BOLI ALE SISTEMULUI

RESPIRATOR LA OM
Proiect realizat de: Roșu Dragoș-Andrei
 Cuprins
 1. Astm bronșic;
 2. Bronșită;
 3. Pneumonie;
 4. Viroză respiratorie;
 5. Bibliografie.
 1. Astm bronșic
 Este o afectiune inflamatorie cronica comună a cailor
respiratorii caracterizată de simptome fluctuante și
recurente, obstrucție reversibilă a fluxului de aer
și bronhospasm. Printre simptomele comune se
întâlnesc respirație șuierătoare, tuse, senzație de
apăsare în piept și dispnee.
 Se crede că astmul este cauzat de o combinație de
factori genetici și de mediu. Diagnosticul se bazează
de regulă pe tiparul simptomelor, reacția la
tratament în timp și spirometrie.
 Deși nu există tratament pentru astm, simptomele pot fi, în
general, îmbunătățite. Trebuie conceput un plan specific,
personalizat, pentru monitorizarea proactivă și gestionarea
simptomelor. Acest plan trebuie să includă reducerea
expunerii la alergeni, testarea pentru evaluarea gravită ții
simptomelor și utilizarea medicamentelor. Planul de
tratament trebuie scris și necesită ajustări de tratament în
funcție de modificările simptomelor.
 Cel mai eficient tratament pentru astm este identificarea
factorilor declanșatori, cum ar fi fumul de țigară, animalele
sau aspirina și eliminarea expunerii la acestea. Dacă evitarea
factorului declanșator nu este suficientă, se recomandă
utilizarea medicamentelor. Medicamentele sunt selectate,
printre altele, în funcție de gravitatea bolii și de frecven ța
simptomelor. Medicamentele specifice pentru astm sunt
clasificate în linii mari în categoriile: cu acțiune rapidă și cu
acțiune îndelungată.
Obstrucția lumenului unei bronhiole cu exsudat mucoid, celula
caliciformă metaplazie, și îngroșarea membranei
bazaleepiteliale la o persoană cu astm
Spirometrele se folosesc pentru a
Salbutamol inhalant cu doză
măsura debitul respirator maxim,
măsurată, utilizat în mod obișnuit
important atât în monitorizarea
pentru tratarea atacurilor de astm.
cât și în diagnosticarea astmului.
 2. Bronșită
 Reprezintă inflamația mucoasei bronhiilor, de etiologie
cel mai adesea infecțioasă. Bronșita poate fi divizată în
două categorii, acută și cronică, fiecare categorie având
propriile etiologii, patologii și terapii;
 Bronșita acută este caracterizată prin apariția tusei, cu
sau fără producerea sputei, mucozitate ce este
expectorată din tractul respirator. Bronșita acută apare
de obicei în timpul unei viroze. Virusurile cauzează
aproximativ 90% din cazurile de bronșită acută
iar bacteriile sunt responsabile pentru mai puțin de
10% din cazuri;
 Cauza: in mai mult de 90% din cazuri, cauza este o infecție virală.
Aceste virusuri se pot răspândi prin aer când oamenii tu șesc sau
prin contact direct. Factorii de risc includ expunerea la fum de
tutun, praf și alte poluări ale aerului. Un număr mic de cazuri se
datorează nivelurilor ridicate de poluare a aerului sau bacteriilor;
 Diagnostic: se bazează în general pe semnele și simptomele unei
persoane. Culoarea sputei ne indică dacă infecția este virală sau
bacteriană. Alte cauze ale simptomelor similare includ
astm, pneumonie, bronșiolită, bronhiectază și BPOC. O radiografie
toracică poate fi utilă pentru detectarea pneumoniei.Un alt semn
comun de bronșită este o tuse care durează zece zile până la trei
săptămâni. Dacă tusea durează o lună sau un an, poate deveni
bronșită cronică. Bronsita acută este în mod normal cauzată de o
infecție virală. În mod tipic aceste infecții sunt rinovirus,
parainfluenză sau gripă. În mod normal, nu este necesară
efectuarea unor teste specifice pentru diagnosticarea bron șitei
acute.
Bronșita
 3. Pneumonia
 Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care
afectează în primul rând micile cavități cu aer cunoscute sub
denumirea de alveole. De obicei, este provocată de o infec ție
cu virusuri sau cu bacterii și mai rar, de alte microorganisme,
de anumite medicamente și de alte afecțiuni, cum ar fi bolile
autoimune.;
 Simptomele tipice includ tuse, durere în
piept, febră și respirație grea. Instrumentele
de diagnosticare includ radiografia și cultura sputei. Pentru
prevenirea anumitor tipuri de pneumonie sunt
disponibile vaccinuri. Tratamentul depinde de cauza
subiacentă. Pneumonia bacteriană presupusă se tratează
cu antibiotice. În cazul în care pneumonia este gravă,
persoana afectată este în general internată în spital;
 Anual, pneumonia afectează aproximativ 450 de milioane
de persoane, șapte procente din populația totală a lumii și
provoacă 4 milioane de decese. Deși pneumonia era
considerată de William Osler, în secolul al XIX-lea, drept
„principala cauză de deces”, introducerea, în secolul al XX-
lea, a terapiei cu antibiotice și a vaccinurilor a contribuit la
îmbunătățirea ratei de supraviețuire. Cu toate acestea, în
țările în curs de dezvoltare, precum și în rândul persoanelor
foarte în vârstă, foarte tinere sau care suferă de boli cronice,
pneumonia rămâne principala cauză de deces;
 Diagnostic: pneumonia este de regulă diagnosticată pe
baza unei combinații de semne fizice și o radiografie
toracică. Cu toate acestea, cauza principală poate fi dificil de
confirmat, deoarece nu există un test definitiv, capabil să
diferențieze între originea bacteriană și cea non-bacteriană.
O radiografie alb-negru a
pieptului care arată o
suprafață triunghiulară albă
în partea stângă. Un cerc
marchează suprafața.
Bacteria Streptococcus
pneumoniae, o cauză
frecventă a pneumoniei,
observată prin microscop
electronic.
 4. Viroză respiratorie
 Viroza respiratorie reprezintă o boală infecțioasă virală a căii respiratorii
superioare ce afectează îndeosebi zona nazală. Ea mai este cunoscută și sub
denumirea de rinofaringită, coriză acută (rinită acută, guturai), sau mai
simplu, răceală. Simptomele care apar pot include tuse, dureri la nivelul gâtului,
secreții nazale (rinoree) și senzația de strănut. Uneori este prezentă și febra, care în
mod obișnuit dispare în decurs de cel mult 7-10 zile. Cu toate acestea, unele
simptome pot continua să persiste până la trei săptămâni. Dintre cele peste 200 de
virusuri cunoscute ce pot determina apariția răcelii, rinovirusurile sunt cel mai des
întâlnite;
 În general, infecțiile tractului respirator superior sunt împărțite în funcție de zona
afectată. Viroza respiratorie afectează în primul rând nasul, gâtul (faringită) și
sinusurile (sinuzită). Ocazional, poate apărea și o conjunctivită la unul dintre ochi
sau chiar ambii ochi. Simptomele sunt în cea mai mare parte declanșate mai
degrabă de răspunsul autoimun al organismului la infecție, decât de distrugerea
propriu-zisă a virusurilor asupra țesuturilor. Principala modalitate de prevenție
constă în spălarea mâinilor, eventual și purtarea unei măști medicale de protecție,
pentru un grad crescut de eficacitate. Există posibilitatea ca raceala să evolueze
uneori către o pneumonie de origine virală sau bacteriană (pneumonie secundară);
 Diagnostic: distincția dintre diferite infecții virale ale tractului
respirator superior se face, în genere, în funcție de locul în care
apar simptomele. Viroza respiratorie afectează cu precădere zona
nazală, faringita - gâtul, iar bronșita - plămânii. Toate acestea, însă,
se pot întrepătrunde în mod significant, astfel că mai multe zone
pot fi afectate (în același timp). Răceala este adesea definită ca o
inflamație nazală cu o inflamare a gâtului de intensitate variabilă.
Sunt frecvente cazurile în care persoanele afectate își
diagnostichează singuri această boală. Izolarea agentului viral
implicat propriu-zis este rar efectuată. În general, nu este posibilă
identificarea tipului de virus doar pe baza simptomelor;
 Prevenire: singurele modalități utile, ce pot reduce
răspândirea acestor virusuri, sunt mijloacele fizice, cum ar fi
spălarea mâinilor și măștile de protecție. În cadrul unităților
de sanitare, halatele și mănușile de unică folosință sunt de
asemenea folosite. Izolarea (ex. carantină) nu este posibilă
deoarece boala este foarte larg răspândită, iar simptomele
nu sunt specifice.
 Coronavirusurile sunt un grup de
O reprezentare a suprafeței
virusuri cunoscute pentru rolul lor în
moleculare a unei variante de
viroza respiratorie. Acestea prezintă o
rinovirus uman.
aureolă (halou) atunci când sunt
vizualizate cu un microscop electronic.
 5. Bibliografie
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Astm_bronșic
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Bronșită
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Pneumonie
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Viroză_respira
torie