricat de tardiva. Dermatita de contact este o inflamatie acuta sau cronica , adesea asimetrica sau cu forma neobisnuita , provocata de substante care intra in contact cu pielea si determina reactii alergice sau toxice . Dermatita de contact poate fi produsa de un iritant chimic primar sau de un alergen . Iritantii primari pot leza pielea normala sau pot irita o dermatita preexistenta . Modificari clinice evidente pot sa apara in cateva minute de la expunerea la iritanti puternici ( de exemplu acizi , baze , fenoli ) , sau pot necesita cateva zile de expunere la iritantii slabi sau marginali ( sapun , detergenti , acetona sau chiar apa ). Pacientii cu dermatita de contact alergica pot deveni alergici la substante pe care le-au folosit in unele cazuri timp de ani sau la medicamente folosite pentru a trata boli de piele . Ingredientele din medicamente cu actiune topica constituie o cauza majora de dermatita alergica de contact . Alte substante frecvent implicate includ plante , agenti sensibilizanti folositi in fabricarea pantofilor si imbracamintei , compusi metalici , vopseluri si cosmetice . Multi agenti industriali pot produce dermatoze ocupationale ( de exemplu sensibilitatea la manusile din latex ) . Dermatitele de contact fotoalergice si fototoxice necesita expunerea la lumina dupa aplicarea locala a anumitor substante chimice . Substantele chimice ( fototoxine )
Page | 2

produc un raspuns exagerat la radiatiile solare prin actionare ca fotosensibilizanti . Lotiunile de barbierit , cremele antisolare si sulfamidele topice sunt frecvent responsabile de dermatita de contact fotoalergica . Dermatita de contact fototoxica este frecvent produsa de anumite parfumuri , gudronul de carbune , psoralen si uleiuri folosite in manufacturare . Exista doua tipuri de dermatita de contact: ortoergic (iritativ) se produce n urma aciunii unei substane care distruge funcia de barier a pielii. Leziunile apar pe zona de contact cu substana iritant. forma acut apare dup o singur expunere la aciunea unui iritant (substane acide, bazice). forma cronic este urmarea aciunii cronice, cumulative a unor substane cu efect iritativ redus (detergeni, alcali - minile spltoreselor, gospodinelor). alergic: la primul contact cu alergenul leziunile lipsesc; ele apar la 24-48 ore dup reexpunere la antigen i nu se limiteaz strict la zona de piele care a venit n contact cu alergenul, ci se extind n vecintate i la distan. Eczema de contact de tip iritativ (ortoergica) apare atunci cand substanta alergizanta se afla in cantitate mare (surplus de concentratie, surplus cantitativ sau exces de caldura) , in timp ce eczema de contact de tip alergic, apare oricand in urma contactului respectiv, indiferent de cantitatea sau concentratia substantei alergizante. Clinic cele doua tipuri de dermatita se diferentiaza prin: 1. Debutul leziunii: - rapid (4-12 ore) la cea de tip iritativ; - lent (minim 24 de ore) la cea de tip alergic; 2. Zona afectata: - locul contactului cu extensie mica in jur la cea de tip iritativ; - locul contactului si la distanta, la cea de tip alergic; 3. Susceptibilitate: - orice persoana poate fi afectata in cazul dermatitei iritative; - numai anumite persoane - in cazul dermatitei alergice;

Page | 3

4. Legatura cu expunerea: - leziunile apar la prima expunere la cea de tip iritativ; - nu apar leziuni la prima expunere la cea de tip alergic. In eczema de contact de tip iritativ (ortoergica) nu este vorba de o alergizare, ci de o dermatita produsa de iritanti primari ( obligatorii ) cum sunt acizii si bazele tari, sarurile caustice sau prafurile abrazive. Ca aspect clinic imita perfect fazele acuta, subacuta sau cronica ale eczemei de contact, dar eruptia apare la toate persoanele care intra in contact cu agentul cauzal ( de exemplu, acidul sulfuric ) apare rapid in decurs de ore, dispare in decurs de zile si este limitata la locul de contact direct cu agentul cauzal si nu disemineaza la distanta. DERMATITA DE CONTACT IRITATIVA (ORTOERGICA) apare prin actiunea directa a unei substante (iritante) si se manifesta: de la primul contact cu iritantul; la nivelul zonelor de contact cu iritantul; la scurt timp de la contact (4 - 10 ore); cu intensitate direct proportionala cu concentratia si timpul de expunere la iritant. Principalele cauze ale dermatitei de contact in functie de localizare: pielea capului - tincturi capilare, solutii de permanent, sampoane, parfumuri; fata - cosmetice, topice medicamentoase, masti cosmetice, alergene aeropurtate, fotoalergene; buze - ruj de buze, topice medicamentoase, masti cosmetice, bauturi, tutun, pasta de dinti, instrumente muzicale; regiunea perioculara - colire, solutii de intretinere a lentilelor de contact, cosmetice, topice medicamentoase, lacuri de unghii; urechi - produsele enumerate la dermatita de contact a pielii capului, cercei, parfumuri, proteze auditive, picaturi pentru urechi; gat - produsele enumerate la dermatita de contact a pielii capului, cosmetice, parfumuri, textile, accesorii vestimentare, instrumente muzicale, alergene aeropurtate;
Page | 4

 trunchi - alergene vestimentare, topice medicamentoase, accesorii vestimentare metalice; axila - deodorante, parfumuri, produse pentru epilat, alergene vestimentare; organe genitale - topice medicamentoase, servetele de toaleta umede; maini - alergene profesionale, lacuri de unghii, unghii artificiale, creme protectoare; picioare - sosete, topice medicamentoase. Prevalenta dermatitei de contact in tarile vestice industrializate poate atinge cote de 5-20%. Cea mai uzuala prezentare a dermatitei de contact este eczema mainilor si este frecvent legata de expuneri ocupationale. Este in general strict demarcata si adeseori localizata in regiuni cu piele subtire (pleoape, regiuni intertriginoase) sau in regiuni in care iritantul a avut contact abuziv. Dermatita iritanta cronica de intensitate moderata este cel mai frecvent tip de DCI, iar regiunile cel mai frecvent afectate sunt mainile . Tegumentul este afectat in special la nivelul mainilor, talpilor si al regiunii inghinale. Dermatita de contact poate afecta ambele sexe, toate varstele. Orice zona de piele expusa la o substanta iritanta sau sensibilizanta ( inclusiv transmisa prin aer ) poate fi implicata . Tipic , dermatita este limitata la locul de contact , dar mai tarziu se poate extinde . Mecanism patogenetic: Sistemul imun acioneaz declansind reacie ntre un antigen din piele (transepidermic sau pe cale sanguin) cu celulele Langherhans sau cu macrofagele. Celulele Langherhans proceseaz i prezint antigenul limfocitelor T helper la nivel cutanat sau ganglionar, n prezena obligatorie a atg. MHC cls.II => IL1 care activeaz limfocitele T helper. o se produce o stimulare specific a limfocitelor T helpe r => se elibereaz IL2 care la nivelul ganglionilor limfatici stimuleaz clonarea limfocitelor T helper sensibilizate la antigenul respectiv => rspuns imun primar; IL 5-> chemotaxia eozinofilelor; o la un nou contact cu antigenul respectiv vor intra n aciune limfocitele T cu memorie, restante de la rspunsul iniial. Limfocitele T cu memorie
Page | 5

determin proliferarea limfocitelor T helper. Rspunsul imun secundar se dezvolt ntr-un interval de timp mai mic dect cel primar.

Bazele celulare i moleculare ale alergiei. Sistemul imun - Self i nonself. Sistemul imun, format din limfocite i anticorpi, are abilitatea unic i scop principal de a distinge ntre self i non-self, adic ntre macromoleculele produse de genele proprii ale individului i cele diferite de acestea. Specificitate. O macromolecul ptruns n organism acioneaz ca antigen i stimuleaz sistemul imun exclusiv mpotriva acesteia sau a unei pri numite epitop. Limfocitele B i T. Limfocitele care nu au venit n contact cu antigenele lor sunt numite naive. n cazul stimulrii antigenice, limfocitele B naive se transform n plasmocite care sintetizeaz anticorpi. Acest rspuns imun se numete umoral. Stimularea antigenic a limfocitelor T le induce diferenierea n celule T activate, care secret o serie de proteine biologic active: citokinele. Acesta poart denumirea de rspuns imun mediat-celular. Prototipul rspunsului imun umoral este polinoza, iar a celui celular reacia la tuberculin. Limfocitele T helper i T citotoxice. Limfocitele T helper i proteinele lor de semnal, citokinele, controleaz ntregul rspuns imun. Acestea joac un rol important n sinteza IgE i n recrutarea i activarea celulelor inflamatorii din reacia alergic IgE-mediat. Limfocitele T citotoxice sau efectoare distrug celulele care conin antigenul prin contact direct i eliberarea de citokine. Protecia imunologic i boala imunologic. Termenul de hipersensibilitate indic un rspuns specific amplificat anormal, dependent de reacia dintre antigen i anticorp sau limfocitele sensibilizate. Pentru practica clinic este important a face distincie ntre protecia immunologic (mpotriva infeciei) i boala imunologic (alergie i boli autoimune). Definiia alergiei. Termenul de alergie este folosit n cazul n care antigenul, care nu este nociv n sine, cauzeaz un rspuns i reacie imun care duce la apariia simptomelor i a bolii numai ntr-o proporie redus a indivizilor predispui. Antigenul care induce un rspuns IgE se numete alergen.

Page | 6

Tipurile I-IV ale reaciilor de hipersensibilitate. Stimularea antigenic a sistemului imun duce la un rspuns imun integrat cu implicarea att a limfocitelor ct i a anticorpilor. Dei clasificarea Gell i Coombs este depit, mprirea reaciilor de hipersensibilitate n patru tipuri este nc util din motive didactice. Tipul I sau reacia IgE-mediat. Cnd alergenul se cupleaz cu IgE fixat pe suprafaa mastocitului i bazofilului, acestea se degranuleaz i elibereaz histamin i ali mediatori chimici. Simptomele apar n cteva minute, de aceea tipul I de reacie este denumit i imediat. Reacia imediat este urmat de inflamaia eozinofilic, cauzat de secreia de citokine de ctre limfocitele T i mastocite. Rinita alergic este un exemplu de boal de tip I. Tipul II sau reacia citotoxic are loc ntre antigenul fixat de celule i anticorpii circulani de tip IgG i IgM. Reaciile transfuzionale, anemia hemolitic indusmedicamentos sunt exemple de reacie de tip II. Tipul III sau boala complexelor imune are loc ntre antigenul circulant i anticorpi de tip IgG. Se mai numete fenomen Arthus. Exemple clasice sunt boala serului i vasculitele imune. Tipul IV sau reacia mediat-celular. Limfocitele T activate reacioneaz cu celulele ce conin antigenul i induce tipul clasic de hipersensibilizare ntrziat n care simptomele apar la 24-48 ore dup expunere la antigen. Reacia de tip tardiv apare ca o consecin a unei infecii microbiene persistente, un exemplu cunoscut al acestui tip fiind reacia la tuberculin Mantoux. Un alt exemplu este eczema alergic de contact. Stabilirea unui diagnostic necesit o anamnez corect, o examinare atent, precum i utilizarea unor mijloace de laborator. Anamneza: Se va interoga pacientul asupra istoricului, antecedentelor personale i familiale, patologia, date epidemologice, medicamentele utilizate prescrise sau autoadministrate cutanat sau pe cale intern. Examenul obiectiv: Necesit o iluminare bun, de preferat natural, eventual cu o lup. Trebuie urmrite: distribuia, morfologia i configuraia leziunilor.

Page | 7

 Dup precizarea tipului de leziune se urmresc: mrimea, forma, culoarea, marginile, suprafaa (ex. ombilicat, lenticular), textura (aspr, catifelat), temperatura local. De cele mai multe ori, leziunile elementare se intrica. n acest caz, cnd leziunile sunt numeroase, se folosete termenul de erupie. Erupia poate fi monomorf sau polimorf, iar dup extindere, poate fi localizat, diseminat sau generalizat. Configuraia: n funcie de modul de organizare a leziunilor, ele pot fi: izolate, confluate, grupate, liniare, numulare, inelare, circulare, arcuate, serpiginoase. Caracterul profesional al unei eczeme se certifica prin teste epicutane pozitive, realizate cu asa-numitele "baterii de alergeni profesionali" standardizate in functie de tipul profesiunii. Testarea in dermatita de contact alergica se face cu medical standard european de patch-testare cu 28 grupari de alergeni; aceste grupari se aplica pe spatele pacientului prin intermediul unor microcamere inerte si se interpreteaza la 48 si 72 ore. Practic medical va identifica gruparea sau gruparile chimice la care pacientul este senzibilizat, incercandu-se ulterior evitarea contactului cu acestea . In dermatita de contact iritativa testarile alergologice sunt negative.

CLASIFICAREA ECZEMELOR. n funcie de aspectul clinic i evolutiv: eczema acut : placarde eritematoase cu margini imprecise, acoperite de vezicule. Dup spargerea veziculelor, suprafaa leziunilor devine zemuind. Histologic predomin spongioza cu veziculizaie interstiial, urmat de formare de fante prin care se scurge lichid ("puurile eczematoase"). eczema subacut urmeaz dup faza acut, secreia se reduce, leziunea se acoper de scuame i cruste. Spongioza este treptat nlocuit de hiperacantoz i parakeratoz.

Page | 8

 eczema cronic poate fi "uscat" cu suprafaa scuamoas i lichenificat, cu tegumente ngroate avnd cadrilajul normal accentuat. Histologic predomin hiperacantoza cu hiperkeratoz, pe alocuri parakeratoz, reacie inflamatorie limfohistiocitar dermic. Eczema ortoergica este o afectiune cutanata, frecvent intalnita, caracterizata prin aparitia unor leziuni eritemo-veziculare, imprecis delimitate si care sunt insotite de mancarime (prurit); din punct de vedere histologic, acestor leziuni le corespund focare de spongioza epidermica; in majoritatea cazurilor, mecanismul eczemelor este de natura alergica, intervenind atat imunitatea mediata celular cat si imunitatea mediata umoral. Din punct de vedere etiopatogenic, dermatita de contact este o eczema exogena. Clinic poate avea aspect de eczema acuta sau cronica. Episodul acut debuteaza brusc prin placarde eritematoase, prost delimitate, pe suprafata carora apar vezicule sau bule. Leziunile cronice au o evolutie lunga, pruritul persistent determina scarpinarea continua, care conduce la ingrosarea, colorarea in brun si accentuarea cadrilajului normal al pielii. Aspectul clinic este cel al unei eczeme vulgare care parcurge toate etapele sale de evolutie : faza acuta cu placard eritematos cu vezicule si madidare, faza subacuta cu placard eritematos si formarea de scuamo-cruste, faza cronica de placard eritematos difuz acoperit cu un depozit abundent de scuame uscate, albe, multistratificate si aderente, care se pierd treptat in tegumentul normal din jur si faza hipercronica de lichenificare, in care cadrilajul fiziologic al pielii devine evident cu ochiul liber. Leziunile clinice de dermatita de contact pot fi acute (umede si eritematoase) sau cronice (uscate, ingrosate si scuamoase) in functie de persistenta agresiunii. Leziunile pot varia de la eritem cutanat minim pana la zone cu edem marcat, cule si ulcere. Dermatita de contact variaza de la eritem tranzitoriu la edem sever cu bule ; veziculatia este frecventa . Pruritul este sever, iar eritemul variaza de la forme usoare pina la eritem masiv si edem. De obicei eritemul contine pustule mici, si se dezvolta numai in zonele de contact. Scarpinatul in zonele pruriginoase determina leziuni de grataj, creste severitatea pruritului, si poate duce la instalarea unei neurodermatite ( lichen simplex cronic). Neurodermatita este caracterizata de ingrosarea si intarirea pielii afectate, care se inroseste sau hiperpigmenteaza. Scarpinatul poate duce si la infectii bacteriene si cicatrici permanente.
Page | 9

PRURITUL. Acesta este principalul simptom si fara ea o eruptie cutanata nu cauzeaza eczeme (cu exceptia cazului in care mancarimea a fost vindecata prin tratament). Pruritul este, de asemenea, o trasatura comuna a multor afectiuni ale pielii, precum si un simptom al unei game variate de probleme medicale nu neaparat specifice pielii, astfel incat, desi este un element esential, nu este considerat specific . ERITEMUL. Cresterea rosetei pielii semnifica fluxul de sange crescut. O retea extinsa de vase de sange mici (capilare) este prezenta in straturile profunde ale pielii. Atunci cand pielea este inflamata reteaua locala a vaselor de sange se largeste, creste fluxul de sange si aceasta suprafata este rosie. Procesul de inflamatie in eczeme este complex si poate fi declansat de o serie de factori, dar unul important este prezenta infectiei bacteriene. Eczema de contact de tip iritativ (ortoergica) se poate manifesta atunci cand pielea pleoapelor a fost expusa actiunii unor substante de genul: medicamente (atropina, pilocarpina, neomicina), coloranti sintetici, cosmetice din comert, detergenti, topice locale, etc. Eczema de contact se manifesta foarte frecvent in populatia generala. Din punct de vedere clinic, dermatitele palpebrale se pot manifesta sub forma unor eczeme umede, sau sub forma unor eczeme uscate; in forma de boala denumita eczema umeda tegumentul pleoapelor capata o coloratie rosiatica si prezinta o serie de vizicule care se sparg si care formeaza ulterior o leziune sub forma de placard leziunea este umeda, rugoasa si zemuieste; este afectat atat tegumentul palpebral, cat si tegumentul facial; daca leziunile se suprainfecteaza, apare impedigoul palpebral cel mai frecvent prin infectia cu streptococ sau stafilococ. Dupa producerea infectiilor, continutul leziunilor veziculare devine purulent iar placardele vor capata o coloratie galbuie. Daca boala se manifesta sub forma unei eczeme uscate, tegumetul pleoapelor este intens congestionat, subtire si uscat; de asemenea, pielea de la acest nivel se descuameaza usor si va fi acoperita de o patura fina de scuame furfuracee. Complicatiile pot fi multiple, durerea si mutilarea mainilor in cazul leziunilor constant la acest nivel.

Page | 10

Evolutie. Evolutia este variabila . Daca agentul cauzator este indepartat , eritemul dispare in cateva zile pana la cateva saptamani , iar veziculele se usuca . Veziculele si bulele se pot rupe , sparge si crustifica . Pe masura ce inflamatia cedeaza , apar scuame si o oarecare ingrosare temporara a pielii . Expunerea continua la agentul cauzator sau complicatia pot perpetua dermatita . Simptomele pot fi controlate prin tratament si evitarea substantei iritante. Recurenta este frecventa, astfel ca tratamentul poate fi necesar mai multi ani. Tratamentul. In cazul eczemelor de contact acute, se recomanda corticoterapia administrata pe cale sistemica prednison in doze medii. Tratamentul eczemelor de contact alergice si ortoergice consta in evitarea contactului cu agentul cauzal si aplicarea de dermatocorticoizi de clasa II sau III pana la disparitia eruptiei. Corticosteroizii topici nu sunt folositori in faza de veziculatie , dar un unguent sau o crema cu corticosteroizi cu actiune topica pot fi administrate , cu blandete , de 3 ori pe zi , o data ce dermatita a devenit mai putin acuta . Anhistaminicele sunt ineficiente in suprimarea dermatitei alergice de contact , dar pot diminua pruritul . De cele mai multe ori nu necesita tratament. Tratamentul la domiciliu: folosirea de uleiuri de baie in locul sapunului; folosirea exclusiva a cremelor, lotiunilor si a unguentelor recomandate, precum si a medicamentelor recomandate de medic; alte produse comerciale pot agrava situatia; uscarea pielii prin tamponare, mai degraba decat prin frecare; aplicarea de unguente sau crema pe maini de 6 - 7 ori pe zi; pentru alte parti ale corpului, se aplica de doua ori pe zi, mai ales dupa baie. Medicii specialisti recomanda creme, unguente sau lotiuni pentru aplicare locala. Acestea pot contine preparate cu steroizi pentru a reduce inflamatia sau lubrifianti pentru a pastra umiditatea tegumentului. Eficacitatea, de multe ori tranzitorie, a mijloacelor terapeutice actuale explic spectrul larg al acestora (de la homeopatie pn la imunosupresoare sistemice), precum i "nomadismul" pacienilor n cutarea unei "soluii definitive". Tratamentul actual se bazeaz pe ageni terapeutici care, prin inhibarea sistemului imunitar, determin remisiunea sau cel mult prevenirea exacerbrilor acute ale bolii. n aceste condiii este nevoie de noi strategii terapeutice eficiente i sigure care s asigure controlul bolii pe termen ndelungat i s contribuie astfel la mbuntirea semnificativ a calitii vieii pacienilor.
Page | 11

Deoarece terenul genetic nu poate fi influenat, obiectivele actuale ale tratamentului n dermita sunt reprezentate de: combaterea inflamaiei cutanate; remiterea pruritului; refacerea barierei cutanate. Tratamentul trebuie adaptat n funcie de extinderea, severitatea i vechimea leziunilor cutanate; de asemenea, trebuie avute n vedere implicaiile psihologice i impactul asupra familiei. n general, msurile terapeutice actuale asociaz tratamentul antiinflamator cu cel adjuvant (de regul protecia tegumentelor) i cu ndeprtarea factorilor precipitani. Avnd n vedere faptul c nu exist un tratament care s garanteze vindecarea bolii, este nevoie ca bolnavul s fie abordat complex. Reuita tratamentului depinde de colaborarea pacientului sau, n cazul copiilor, a prinilor. Mai ales la adul i, aderen a la tratament este redus datorit corticofobiei, neutilizrii emolientelor, nencrederii n tratamentele topice ("leau ncercat pe toate !"), recurgerii la medicina "paralel". Pentru a obine aderena la tratament este necesar ca bolnavul s neleag mecanismele i evoluia bolii, precum i obiectivele tratamentului. De asemenea, tratamentul trebuie direcionat spre controlul pe termen ndelungat al bolii (prevenirea recidivelor i a progresiei bolii) i nu doar al fazelor de exacerbare. Tratamentul general: antibioticele se utilizeaz frecvent n tratamentul eczemelor, innd cont de rolul sensibilizant al antigenelor microbiene i de rolul agravant al superantigenelor. corticosteroizii se folosesc n cure scurte n cazurile severe de eczem acut n care tratamentul topic nu este eficace. Acioneaz prin efect vasocontrictor, antiinflamator, de blocare a degranulrii mastocitare, de inhibare a proliferrii limfocitare i a formrii de citochine i mediatori proinflamatori. antihistaminicele H1 au rol mai ales n calmarea pruritului n special prin efectul sedativ central, deoarece n patogenia eczemei pe prim plan stau procesele de hipersensibilitate ntrziat mediat celular. razele ultraviolete (PUVA-terapie) au aciune favorabil prin deprimarea funciei imunogene a celulelor Langerhans i a limfocitelor.

Page | 12

Tratamentul local: In eczema acut se aplic iniial comprese antiflogistice slab antiseptice cu permanganat de potasiu 1/10.000, sulfat de zinc 1/1000, nitrat de argint 1/6000, ceai de mueel sau, n cazuri cu sensibilitate crescut, ser fiziologic. Compresele au efect antiinflamator prin rcirea tegumentului, urmat de vasoconstricie. Dup scderea zemuirii se pot utiliza dermatocorticoizi sub form de creme. n eczemele cronice se utilizeaz dermatocorticoizi cu poten mare (DERMOVATE, ULTRALAN) sau medie (LOCOID, ELOCOM) sub form de unguente. Se pot folosi unguente cu gudroane (gudron de huil = coal tar, ihtiol, oleum cadini) sau unguente cu corticoizi i gudroane (LOCACORTEN TAR, TUMIZON). La cazurile lichenificate se aplic dermatocorticoizi sub pansament oclusiv sau se fac infiltraii sublezionale cu corticoizi depot (VOLON A, DIPROPHOS). Principalii ageni terapeutici utilizai pentru combaterea inflamaiei cutanate sunt reprezentai de corticosteroizi i de imunomodulatoarele de uz topic. Exist dou tendine de utilizare topic a corticosteroizilor: tratamentul scurt, secvenial, cu doze minime eficiente (recomandat de majoritatea practicienilor) i tratamentul prelungit (cu doze mici, sczute lent, pentru prevenirea recidivelor; este contraindicat la nivelul feei). Datorit riscului de contaminare microbian, lipsei de omogenitate i a absenei studiilor privind farmacocinetica i stabilitatea, este preferabil evitarea preparatelor magistrale. De obicei se recomand utilizarea corticosteroizilor cu poten mic sau medie (clasele III); cei poteni i superpoteni sunt indicai doar pentru perioade scurte de timp, n perioadele de exacerbare a bolii i n zonele lichenificate sau hiperkeratozice. Cantitatea de corticosteroid aplicat poate fi apreciat cu ajutorul "unitii falanget" (cantitatea de crem/unguent care iese dintrun tub al crui orificiu de ieire are diametrul de 5 mm i este ntins pe lungimea falangei distale a indexului; este apreciat ca avnd aproximativ 0,5 g). Pentru acoperirea ntregii suprafee corporale a unui adult este necesar o cantitate de crem cuprins ntre 12,2 i 26,6 g. n general, datorit efectului de rezervor al pielii, este suficient o singur aplicaie pe zi (preferabil seara, dup baie sau du); n cazul leziunilor rezistente, pentru cteva zile se pot aplica de dou ori pe zi. Pansamentele ocluzive pot fi utilizate doar pentru leziunile lichenificate, de mici dimensiuni i doar n primele zile de tratament. Datorit riscului de glaucom sau de cataract, trebuie evitat folosirea la nivelul pleoapelor. La sugari va fi evitat aplicarea pe zona acoperit de scutece (risc de granuloma gluteal); eventual, n caz de nevoie, pot fi aplicai diminea a (sunt ndeprtai prin toaleta sugarilor, care se efectueaz mai frecvent n timpul zilei).
Page | 13

Tratament cu dermatocorticoizi. Eczemele beneficiaza de tratament cortizonic indiferent de forma etiologica sau clinica. Dermatocorticoizii reprezinta prima optiune terapeutica. Clasificarea europeana a dermatocorticoizilor este acceptata si folosita si n Romnia. Clasa I . Dermatocorticoizi cu potenta scazuta. hidrocortizon acetat. Clasa II. Dermatocorticoizi cu potenta medie. fluocortolon caproat (Ultralan); triamcinolon acetonid. Clasa III . Dermatocorticoizi potenti. hidrocortizon butirat (Locoid); metilprednisolon aceponat (Advantan); fluocinolon acetonid; fluticazon propionat (Cutivate); mometazona furoat (Elocom); betametazon dipropionat. Clasa IV. Dermatocorticoizi superpotenti. clobetazol propionat (Dermovate). Efectele dermatocorticoizilor: antiinflamator inhib eliberarea de acid arahidonic de ctre fosfolipaza A2 antimitotic asupra celulelor epidermice i dermice reducerea sintezei matricei extracelulare de ctre fibroblati Efectele adverse ale dermatocorticoizilor: severe cu cresterea potentei (exceptie dermatocorticoizii de noua generatie); severe pentru cei cu molecula fluorurata; manifestate prin: atrofie tegumentara, telangiectazii, efect comedogenic.
Page | 14

1) locale: atrofie cutanat dup mai mult de 2-3 sptmni de tratament topic; favorizarea infeciilor microbiene, virale i micotice datorit deprimrii mecanismelor locale de aprare i a rspunsului imun; mpiedicarea vindecrii rnilor (ulcerele cronice tratate cu dermatocorticoizi se adncesc) prin inhibarea sintezei de collagen; la nivelul feei pot provoca sau agrava acneea rozacee i dermatita perioral; telangiectazii, hipertricoz, acne; hipersensibilizare local.

2) sistemice mai frecvent la copii, n cazul utilizrii glucocorticoizilor puternici, pe suprafee extinse (peste 30 % suprfa corporal) i pe perioade lungi de timp; inhibarea axului hipofizo-corticosuprarenalian, HTA, diabet zaharat ; ntrzierea creterii la copii. Identificarea dermatocorticoizilor de noua generatie a permis simplificarea tratamentului ntr-o singura etapa, noii glucocorticoizi fiind suficienti de potenti pentru a induce remisiunea si destul de siguri pentru un tratament de ntretinere fara inducerea de reactii adverse. Conform reglementrilor europene i nationale, asistentul medical generalist exercit urmtoarele functii esentiale: a) d ngrijiri competente persoanelor a cror stare le cere, tinnd cont de nevoile fizice, afective ispirituale ale bolnavului n mediul spitalicesc, familial, la coal, la locul de munc etc.; b) observ situatiile sau conditiile fizice sau afective care exercit un efect important asupra snttii i comunic aceste observatii celorlalti membri ai echipei sanitare; c) formeaz i dirijeaz personalul auxiliar necesar pentru a rspunde nevoilor serviciului de asistent din orice institutie de sntate.
Page | 15

Cu aceast responsabilitate, asistentul medical generalist trebuie s aprecieze n orice moment care sunt ngrijirile de care fiecare bolnav are nevoie i s i atribuie personalul corespunztor. Educa pacientului - cum sa evite factorii declansatori sau favorizanti: evitarea persoanelor cu leziuni contagioase, agenti iritanti, diferitele microorganisme, evitarea expunerii prelungite la razele solare; explica pacientului cum sa-si faca igiena - spalarea cu apa si sapun, dezinfectarea atunci cand s-a produs o leziune, igiena mucoaselor si anexelor pielii, lenjeriei de corp; asigura pacientului o alimentatie echilibrata, hidratarea corespunzatoare cu rol in prevenirea uscarii tegumentelor si a pielii; explica pacientului importanta prezentarii la medic in caz de aparitie a unei leziuni, evitarea autotratarii; educa pacientul si explica modul cum sa-si taie unghiile eventual aplicarea unor manusi, pentru evitarea leziunilor de grataj si a complicatiilor infectioase; in cazul eczemelor din regiunea fesiera sau a organelor genitale se vor folosi bazinete si urinare individuale sau vor fi sterilizate; respecta modul de aplicare a tratamentului local prin tamponare, frectionare, badijonare; schimba lenjeria de pat si de corp de cate ori este nevoie; contraindica aplicarea tratamentului local pe pielea paroasa; educa pacientul in folosirea obiectelor personale si fara a le imprumuta (pile, prosoape).

Instructiuni pentru evitarea dermatitelor de contact:

Page | 16

 evitarea substantelor chimice si a materialelor ce cauzeaza eruptia cutanata ; folosirea de uleiuri de baie in locul sapunului ; uscarea pielii prin tamponare, mai degraba decat prin frecare ; reducerea temperaturii apei, astfel incat sa fie calduta cand e folosita pentru baie sau cu alte scopuri ; folosirea exclusiva a cremelor, lotiunilor si a unguentelor recomandate, precum si a medicamentelor recomandate de medic; alte produse comerciale pot agrava situatia ; aplicarea de unguente sau crema pe maini de 6 - 7 ori pe zi; pentru alte parti ale corpului, se aplica de doua ori pe zi, mai ales dupa baie ; folosirea cat mai putin posibil a solventilor si utilizarea manusilor chirurgicale de vinilin pentru a se preveni contactul cu substante iritante, precum apa, sapunul, detergentii, prafuri de curatare, vopsele, tiner pentru vopsea, terebentina si substante pentru lustruit masini, podele, pantofi, mobila sau metale ; partea interioara a manusilor trebuie sa fie uscata ; manusile trebuie aruncate daca se gauresc ; manusile de vinil trebuie purtate in timpul curatarii sau stoarcerii de lamai, portocale, grapefruit, rosii sau cartofi ; purtarea de manusi de piele pentru muncile casnice sau gradinarit ; folosirea masinii de spalat vase pentru spalarea veselei ; indepartarea inelelor inainte de a spalarea pe maini sau inainte de efectuarea muncilor casnice; pacientii cu dermatita de contact fotoalergica sau fototoxica trebuie , de asemenea , sa evite substantele chimice fotosensibilizante sau expunerea la lumina .
Page | 17

BIBLIOGRAFIE: 1) REVISTA MEDICAL ROMN VOL. LIV, NR. 2, AN 2007 85. 2) Clinical Dermatology, J.A.A. Hunter, J.A. Savin, M.V. Dahl, THIRD EDITION. 3) Calin Giurcaneanu, Dermatita atopic-probleme de diagnostic, n Alergologie i imunologie clinica, Vol.I, Nr.3/2005. 4) Jeana Rodica Radu, Dermatita atopic sau sindromul eczema/dermatita atopic, n Alergologie i imunologie clinica, Vol.I, Nr.3/2005. 5) Darsow U, Lubbe J, Taieb A et al. for the European Task Force on Atopic Dermatitis. Position paper on diagnosis and treatment of atopic dermatitis, JEADV(2005) 19, 286-295. 6) BORUNDEL C. (sub redactia), Medicin intern pentru cadre medii, ed. ALL, Bucuresti, 2000. 7) CINTEZA D., Recuperare medical, ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003. 8) GEOGESCU D., Semiologie medical, ed. Med. Bucuresti, 1999. 9) GH.MOGOS, Mica enciclopedie de boli interne, ed. tiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1986. 10) PURICE S., Clinica medical. Analize si sinteze, ed. All, Bucuresti. 11) RAMNICEANU R., Prognosticul bolilor interne, ed. Med., Bucuresti, 1978. 12) SEROPIAN E., Alergia respiratorie si digestiv, ed. Med., Bucuresti, 1972. 13) STROESCU V., Farmacologie clinic, ed. Med., Bucuresti, 1972. 14) TITIRCA L., Urgente medico-chirurgicale, ed. Med., Bucuresti, 2001. 15) An Atlas of Diagnosis and Management, GENERAL DERMATOLOGY John SC English, FRCP Department of Dermatology, Queen's Medical Centre, Nottingham University Hospitals NHS Trust Nottingham, UK CLINICAL.

Page | 18