Epidemiologia gripei umane

Sukhyun Ryu 1
și Benjamin J. Cowling 2

Informații despre autor Informații despre drepturi de autor și

licență PMC Disclaimer

Mergi la:

Abstract

Infecțiile cu virusul gripal sunt frecvente la oameni de toate vâ rstele. Epidemiile apar în
lunile de iarnă în locații temperate și în diferite perioade ale anului în locații
subtropicale și tropicale. Majoritatea infecțiilor cu virusul gripal provoacă o boală
ușoară și autolimitată , iar aproximativ jumă tate din toate infecțiile apar cu febră . Doar o
mică minoritate de infecții duc la boli grave care necesită spitalizare. În timpul
epidemiei, ratele infecțiilor cu virusul gripal sunt de obicei cele mai mari la copiii de
vâ rstă școlară . Severitatea clinică a infecțiilor tinde să crească la extremele de vâ rstă și
odată cu prezența afecțiunilor medicale subiacente, iar impactul epidemiei este cel mai
mare în aceste grupuri. Vaccinarea este cea mai eficientă mă sură de prevenire a
infecțiilor, iar în ultimii ani vaccinurile antigripale au devenit cele mai frecvent utilizate
vaccinuri din lume. Mă surile nefarmaceutice de să nă tate publică pot fi, de asemenea,
eficiente în reducerea transmiterii, permițâ nd suprimarea sau atenuarea epidemilor și
pandemiilor de gripă .

Sute de milioane de infecții cu virusul gripal apar în întreaga lume în fiecare an. Deși
imunitatea împotriva reinfectă rii cu aceeași tulpină poate dura mulți ani, schimbarea
antigenică rapidă a tulpinilor circulante permite virusurilor gripale să scape de
imunitatea populației care se formează după o epidemie ( Saad-Roy et al. 2019 ; Lam et
al. 2020 ). Ocazional, pandemiile de gripă apar atunci câ nd o tulpină nouă iese din
animale și este capabilă să se ră spâ ndească printre oameni ( Saunders-Hastings și
Krewski 2016 ). În timp ce majoritatea infecțiilor sunt asociate cu o boală ușoară și
autolimitată , persoanele în vâ rstă și cei cu afecțiuni medicale subiacente pot fi mai
vulnerabili la boli mai grave, iar epidemiile de gripă tind să aibă cel mai mare impact în
aceste grupuri. Gripa poate provoca, de asemenea, boli grave la nou-nă scuți și
sugari. Aici, analiză m incidența și profilul de severitate al infecțiilor cu virusul gripal la
populații și impactul asupra să nă tă ții publice al acestor epidemii. Apoi discută m
mă surile care pot fi utilizate pentru a controla epidemiile și pandemiile de gripă .

Mergi la:

TRANSMITEREA GRIPEI

Transmiterea unei boli infecțioase are loc atunci câ nd agentul patogen cauzator se
deplasează de la o gazdă infectată pentru a provoca o infecție la o nouă gazdă . Rata cu
care are loc transmiterea va defini viteza și impactul unei epidemii, iar mă surile de
să nă tate publică urmă resc de obicei încetinirea sau oprirea transmiterii. La începutul
unei epidemii, într-o populație complet susceptibilă , fă ră mă suri de să nă tate publică în
vigoare, transmisibilitatea poate fi mă surată prin numă rul de reproducere de bază ,
adesea scris ca „ R 0 ”. Această cantitate este definită oficial ca numă rul mediu de cazuri
infecțioase secundare generate dintr-un caz infecțios primar tipic într-o populație
complet susceptibilă . Un studiu de revizuire a raportat că numă rul mediu de
reproducere de bază pentru pandemia din 1918 a fost de 1,80 (interval interquartile
[IQR]: 1,47–2,27), 1,65 (IQR: 1,53–1,70) pentru pandemia din 1957, 1,80 (IQR: 1,556–1.
pandemia din 1968, 1,46 (IQR: 1,30–1,70) pentru pandemia din 2009 și 1,28 (IQR: 1,19–
1,37) pentru gripa sezonieră ( Biggerstaff et al. 2014 ). O implicație a acestui fapt este că
între o treime și jumă tate din toate evenimentele de transmitere trebuie prevenite prin
mă suri de să nă tate publică pentru a aduce numă rul de reproducere sub pragul critic de
1 și pentru a opri o epidemie.

Pe mă sură ce infecțiile se ră spâ ndesc, ceea ce duce la o creștere a imunită ții în râ ndul
populației, transmisibilitatea va scă dea treptat. Schimbă rile în timp ale transmisibilită ții
pot fi reflectate de o mă sură toare cunoscută sub numele de numă rul efectiv de
reproducere la momentul t ( Rt ) , care este numă rul de infecții secundare generate de o
infecție tipică cu debutul bolii la momentul calendaristic t . Pe mă sură ce o epidemie
continuă , R t va tinde să scadă și va scă dea sub pragul critic de 1 în jurul vâ rfului
epidemiei. Monitorizarea Rt poate oferi și informații despre impactul mă surilor de
să nă tate publică asupra transmiterii ( Ali și colab. 2018 ; Cowling și colab. 2020 ; Ryu și
colab. 2020a ).

Înțelegerea modalită ților în care are loc transmiterea gripei este importantă pentru a
determina ce tipuri de mă suri de control ar fi cel mai potrivit de recomandat. De
exemplu, dacă gripa se ră spâ ndește adesea prin suprafețe contaminate, igiena mâ inilor
ar fi o intervenție deosebit de importantă și eficientă . Se crede că cea mai mare parte a
transmiterii gripei are loc în timpul contactului apropiat cu pică turile sau aerosolii care
că lă toresc prin aer de la o persoană la alta, fă ră a implica mâ inile sau fomite. Cu toate
acestea, dimensiunea pică turilor sau aerosolilor responsabili de transmitere ră mâ ne un
subiect de dezbatere considerabilă ( Killingley și Nguyen-Van-Tam 2013 ; Tellier et al.
2019 ).

Mergi la:

SEZONALITATE ÎN DIFERITE ZONE CLIMATICE

În locurile temperate, epidemiile de gripă tind să apară în lunile de iarnă . Sezonalitatea

gripei este mai slabă în locațiile subtropicale și tropicale, iar gripa poate apă rea în
diferite perioade ale anului sau chiar poate avea circulație pe tot parcursul anului
( Hirve et al. 2016 ; Dave și Lee 2019 ). Există o serie de mecanisme propuse care
afectează această sezonalitate. O ipoteză este că sezonalitatea este afectată de variația
imunită ții gazdei împotriva agenților infecțioși - de exemplu, din cauza modifică rilor
sezoniere ale nivelurilor de melatonina sau vitamina D ( Dowell 2001 ). Un alt
mecanism potențial este schimbarea comportamentală , în care populațiile petrec mai
mult timp în interior în timpul iernii, în timp ce școlile tind să aibă vacanțe vara. Un al
treilea mecanism posibil de sezonalitate este schimbarea supraviețuirii virusului gripal
în diferite condiții de mediu, cum ar fi umiditatea ( Shaman și Kohn 2009 ; Marr et al.
2019 ).

Mergi la:

INCIDENTA INFECTIILOR

Mă surile de incidență a gripei includ numă rul sau rata infecțiilor care au avut loc, au loc
sau se preconizează că vor apă rea într-o populație. În unele cazuri, mă surile de
incidență se vor concentra asupra infecțiilor cu virusul gripal cu anumite caracteristici
clinice, cum ar fi consultațiile ambulatorie sau spitaliză rile asociate cu gripa. Deoarece
multe infecții cu virusul gripal sunt ușoare și nu necesită asistență medicală , este dificil
să se mă soare incidența tuturor infecțiilor într-o populație. Diagnosticul de laborator
poate fi costisitor și poate fi inutil pentru gestionarea majorită ții infecțiilor cu virusul
gripal. O abordare tipică a supravegherii gripei a fost mă surarea proporției de pacienți
în ambulatoriu cu boală asemă nă toare gripei (ILI) în timp ( Fleming și Elliot
2008 ). Supravegherea pacienților internați este o altă abordare de rutină , în care
proporția pacienților internați cu infecții respiratorii acute severe este monitorizată în
timp. În majoritatea epidemilor de gripă , incidența infecțiilor este mai mare la copii
decâ t la adulți. Un studiu recent a estimat că aproximativ 3%-11% dintre indivizii din
Statele Unite suferă de gripă simptomatică în fiecare an, cu o incidență medie de 8,7% la
copii și 5,1% la adulți ( Tokars et al. 2018 ).

În pandemia de gripă din 2009, diagnosticele de laborator au fost utilizate mai pe scară
largă în special în râ ndul pacienților internați, deși poate fi dificil de interpretat ratele
de incidență a cazurilor confirmate de laborator dacă practicile de testare variază în
timp. Supravegherea virologică ar putea oferi informații precise cu privire la
schimbă rile relative ale incidenței infecțiilor în timp, atâ ta timp câ t comportamentele de
că utare a îngrijirii să nă tă ții și practicile de testare sunt stabile în timp. Combinarea
supravegherii ILI asistate medical cu datele virologice privind proporția ILI asociată cu
gripa a fost utilizată ca o corelație a incidenței infecțiilor în unele studii ( Goldstein și
colab. 2011 ; Wong și colab. 2013b ; Yang și colab. 2015 ) .

Pe lâ ngă supravegherea gripei asistate medical, infecțiile și bolile pot fi mă surate și prin
studii epidemiologice în comunitatea generală ( Monto 1994 ). Alte surse de date
electronice ar putea fi utilizate pentru a urmă ri incidența: de exemplu, apelurile că tre un
sistem de teleinfirmerie ar putea informa ratele de boli mai ușoare, s-ar putea
monitoriza că ută rile pe Internet legate de gripă care ar putea corela cu ratele de infecții
sau, dacă sunt disponibile resurse, s-ar putea aranja pentru sondaje telefonice repetate
pentru a evalua ratele ILI de-a lungul timpului ( Payne et al. 2005 ; Ginsberg et al.
2009 ; Spreco et al. 2017 ).

Ră spunsul imun la o infecție cu virus gripal poate include producerea de anticorpi

specifici acelei tulpini, iar supravegherea serologică a prevalenței anticorpilor într-o
populație de-a lungul timpului poate oferi informații directe despre incidența
cumulativă a infecțiilor. Un exemplu în acest sens este prezentat înfigura 1A, pe baza
unui studiu serologic realizat în Hong Kong în 2009 ( Wu et al. 2010b ). Cu toate acestea,
unele probleme tehnice trebuie abordate, inclusiv incertitudinea cu privire la proporția
de indivizi infectați care dezvoltă anticorpi la sau peste un anumit titru (în special
printre cei cu infecții subclinice), întâ rzierea apariției anticorpilor, scă derea titrurilor de
anticorpi pe termen lung. , potențiale reacții încrucișate datorate infecțiilor cu alte
tulpini și confuzie între modifică rile titrului de anticorpi după vaccinare față de infecție
( Chen și colab. 2018 ; Khurana și colab. 2019 ).

Figura 1.
Rata de atac de infecție specifică vâ rstei și profilul clinic de severitate al infecțiilor
H1N1pdm09 din 2009 în Hong Kong ( Wu et al. 2010b ). ( A ) Estimă ri ale riscului de
infecție în fiecare grupă de vâ rstă pe baza unui studiu serologic amplu ( Wu et al.
2010b ). ( B ) Estimă ri specifice vâ rstei ale profilului clinic de severitate al H1N1pdm09
în Hong Kong, pe baza ratelor estimate de atac și a numă rului de rezultate severe
înregistrate pe teritoriu.

Incidența poate fi mă surată și în medii închise, cum ar fi școlile și gospodă riile, iar
investigațiile asupra focarelor sau studiile de transmitere pot oferi date valoroase
despre infecții și boli. De exemplu, urmă rirea prospectivă a indivizilor expuși la infecție
poate furniza date despre proporția de infecții confirmate virusologic care duc la
anumite semne sau simptome clinice sau creșteri ale titrurilor de anticorpi, facilitâ nd
interpretarea datelor de supraveghere de la populația mai largă ( Tsang et al. 2016 ).

Unul dintre determinanții cheie ai incidenței unei tulpini de gripă este transmisibilitatea
acesteia sau tendința sa de a se ră spâ ndi într-o populație. Transmisibilitatea este
afectată de gradul de infecțiozitate al celor infectați, de susceptibilitatea celor care sunt
în contact cu indivizii infectați și de gradul de contact dintre indivizii infecțioși și cei
susceptibili. Transmisibilitatea nu este o constantă biologică și poate fi modificată de
comportamentele populației și mă surile de să nă tate publică . Urmă rirea
transmisibilită ții în timp permite autorită ților de să nă tate publică să determine puterea
mă surilor necesare pentru a ține sub control o epidemie.

Mergi la:

GRAVITATEA SAU PROFILUL DE SEVERITATE AL

INFECŢ IILOR

„Seriozitatea” sau severitatea descrie patogenitatea sau capacitatea unei tulpini de gripă
de a provoca boală . Una dintre cele mai frecvente mă suri de gravitate este riscul de
letalitate ( Nishiura 2010 ), adesea denumită rata de letalitate, deși nu este o rată ( Kelly
și Cowling 2013 ). Numă ră torul este numă rul estimat de decese, numitorul este
numă rul estimat de cazuri și este important să clarifică m mă surile specifice utilizate
pentru fiecare dintre acestea. În stadiile incipiente ale unei epidemii, este posibil ca
unele infecții să nu se fi rezolvat, astfel încâ t numă rul de decese împă rțit la numă rul de
cazuri ar putea subestima riscul de fatalitate dacă unele dintre cazurile actuale ar muri
mai tâ rziu ( Jewell et al. 2007 ). Este posibil să se includă numai decesele cazurilor
confirmate de laborator în numă ră tor sau să se extindă la toate decesele estimate
asociate gripei ( Wong et al. 2013b ). Este posibil să se limiteze numitorul doar la
cazurile confirmate de laborator (care depinde de comportamentul de că utare a
asistenței medicale și de disponibilitatea testelor de laborator) ( Nishiura 2010 ), extins
la toți indivizii simptomatici cu o anumită definiție a „simptomatic” sau chiar extinde și
mai mult la toate infecțiile estimate, inclusiv infecțiile subclinice ( Wu et al.
2010b , 2011 ; Wong et al. 2013b ). Variabilitatea definițiilor atâ t pentru numă ră tor, câ t
și pentru numitor poate duce la probleme în compararea estimă rilor de severitate în
diferite setă ri. În 2009, un studiu din Hong Kong a reușit să estimeze profilul de
gravitate al infecțiilor cu H1N1pdm09 în funcție de vâ rstă (Fig. 1B), prin compararea
estimă rilor incidenței infecției din datele serologice (Fig. 1A) cu estimă ri ale numă rului
de spitaliză ri și decese ( Wu et al. 2010b ). Înfigura 1B, există o creștere clară odată cu
vâ rsta a riscului de rezultate grave pe bază de infecție: de exemplu, rata mortalită ții a
fost <1 la 100.000 de infecții la copii, în timp ce se apropia de 1 la 1000 de infecții la
adulții 50-59. ani și probabil ar fi mai mare decâ t la adulții în vâ rstă .

Seriozitatea nu se limitează la mă surile riscului de mortalitate, ci s-ar putea referi, în

general, la riscul de a avea un rezultat mai grav asupra să nă tă ții: de exemplu, riscul de
îmbolnă vire condiționat de infecție, riscul de spitalizare condiționat de îmbolnă vire,
riscul de îmbolnă vire. deces condiționat de spitalizare, etc. Alternativ, o definiție simplă
a gravită ții unei anumite tulpini de gripă ar putea fi propusă ca costul mediu asociat cu
tratarea unei infecții cu acea tulpină , fie în termeni de costuri directe, fie inclusiv costuri
indirecte. Cu toate acestea, mă surile unice de severitate pot să nu surprindă pe deplin
profilul unei tulpini de gripă , deoarece riscul de boală severă crește odată cu vâ rsta și cu
prezența altor afecțiuni cronice de să nă tate ( Van Kerkhove și colab. 2011 ).
Seriozitatea ar putea fi reflectată , de asemenea, la capă tul blâ nd al spectrului de
fracțiunea de infecții care sunt asimptomatice, de fracțiunea de infecții care provoacă o
boală febrilă sau de o boală care necesită asistență medicală . Cu toate acestea, aceste
fracții sunt dificil de estimat. Estimă rile fracției asimptomatice a infecțiilor au variat
între 10% și 90%, în funcție de abordă rile utilizate și de definiția precisă a
„asimptomatic” ( Leung et al. 2015 ). În studiile comunitare cu monitorizare intensă a
persoanelor expuse, aproximativ jumă tate din infecții sunt asociate cu febră ( Lau et al.
2012 ; Ip et al. 2016 ).

Evaluarea prospectivă a impactului probabil al unei epidemii sau unei pandemii de

gripă poate ajuta la determinarea tipurilor de mă suri de să nă tate publică care ar putea
fi justificate pentru reducerea transmiterii. În martie 2017, Organizația Mondială a
Să nă tă ții (OMS) a publicat abordarea de evaluare a severită ții gripei pandemice pentru
a îmbună tă ți și standardiza evaluarea severită ții și pentru a permite o evaluare în timp
real pentru a ghida ră spunsul ( Organizația Mondială a Să nă tă ții 2017b ). Componentele
acestei evaluă ri includ transmisibilitatea gripei, gravitatea bolii și impactul potențial
asupra societă ții în ansamblu. Profilul de gravitate al infecțiilor este de obicei cel mai
dificil parametru de evaluat în timp real ( Wong et al. 2013a ).

Mergi la:

IMPACTUL SĂ NĂ TĂ Ț II PUBLICE AL INFECȚ IILOR CU VIRUSUL

GRIPOPEI

Epidemiile de gripă și pandemiile pot avea un impact considerabil asupra morbidită ții și
mortalită ții. Pandemia de gripă H1N1 din 1918/1919 a avut un impact deosebit de mare
( Pappas et al. 2008 ). A avut trei valuri separate în perioada 1918-1919 și a provocat
50-80 de milioane de decese ( Taubenberger și Morens 2006 ). Alte două pandemii de
gripă au avut loc în secolul al XX-lea cu impact mai scă zut (tabelul 1). În aprilie 2009,
H1N1pdm09 a fost identificat în Mexic și Statele Unite, iar infecțiile s-au ră spâ ndit rapid
în întreaga lume. În primul să u an de circulație, s-a estimat că H1N1pdm09 a provocat
între 123.000 și 203.000 de decese ( Simonsen et al. 2013 ).

Tabelul 1.
Pandemiile de gripă în secolele XX și XXI

Subtipul gripei A
Pandemic Ani Impactul mortalității
implicat
1918– 50–100 de milioane de decese
Gripa spaniolă H1N1
1920 (Taubenberger și Morens 2006)
1957– 1,1 milioane de decese (Viboud et al.
Gripa asiatică H2N2
1958 2016)
gripa din Hong 1968– 1 milion de morți (Saunders-Hastings și
H3N2
Kong 1969 Krewski 2016)
 Subtipul gripei A
Pandemic Ani Impactul mortalității
implicat
2009– 123.000–203.000 de decese (Simonsen et
H1N1pdm09 H1N1
2010 al. 2013)
Deschide într-o fereastră separată

Impactul gripei asupra unei populații poate fi mă surat prin numă rul de îmbolnă viri,
vizite în ambulatoriu, spitaliză ri și/sau decese asociate cu infecțiile din acea
populație. Pe lâ ngă numă rarea numă rului de evenimente de să nă tate, mă surile de
impact pot fi extinse pentru a include considerații economice ( Klepser 2014 ),
să nă tatea mintală și bună starea ( Coughlin 2012 ) și efectele indirecte asupra altor boli
( Noymer 2011 ; Mak et al. 2012 ). Costurile economice pot reflecta nu numai costurile
direct atribuibile ale infecțiilor, cum ar fi îngrijirea pentru pacienți internați și
ambulatoriu, și absenteismul la locul de muncă , ci și costurile intangibile datorate
schimbă rilor în comportamentele populației.

Gripa sezonieră tinde să fie asociată cu un impact substanțial al morbidită ții și

mortalită ții la adulții în vâ rstă și la cei cu afecțiuni medicale subiacente. Deoarece
pandemiile de gripă anterioare au fost asociate cu un impact mai mare asupra
mortalită ții la persoanele mai tinere, fie din cauza creșterii incidenței infecției, fie din
cauza severită ții sau ambelor, parametri precum anii de viață pierduți au fost utilizate
pentru a oferi o imagine mai completă a impactului mortalită ții. decâ t numă rul
deceselor ( Charu et al. 2011 ; Zhou et al. 2013 ).

O abordare pentru estimarea impactului gripei asupra mortalită ții este prin examinarea
deceselor „excesului” care au loc în timpul epidemilor de gripă în comparație cu în afara
perioadelor epidemice ( Farr 1847 ). Mortalitatea asociată gripei variază de la an la an și
tinde să fie mai mare în pandemii decâ t în epidemiile sezoniere ( Nicol et al. 2012 ). În
primul râ nd, factorii au fost asociați cu diferențe reale în decesul asociat gripei. Aceasta
include caracteristicile virusului, cum ar fi virulența și transmisibilitatea, structura
populației, cum ar fi accesul la asistență medicală , prevalența mă rfurilor și nivelul de
imunitate a populației. În al doilea râ nd, factorii au fost asociați cu metodologia de
identificare a cazurilor. Aceasta include diferite tipuri de supraveghere a mortalită ții,
diferențe în testele de laborator, accesibilitatea sistemelor de testare și de raportare a
cazurilor și gradul de conștientizare diferit al medicului cu privire la testele de gripă .

Mortalitatea atribuibilă gripei a fost estimată pe scară largă prin mă surarea mortalită ții
în exces în timpul epidemilor de gripă în comparație cu pragul de referință , care sunt de
obicei obținute din metode statistice și de modelare ( Li et al. 2018 ). Modelul de
regresie ciclică Serfling cu cele mai mici pă trate este una dintre metodele cele mai
utilizate pe scară largă , bazâ ndu-se pe o curbă de bază sinusoidală adaptată datelor
istorice de mortalitate ( Serfling 1963 ). Acest model nu necesită date virologice și oferă
o abordare simplă pentru estimarea deceselor în exces, deși nu este potrivit pentru
locații cu sezonalitate slabă a gripei. Modelele de regresie, care includ date de
supraveghere virologică , sunt adesea preferate acum pentru estimarea mortalită ții de
tip virus gripal și subtip specific și pot evita supraestimarea deceselor cauzate de
vremea rece sau de alte infecții respiratorii.
O altă abordare este numă rarea numă rului de decese cauzate de gripă . Cu toate acestea,
există o serie de limită ri ale acestei abordă ri. În primul râ nd, mortalitatea asociată cu
gripa ar putea fi subestimată deoarece persoanele infectate pot să nu fie identificate de
instituțiile medicale sau persoanele infectate identificate la instituția medicală , dar să nu
fie confirmate prin teste de laborator. În plus, infecțiile cu virusul gripal pot provoca
pneumonie bacteriană secundară ( Davis et al. 2012 ) sau pot agrava bolile de bază , cum
ar fi bolile cardiovasculare. Se crede că infecțiile cu virus gripal conduc la creșterea
evenimentelor cardiovasculare, deși acestea sunt rareori înregistrate ca evenimente
asociate gripei, deoarece gripa nu este suspectată în etiologia acestor evenimente și este
posibil ca eliminarea virusului să fi încetat deja pâ nă la momentul evenimentului
( Warren- Gash și colab. 2009 , 2018 ; Morris și colab. 2017 ).

Un studiu recent a estimat că rata medie anuală a mortalită ții în exces respirator asociat
gripei a variat între 0,1 și 6,4 la 100.000 de persoane pentru persoanele sub 65 de ani,
2.9-44.0 la 100.000 de persoane la cei între 65 și 74 de ani și 17.9-2242. la 100.000 de
persoane pentru cei cu vâ rsta peste 75 de ani ( Iuliano et al. 2018 ). Cea mai mare
mortalitate a fost în Africa sub-sahariană (2,8–16,5 la 100.000 de locuitori) și Asia de
Sud-Est (3,5–9,2 la 100.000 de locuitori) ( Iuliano et al. 2018 ). Aceste estimă ri indică o
povară anuală mai mare decâ t raportul anterior din 2017 (OMS a estimat că 290.000
pâ nă la 650.000 de decese anuale globale au fost asociate cu gripa sezonieră ) ( World
Health Organization 2017a ).

Mergi la:

OPȚ IUNI PENTRU CONTROLUL GRIPOPEI

Vaccinuri

Vaccinurile antigripală sunt cea mai bună intervenție disponibilă pentru a reduce
impactul asupra să nă tă ții publice al epidemilor și pandemiilor de gripă . Vaccinurile
antigripală au fost utilizate încă din anii 1940 cu vaccinuri produse în principal prin
inactivarea virusului crescut în ouă , urmată de purificare ( Sautto et al.
2018 ). Vaccinurile au o eficacitate moderată în prevenirea gripei confirmate de
laborator, cu eficacitatea variind de la an la an dintr-o varietate de motive ( Belongia et
al. 2016 ). Cu toate acestea, chiar și cu o eficacitate moderată , vaccinurile antigripală
previn un numă r considerabil de boli, spitaliză ri și decese în fiecare an ( Chung et al.
2020 ). În prezent, există un efort internațional major de cercetare pentru a dezvolta
vaccinuri antigripale îmbună tă țite și, în cele din urmă , vaccinuri gripale „universale”,
care oferă o protecție largă și de lungă durată împotriva unei game largi de tulpini
( Erbelding et al. 2018 ; Paules et al. 2018 ).

Monitorizarea anuală a eficacită ții vaccină rii împotriva gripei a devenit o activitate
importantă de să nă tate publică în multe locații cu venituri mari în ultimii ani. Pentru a
realiza acest lucru, este necesar un design de studiu mai eficient decâ t studiile
controlate randomizate, care necesită resurse substanțiale, sau studiile observaționale
clasice care pot suferi diverse prejudecă ți, inclusiv confuzie ( Jackson et al. 2006 ). În
ultimii câ țiva ani, „designul test-negativ” a fost din ce în ce mai utilizat pentru
monitorizarea eficacită ții vaccinului ( Sullivan et al. 2014 ). Acest proiect de studiu este
o variație a studiului caz-control, în care pacienții sunt înrolați dacă au vizitat o clinică
ambulatorie (sau au fost internați, în unele studii) cu simptome de gripă și au fost testați
pentru prezența virusului gripal. Eficacitatea vaccină rii poate fi mă surată prin
calcularea șanselor de acoperire vaccinală între pacienții înscriși care au testat pozitiv și
negativ pentru gripă ( Jackson și Nelson 2013 ).

Antivirale

Există o serie de antivirale cu eficacitate dovedită pentru tratamentul infecțiilor cu

virusul gripal. Unele antivirale pot fi utilizate și pentru profilaxie. În general, cele mai
multe studii randomizate cu antivirale au fost efectuate împotriva bolilor ușoare și
autolimitante și există relativ mai puține dovezi pentru eficacitatea acestora în tratarea
gripei severe ( Kelly and Cowling 2015 ). Cu toate acestea, în practică , antiviralele sunt
cele mai utile pentru tratarea gripei severe și sunt mai puțin frecvent utilizate în
ambulatoriu. Unele ță ri au creat stocuri de medicamente antivirale pentru a fi utilizate
în cazul unei pandemii de gripă ; deși aceste stocuri nu sunt de obicei suficient de mari
pentru a trata fiecare caz ușor, ele oferă asigură ri că va exista o cantitate suficientă de
medicamente eficiente pentru cazurile severe.

Intervenții nefarmaceutice

În timp ce vaccinurile sunt cea mai bună mă sură preventivă , intervențiile

nefarmaceutice (NPI) au, de asemenea, un rol important în atenuarea epidemilor de
gripă și a pandemiilor în comunitate. NPI-urile pot fi descrise și ca mă suri de să nă tate
publică . În faza incipientă a epidemilor și pandemiilor de gripă , NPI-urile sunt adesea
cele mai accesibile intervenții din cauza aprovizionă rii limitate de antivirale și a
întâ rzierii disponibilită ții vaccinurilor specifice. Aceste mă suri sunt menite să reducă
riscul de infecție al persoanelor, să întâ rzie vâ rful epidemiei, să reducă „înă lțimea”
vâ rfului epidemiei și să ră spâ ndească cazurile pe o perioadă lungă de timp. Atingerea
orică ruia dintre aceste obiective ar contribui la reducerea impactului general al
epidemiei sau pandemiei (Fig. 2). În special, sistemele de să nă tate se luptă adesea în
epidemiile de gripă sezonieră mai mari, cu creșteri ale spitaliză rilor care pot depă și
capacitatea disponibilă de paturi. Într-o pandemie severă , ră spâ ndirea infecțiilor pe o
perioadă mai lungă de timp ar fi vitală pentru a menține capacitatea și capacitatea
spitalului, în special în unită țile de terapie intensivă .Figura 2indică problema cu
capacitatea limitată a sistemului de să nă tate, care poate depă și capacitatea de 100%
chiar și în sezoanele medii de gripă . „Aplatizarea curbei” cu NPI-uri ar putea permite
timp pentru creșterea capacită ții. În timpul pandemiei de COVID-19 din 2020, NPI-urile
au câ știgat timp pentru construcția de spitale de campanie pentru a oferi capacitate
suplimentară pentru izolarea și tratamentul pacienților.
Figura 2.
Impactul preconizat al intervențiilor nefarmaceutice, indicâ nd modul în care
„aplatizarea curbei” ar putea permite ca o parte mai mare de pacienți să fie gestionată
eficient de capacitatea disponibilă a sistemului de să nă tate și ar putea câ știga timp
pentru creșterea capacită ții.

Mă surile de protecție personală , cum ar fi igiena mâ inilor și eticheta respiratorie, sunt

adesea recomandate în epidemiile și pandemiile de gripă , deși există dovezi limitate
pentru eficacitatea lor ( Xiao et al. 2020 ). Un studiu randomizat controlat al igienei
mâ inilor la 60 de copii de școală elementară din Egipt a constatat că igiena mâ inilor a
redus semnificativ cazurile de gripă confirmate în laborator cu >50% ( Talaat și colab.
2011 ). Cu toate acestea, alte studii randomizate nu au identificat efecte semnificative
ale igienei mâ inilor ( Xiao et al. 2020 ).

Mă știle de față au fost una dintre cele mai controversate mă suri de să nă tate publică în
pandemia de COVID-19 din 2020. Există dovezi mecanice care susțin eficacitatea
mă știlor de față în filtrarea virusului gripal dacă sunt purtate de persoane infectate
( Milton et al. 2013 ; Leung et al. 2020 ). Cu toate acestea, există mai puține dovezi
pentru eficacitatea lor în reducerea transmiterii în comunitate și o meta-analiză a
studiilor randomizate nu a identificat efecte semnificative ( Xiao et al. 2020 ). Din toate
dovezile disponibile, ră mâ ne plauzibil că utilizarea pe scară largă a mă știlor faciale ar
putea avea un efect mic pâ nă la moderat în reducerea transmiterii gripei în comunitate.

Izolarea persoanelor infectate poate fi o modalitate eficientă de reducere a transmiterii

( Fong et al. 2020 ). Unul dintre cele mai importante mesaje de să nă tate publică într-o
epidemie de gripă poate fi ca persoanele bolnave să ră mâ nă acasă . Durata izolă rii la
domiciliu poate fi pâ nă câ nd febra scade sau pentru primele zile de boală . O complicație
ar fi accesul la plă ți de boală , în special pentru lucră torii independenți sau lucră torii
contractuali, deoarece altfel acești indivizi ar putea fi nevoiți să continue să lucreze în
timp ce sunt bolnavi.
Carantina este definită ca restricția de mișcare a persoanelor expuse, care sunt adesea
identificate prin urmă rirea contactelor. Aceasta s-a dovedit a fi o mă sură importantă în
pandemia de COVID-19. Un studiu de simulare a estimat că combinația de urmă rire a
contactelor, carantină , izolare și antivirale ar putea reduce infecțiile cu 40% ( Wu et al.
2006 ); cu toate acestea, un alt studiu de simulare a estimat că ar fi dificil de controlat
gripa cu 90% de urmă rire a contactelor și carantină , deoarece o proporție atâ t de mare
de infecții cu virusul gripal sunt asimptomatice sau prezintă simptome ușoare ( Fraser
și colab. 2004 ).

Mă surile de distanțare socială sunt mă suri menite să reducă frecvența și durata

interacțiunilor dintre oamenii din comunitate. Copiii de vâ rstă școlară au, de obicei,
niveluri mai scă zute de imunitate decâ t adulții, deoarece au avut mai puține infecții
anterioare cu virusul gripal și există mai multe oportunită ți ca transmiterea să aibă loc
în să lile de clasă aglomerate în comparație cu alte setă ri comunitare. Este bine
recunoscut faptul că copiii de vâ rstă școlară joacă un rol crucial în transmiterea gripei în
comunitate. Pentru a limita ră spâ ndirea gripei, închiderea școlilor este una dintre cele
mai eficiente mă suri de distanțare socială disponibile ( Fong et al. 2020 ). Impactul
închiderii școlilor împotriva transmiterii gripei a fost discutat în studii de modelare și
epidemiologice ( Cauchemez et al. 2008 ; Wu et al. 2010a ). Transmiterea a revenit
uneori câ nd școlile sunt redeschise, indicâ nd indirect că închiderile au suprimat
transmiterea gripei ( Jackson et al. 2013 ; Ryu et al. 2020a ). Închiderea școlilor poate
reduce, de asemenea, transmiterea în alte grupe de vâ rstă din cauza schimbă rilor în
amestecul social. Alte mă suri importante de distanțare socială includ prevenirea
adună rilor în masă , mă surile de să nă tate publică la locurile de muncă , cum ar fi
politicile de lucru la domiciliu, și mă suri în instituții precum închisori și case de îngrijire
rezidențială .

În primele etape ale pandemiei de gripă din 2009, multe ță ri au fă cut eforturi pentru a
întâ rzia importul de infecții. NPI-urile legate de că lă torii includ screening-ul că lă torilor
pentru semne sau simptome de infecție, restricții de că lă torie și închiderea
frontierelor. Verificarea că lă torilor care sosesc se poate face cu scanere termice și
formulare de declarație de să nă tate. Studiile ecologice au estimat că screening-ul de
intrare a întâ rziat importul infecțiilor H1N1pdm09 în 2009 cu 7-12 zile ( Cowling et al.
2010 ) și a întâ rziat epidemiile locale cu 4 zile ( Yu și colab. 2012 ); cu toate acestea, rata
de detectare a cazurilor de gripă prin screening-ul de intrare este scă zută ( Hale et al.
2012 ; Sakaguchi et al. 2012 ) și necesită resurse considerabile de să nă tate publică . Prin
urmare, s-ar putea să nu fie întotdeauna justificat. Restricția de că lă torie internațională
este prevenirea circulației între anumite ță ri. Restricțiile sau reducerile de că lă torie
sunt mai controversate din cauza consecințelor economice, iar studiile de simulare au
prezis că ar putea fi necesare restricții de că lă torie foarte substanțiale de pâ nă la 99%
pentru a întâ rzia epidemiile locale cu câ teva să ptă mâ ni ( Cooper et al. 2006 ; Ferguson
et al. 2006). ). Închiderea frontierei implică limitarea completă a mișcă rii persoanei în și
în afara unei anumite ță ri. Închiderea frontierei în 11 jurisdicții ale insulelor din
Pacificul de Sud a întâ rziat sosirea gripei pandemice din 1918/1919 cu 3-30 de luni
( McLeod et al. 2008 ). Cu toate acestea, închiderile de frontieră nu sunt probabil să fie
practice sau fezabile în majoritatea pă rților lumii ( Organizația Mondială a Să nă tă ții
2007 ; Ryu et al. 2020b ).
 Mergi la:

CONCLUZII

Epidemiile de gripă provoacă morbiditate și mortalitate considerabilă în fiecare an, iar

pandemiile de gripă amenință să aibă un impact la fel de mare ca și boala coronavirus
2019. Avem nevoie de o înțelegere îmbună tă țită a modurilor de transmitere a gripei
pentru a proiecta mă suri de control mai bune. Vaccinurile antigripală sunt din ce în ce
mai folosite pentru a atenua impactul epidemiei, dar necesită administrare anuală și au
o eficacitate moderată care ar putea fi îmbună tă țită prin dezvoltarea vaccinurilor
universale antigripală .