Terapia lichidiană şi

medicamentoasă.
Hemostaza şi
transfuzia
 Planul :

1.Tulburări
hidroelectroli 4.Alimentaţia
-tice parenterală a 5. Soluţii
2.Soluţiile utilizate în
(deshidratări
cristaloide. 3.Soluţiile bolnavului
, critic,alimenta alimentarea 6.Compone
coloide. parenterală(
hiperhidrată Caracteristic -ţia orală, n-tele şi
aAvantaje. Caracteristica lipide,
ri, alimentaţia preparatele
. Avantaje. enterală,
glucide,
disnatremii, Dezavantaje.
proteine,
sangvine.
diskaliemii, Dezavantaje. alimentaţia Caracteristi
alterarea parenterală. electroliţi ). ca.
metabolismul Indicaţii. Caracteristic
ui calciului). Contraindicaţi a.
Caracteristic i.
a. Complicaţii.
 Tulburări hidroelectrolitice (deshidratări, hiperhidratări,
disnatremii, diskaliemii, alterarea metabolismului calciului).
Caracteristica.
• Dezechilibrul electrolitic se caracterizeaza prin valoarea anormala a
sodiului, potasiului si a altor electroliti din fluxul sanguin. Astfel,
sarurile din organism pot avea valori mai mici sau mai mari decat
constanta normală.

• Dezechilibrul electolitic este frecvent asociat cu deshidratarea din

cauza prezenței vărsăturilor repetate și a diareei. O altă cauză ar mai fi
supradoza sau efectul advers al unor medicamente.
 Ce sunt electroliții?

• În fluxul sanguin exista o serie de substante chimice

care regleaza cele mai importante functii ale
organismului; aceste substante se numesc electroliti.
Cand se dizolva in apa, electrolitii se separa in ioni
pozitivi si negativi.Reactiile nervoase ale
organismului si functiile musculare sunt dependente
de schimbului corespunzator dintre ionii electrolitilor
in exteriorul si interiorul celulelor.
• Printre electroliti se numara: calciul, magneziul,
potasiul si sodiul.
 Valori normale pentru adulti:

• Calciu: 4.5 - 5.5 mEq/L

•Clorura: 97 - 107 mEq/L

•Potasiu: 3.5 - 5.3 mEq/L
• Magneziu: 1.5 - 2.5 mEq/L

• Sodiu: 136 - 145 mEq/L

 Cauze:
Deshidratarea - cauzată de vărsăturile prelungite, diaree,
transpirație excesivă sau febră.

Dieta inadecvatăși lipsa de vitamine din alimentele consumate.

Sindromul de malabsorbție - organismul se aflăîn imposibilitatea de a absorbi

electroliții din cauza diferitelor afecțiuni ale stomacului, a medicației sau a
modului în care are loc procesul de hrănire.

Dereglări hormonale sau endocrine.

Boli renale
 Printre medicamentele care pot provoca un
dezechilibru electrolitic sunt:

• Cisplatina - folosita in chimioterapia

medicamentoasa;
• Furosemid - diuretice;
• Amfotericina B - antibiotic;
• Hidrocortizon - corticosteroizi.
 Simptome:

Manifestarile dezechilibrului electrolitic depind

de gradul de afectare a electroliților. Dacă
rezultatele analizelor de sânge indică modificari
ale nivelului de potasiu, magneziu, sodiu si
calciu pacientul manifestă:
• spasme musculare
• slabiciune sau convulsii.
 Valorile scazute de electroliti în sânge poate duce
la:
• aritmii cardiace,
• confuzie,
• modificari ale tensiunii arteriale,
• diverse reactii la nivelul sistemului nervos sau osos.
• Nivelul ridicat de electroliti în sânge este caracterizat de:
 slabiciune sau spasm muscular
 parestezie
 oboseala
 aritmii
 modificarea tensiunii arteriale.
 Diagnostic

Istoricul medical al pacientului;

Examenul clinic la medicul specialist;

Testele de sânge și urina.

 Diagnostic
In functie de rezultatele obtinute, medicul specialist poate recomanda
teste suplimentare, cum ar fi:
• electrocardiograma – creșterea sau scăderea accentuată de potasiu,
magneziu sau sodiu pot afecta ritmul cardiac. Dacă tulburările de
electroliți apar din cauza bolilor renale medicul poate recomanda
efectuarea unei ecografii sau a altor investigații la nivelul rinichilor.
• Identificarea și tratarea cauzelor, care stau la baza problemelor
electrolitice prin înlocuirea electrolitului pe cale intravenoasă. Un
dezechilibru electrolitic minor poate fi corectat prin modificarea
dietei.
Sodiul: Hiponatremia si Hipernatremia

Cauze :Ingestia unei

Hiponatremia apare cînd cantitati scazute de sodiu
nivelul de sodiu din sânge din dieta, eliminarea
este scazut. excesiva de sodiu sau
hiperhidratarea.

Persoana bea multa apa Se administreaza

care nu contine clorura de intravenos cantitati mari de
sodiu si transpira foarte fluide care nu conțin sodiu;
mult, mai ales pe perioada se folosesc diuretice fara
verii; avizul medicului;
Nivelul scazut de sodiu provoaca:

Somnolența

Confuzie

Slăbiciune musculară și Valoarea sodiului din

sânge poate fi readusă
convulsii. în limitele normale
prin întroducerea, pe
cale intravenoasa, a
sodiului și a apei.
 Hipernatremia

Este cauzată de deshidratare sau

utilizarea de diuretice.

Senzația de sete este primul simptom.

Dacă nivelul de sodiu este ușor ridicat

poate fi redus prin consum de lichide.

În cazul în care valoarea sodiului din sânge este

foarte mare pentru normalizarea cantității constă în
administrarea i/v de săruri.
 Potasiul:

Hipokalemia sau hipopotasemia

Este cauzată de Valoarea scazuta Manifestări Tratamentul
administrarea de a potasiului în clinice implică
diuretice, care sânge pe o • oboseala, Valorile foarte administrarea
determină rinichii perioada lungă de • confuzie, orală a
să elimine o mici ale
timp scade • slabiciune potasiului pot suplimentelor
cantitate ridicată producția de nutriționale sau
de potasiu prin musculara, provoca îmbunatățirea
insulină a • paralizie și
urină, crampe dietei zilnice cu
pancreasului; ca aritmie.
de diaree si urmare crește alimente sau
varsaturi lichide bogate în
nivelul de zahar potasiu.
repetate. din sânge.
 Hiperkalemia sau hiperpotasemia

Se caracterizeaza
prin nivelul ridicat Pentru
Cea mai Pacienții trebuie sa
de postasiu din diagnosticarea
evite consumul de
organism și frecventă hiperkalemia
alimente si
cauzează efecte medicul va solicita
asupra cauză administrarea
insuficiența Primul este efectuarea unei medicamentelor
organismului mai electrocardiograme
ritmul cardiac care conțin potasiu.
severe decât renală sau .
hipopotasemia.
utilizarea de anormal.
medicamente
care reduc
cantitatea de
potasiu
 Calciul: Hipocalcemia și Hipercalcemia

Se definește ca fiind diagnosticul stabilit în urma

identificării unui conținut scăzut de calciu din sânge.

Nivelul scăzut de calciu este una dintre manifestările sepsisului, dar și a

disfuncției glandelor paratiroide
Deficitul de vitamina D determină, de asemenea, hipocalcemia.

MC: stare de slabiciune, parestezii la Tratamentul implica administrarea orala

nivelul mainilor si picioarelor, convulsii, de suplimente care conțin calciu și
tratarea afecțiunilor care cauzează
confuzie, hipocalcemia.
 Hipercalcemia
Cauzele: calciul care ajunge în sistemul circulator ca urmare a fracturii osoase;
nivelul ridicat de hormon paratiroidian;
ca urmare a cancerului pulmonar.
MC:
deshidratare, deoarece rinichii sunt stimulați
să elimine cît mai multă apă; Tratamentul se va institui rapid odată ce
inapetența; diagnosticul a fost confirmat și va fi insoțit de
administrarea intravenoasă de fluide sau chiar
greața;
de medicamente precum: calcitonina și
vome repetate; bifosfonat.
confuzie;
coma.
 Hemodinamici
(antișoc);

Substituenții
sangvini.
Dezintoxicanți;

Pentru alimentare
parenterală;
Soluții saline
cristaloide.
 Substituenții hemodinamici: soluții coloide

• Refortan
• Stabizol
• HAES
• Poliglucină
• Reopoliglucină
• Gelatinol
 Substituenții dezintoxicanți:

Hemodez;

Polidez;

Neohemodez. Acești substituenți favorizează

legarea toxinelor ce circulă în
sînge și eliminarea lor rapidă
din organism. Se introduc i/v în
combustii în faza de
intoxicație, septicemie,
peritonită etc.
 Soluții saline cristaloide:
-soluție Ringer,
-soluție LIPK N3,
-infuzie salină ȚOLIPC,
-soluție de bicarbonat de
sodiu etc.
Mecanismul de acțiune al
acestor substituenți
constă în reținerea
lichidului în patul vascular
datorită tensiunii
osmotice înalte, ceea ce
asigură restabilirea rapidă
a volumului circulant de
sînge
 Substituenții pentru alimentare
parenterală:
Hidrolizatele proteice: Soluții de aminoacizi: Preparate de emulsii
Hidrolizat de cazeină, Poliamină; lipidice:
Aminopeptidă, Friamină; Lipomaiz;
Hidrolizină, Moriniamină; Lipifin;
Aminozol, Vamină; Intralipid;
Amigen; Aminofuzină. lipofundin.
 Coloizii și cristaloizii
• Soluţiile cristaloide Conţin ioni de sodiu în aceeaşi
concentraţie ca şi în plasmă.
• Se elimină din spaţiul extracelular, deoarece
membrana celulară este impermeabilă pentru ionii
de sodiu.
• Pătrund din spaţiul intravascular în spaţiul
interstiţial, răspîndindu-se repede în tot spaţiul
extracelular.
• În normă numai a patra parte din cristaloizii infuzaţi
rămîne în spaţiul intravascular.

• Pentru restabilirea volumului sîngelui circulant soluţiile

cristaloide trebuie administrate în volum cel puțin de trei
ori mai mare, comparativ cu volumul sîngelui pierdut.

NB În cazul de infuzie a unui volum mare de cristaloizi se

poate dezvolta edem prin urmare a ieşirii lichidului în
spaţiul interstiţial. Din această cauză este necesar
monitoringul stării clinice a pacientului.
 Soluțiile coloidale
Constau din particule cu masă
moleculară mai mare decît cristaloizii.
Aceste particule nu trec prin
membrana capilarului şi din acest
motiv, la început au tendinţa de a se
reţine în circulaţia vasculară.
• Imită însuşirile proteinelor plasmei, mecanism prin care
menţin şi majorează presiunea coloidoosmotică a
sîngelui.
• Asigură creşterea volumului plasmei timp mai
îndelungat, comparativ cu soluţiile cristaloide. Însă în
cazurile de creştere a permeabilităţii capilarelor, ele pot
ieşi din circulaţie avînd o acţiune de scurtă durată de
majorare a volumului sîngelui circulator.
• Pentru infuzie sunt necesare volume mai mici de soluţii
coloidale, comparativ cu cristaloizii, se picură în raport
1:1 dintre vol. pierdut
Proprietăţile comparative ale soluţiilor

Avantajele Cristaloizii Soluţiile coloidale avantaje

• Puţine efecte adverse • Perioada de acţiune este mai mare
• Volum mai mic de soluţie e necesar pentru
• Cost mic (ieftin) corecţia hipovolemiei
• Accesibilitate vastă • Mai puţin grele şi ocupă mai puţin loc
Dezavantajele Dezavantaje
• Acţiune de scurtă durată • Nu există dovezi despre eficacitatea lor
clinică mai înaltă
• Pot provoca edem • Sunt mai costisitoare
• Sunt grele şi ocupă mult • Pot influenţa advers la hemostază
loc • Risc de reacţii anafilactice
 Alimentaţia enterală

• Numele de alimentaţie Indicaţii: - oricând există un

enterală vine din limba tub digestiv funcţional
greaca: enteron = Contraindicaţii:
intestine,aşadar după intervenţii recente pe
alimentaţia enterală tubul digestive
constă în orice formă de hemoragii digestive massive
alimentaţie care foloseşte în absenţa tranzitului
tractul gastrointestinal intestinal.
Se poate realiza pe următoarele căi:

sonda gastrică: nasogastrică, orogastrică

sonda nasoduodenală

sonda nasojejunală (plasată intraoperator)

jejunostoma chirurgicală
Modalităţile de asigurare a nutriţiei la pacientul
critic sunt:

• Alimentaţie enterală;
• Alimentaţie parenterală;
• Alimentaţie mixtă, parţial parenterală + parţial
enterală;
• Alimentaţie mixtă, parţial parenterală + minim
enterală.
 Aportul nutritiv constă
• Macronutrienti, Micronutrienti
• proteinele
• glucidele
• lipidele
• vitaminele, oligoelementele – Mg, Zn, Co, I, F, Mb, Se, Cu, Mn.
Micronutrienți- Vitaminele şi oligoelementele
Indicaţii:
• bolnavi malnutriti cu un aport
alimentar oral inadecvat de 5 zile,
• bolnavi cu o nutritie alimentara
satisfacatoare, dar cu un aport
alimentar oral inadecvat de 7- 10 zile,
• bolnavi cu arsuri extinse ( limiteaza
sepsisul si pierderile proteice),
• bolnavi cu rezectii intestinale extinse
(90%), ( favorizeaza regenerarea
mucoasei intestinale restante,
• bolnavi cu fistule enterocutanate cu
debit redus ( sub 500 ml/zi).
Contraindicaţii:
• după intervenţii recente pe tubul digestive
• hemoragii digestive masive;
• în absenţa tranzitului intestinal;
• obstructie intestinala completa;
• diarei deficil de controlat, care produc
dezechilibre hidro- electrolitice;
• vome si aspiratii, mai ales cind capatul
distal al sondei de alimentatie nu trece de
ligamentul Treitz;
• pancreatite severe;
• stare de soc manifest clinic.
 Caile de realizare:

• sonda gastrică: nasogastrică, orogastrică;

• sonda nasoduodenală;
• sonda nasojejunală (plasată intraoperator);
• jejunostoma chirurgicală
 Complicaţiile alimentaţiei enterale:

complicaţii de ordin mecanic:

complicaţii gastrointestinale: complicaţii metabolice:
Sindrom de aspiraţie pulmonară;
Diareea (mai mult de 4 scaune Hiperhidratare;
moi/zi); Obstrucţia sondei de
alimentaţie; Deshidratare;
Greţuri şi vărsături;
Leziuni de decubit ale Hiperglicemie;
Constipaţia (absenta scaunului mucoaselor;
de 3 zile). Dezechilibre electrolitice.
Malpozitia sondei gastrice.
 Alimentatia parenterala, indicații:

• Accesul la tractul intestinal este impiedicat din motive anatomice sau

functionale pentru o perioada prevazuta de timp de peste 2-3 zile;
• malnutritie, malabsorbtie;
• detresa respiratorie severa,
• sepsis cu hipo sau hipertermie ;
• stari morbide severe ce altereaza statusul general;
• Malformații intestinale;
• patologie intestinalădobandită : enterocolita ulcero-necrotica, peritonita,
• hernie diafragmatică;
• boli metabolice.
 Căi de administrare:

■
• Calea centrala de
Calea periferică.
■ vena periferica la niv membrelor:
administrare: ■ folosita pentru AP de scurta durata ;

• vena cefalica, ■ permite infuzia de concentratii slabe de glucoza : max.

12,5% ;

• vena brahiala, ■ trebuie sa reprezinte calea de prima intentie;

■ risc infectios mai mic;
• vena jugulara, ■ osmolaritatea maxima

• vena subclaviculara. ■ aport caloric limitat de volum ;

■ necesita schimbare frecventă: la fiecare 2-3 zile ;
■ riscuri : tromboze, necroză cutanată, hipoglicemie prin
sevraj brusc..
 Componentele alimentației parenterale:

• Glucide;
• Proteinele; conțin aminoacizi
ramificați,leucina,izoleucina,valina, și un conținut redus de
aminoacizi aromatici, fenilalanina,triptofan,metionina. )
 Se indică în tratamentul:

• encefalopatiei hepatice și stadiile terminale a cirozei hepatice.

stările postoperatorii, septice, posttraumatice.
• tratamentul insuficientei renale cu retentie azotata. Contin aminoacizi esentiali care duc la
un continut minim de azot.
• Lipidele; Se administreaza sub forma de emulsii sau suspensii de chilomicroni, bogate in acid
linoleic, acid oleic, acid linolinic, acid palmitic. Se adauga 5 UA de heparina/ml, emulsie
pentru combaterea hipercoagulabilitatii si a fenomenelor de agregare.
• Aditivi.Electroliți: adaosul lor depinde de EAB, de pierderile de electroliți, statusul renal și
cardiac, precum și nevoile specifice.

• Necesarul de electroliți în 24 h: -Na 60-100

mEq, -K 60- 100 mEq,
-Mg 10-20 mEq, -Ca 10-15 mEq,
-Fosfor 20-45 mEq.
 Contraindicații:
• hiperlipidemii;
• insuficiențe hepatice grave;
• sindrom nefrotic;
• diabet zaharat;
• diateze hemoragice grave.
 Complicațiile alimentației parenterale

■ Complicații tehnice;
• Complicatii infectioase;
■ Leziunea pleurei sau plaminului cu
aparitia pneumotoracelui; • Septicemie;
■ Puncția arterei subclavii; • Endocardita;
■ Perforarea peretelui posterior al
v.subclavii; • Osteomielita;
■ Malpoziția cateterului; • Embolie septica;
■ Leziuni ale plexului brahial;
• Nefrita;
■ Embolia aeriană;
■ Obstrucția cateterului; • Infecție la inserția
■ Tromboza venoasă. cateterului.
 Complicații

• Complicații metabolice; ■ Metabolismul lipidic

• Metabolismul glucidic: ■ hiperlipidemia,
• hiperglicemia, Complicatii legate
• ■ hiperamilazemia,
hipoglicemia, de tubul digestive:
• acidoza respiratorie cu hipercapnie. ■ hipoxia. atrofia intestinala,
• Metabolismul proteic: ■ Metabolismul electroliților: colecistita
• acidoza metabolica hipercloremica, acalculoasa.
■ hiperpotaseia/hipopotasemia,
• dezechilibre ale aminoacizilor
plazmatici, ■ hipercalcemia/hipocalcemia,
• hiperamonemia,
■ hipofosfatemia,
• azotemia prerenala.
Componentele şi preparatele sangvine. Caracteristica.
Transfuziile de sânge şi a componentelor sîngelui.

• Transfuzie este administrarea sîngelui integral sau a

componenților lui, iar perfuzie este administrarea
substituenților sîngelui.
• Scopurile transfuziei și perfuziei sunt variate, dar pot fi
unite în două grupuri: cantitative și calitative.
• Cantitative constau în umplerea patului vascular și
lichidarea deficitului de volumul sîngelui circulant (VSC).
• Calitative constau în acțiunea reologică, restabilirea
capacității de oxigenare a sîngelui și de cuagulare a lui.
Indicațiile și contraindicațiile transfuziei de singe

• Indicații:
• înlocuirea sîngelui pierdut (substituție);
• activarea forțelor de apărare ale organismului (în scop
de stimulare);
• diminuarea intoxicației organismului (dezintoxicare);
• sporirea cuagulabilității sîngelui pentru oprirea
hemoragiei (hemostază).
 Componentele sangvine

• Concentrat eritrocitar
• Component sanguin obţinut din sînge total, eliminînd o parte din plasmă, fără
alte modificări.Produsul conţine totalitatea eritrocitelor din unitatea de origine.
Conţine hemoglobină liberă nu mai mult de 0,8% la data expirării. Se prepară
acest produs sanguin prin separarea plasmei din unitatea de sînge total după
centrifugare.
• În timpul păstrării temperatura componentului sangvin trebuie să rămînă
cuprinsă între +2° şi +6°C. Durata de păstrare depinde de soluţia anticoagulantă/
conservantă utilizată.
• Sistemele de transportare validate vor garanta, că la sfîrşitul unui circuit de
transport maxim 24 ore, temperatura nu va depăşi +10°C. În caz de transportare
cu vehicule fără refrigerare trebuie să se folosească un recipient izolant şi răcit.
• Concentrat eritrocitar deleucocitat
• Component derivat sanguin obţinut din sînge separînd o
parte din plasmă şi stratul leucocitar de la concentratul
eritrocitar. Produsul conţine totalitatea eritrocitelor din
unitatea de origine.
• Sistemele de transport validate vor garanta, că la sfârşitul unui
transport de durată maximă 24 ore, temperatura nu va depăşi
+10°C.
• Concentrat eritrocitar deplasmatizat
• Component derivat sanguin obţinut din sînge total centrifugat,
eliminînd plasma, globulele roşii fiind ulterior spălate într-o soluţie
izotonică. Acest derivat este o suspensie de globule roşii din care au
fost extrasă cea mai mare parte de plasmă, leucocite şi plachete.
• Posibilităţile de transport sunt limitate de durata scurtă de
conservare. Se vor menţine constante condiţiile de conservare în
timpul transportării. Trebuie strict urmărite respectarea
temperaturii şi duratei.
• Concentrat de plachete
• Concentratul de plachete trebuie păstrat în condiţii optime,
care să le asigure supravieţuirea şi activitatea hemostatică.
Concentratul de plachete poate fi păstrat în plasmă. Cantitatea
de oxigen necesară depinde de concentraţia de plachete din
produs. Temperatura de păstrare trebuie să fie între + 20°C şi
+24 °C. Durata maximă de păstare a concentratului plachetar
este de 5 zile.
• Concentrat granulocitar
• Component sanguin obţinut dintr-o unitate de sînge total,
recoltată de la un donator. Concentratul granulocitar trebuie
transfuzat, în măsura în care este posibil, cît mai rapid după
recoltare. Dacă stocarea lui nu poate fi evitată, perioada de
conservare trebuie limitată la maximum 24 de ore, la o
temperatură cuprinsă între +20°C si +24°C
 Plasma proaspătă congelată

• Component pentru transfuzie sau pentru fracţionare, preparat din sînge

integru sau din plasmă prelevată prin afereză, congelat într-un interval de
timp şi la o temperatură, care menţine factorii labili de coagulare într-o
stare funcţională. Acest component conţine, la valori plasmatice normale,
factori stabili de coagulare, albumină şi imunoglobuline. De asemenea
conţine, factor VIII de coagulare, precum şi inhibitori naturali prezenţi.
Temperatura optimă de păstrare este egală sau mai mică decît – 25°C
• Temperatura de păstrare trebuie să fie menţinută pe durata transportării.
• Dupa decongelare, produsul se utilizeaza imediat. Este interzisă
recongelarea.
• Plasma proaspătă congelată antistafilococică.
• Component pentru transfuzie sau pentru fracţionare,
preparat din singe
• integru sau din plasmă prelevată prin afereză, de la
donatori anterior
• imunizaţi cu anatoxina antistafilococică,
• Crioprecipitat.
• Component cu conţinut de crioglobuline plasmatice,
obţinut din plasma
• proaspătă congelată şi preparat din plasmă proaspătă
• Plasmă proaspătă congelată, decrioprecipitată.
• Component preparat din plasmă prin înlăturarea crioprecipitatului. Conţinutul
• în albumină, imunoglobuline şi factori de coagulare a produsului este identic cu
• cel al plasmei proaspete congelate, exceptînd factorul V şi factorul VIII
• Plasmă proaspăt congelată, decrioprecipitată concentrate.
• Component preparat din plasmă prin înlăturarea crioprecipitatului.
Conţinutul
• în albumină, imunoglobuline şi factori de coagulare a produsului este identic cu
• cel al plasmei proaspete congelate, concentraţi într-o cnatitate mai mică de
• plasmă, exceptînd factorul V şi factorul VIII