PEDIATRIE AMG IIIB

TUBERCULOZA LA COPII

Tuberculoza este în primul rând o boală a adulţilor, dar, din păcate, aceasta poate
afecta şi copiii. Tuberculoza la copii nu are simptome specifice şi pot sugera, de
exemplu, pneumonia. Interesant este faptul că tuberculoza poate afecta nu numai
plămânii, ci şi rinichii sau sistemul nervos.

În România, la sfârşitul anului 2015 erau în evidenţă 14.226 de cazuri TBC (71,5%000),
conform buletinului informativ al Institutului Național de Sănătate Publică. În 2016, România
înregistra cea mai mare incidenţă a tuberculozei din Uniunea Europeană (de cinci ori peste
media UE), cu aproximativ 20% din cazurile de TBC raportate în UE, în condiţiile în care
deţine doar 4% din populaţia UE. În România, 1.100 de persoane mor anual de TBC şi alte
16.000 sunt diagnosticate, majoritatea din rândul populaţiei tinere şi active.

Tuberculoza este o infecţie contagioasă care, de obicei, atacă plămânii. Se poate răspândi
şi în alte părţi ale corpului, cum ar fi creierul şi coloana vertebrală. Este cauzată de un tip de
bacterii numite Mycobacterium tuberculosis. Deoarece vaccinurile pentru tuberculoză sunt
frecvente (vaccinarea se face în general în prima zi după naşterea bebeluşului), această boală,
practic, ar trebui să lipsească – din păcate totuşi, există foarte multe cazuri de tuberculoză.

Cum se infectează copiii cu tuberculoză

Cea mai obişnuită modalitate prin care un copil este infectat cu tuberculoză este de a lua
boala de la o persoană care suferă de tuberculoză. Principala cale de răspândire a TBC-ului
este calea picăturilor – micobacteriile patogene sunt prezente în secreţiile persoanei
bolnave. Aşadar, tuberculoza se transmite prin aer, la fel ca o răceală sau o gripă. Când
o persoană bolnavă tuşeşte, strănută, vorbeşte, râde sau cântă, sunt eliberate mici
picături care conţin germenii. Dacă respiraţi aceşti germeni, sunteţi infectaţi.

TBC-ul este o boală contagioasă, dar nu este uşor de luat. Nu orice contact cu micobacterii
are drept rezultat tuberculoza – riscul creşte odată cu timpul petrecut cu persoana infectată (în
special dacă un membru al familiei suferă de tuberculoză). Pentru că germenii cresc încet, de
obicei această boală este răspândită frecvent în rândul colegilor, prietenilor şi membrilor
familiei.

Germenii de tuberculoză nu trăiesc pe suprafeţe. Nu puteţi lua boala dintr-o strângere

de mână sau dacă împărţiţi mâncarea sau băutura cu o persoană infectată!

Mai puţin frecventă este infecţia prin alimente sau prin pielea afectată de răni.

De asemenea, este posibil ca la copii să apară tuberculoza congenitală – acest lucru este
valabil mai ales pentru copiii ale căror mame au suferit de tuberculoză diseminată în
timpul sarcinii.

Nu fiecare copil este la fel de predispus la tuberculoză. Cel mai mare risc de a contacta
această boală îl au:
  Copiii mici (în special cu vârsta mai mică de 4 ani);
 Copiii care suferă de imunodeficienţă (atât imunodeficienţă primară, cât şi boala
secundară, cum este cazul infecţiei cu HIV).

Formele tuberculozei la copii

Tuberculoza este asociată cu tuse severă şi într-adevăr – cea mai comună formă de
tuberculoză la copii este tuberculoza pulmonară. Cu toate acestea, boala poate fi destul de
variată.

Alte forme ale tuberculozei:

 tuberculoza ganglionilor limfatici,

 tuberculoza asociată cu răspândirea germenilor în sânge,
 tuberculoza cutanată,
 tuberculoza renală,
 tuberculoza osteo-articulară,
 tuberculoza sistemului nervos central (SNC)
 tuberculoza latentă (o boală în care micobacteriile sunt prezente în organism, dar
pacientul nu prezintă nici un simptom al tuberculozei).

Simptome de tuberculoză la copii

Tuberculoza la copii este o boală interesantă, deoarece poate avea atâtea forme. Aşa cum am
menţionat mai sus, boala poate cuprinde diverse organe ale corpului. De asemenea, trebuie
menţionat că nu întotdeauna primul contact al unui copil cu tuberculoza conduce imediat la
apariția bolii.

Bacteriile care intră în corp ajung în ganglionii limfatici, unde apare fenomenul numit
necroză seroasă. Cu toate acestea, organismul uman nu rămâne inactiv. În tot acest timp el
încearcă să lupte cu micobacteriile.

Se poate întâmpla ca majoritatea micobacteriilor să fie eradicate, iar tuberculul primar să

treacă în fibroză. Unele bacterii patogene pot totuşi să rămână într-un anumit loc şi să devină
active atunci când organismul este slăbit. De exemplu, când copilul trece printr-o formă de
tulburare imună (de la o altă infecţie severă sau de la malnutriţie).

Simptomele tuberculozei

Cea mai comună formă de tuberculoză la copii – tuberculoza pulmonară – se manifestă mai
degrabă nespecific. Printre simptomele tuberculozei pulmonare la copii se numără: tuse ce
durează mai mult de 3 săptămâni, transpiraţie abundenţă (în special în timpul
somnului), pierderea poftei de mâncare, pierderea în greutate, dificultăţi de respiraţie.

Alte simptome posibile de tuberculoză la copii depind de localizarea bolii. În cazul

tuberculozei renale, pacientul poate avea simptome precum: urinări frecvente, arsuri la
urinare şi sânge în urină. Iar în cazul tuberculozei sistemului nervos central, pacientul poate
avea aceleaşi simptome cu ale meningitei.

Cum se recunoaşte această boală

Simptomele tuberculozei pulmonare la copii pot semăna cu cele ale pneumoniei, iar în cazul
tuberculozei renale medicul poate suspecta la început o infecţie a tractului urinar – toate
acestea se datorează faptului că simptomele tind să fie într-adevăr non-specifice. Prin urmare,
este foarte important să spunem că micuţul a fost sau ar fi putut fi expus la tuberculoză –
atunci când medicul primeşte astfel de informaţii, procesul de diagnosticare poate fi mult mai
eficient.

În diagnosticul tuberculozei la copii se folosesc o serie de analize: testul de tuberculină,

precum şi testul IGRA (orientat spre detectarea micobacteriilor de tuberculoză). Sunt,
de asemenea, importante testele bacteriologice – pentru realizarea acestora se va analiza
sputa sau proba obţinută în urmă unei spălături gastrice prin endoscopie. Aceasta din
urmă se face în special la copiii mai mici, la care reflexul de tuse este, uneori, încă slab
dezvoltat. Problema în cazul testelor bacteriologice este timpul de aşteptare pentru rezultate –
uneori se ajunge chiar şi la câteva săptămâni, din cauza faptului că dezvoltarea tuberculozei
este lentă.

Diagnosticarea radiografiei pulmonare este, de asemenea, importantă în diagnosticarea

TBC-ului pulmonar. Este posibil să se detecteze diferite variante, cum ar fi: prezenţa
infiltraţiilor în sistemul respirator, precum lichidul pleural sau existenţa unui blocaj în
plămânii pacientului.

Tratamentul tuberculozei

Există două tipuri de tuberculoză – latentă şi activă. În funcţie de factorii de risc ai

pacientului, TBC-ul latent poate reactiva şi provoca o infecţie activă. De aceea, medicul ar
putea prescrie medicamente pentru a ucide bacteriile inactive – pentru orice eventualitate.

Tratamentul pentru TBC-ul activ

Medicii prescriu antibiotice pentru a ucide bacteriile care îl provoacă. Dacă cel mic are
această formă a bolii, va trebui să ia o serie de antibiotice timp de 6 până la 9 luni. Ce
fel de medicamente şi pentru ce perioadă, depinde de ce anume funcţionează pentru a eradica
tuberculoză. Medicul poate să facă un test care să arate ce antibiotice va ucide tulpina de
TBC.

În tratamentul tuberculozei se utilizează în principal patru medicamente: izoniazid,

rifampicină, etambutol şi pirazinamida. În terapia asociată, se administrează concomitent mai
mult de un medicament. Aceasta pentru a trata boala, pentru a creşte eficacitatea
tratamentului şi pentru a preveni dezvoltarea rezistenţei la medicamentele utilizate pentru
micobacterii.
Copilul va începe, probabil, să se simtă mai bine după câteva săptămâni de tratament. Numai
un medic poate spune dacă el este în continuare contagios. Dacă nu este, ar putea reveni la
rutina zilnică.

Uneori, antibioticele utilizate pentru tratarea bolii nu funcţionează. Medicii numesc

acest TBC „rezistent la medicamente”. Dacă juniorul are această formă a bolii, este
posibil să fie nevoie să ia o combinaţie de medicamente timp de 20 până la 30 de luni. 
Este important ca pacientul să ia fiecare doză de antibiotice. Nu trebuie să se oprească nici
dacă se simte mai bine. Dacă nu sunt ucise toate bacteriile din corp, germenii rămaşi se pot
adapta şi devin rezistenţi la medicamente.

Tuberculoza este, cu siguranţă, o boală gravă, dar un lucru se poate spune despre aceasta: cu
tratament precoce şi cu îndrumare adecvată, există şanse foarte mari de vindecare. Se pare că
succesul terapeutic în cazurile de infecţii micobacteriene, care nu prezintă rezistenţă la
medicamente, este chiar la aproape 100% dintre pacienţi.

Prevenirea răspândirii tuberculozei

O persoană care are TBC activ la plămâni poate infecta şi alte persoane. Din acest motiv,
medicul va recomanda ca micuţul să rămână în casă în primele săptămâni de tratament, până
când nu mai este contagios. În acest timp, ar trebui să evite locurile publice şi persoanele cu
sistemul imunitar slăbit, cum ar fi copiii mici, persoanele în vârstă şi persoanele infectate cu
HIV. Va trebui să poarte o mască specială dacă are vizitatori sau dacă trebuie să mergeţi cu el
la cabinetul medicului.

Dacă cel mic nu vrea să poarte mască atunci când iese în public sau nu vrea să-şi ia
antibioticele, ar putea ajunge la carantină. Asta înseamnă că va trăi izolat de oamenii care nu
au infecţia, adesea într-o clinică sau spital. Persoanele cu tulpini periculoase, cum ar fi TBC-
ul rezistent la medicamente, sunt, de asemenea, nevoite să stea în carantină. Scopul este de a
preveni răspândirea bolii.