Pneumonia: tipuri, simptome, cauze,

tratament şi metode de prevenire

Autor: Paula Rotaru

Descriere

Pneumonia reprezintă infecţia micilor saci aerieni de la nivelul plămânilor (alveolele) şi a

ţesutului din jurul acestora.
În Statele Unite, aproximativ două milioane de persoane fac pneumonie în fiecare an, iar între
40.000 şi 70.000 dintre acestea decedează.

Pneumonia este adeseori o boală fatală la pacienţii cu alte boli cronice grave. În general,
aceasta reprezintă a şasea cauză de deces şi totodată cea mai frecvent întâlnită infecţie fatală
dobândită în spital.

În ţările în curs de dezvoltare, pneumonia este fie prima cauză de deces, fie a doua (fiind depăşită
numai de deshidratarea produsă de diarerea severă).

Cuprins

Descriere
Tipuri de pneumonie
Pneumonia - Factori de risc
Pneumonia - Cauze
Pneumonia – Simptome
Pneumonia - Diagnostic
 Pneumonia – Prevenţie
Pneumonia – Tratament
sus
Tipuri de pneumonie

 Pneumonia pneumococică, cauzată de Streptococcus pneumoniae; deşi este vindecabilă de

cele mai multe ori, poate fi fatală, în special la persoanele foarte tinere, la cele foarte în vârstă sau la
persoanele care prezintă şi alte boli grave.

 Pneumonia cauzată de Haemophilus influenzae; poate fi prevenită prin vaccinare şi este

tratatabilă cu antibiotice foarte eficiente.

 „Boala Legionarilor”; este cauzată de bacteria Legionella pneumophilla şi de alte specii de

Legionella – această bacterie este responsabilă pentru 8% din cazurile de pneumonie şi pentru 4%
din pneumoniile fatale dobândite în spital. Aproximativ 20% dintre persoanel care fac această boală
decedează, iar mortalitatea este mai ridicată la cei care contractează boala în spital sau care au boli
ale sistemului imunitar.

 Pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae; cauzează cele mai multe cazuri de pneumonii la

persoanele cu vârsta între 15 şi 35 de ani. Acest tip de pneumonie est de obicei uşoară şi
majoritatea persoanelor se refac fără tratament, însă pot fi întâlnite şi cazuri grave, care necesită
antibiotice specifice şi terapie individualizată.

 Pneumonia cauzată de Chlamydia pneumonia apare de regulă la cei cu vârste între 5 şi 35 de ani
şi se transmite prin intermediul picăturilor mici de lichid eliminate la momentul tusei; afecţiunea este
tratabilă cu antibiotice (eritromicină, doxicilină, claritromicină etc.), însă dacă tratamentul este
întrerupt prea devreme, simptomatologia poate reveni (oboseală, dureri în gât, tuse seacă, anemie,
dureri articulare).

 Pneumonia virală se tratează cu medicamente antivirale şi poate fi prevenită în majoritatea

cazurilor prin vaccinare antigripală anuală.

 Psitacoza (febra crescătorilor de păsări) este un tip rar de pneumonie cauzat de Chlamydia
psitacci, o bacterie prezentă pe obicei la păsări. Aceasta se tratează cu tetraciclină pe cale orală
timp de minimum 10 zile, însă mortalitatea poate atinge 30% în cazurile grave netratate.

 Pneumonia stafilococică este cauzată de Staphylococcus aureus. Deşi nu este frecventă, acest
tip de pneumonie este gravă – mortalitatea este cuprinsă între 15-40%

 Pneumonia cu bacterii gram-negative (Klebsiella, Pseudomonas, Enterobacter, Proteus,

Serratia şi Acinetobacter) este o boală severă şi se agravează rapid, motiv pentru care tratamentul
este intensiv iar deseori pacientul necesită ventilare mecanică. În pofita opţiunilor eficiente de
tratament, între 25-50% dintre pacienţi decedează.

 Pneumonia fungică (Histoplasma capsulatum, Coccidiodides immitis, Blastomices

dermatitidis) – majoritatea pacienţilor infectaţi prezintă numai simptome minore, care pot fi tratate
cu medicaţie antifungică, însă în unele cazuri boala poate avea o evoluţie severă.
 Pneumonia cu Pneumocystis carinii – chiar şi cu tratament, mortalitatea generală în acest tip de
pneumonie este de 15-20%.

 Pneumonia de aspiraţie
sus
Pneumonia - Factori de risc

Locul în care apare pneumonia este una dintre cele mai importante caracteristici pe care medicii le
iau în considerare. Pneumonia poate să apară la persoane care trăiesc în comunitate, la
pacienţii internaţi în spital sau la persoanele internate în alte instituţii (aziluri de bătrâni).

Locul dobândirii pneumoniei ajută adeseori la identificarea microorganismului infecţios responsabil

pentru apariţia bolii. De exemplu, este mult mai probabil ca pneumonia dobândită în comunitate să
fie cauzată de o infecţie cu bacteria gram-pozitivă Streptococcus pneumoniae. Pneumonia
dobândită în spital este cauzată de obicei de Staphylococcus aureus sau de o bacterie gram-
negativă, cum ar fi Klebsiella pneumoniae sau Pseudomonas aeruginosa.

În funcţie de agentul infecţios, există diferenţe între severitatea pneumoniei şi modul în care
aceasta este tratată (de exemplu, prin administrarea de medicamente pe cale orală la domiciliu sau
prin administrarea pe cale venoasă).

O altă caracteristică de importanţă critică este dacă pneumonia apare la o persoană sănătoasă
sau la o persoană al cărei sistem imunitar este deficitar.

Anumite medicamente (corticosteroizii) afectează funcţionarea sistemului imunitar, la fel ca

şi anumite boli, cum ar fi SIDA. Uneori sistemul imunitar poate fi suprasolicitat de o boală acută sau
cronică gravă, aşa cum se întâmplă frecvent la persoanele în vârstă.
O persoană al cărei sistem imunitar este afectat este mult mai predispusă la contractarea
pneumoniei şi e foarte posibil să nu răspundă la fel de bine la tratament precum o persoană al cărei
sistem imunitar fucţionează normal.

Alte situaţii care predispun anumite persoane la pneumonie sunt alcoolismul, fumatul,
diabetul, insuficienţa cardiacă şi boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC).

Persoanele foarte tinere sau foarte în vârstă prezintă un risc peste medie de a face această boală.
La risc crescut sunt şi persoanele debilitate, cele ţintuite la pat, persoanele paralizate sau
persoanele inconştiente.

sus
Pneumonia - Cauze
 Pneumonia nu reprezintă o boală unică, ci mai degrabă un conglomerat de boli, fiecare boală fiind
cauzată de un anumit organism microscopic – fie acesta o bacterie, un virus sau o ciupercă.

De obicei, pneumonia apare după ce microorganismele sunt inhalate în plămâni, însă

uneori infecţia ajunge la nivelul plămânilor prin circulaţia sanguină sau migrează la plămâni
direct de la nivelul unui focar infecţios de vecinătate.

Pneumonia poate să apară după o intervenţie chirurgicală, în special la nivelul cavităţii

abdominale, deoarece un astfel de traumatism conduce la respiraţie superficială, la afectarea
capacităţii de a tuşi şi la retenţie de mucus.

Pneumonia se produce uneori atunci când particule din cavitatea bucală sunt inhalate şi nu sunt
apoi eliminate din căile respiratorii sau atunci când o obstrucţie (de exemplu o tumoră) reţine
bacteriile în porţiunile distale ale plămânilor.

sus
Pneumonia – Simptome

 Tusea asociată cu expectoraţia de spută

 Durerea toracică

 Frisoanele

 Febra

 Dispneea
sus
Pneumonia - Diagnostic

Medicul sau asistenta încearcă să depisteze pneumonia prin auscultaţia plămânilor cu ajutorul
unui stetoscop. Pneumonia se asociază de obicei cu apariţia unor zgomote specifice. Aceste
zgomote anormale sunt cauzate de îngustarea căilor respiratorii sau de prezenţa în segmentele
pulmonare pline în mod normal cu aer a celulelor inflamatorii şi a lichidului, procesul fiind numit
condensare.

În majoritatea cazurilor, diagnosticul de pneumonie este confirmat în urma efectuării unei

radiografii toracice. În cazul majorităţii pneumoniilor bacteriene, ţesutul pulmonar afectat apare pe
radiografie ca o regiune densă de culoare albă (deoarece razele X nu traversează zona respectivă
la fel de uşor ca zonele adiacente), în comparaţie cu care ţesutul pulmonar din apropiere apare de
culoare neagră.
 În cazul pneumoniilor virale, se constată prezenţa unor striaţii sau pete albe difuze, intensitatea
culorii fiind mai redusă decât cea constatată în pneumoniile bacteriene.
Unele pneumonii pot evolua către formarea unui abces pulmonar, care apare pe radiografie ca un
spaţiu plin cu lichid (puroi).

Aşadar, radiografia îl ajută pe medic (însă nu totdeauna) să stabilească ce microorganism cauzează

boala.

Medicii realizează culturi de spută şi hemoculturi în încercarea de a identifica microorganismul

care cauzează pneumonia.

Însă, în pofida acestor teste, în până la jumătate din cazurile de pneumoie agentul cauzal nu poate
fi identificat.

Atunci când identificarea acestuia este necesară, aşa cum este cazul când pacientul este foarte
bolnav şi nu răspune bine la tratament, medicii pot încerca să obţină mostre mai bune prin
introducerea în căile aeriene a bronhoscopului, procedură numită bronhoscopie.

sus
Pneumonia – Prevenţie

Mai multe tipuri de pneumonie pot fi prevenite prin utilizarea vaccinurilor. Există vaccinuri care
creează protecţie împotriva pneumoniei pneumococice, a pneumoniei cauzate de bacteria
Haemophilus influenzae şi a pneumoniei cauzate de virusul gripal, care conduce de asemenea la
producerea unei pneumonii bacteriene.

sus
Pneumonia – Tratament

 Exerciţiile de respiraţie profundă şi tratamentul specific cu scopul de eliminare a secreţiilor din

căile respiratorii contribuie la prevenirea pneumoniei la pacienţii cu risc crescut, cum sunt cei care
au suferit o intervenţie chirurgicală toracică sau abdominală şi cei a căror imunitate este scăzută.

 Dacă pacienţii cu pneumonie sunt dispneici sau dacă nivelul sanguin al oxigenului este scăzut,
atunci se administrează oxigen suplimentar.

 Administrarea de antibiotice începe de obicei atunci când se ridică suspiciunea de pneumonie

bacteriană (inclusiv de pneumonie obstructivă), chiar înainte de identificarea agentului cauzal.
Utilizarea promptă a antibioticelor reduce severitatea pneumoniei şi riscul de apariţie a complicaţiilor,
dintzre care unele pot duce chiar la deces.
Atunci când optează pentru utilizarea unui anumit antibiotic, medicii iau în considerare care tip de
bacterie ar putea cauza pneumonia. Medicul poate modifica antibioticul mai târziu, când bacteria a
fost identificată şi sensibilitatea acesteia la antibiotice este cunoscută.
Adeseori, la pacienţii cu pneumonie care nu sunt foarte bolnavi, se administrează antibiotice pe cale
orală şi aceştia rămân la domiciliu.
Persoanele în vârstă şi cele care prezintă dispnee sau care au o boală pulmonară sau cardiacă
preexistentă sunt de obicei internate în spital şi li se administrează de la început antibiotice pe cale
intravenoasă. După câteva zile se trece la administrarea antibioticelor pe cale orală.
Aceşti pacienţi pot necesita şi administrarea de oxigen suplimentar şi de lichide intravenos, precum
şi suport ventilator mecanic.

Antibioticele nu sunt utile în cazul pneumoniilor virale, însă pot fi administrate în aceste situaţii în
cazul pneumoniilor virale care au probabilitate crescută de a se complica cu pneumonie bacteriană,
cum ar fi cele care sunt cauzate de virusul sinciţial respirator la copii şi uneori cele cauzate de
virusul gripal, cel puţin la anumite persoane care sunt foarte susceptibile la pneumonie.