SUBIECTUL : Tuberculoza pulmonară cu nursing specific

Tuberculoza este o maladie cronică infecțios – contagioasă nce e provocatâ de micobacteria

tuberculozei ( bacilul Koch care a fost descoperit de Robert Koch în 1882, 24 martie), ce afectează toate
ţesuturile şi organele dar prevalent pulmonnii.
Despărţitura terapiei ce studiază TBC pulmonară se denumeşte ftiziopulmonologie.

Bacteria descoperită de savantul german Robert Koch la 24 martie 1882

La ziua de azi 24 martie este considerată Ziua Mondială a Luptei Contra Tuberculozei.
FILE DE ISTORIE

Iulia Hașdeu - fiica marelui filolof, istoric si scriitor Bogdan Petriceicu Hașdeu, a murit de TB cand avea
aproape 19 ani . Ea se pregatea de examenele de doctorat, cu o tema dificila: "Literatura si filozofia nescrisa
a poporului roman: metafizica, logica, psihologia, etica“ .Ea urma sa devina, la varsta de 20 de ani, prima
femeie care absolvea artele la Sorbona.
Pe timpuri cănd Robert Koch a descoperit bacilul TB (24 martie 1882) TB era responsabilă pentru 1 deces din
7. Primul medicament cu acțiune pe bacilul Koch a fost Streptomicina descoperită în 1943 de “tatăl
antibioticelor” Selman A.Waksman

Actualitatea:
Tuberculoza pulmonară în toată lumea reprezintă o problemă importantă pentru sănătatea publică.
Aproximativ 1/3 din populație este infectată cu micobacteria tuberculozei. După datele ONU anual se
îmbolnăvesc 8-10mln, aproximativ 2 mln de decese de această boală. R. Moldova face parte din grupul cu
incidență sporită a tuberculozei. Este în creștere incidența la copii. Actual în țară a fost implimentate: Strategia
DOTS- strategia tratamentului sub directă observație și Strategia DOTS Plus – strategia pentru controlul
tuberculozei multidrogrezistente.
În 2008 în Moldova se înregistrau 41 cazuri la 100000 de locuitori. Rata succesului de tratare a pacienţilor cu
TBC primar înregistrată care au iniţiat tratmentul conform cerinţelor OMS este de 55,9%.
Epidimiologie:
Agentul patogen al tuberculozei este Micobacterium tuberculozis – are formă de bastonașe, sunt imobili,
gram pozitivi, sânt rezistenți la decolorare (BAAR), are proprietatea de ași păstra viabilitatea timp îndelungat
(zeci de ani). Poate genera mutaţii, rezistenţă la unul sau mai multe preparate antituberculoase. Se găsește în
apă, sol, praf, diferite obiecte, putînd rezista luni întregi, dar nu se multiplică în afara gazdei
( temperatura optimă pentru activitatea sa vitală este 38 0C). Se elimină cu sputa, urina, materiile fecale, laptele
matern. La înghețuri rezistă 2-3 ani, este rezistent la uscăciune.

Se poate distruge timp de 20-30 minute la fierbere, timp de 20-30 minute la acțiunea căldurii uscate
(100 0C), 6 ore după prelucrarea cu soluție de cloramină 5-10%, 1,5 ore la acțiunea directă a razelor solare, 2-3
minute la acțiunea razelor ultraviolete.
Sursa de infecție este omul și animalele bolnave de tuberuloză.
Perioada de incubație este de 2-8 săptămâni.
Un bolnav de tuberculoză microscopic pozitivă (bacilifer, forma activă) infectează anual 10-15 persoane
sănătoase (cu părere de rău victimele sunt persoanele tinere 25+55 ani).

Căile de transmitere:
1. Cea mai frecventă –aeriană (95%), prin tuse, strănut, vorbire. Nu toți bolnavii de tuberculoză sînt
contagioși;
2. Alimentară – sursa de infecție sunt animalele bolnave de mastită tuberculoasă, prin intermediul laptelui
nefiert;
3. De contact – mai rară formă de infectare cu material infectat sau tegumente traumate
( personalul medical, mulgătoare, etc).
NB! Tuberculoza se dezvoltă doar în cazul pătrunderei în organizm a unei cantități suficiente de micobacterii
active sau în cazul imunității și reactivității scăzute a organizmului. Un rol important îl joacă condițiile de trai
nesatisfăcătoare.

Factorii de risc:
 În grupele de risc de îmbolnîvire se includ :
 contactul direct cu bolnavii în formă activă,
 copiii mai mici de 6 ani,
 bătrînii cu vârsta mai mare de 65ani,
 proba pozitivă la tuberculină următorii 2 ani,
 boli cronice ( ulcer, boli pulmonare, diabet zaharat, tumori) care scad rezistența organismului, gripa,
fumătorii,
 persoanele din grupa asocială( din penetenciare, narcomanii, HIV infecție, prostituantele, persoanele ce
migrează des),
 sărăcia,
 refugiaţii,
 alcoolicii,
 gravidele și femeile în perioada posnatală

Patogenia:
Dacă pătrunde o cantitate mică de micobacterii în căile respiratorii a organizmului sănătos, datărită
sistemului de ocrotire ( muco-ciliar) , ei pot fi înlăturați rapid prin tuse și persoana rămâne sănătoasă.
Infecția primară ( primoinfecția) se dezvoltă la prima expunere trecând sistemul de apărare muco-ciliar din
bronhii și se depozitează în alveole. Când bacilii încep să se îmulțească în plămîni se produce infecția formând
un focar pneumonic. Perioada de latență durează 2-8 săptămîni. Bacilul se multiplică lent, dar continuu și se
răspândesc prin căile limfatice până la ganglionii limfatici hiliari. Focarul de pneumonie și limfoadenopatia
hiliară formează complexul tuberculos primar. De la acest complex tuberculos primar bacilii pe cale sanguină
se răspândesc prin tot organismul. Mai departe totul va depinde de răspunsul imun al organismului persoanei
infectate. Dacă imunitatea este bună va stopa multiplicarea micobacteriilor. Iar dacă este scăzută se va dezvolta
tuberculoza secundară. Tuberculoza secundară poate apărea peste câțiva ani mai târziu ca rezultat al reactivării
focarului tuberculos latent sau ai reinfecției.
Clasificarea tuberculozei:
I. În dependență de momentul infecției: - TBC primară
- TBC secundară
II. În dependență de organul afectat:
a) TBC aparatului respirator
- pulmonară
- extrapulmonară (pleurezia TBC-oasă)
- TBC căilor respiratorii superioare
b) TBCa altor organe: sistemului nervos, intestinului, osteoarticulară, urogenitală, ganglionilor
limfalitici, oculară,etc.
c) Mixtă.
III. În dependență de situația bacteriologică:
- Bacilul Koch + prin microscopie și spută
- Bacilul Koch + numai prin microscopie
- Bacilul Koch +numai prin cultură
- Bacilul Koch - ( negativ).

Tuberculoza primară
- apare în caz de contaminare cu micobacteria tuberculozei a
persoanelor neinfectate anterior și se manifestă prin afectarea
ganglionilor limfatici, răspândirea limfogenă și hematogenă
a infecției și reactivitatea înaltă a organismului față de bacilii
tuberculozei. Se întâlnește la copii și adolescenți.

Formele clinice:
 1. Primoinfecția ocultă, se întîlnește în 90-95% cazuri. De obicei trece neobservată deoarece se depistează
doar prin proba la tuberculină – unde se determină un viraj tuberculinic la o persoană fără semne
radiologice și clinice.
2. Primoinfecția manifestă – la examenul radiologic se determină complexul tuberculos primar : afectul
primar, adenopatia, limgangita.
Tuberculoza secundară
- include formele clinice ce apar la persoanele care în trecut
au suportat și sau vindecat de tuberculoză . Se întâlnește la
adulți.
Formele clinice:
1. TBC pulmonară disiminată
2. TBC pulmonară nodulară
3. TBC pulmonară infiltrativă
4. TBC pulmonară cavitară
5. TBC pulmonară fibro-cavitară
6. TBC pulmonară fibroasă
7. Pleurezia tuberculoasă
8. Tuberculoza căilor respiratorii superioare

Tabloul clinic a tuberculozei pulmonare:

Examenul subiectiv:
În clinică determinăm două sindroame clinice : sindromul de intoxicaţie tuberculoasă şi sindromul
pulmonar.
I. Sindromul de intoxicaţie tuberculoasă se manifestă prin următoarele simptoame:
1. Simptomul cel mai frecvent poate fi – starea subfebrilă (temperatura corpului fiind în limitele 37,5-38
grade C), care de regulă este de lungă durată, specific e că dimineaţa se rădică iar spre seară scade pînă
la limite normale, nu se supune tratamentului litic.
2. Transpiraţii nocturne abundente.
3. Astenie, slăbiciune pronunţată, fatigabilitate, inapetenţă pînă la anorexie ceea ce conduce la scăderea
evidentă în pondere, uneori pînă la caşexie, scăderea capacităţii de muncă şi interesului faţă de mediul
înconjuător.
4. Mialgia, artralgia sau dureri în tot corpul.
II. Sindromul pulmonar:
1. este simptomul cel mai frecvent, care de regulă durează mai mult de 3 săptămâni, este
permanentă, uneori foarte deasă şi chinuitoare ce-l deranjează mult pe pacient. Tusea provoacă
dureri în cutia toracică şi-i deranjează somnul şi starea generală.
2. Iniţial tusea este seacă, dar pe parcursul bolii devine productivă cu expectorarea unei spute
muco-purulente, seropurulente şi mai frecvent sputa este expectorată de bolnav „cu gura plină”.
3. Se poate determina hemoptizia sau chiar hemoragia pulmonară care poate apărea la debutul
bolii sau mai tardiv.
4. Durea pectorală de tip pleuritic , adică foarte intensă.
5. Dispnea este foarte frecvent simptom care se intensifică la efort fizic şi este însoţită de
insuficienţă respiratorie.
 Datele obiective:
În formele incipiente ale bolii datele obiective de obicei sunt sărace. La avansarea bolii se pot determina:
 La inspecţia generală: - bolnavul este caşectizat, tegumentele fiind cu o nuanţă cianotică pământie,
asimetria cutiei toracale, se por vizualiza mărirea ganglionilor limfatici regionali- supraclaviculari,
laterali ai gâtului, axilari.
 Percutor : - datele pot fi negative sau se poate determina un sunet percutor mat, în forme extinse –
timpanic ( în caz de prezenţă a cavernelor).
 La auscultaţie : - respiraţie deminuată, raluri umede de diferit calibru după tuse, în caz de caverne
–respiraţie bronşială sau amforică.

Complicațiile tuberculozei:
-reversibile: hemoragii pulmonare, pneumotorax spontan, pleurezie, tuberculoza altor organe;
-ireversibile: fibroza pulmonară, bronșectazii, cord pulmonar cronic, insuficiență respiratorie.
Diagnosticul tuberculozei:
1. Microradiografia care se recomandă de efectuat de la 18 ani;
2. Radiografia pulmonară;

3. Ancheta epidimiologică care are scopul : depistarea cât mai rapidă a persoanelor infectate, și cu semne
de boală ce se află în contact cu un bolnav de tuberculoză, investigarea și inițierea tratamentului în cel
mai scurt timp, diagnosticarea precoce a cazurilor pentru întreruperea lanțului epidimiologic.
4. Tomografia computerizată;
5. Examenul bacteriologic a sputei– prin două metode: 1) examenul direct al frotiului pentru BAAR
( bacilul acido-alcoolo rezistent); 2)metoda de cultivare a micobacteriei – rezultatele se obțin peste
3-8săptămâni – este o metodă mai sensibilă , ne dă rezultatul chiar dacă bacilul este în cantități mici
( chiar 10 germeni/ml). GeneXpert
Pentru colectarea sputei se utilizează metoda urgentă, dar mai practică este colectarea sputei în trei
probe ( de preferat din trei zile succesive, o probă obligatorie dimineața după trezire).
6. În lipsa sputei se colectează aspiratul bronșic sau lavajul bronho-alveolar;
 7. Sputa colectată prin bronhoscopie;
8. Aspiratul gastric;
9. Hemograma: anemie hipocromă, leucocitoză moderată cu deviere spre stînga, scăderea limfocitelor și a
eozinofilelor, accelerarea VSH-ui.
10. Analiza biochimică asîngelui: apariția proteinei C-reactivă, mărirea fibrinogenului.
11. Intradermoreacția (IDR) la tuberculină (testul tuberculinic, proba Mantu)- se utilizează în calitate de
metodă de diagnostic în depistarea infecției tuberculoase. Se utilizează la copii de la 12 luni și la
adolescenți.
Proba Mantu are scopul de a recunoaște dacă organismul a suportat sau nu infecția tuberculoasă
dar nu pentru diagnosticarea bolii.
Se utilizează tuberculina care reprezintă o proteină tuberculoasă purificată care nu conține bacili ci
doar produsele lor catabolice. În R.Moldova se utilizează preparatul – PPD-L care se dozează în unități
tuberculinice. Se livrează sub formă de soluție standart în flacoane ce conțin 30 doze( o doză are 2 UT
în volum de 0,1ml).
Indicațiile: - toți copiii aflați în contact cu o persoană cu tuberculoză pulmonară activă
-toți copiii cu simptoame ce suspectă tuberculoza,
- pacienții cu infecție HIV.

Tehnica probei:
tuberculina 2 UT, seringa de 1 ml cu ac pentru injecția intradermică, alcool etilic, meșă de vată.
Locul inoculării: fața anterioară a antebrațului stâng, partea palmară, treimea medio-inferioară.
Tehnica administrării: se infectează intradermic strict 0,1ml din flaconul de PPD-L, la administrare se
formează o papulă asemănătoare cu ”cojița de portocală”; locul inoculării nu se tamponează; această papulă
dispare peste 10 minute.
Citirea reacției:

Proba se citește peste 72 ore. Se măsoară diametrul papulei în mm cu ajutorul unei rigle transparente.
Reacția este considerată negativă dacă în locul injectării este doar o hiperemie sau o papulă ce are diametrul
transversal mai mic de 4 mm la persoanele nevaccinate, și mai mică de 9 mm la persoanele vaccinate. Dacă s-a
determinat proba la tuberculină negativă aceasta se consideră că persoana examinată este neinfectată. O reacție
negativă nu exclude tuberculoza activă.
Reacția este considerată pozitivă dacă diametrul papulei este mai mare de 5mm la nevaccinaţi, mai mare de
10mm la cei vaccinați pînă la 16mm;
Reacția este considerată hiperergică dacă diametrul transversal al papulei este mai mare de 17mm la copii și
adolescenți și mai mare de 21 la adulți, dacă este o papulă cu necroză sau prezența limfoadenopatiaei
regionare.
Reacția pozitivă și hiperergică ne determină că persoanele date sunt infectate cu micobacteria
tuberculozei (stare de infecție tuberculoasă).

NB! Proba Mantu pentru prima dată depistată pozitiv se numește viraj tuberculinic.
Testul cu tuberculină nu are contraindicații.
Toate persoanele cu testul tuberculinic pozitiv trebuie să fie examinate pentru tuberculoză.

Tratamentul tuberulozei pumonare

Principiile de bază a tratamentului tuberculozei:
1. Orce tuberculoză diagnosticată definitiv trebuie tratată cu preparate antituberculoase specifice.
2. Cu cât mai precoce este început tratamenul, cu atât mai eficace va fi.
3. Tratamenul trebuie de finisat până la sfîrşit cel puţin 6 luni şi important fără întrerupere.
4. Obligator trebuie de efectuat combinaţii de preparate antituberculoase şi nici într-un caz monoterapie,
deoarece poate să se dezvolte la pacient rezistenţa.
5. Tratamentul unui pacient cu tuberculoză va decurge în două faze: de atac cu o durată de 2-3 luni şi faza
de consolidare 2-3 luni.
6. Tratamentul necesită de efectuat strict supraveghiat după principiul DOTS.
7. Excluderea individuală din tratament a preparatelor la care micobacteriile au devenit rezistente.
8. Tratamentul tuberculozei trebuie să fie complex şi strict individualizat de la caz la caz în dependenţă de
forma de tuberculoză.

Tratamentul trebuie să fie complex: - comform Programului Naţional de Asigurări Medicale în R.

Moldova diagnosticul şi tratamentul tuberculozei este gratuite.
1. Regimul - izolare strictă în dispanserul ftiziatric cu semirepaus la pat câteva luni până la închiderea
cavernelor, rezorbţia infiltratelor; după care se recomadă de lărgit regimul cu primblări la aer curat care
înbunătăţeşte procesul de rezorbţie în pulmoni.
2. Dieta nr.11 (regim dietetic intensificat) – diversificată, hipercalorică, să conţină toate elementele
nutritive, cu o cantitate mărită de proteine, vitamine, lipide şi săruri minerale.

3. Tratamentul medicamentos:
  Preparatele antituberculoase ( chimioterapia standartizată) de bază: - Izoniazida (Tubazida),
Rimfampicina( Ftivazida), Pirazinamida, Etanbutol, Streptomicina.
Antitubercuoasele de rezervă – Etionamida, Kanamicina, Florimicina, Amicacina, PA
( acidul paraaminosalicic), Ciprofloxacina, Ofloxacina.
 Un regim de tratament constă din două faze: I fază – faza intensivă – se tratează timp de 2-3
luni în staţionarul specializat cu 4-5 preparate antituberculoase de prima linie, pentru a distruge
rapid bacilii, a micşora contagiozitatea, şi pentru a preveni rezistenţa. II fază – de susţinere se
face cu mai puţine medicamente decât în prima fază în scopul destrugerii bacililor în stare
latentă. Acest tratament se face ambulator. Pentru tratarea pacientului este îndeplinită o Fişă de
tratament a TB 01.
 Tratamentul simptomatic:
 Tratarea febrei – paracetamola (aminofenazona)
 Tusea seacă se trataeză cu codeină, calmotusina.
 Administrarea expectorantelor.
 În hemoptizia – repaos, calmarea bolnavilor, aplicarea pungii cu gheaţă, administrarea
hemostaticelor, sedativelor şi glucocorticoizilor.
 Desensibilizantele.
 Preparate antioxidante – alfa-tocoferol, tiosulfat de Na.
 Vitaminele grupei B
 Remedii imunomodulatorii,
 Hepatoprotectoare: -silimarina, carsil, hepafil.
 Tratament chirurgical se indică în cazul eşecului la tratamentul medicamentos.
4. Monitorizarea tratamentului: - controlul eficace a tratamentului tuberculozei. Cu acest scop în RM a
fost implimentată strategia DOTS – un lucrător medical priveşte cum pacientul îşi înghite
medicamentele antituberculoase, astfel asigurîndu-se că pacientul i-a medicamentele corect.

Profilaxia tuberculoze
Prevede un şir de acţiuni specifice şi nespecifice efectuate în populaţie cu scopul de a întrerupe
lanţul epidimiologic şi transmiterea infecţiei de la sursa infecţioasă la populaţia sănătoasă şi
pentru a împedica apariţia bolii la cei deja infectaţi.

Deosebim profilaxie specifică, chimioprofilaxia şi nespecifică.

Profilaxia specifică :
Vaccinarea este o metodă de imunizare activă prin care se realizează o profilaxie antituberculoasă relativă,
care nu împiedică infectarea cu M.Tuberculosis şi nu întrerupe lanţul epidimiologic al bolii, ci protegează
împotriva transformării infecţiei în boală.
 Se efectuează tuturor noi născuţilor, în lipsa contraindicaţiilor, la a 3-5 zi de viaţă, în maternitate de către
pediatri, cu vaccinul BCG – este o vaccină vie, dar slăbită, o suspenzie de micobacterii tip M. de bovină,
nepatogene dar îşi păstrează proprietăţile antigenice; ce se livrează în ampule 1mg sau 0,5mg.

Pentru diluarea vaccinei se foloseşte sol fiziologică şi se introduce strict intradermal 0,05mg dizolvată în 0,1ml
NaCl 0,9%, cu seringă specială în treimea superioară a braţului stâng ( la efectuarea corectă pe piele se
formează o papulă de dimensiunea 5-6mm în diametru ce se aseamănă cu „cojiţa de lămâie”, care în dinamică :
peste 4-6 săptămâni în locul injectării vaccinei apare un nodul roșu violaceu care poate să se transforme în
pustulă care ulcerează și ulterior o crustă după care regresează în 2-3 luni, lăsând o cicatrice ce rămâne pe
viaţă.

Imunitatea se formează peste 1,5 lună după vaccinare şi se menţine 6-7 ani .
În R. Moldova se face o singură revaccinare la vârsta de 7 ani, dacă proba la tuberculină este negativă.
Chimioprofilaxia (profilaxia medicamentoasă) – tratarea cu medicamente antituberculoase standard la
persoanele cu risc crescut de îmbolnăvire.
Se deosebeşte profilaxie primară (chimioprofilaxia) şi secundară (chimioterapie preventivă).
Chimioprofilaxia primară este adminisrarea preparatelor antituberculoase la persoanele neinfectate cu bacili
adică au reacţia negativă la tuberculină. Este ca o măsură de urgenţă în focarul de tuberculoză depistat în scopul
protegării celor neinfectaţi dar expuşi riscului de a se contamina, mai ales copiii sub vîrsta de 5 ani.
Chimioterapia preventivă sau profilaxia secundară are scopul de a preveni dezvoltarea bolii la persoanele
deja infectate, adică cu proba Mantoux pozitivă. Are un efect bun, dacă nu se produce o reinfecţie, efectul
protector poate dura toată viaţa.

Se efectuiază chimioprofilaxia cu Izoniazidă(Tubazida), 5mg/ kg corp pe zi timp de 3 luni la persoanele

neinfectate (profilaxie primară) , şi timp de 6 luni peroanelor infectate (profilaxie secundară). Copii sunt testaţi
tuberculinic.
Atât maturii cât și copiii în timpul cursului de chimioprofilaxie vor primi consecutiv viteminele B6 și C.

Chimioprofilaxia profilactică se efectuează următoarelor categorii de populaţie (conform Protocolului

Clinic Naţional):
 Copii şi tinerii pînă la 18 ani contactaţi cu bolnavii de tuberculoză, forma activă, neinfectaţi
(adică proba Mantoux negativă);
 Copii cu viraj tuberculinic în ultimile 12 luni;
  Persoanele cu leziuni fibrotice pulmonare;
 Foștii bolnavi de tuberculoză care suportă maladii ce ar putea reactiva procesul ca diabetul
zaharat, bolile psihice, boli alergice, tratamentul cu glucosteroizi (mai ales cei bolnavi care nu au
primit tratamentul antituberculos corect;
 Copiii și tinerii ce au reacție pozitivă la tuberculină în situații speciale.

Profilaxia nespecifică a tuberculozei include:

1. Lucrul în focarul infecţiei tuberculoase :
- se învaţă bolnavul igiena personală ( folosirea prosopului individual, veselei, scuipătorului personal de
buzunar )
- În timpul tusei şi strănutului să-şi acopere gura şi nasul cu basma
- Să aibă cu sine cel puţin două scuipătoare individuale ( un vas cu gât larg , gradat, acoperit bine cu un
capac metalic ): una o foloseşte iar alta o dezinfectează ( pentru dezinfectare bolnavului i se dă o
scuipătoare umplută la o treime din volum cu sol 3% cloramină sau în rare cazuri sol de permanganat de
K 2.
- Sputa deja dezinfectată se toarnă în canalizaţie, uneori se amestecă cu rumeguş, cu var cloros - în
proporţie de 2g la 10l de spută; iar în dispanserele ftiziatrice se arde în cuptoare speciale.
- Scuipătoarele de buzunar ( individuale ) necesită eliberate zilnic, după care se spală bine şi apoi sunt
fierte în soluţie de 2% hidrocarbonat de Na timp de 30 minute.
- Vesela bolnavului se păstrează aparte şi se fierbe după fiecare folosire timp de 10 minute.
- Obligator de fiert lenjeria de pat şi de corp.
- Se face curăţenie umedă a salonului sau camerei în care se află pacientul de 3-4 ori pe zi ( pacientul se
izolează în cameră aparte ).
- Podeaua şi mobila zilnic se şterge cu cârpa înmuiată în soluţie de 3-5% de cloramină sau 2% de
hidrocarbonat de Na .
- Persoanele care îngrijesc de bolnav trebuie să-şi spele mâinile cu săpun, să îmbrace mănuşile sterile şi
halatul.
- Toate persoanele ce sunt sau au fost în contact direct cu bolnavii de tuberculoză
( ce trăiesc în focarul tuberculos ) sunt luaţi la evidenţă la dispanserele ftiziopulmonologice şi sunt cercetate
de două ori pe an timp de 2 ani.
2. Efectuarea lucrului de iluminare sanitaro-epidimiologic : lecţii de promovare a modului sănătos de
viaţă, convorbiri, gazete de părete. Acestea se petrec atât în ambulatorii, domiciliu cât şi la diverse
întreprinderi, fabrici, uzine, şcoli, instituţii de învăţământ, etc. O mare atenţie se atrage la promovare
iluminării sanitare în focarele ce se găsesc în cămine.

3. Profilaxia sanitară socială:

- control profilactic la grădiniţe, şcoli, magazine, comunale, transport, farmacii
- bolnavilor de tuberculoză nu li se permite la lucru, la studiu.
- tratarea focarelor de tuberculoză
- organizarea alimentaţiei publice pentru bolnavii de tuberculoză
- tratamentul bolnavilor de tuberculoză este gratuit.

Sarcina şi tuberculoza : indicaţii de întrerupere a sarcinii sunt: formele avansate de tuberculoză şi cazurile cu
familii social vulnerabile.

Activitatea medicului şi asistentei medicale de familie în cazul tuberculozei:

1. selectarea suspecţilor de tuberculoză din rândul persoanelor ce prezintă simptoame similare acestei boli.
2. colectarea probelor de spută
3. administrarea medicamentelor bolnavilor cu tratamente în continuare
4. depistarea bolnavilor care nu şi-au ridicat medicamentele la timp
5. îndeplinirea fişei de tratament ( F. Tb01 )
6. monitorizarea tratamentului
7. asanarea focarelor de tuberculoză
8. asigurarea instruirii sanitare a pacienţilor.