Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
„RAISA PACALO”
CATEDRA: Discipline Chirurgicale
Suport teoretic
Terapia lichidiană şi medicamentoasă. Hemostaza şi transfuzia.
Viorica Ojog
Profesor ATI
Planul:
1.Tulburări hidroelectrolitice (deshidratări, hiperhidratări, disnatremii,
diskaliemii, alterarea metabolismului calciului). Caracteristica.
2.Soluţiile cristaloide. Caracteristica. Avantaje. Dezavantaje.
3.Soluţiile coloide. Caracteristica. Avantaje. Dezavantaje.
4.Alimentaţia parenterală a bolnavului critic, alimentaţia orală,
alimentaţia enterală, alimentaţia parenterală. Indicaţii. Contraindicaţii.
Complicaţii.
5. Soluţii utilizate în alimentarea parenterală( lipide, glucide, proteine,
electroliţi ).Caracteristica.
6. Componentele şi preparatele sangvine. Caracteristica.
1.Tulburări hidroelectrolitice (deshidratări, hiperhidratări,
disnatremii, diskaliemii, alterarea metabolismului calciului).
Caracteristica.
1. Dezechilibrul electrolitic se caracterizeaza prin valoarea anormala a
sodiului, potasiului si a altor electroliti din fluxul sanguin. Astfel,
sarurile din organism pot avea valori mai mici sau mai mari decat
constanta normală.
Dezechilibrul electolitic este frecvent asociat cu deshidratarea din cauza
prezenței vărsăturilor repetate și a diareei. O altă cauză ar mai fi
supradoza sau efectul advers al unor medicamente.
Ce sunt electrolitii
In fluxul sanguin exista o serie de substante chimice care regleaza cele
mai importante functii ale organismului; aceste substante se numesc
electroliti. Cand se dizolva in apa, electrolitii se separa in ioni pozitivi si
negativi.Reactiile nervoase ale organismului si functiile musculare sunt
dependente de schimbului corespunzator dintre ionii electrolitilor in
exteriorul si interiorul celulelor.
Printre electroliti se numara: calciul, magneziul, potasiul si sodiul.
Valori normale pentru adulti:
Calciu: 4.5 - 5.5 mEq/L
Clorura: 97 - 107 mEq/L
Potasiu: 3.5 - 5.3 mEq/L
Magneziu: 1.5 - 2.5 mEq/L
Sodiu: 136 - 145 mEq/L
Cauze:
Deshidratarea - cauzată de vărsăturile prelungite, diaree,
transpirație excesivă sau febră.
Dieta inadecvatăși lipsa de vitamine din alimentele consumate.
Sindromul de malabsorbție - organismul se aflăîn imposibilitatea de
a absorbi electroliții din cauza diferitelor afecțiuni ale stomacului, a
medicației sau a modului în care are loc procesul de hrănire.
Dereglări hormonale sau endocrine.
Boli renale.
Una dintre complicațiile chimioterapiei este sindromul de liză tumorală.
Acesta apare atunci ,cînd organismul descompune rapid celulele afectate
de tumora după chimioterapie. Rezultatul constăîn scăderea nivelului de
calciu, crețterea nivelului de potasiu în sânge și inregistrarea altor
anomalii electrolitice.
Printre medicamentele care pot provoca un dezechilibru electrolitic sunt:
• Cisplatina - folosita in chimioterapia medicamentoasa;
• Furosemid - diuretice;
• Amfotericina B - antibiotic;
• Hidrocortizon - corticosteroizi.
Simptome:
Manifestarile dezechilibrului electrolitic depind de gradul de afectare a
electroliților. Dacă rezultatele analizelor de sânge indică modificari ale
nivelului de potasiu, magneziu, sodiu si calciu pacientul manifestă:
spasme musculare, slabiciune sau convulsii.
Valorile scazute de electroliti în sânge poate duce la:
aritmii cardiace,
confuzie,
modificari ale tensiunii arteriale,
diverse reactii la nivelul sistemului nervos sau osos.
Nivelul ridicat de electroliti în sânge este caracterizat de: slabiciune
sau spasm muscular,
parestezie,
oboseala,
aritmii
modificarea tensiunii arteriale.
Diagnostic
De obicei, dezechilibrul electrolitic este diagnosticat pe baza
informațiilor obținute din:
istoricul medical al pacientului;
examenul clinic la medicului specialist;
testele de sange si urina.
In functie de rezultatele obtinute, medicul specialist poate recomanda
teste suplimentare, cum ar fi: electrocardiograma - cresterea sau
scaderea accentuata de potasiu, magneziu sau sodiu pot afecta ritmul
cardiac. Daca tulburările de electroliți apar din cauza bolilor renale
medicul poate recomanda efectuarea unei ecografii sau a altor
investigatii la nivelul rinichilor.
Identificarea si tratarea cauzelor care stau la baza problemelor
electrolitice se face in mod special prin inlocuirea electrolitului pe cale
intravenoase. Un dezechilibru electrolitic minor poate fi corectat prin
modificarea dietei.
Sodiul: Hiponatremia si Hipernatremia
Hiponatremia apare cînd nivelul de sodiu din sânge este scazut.
Cauze primare: ingestia unei cantitati scazute de sodiu din dieta,
eliminarea excesiva de sodiu (prin transpiratie sau urina) sau
hiperhidratarea.
Totodata, nivelul de sodiu poate scadea atunci cand:
persoana bea multa apa care nu contine clorura de sodiu si
transpira foarte mult, mai ales pe perioada verii;
se administreaza intravenos cantitati mari de fluide care nu conțin
sodiu; se folosesc diuretice fara avizul medicului;
Organismul produce cantități ridicate de hormon antidiuretic (semn că
rinichii rețin apa). Hiperproducția acestui hormon poate fi cauzată de
pnenumonie, accident vascular cerebral, medicamente
(anticonvulsivante, antidepresive, etc.), diabet zaharat, insuficiența
cardiacă, insuficiența hepatica, boli renale etc.
Nivelul scazut de sodiu provoaca:
somnolenta,
confuzie,
slabiciune musculara si convulsii.
Valoarea sodiului din sange poate fi readusa in limitele normale prin
introducerea, pe cale intravenoasa, a sodiului si a apei.
Hipernatremia
Este cauzata de deshidratare sau utilizarea de diuretice. Totuși,
diureticele pot stimula rinichii sa elimine mai multă apă decît sodiu. De
obicei, senzatia de sete este primul simptom. O persoana cu un nivel
ridicat de sodiu se poate simți slăbităși manifestă lentoare în mișcări,
confuzie, paralizie, coma, convulsii, etc.
Dacă nivelul de sodiu este ușor ridicat poate fi redus prin consum de
lichide. In cazul în care valoarea sodiului din sânge este foarte mare
pentru normalizarea cantitatii constăîn administrarea intravenoasa de
saruri.
Potasiul: Hipopotasemia și Hiperpotasemia
Hipokalemia sau hipopotasemia
Este cauzată de administrarea de diuretice, care determină rinichii să
elimine o cantitate ridicată de potasiu prin urină, de diaree si varsaturi
repetate. Valoarea scazuta a potasiului în sânge pe o perioada lungă de
timp scade producția de insulină a pancreasului; drept urmare crește
nivelul de zahar din sânge.
Manifestarile specifice hipopotasemiei sunt:
oboseala,
confuzie,
slabiciune musculara,
crampe
Valorile foarte mici ale potasiului pot provoca paralizie și aritmie.
Tratamentul implică administrarea orală a suplimentelor nutriționale sau
îmbunatățirea dietei zilnice cu alimente sau lichide bogate în potasiu.