Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Amf an 1
Virozele respiratorii reprezintă unul dintre cele mai comune tipuri de patologii cu transmitere
interumană, întâlnite în rândul tuturor categoriilor de vârstă. Simptomatologia cauzată de acestea
poate varia de la una ușoară sau moderată, până la apariția unui tablou clinic sever, ce poate pune
viața în pericol, astfel că diagnosticarea, monitorizarea și tratarea acestor infecții virale sunt
esențiale pentru procesele de vindecare și recuperare.
Află, în cele ce urmează, ce sunt, mai exact, virozele respiratorii și cum se pot transmite, care sunt
factorii cauzatori și de risc, cum se poate diagnostica și trata o infecție respiratorie virală și cum se
poate preveni apariția lor pe viitor.
Virozele respiratorii, numite și infecții respiratorii virale, reprezintă o categorie de afecțiuni ale căilor
aeriene, cu transmitere interumană și cu un tablou clinic divers, dar sugestiv. Infecțiile virale sunt
mult mai întâlnite decât cele bacteriene, astfel încât probabilitatea ca o afecțiune respiratorie să fie
de cauză virală este una foarte mare.
Căile respiratorii se împart, din punct de vedere anatomic, în superioare (cavitate bucală, fose
nazale, faringe, laringe) și inferioare (trahee, bronhii, bronhiole). În general, o infecție virală se
rezumă la nivelul căilor superioare. Acest fapt este posibil datorită abilității sistemului imun de a
reține concentrația de patogeni la nivel superior și a o împiedica să treacă spre cel inferior, unde ar
putea cauza o simptomatologie mult mai gravă. Totuși, în cazuri de imunosupresie acută sau cronică,
infecția poate ajunge până la nivelul căilor inferioare.
Dat fiind faptul că se pot întâlni viroze respiratorii care prezintă un tablou clinic diferit de la o
persoană la alta, clasificarea lor este extrem de importantă atât pentru estimarea evoluției bolii, cât
și pentru alegerea unui tratament optim. Există două criterii principale, în funcție de care se pot
clasifica infecțiile respiratorii virale: localizarea anatomică și factorul etiologic.
Localizarea anatomică
Factorul etiologic
Astfel, principalii factori etiologici, responsabili pentru apariția de viroze respiratorii, sunt:
Metapneumovirusurile;
Transmiterea indirectă, prin intermediul obiectelor de uz comun, atinse de o persoană bolnavă și,
ulterior, de una sănătoasă, reprezintă o cale de infectare mai rar întâlnită, dar ea rămâne, totuși, o
posibilitate, mai ales în rândul persoanelor imunodeprimate.
Principala cauză de apariție a unei viroze respiratorii o reprezintă contactul (direct sau indirect) cu o
persoană infectată cu unul dintre patogenii responsabili pentru infecțiile respiratorii virale. În
general, întreaga populație experimentează cel puțin o dată în viață o infecție respiratorie de tip
viral. Totuși, unele persoane se pot afla într-o categorie de risc crescut pentru dezvoltarea frecventă
și/sau severă a acestui tip de afecțiuni.
Printre categoriile de persoane aflate la risc pentru dezvoltarea virozelor respiratorii se numără:
Persoanele imunodeprimate;
Fumătorii;
Tabloul clinic specific virozelor respiratorii poate să difere în funcție de severitatea afecțiunii, starea
generală a persoanei respective (imunosupresie, boli pulmonare cronice), dar mai ales în funcție de
factorul etiologic implicat. Totuși, manifestările specifice infecțiilor respiratorii virale au suficiente
puncte comune și, astfel, pot orienta diagnosticul către o certitudine, chiar înainte de izolarea
patogenului în laborator.
Congestie nazală;
Dureri de cap;
Dureri în gât;
Oboseală;
Dureri de mușchi;
Pentru a putea depista o infecție respiratorie, este necesar să te adresezi medicului încă de la
debutul simptomatologiei. Se va începe cu preluarea istoricului medical personal și familial și se va
continua cu un examen fizic general, cu focus asupra stării căilor aeriene. În funcție de localizarea
virozei respiratorii (superior sau inferior), este posibil să fie necesar un consult de specialitate ORL
sau unul de pneumologie ori ambele.
Chiar dacă tabloul clinic poate sugera o viroză respiratorie, nu trebuie omise testele imagistice
(radiografia, CT-ul) și cele de laborator, care pot identifica gradul de severitate al afecțiunii și pot
izola patogenul, cu scopul administrării tratamentului optim.
Cel mai important test de izolare și identificare virală este cel RT-PCR, datorită sensibilității sale
crescute. Tehnica utilizată constă în preluarea unor probe ce conțin patogenul în cauză (ex: exsudat
nazo-faringian și faringian), izolarea acestora și identificarea prezenței ARN-ului sau ADN-ului viral în
probă.
Tratamentul în viroza respiratorie este țintit asupra înlăturării factorului etiologic și este adaptat la
diversitatea și severitatea simptomatologiei. Astfel, o schema terapeutică poate include:
Decongestionante nazale;
Antitusive;
Expectorante.
Nu întotdeauna pot fi prevenite virozele respiratorii. Totuși, menținerea unei igiene riguroase,
evitarea zonelor aglomerate (în special în lunile reci) și vaccinarea antigripală reprezintă măsuri de
prevenție pe care le putem adopta oricând, cu scopul minimizării riscului de contaminare și
dezvoltare a unor forme severe de infecții respiratorii.
Astfel, virozele respiratorii fac parte dintr-o categorie de afecțiuni comun întâlnite în rândul
populației și, implicit, în practica medicală. Simptomatologia asociată cu infecțiile respiratorii virale
poate varia de la una simplă, care nu generează un grad ridicat de disconfort, până la una severă,
potențial amenințătoare de viață. Dat fiind acest fenomen, este extrem de importantă vizita la medic
încă de la debutul primelor simptome, cu scopul identificării factorului etiologic, estimării posibilei
evoluții a bolii în timp și administrării precoce a unui tratament potrivit.
Bibliografie: