Tuberculoza este o afectiune contagioasa, potential fatala daca este netratata, care

afecteaza de obicei plamanii, desi poate afecta aproape orice organ din organism. In
fiecare secunda, pe glob se produce o noua infectie TBC. Se crede ca aproximativ o
treime din toti oamenii din lume sunt infectati, dar din fericire, majoritatea au o
infectie latenta. Doar un mic procent din aceste infectii progreseaza la tuberculoza
activa (5-10%).
TBC pare sa fie una dintre cele mai vechi boli, fiind semnalata inca din perioada
Egiptului Antic. Hipocrate credea in jurul anului 460 i.Hr., ca ftizia, asa cum a fost
numita o buna perioada de timp, era cea mai raspandita boala din zona Greciei.
Potrivit OMS, cele mai multe cazuri sunt inregistrate la barbati (57%), dar sunt
afectati si copiii sub 18 ani (11%). Odata cu aparitia antibioticelor antituberculoase
la sfarsitul anilor 1940, lupta impotriva tuberculozei parea sa fie castigata. Cu toate
acestea, din cauza unor factori precum resursele inadecvate de sanatate publica,
raspunsul imunitar scazut din SIDA, dezvoltarea rezistentei la medicamente si
saracia extrema in multe zone, tuberculoza continua sa fie o boala mortala. TBC
este o cauza comuna de deces in randul persoanelor infectate cu HIV, cauzand
aproximativ 40% din decesele acestora.
In 1882, Dr. Robert Koch anunta, in sfarsit, descoperirea Mycobacterium tuberculosis,
bacilul care provoaca tuberculoza (TBC). Alte bacterii inrudite (numite micobacterii), cum
ar fi Mycobacterium bovis identificat in laptele de vaca nepasteurizat sau Mycobacterium
africanum, provoaca ocazional o boala similara.

Mod de transmitere:
Boala se transmite pe cale aeriana, prin inhalarea unor particule infime, numite nuclee de
picatura care contin bacili tuberculosi si pot ramane suspendate in curentii de aer din
camera timp de cateva ore, crescand sansa de raspandire. Aceste particule sunt eliminate de
pacientii cu TBC activa prin tuse, cantat, vorbire, stranut.
Bacilul se transmite mai usor in spatii inchise supraaglomerate, slab ventilate; in
consecinta, persoanele care traiesc in saracie sau in institutii sunt expuse unui risc deosebit.
Practicienii din domeniul sanatatii care au contact strans cu cazuri active au un risc crescut.
OMS estimeaza ca fiecare pacient activ, netratat poate infecta 10 pana la 15 persoane pe an.
Pacientii cu infectii primare sau latente nu sunt contagiosi.
Studiile epidemiologice au aratat ca transmisibilitatea se termina in 2 saptamani de la
inceperea tratamentului eficient al pacientilor.
Tipuri de TBC si stadializare
Tuberculoza are doua forme- pulmonara si extrapulmonara.
Tuberculoza pulmonara este cel mai frecvent intalnita forma a bolii si evolueaza in
trei etape.
TBC extrapulmonara apare prin diseminarea prin sange (hematogena) la distanta si
se poate manifesta uneori fara dovezi de implicare pulmonara. Limfadenopatia
(afectarea ganglionara) este cea mai frecventa manifestare extrapulmonara; cu toate
acestea, meningita este cea mai de temut din cauza mortalitatii ridicate la cei foarte
tineri si foarte batrani. Din punct de vedere al rezistentei la tratament, TBC se
clasifica in TBC chimiosensibila, TBC multidrog-rezistenta (MDR-TB) sau cu
rezistenta extinsa la tratament (XDR-TB).
Tuberculoza poate evolua in 3 etape :
Infectie primara
Infectie latenta
Infectie activa
Bacilul tuberculozei provoaca initial o infectie primara. Cele mai multe infectii primare (aproximativ
95%) sunt asimptomatice si sunt urmate de faza latenta. Un procent variabil de infectii latente se
reactiveaza ulterior cu simptome si semne de boala (boala activa). Infectia nu este, de obicei,
transmisibila in stadiul primar si nu este niciodata contagioasa in stadiul latent.
Infectie primara
Pentru a face infectia este necesar sa inhalezi particule suficient de mici care sa patrunda adanc in plaman
si sa se depuna, de obicei, in spatiile aeriene subpleurale ale lobilor mijlocii sau inferiori pulmonari.
Infectia incepe de obicei de la un singur nucleu de picatura, care poarta de obicei putine organisme.
Bacilii tuberculosi sunt ingerati de macrofagele alveolare, dar pe care le ucid cu ajutorul celulelor T.
Celulele inflamatorii sunt atrase de zona, provocand o pneumonita focala (inflamatie a alvelolelor). In jur
de 90–95% dintre primoinfectii nu prezinta simptome.
Infectia latenta
Apare dupa majoritatea infectiilor primare. In 95% dintre cazuri, dupa aproximativ 3 saptamani de
multiplicare neinhibata, sistemul imunitar reuseste sa suprime replicarea bacililor tuberculosi, de obicei
inainte de aparitia simptomelor sau semnelor. Focarele de bacili din plamani se transforma in granuloame
care pot avea centri cu aspect de branza (cazeosi) din cauza reactiilor de inflamatie si distrugere celulara.
Bacilii tuberculosi pot supravietui in acest material ani de zile; echilibrul dintre rezistenta gazdei si
virulenta microbiana determina daca infectia se rezolva in cele din urma fara tratament, ramane
latenta sau devine activa.
Infectia activa
Persoanele sanatoase infectate cu tuberculoza au un risc de aproximativ 5 pana la 10% in viata de a
dezvolta o boala activa, cel mai frecvent in primii 2 ani de la primoinfectie, dar reactivarea poate
aparea si zeci de ani mai tarziu, fiind facilitata de unii factori favorizanti care perturba sistemul imun.

Potrivit Centrului de Control pentru Preventia Bolilor din SUA (CDC) se estimeaza ca 2 miliarde de
persoane au TBC latenta, iar potrivit OMS se estimeaza ca in ultimii ani 10 milioane de persoane s-
au simtit rau ca urmare a TBC active, cifra care s-a mentinut stabila.
In cazul multor persoane afectate, infectia este initial puternica si apoi scade in intensitate. Inflamatia
si distrugerea tesutului data de boala activa sunt balansate de procesele de vindecare sii fibroza.
Tesutul afectat este inlocuit de cicatrici si cavitati umplute cu material necrotic de cazeificare. Pe
durata bolii, unele cavitati comunica prin fistule cu caile respiratorii (bronhii) ceea ce duce la
expulzarea bacililor activi in mediu prin tuse si la contaminarea altor persoane. Tratamentul cu
antibioticele adecvate ucide bacteriile si permite vindecarea, zonele afectate fiind inlocuite cu tesut
de cicatrizare.
Tuberculoza miliara (diseminata)
Se dezvolta daca un numar mare de bacterii migreaza prin fluxul sanguin si se raspandesc in tot
organismul. Apar focare ca niste boabe de orez la nivelul tesuturilor. Acest tip de tuberculoza poate
pune viata in pericol, apare mai ales la copii si bolnavi de SIDA.
Factori de risc
Conditiile care afecteaza imunitatea celulara, esentiala pentru apararea impotriva TBC, faciliteaza
semnificativ reactivarea bolii.
Astfel pacientii coinfectati cu HIV si care nu primesc tratament adecvat au un risc anual de
aproximativ 10% de a dezvolta boala activa.
Alte conditii care favorizeaza reactivarea:
 Diabet
 Nutritia deficitara
 Cancere, boli autoimune
 Gastrectomie
 Chirurgie bypass jejunoileal
 Insuficienta renala cronica dependenta de dializa
 Pierdere in greutate semnificativa
 Tratamentul imunosupresor, de exemplu dupa transplant de organe solide constituie cel mai mare risc, dar si
alte imunosupresoare, cum ar fi corticosteroizii si inhibitorii de TNF, provoaca de obicei reactivarea TBC.
 Consumul de tutun, droguri, promiscuitatea, aglomerarile de persoane, vacantele in zone de focar, pot
constitui, de asemenea, un factor de risc pentru infectare si reactivarea bolii.

Simptome generale si pulmonare

 Tusea care dureaza mai mult de 3 luni - este cel mai frecvent simptom al bolii
 Tuse cu sputa verde sau galbena, mai ales dimineata sau cu striatii de sange (hemoptoica)
 Durere toracica sau durere care apare la respiratie ori tuse
 Dificultati de respiratie
 Scadere ponderala
 Fatigabilitate
 Inapetenta
 Febra sau stare subfebrila (37-38 grade) prelungita sau intermitenta, mai ales seara
 Transpiratii nocturne profuze, reci, bolnavul se trezeste acoperit de o sudoare excesiva
Diagnostic
R.Mantoux
Uneori, primul indiciu al tuberculozei este un test pozitiv. Testele pentru tuberculoza se efectuiaza
de rutina pentru persoanele care prezinta risc de tuberculoza si constau, de regula, in testul cutanat de
sensibilitate la tuberculina.
Diagnostic
Medicii pot suspecta tuberculoza pe baza unor simptome precum febra prelungita cu transpiratii
profuze, tuse care dureaza mai mult de 3 saptamani, tuse cu striuri de sange, dureri in piept si
dificultati de respiratie. Examenul clinic completeaza datele anamnezei.
Cand medicii suspecteaza tuberculoza, primele analize pe care le cer sunt:
 Radiografia pulmonara
 Examinarea microscopica si cultura unei probe de sputa
 Teste rapide pentru verificarea materialului genetic (ADN) al Mycobacterium tuberculosis in
probele de sputa
Daca diagnosticul este inca neclar, se pot face urmatoarele:
 Test cutanat la tuberculina
 Analize de sange pentru tuberculoza
 Daca tuberculoza este diagnosticata, pot fi efectuate teste de sange pentru a verifica infectia cu
Radiografia pulmonara
La adulti, un infiltrat multinodular deasupra sau in spatele claviculei este cel mai caracteristic semn
al tuberculozei active; sugereaza reactivarea bolii. Dar, in functie de evolutia bolii, se pot evidentia
adenopatii hilare sau mediastinale, condensari de tip pneumonic sau bronhopneumonic, miliara TB,
pleurezie sau atelectazii (in tuberculoza primara la copii) si leziuni infiltrative, cavitare, fibrotice (in
tuberculoza secundara a adultului).
Infiltratele pulmonare medii si inferioare sunt nespecifice, dau suspiciunea de TB primara la
pacientii (de obicei tineri) suspectati de infectie recenta, in special daca exista revarsat pleural.
Examinarea sputei, cultura si testare
Testarea sputei este principalul mijloc de diagnostic al tuberculozei pulmonare. Pentru acest test este
necesar sa aduci pentru analiza 2 produse de sputa care vor fi recoltate in recipiente sterile printr-un
efort de tuse, dupa clatirea prealabila a gurii. Recipientele vor ajunge la laboratorul de
microbacteriologie unde se vor face mai multe analize:
 examen microscopic pentru a verifica daca exista bacili acido-rezistenti
 cultivarea microbului pe medii lichide (MGIT 960 cu rezultat final in max 21 zile) si pe medii
solide (Lowenstein-Jenssen cu rezultat final la 60 zile)
 Un test suplimentar care asigura un diagnostic corect este identificarea genetica de material ADN
specific M. Tuberculosis (genotipare), precum si testarea sensibilitatii la medicamente.
Tratament
In primul rand este necesara izolarea pacientilor pentru a opri raspandirea bolii. Tratamentul se poate face atat la
domiciliu in cazuri usoare, cat si in conditii de spital, in functie de stadiul bolii si starea pacientului.
In tratamentul tuberculozei sunt prescrise antibiotice pentru distrugerea bacteriilor.
In cazul tuberculozei latente, se administreaza de regula un singur tip de antibiotic. Acesti pacienti sunt tratati pentru a
preveni aparitia ulterioara a tuberculozei active.
In cazurile de tuberculoza activa cele mai eficiente sunt combinatiile de mai multe antibiotice pentru a reduce riscul ca
bacteriile sa dezvolte o rezistenta.
OMS recomanda terapia sub observare directa (DOT), prin care un cadru medical observa in mod direct luarea
medicamentelor de catre pacient.
Medicamente de prima linie
Medicamentele de prima linie izoniazida (INH), rifampina (RIF), pirazinamida (PZA) si etambutol (EMB) sunt utilizate
impreuna in tratamentul initial.
Medicamente de linia a doua
Alte antibiotice sunt folosite pentru TB rezistenta la medicamente (DR-TB) sau cand nu sunt tolerate medicamentele de
prima linie.
Cele mai importante doua clase sunt aminoglicozidele (si medicamentul inrudit, capreomicina) si fluorochinolonele.
Noile medicamente anti-TB, bedaquilina, delamanid si sutezolid sunt active impotriva tulpinilor rezistente si pot ajuta
la controlul TB rezistente la medicamente.
Rezistenta la medicamente
Rezistenta la medicamente a bacilului tuberculos se dezvolta prin mutatie genetica spontana, mai ales daca
terapia este incompleta, neregulata sau cu un singur medicament. Multirezistenta la medicamente afecteaza
controlul bolii si creste rata de mortalitate.
Din punct de vedere al rezistentei la tratament, TBC se clasifica in TBC sensibila la tratament, TBC multidrog-
rezistenta (MDR-TB) sau cu rezistenta extinsa la tratament (XDR-TB).
Regimuri terapeutice
Regimul 1 se adreseaza tuturor pacientilor cu tuberculoza noua, netratata anterior, dureaza 6-9 luni si ar trebui sa
includa:
 Faza intensiva initiala de 2 luni
 Faza de continuare de la 4 la 7 luni
Terapia initiala intensiva in prima faza contine 4 antibiotice:
 Izoniazida (H)
 Rifampin (RIF)
 Pirazinamida (Z)
 Etambutol (EMB )
Dupa 2 luni de tratament intensiv cu cele 4 medicamente, PZA si, de obicei, EMB sunt oprite.
Terapia trebuie monitorizata permanent pentru depistarea efectelor toxice ale medicatiei.
Regimul II de tratament este indicat pentru persoanele care au mai fost tratate anterior de tuberculoza si
sunt diagnosticate cu recidiva tuberculoasa, esec sau abandon terapeutic. Acest regim dureaza 8 luni.
Regimul individualizat este recomandat pacientilor cu reactii adverse severe la tratament si celor cu
tuberculoza rezistenta la medicamentele de linia I. In aceste situatii, se folosesc medicamente de linia
II, timp de 18 luni si uneori este nevoie de rezectia chirurgicala a zonei pulmonare afectate.
Prognostic
Pacientii cu un sistem imun competent care au o forma de tuberculoza pulmonara sensibila la terapie,
se vindeca la finalizarea programului medicamentos, inclusiv in cazurile cu forme cavitare avansate.
TBC provoaca sau contribuie la deces in aproximativ 10% dintre cazuri, adesea la pacientii care sunt
debilitati din alte motive.
TBC diseminata si meningita tuberculoasa pot fi fatale in pana la 25% dintre cazuri, in ciuda
tratamentului optim.
TBC este mult mai agresiva la pacientii imunocompromisi si daca nu este tratata in mod adecvat si
intens, poate fi fatala in doar 2 luni de la prezentarea initiala a pacientului, in special la cei cu forme
multidrog-rezistente.
Cu toate acestea, cu o terapie antiretrovirala eficienta (si un tratament anti-TB adecvat), prognosticul
pentru pacientii cu infectie HIV, chiar si pentru cei cu MDR-TB, se poate apropia de cel al pacientilor
imunocompetenti.
Preventia generala consta in masuri de sustinere a sistemului imun, evitarea zonelor aglomerate, a
zonelor endemice sau de focar.
Izolarea bolnavilor. Se face prin respectarea masurilor generale de prevenire (de exemplu, ramanerea
acasa, evitarea vizitatorilor, distantare la mai mult de 3 m de pacient, purtarea mastilor de protectie
NK95, in cazul asistentei bolnavului, utilizarea de servetel, mana pentru a opri tusea, stranutul).
Masurile sunt necesare mai ales in primele 2 saptamani de la initierea tratamentului, in care
contagiozitatea este crescuta.
Vaccinarea este o metoda utila de preventie. Vaccinul BCG, realizat dintr-o tulpina atenuata de M.
bovis este administrat la > 80% dintre copiii lumii, in primul rand in tarile cu o prevalenta crescuta a
TBC. Eficacitatea medie generala este probabil de doar 50%. BCG reduce in mod clar rata TB
extratoracica la copii, in special meningita TB si poate preveni infectia TB.
Bibliografie:
www.mayoclinic.org
www.webmd.com
www.who.int
www.healthlinkbc.ca