Potasiul K îndeplineşte mai multe funcţii în organism:

• Păstrarea echilibrului hidric (împreună cu sodiul);

• Păstrarea echilibrului acido-bazic;
• Activator enzimatic pentru toate metabolismele;
• Depolarizarea şi contracţia miocardului;
• Sinteza proteinelor musculare şi contracţia muşchilor;
• Reglarea sintezei unor hormoni: insulină, glucagon, hormon de creştere.

Mai multe alimente sunt surse de potasiu: legumele (mai ales cartofii şi tomatele), fructele (mai ales
bananele, portocalele, merele, strugurii), cerealele.
Eliminarea potasiului se face prin rinichi, la schimb cu sodiul (vezi figura). Rinichiul nu poate
conserva potasiul, aşa cum se întâmplă cu sodiul, astfel, zilnic, se pierd prin urină 40 miliechivalenţi-
gram de potasiu. Cantităţi mai mici se elimină prin transpiraţie şi materiile fecale.

Sodiul Na îndeplineşte mai multe funcţii în organism:

• Păstrarea echilibrului hidric; determinarea sodiului din sânge determină mai degrabă
modificările în balanţa apei;
• Păstrarea echilibrului acido-bazic;
• Păstrarea echilibrului ionic şi a excitabilităţii neuromusculare.
Sodiul provine din aport alimentar, în principal sub formă de sare (clorură de sodiu, NaCl),
prezentă în majoritatea alimentelor de origine vegetală sau animală precum şi ca atare, sub formă
de sare alimentară.

Clorul este un anion foarte important pentru organismul uman, găsindu-se mai ales sub formă de
cloruri de sodiu şi potasiu [21]. Alimentele dintr-o dietă normală conţin aproape toate clor, cea mai
bogată sursă alimentară rămânând sarea de bucătărie (clorura de sodiu – NaCl). Doza zilnică
recomandată (RDA – Recommended Daily Allowance) este de 2,3 grame de clor pe zi, ceea ce
corespunde la un consum de sare de 3,8 g/zi iar doza maximă recomandată de 3,6 g/zi ceea ce
corespunde la un consum de sare de 5,9 g/zi. În realitate, consumul de sare în majoritatea ţărilor
vestice este mult mai mare, de circa 9-10 g/zi ceea ce contribuie la apariţia bolilor cardiovasculare şi a
complicaţiilor acestora. Conform cu recomandările Societăţii Europene de Cardiologie, o dietă corectă
ar trebui să conţină mai puţin de 5 g sare pe zi [32]. În organism, clorul este implicat în menţinerea
echilibrului acido-bazic şi a presiunii osmotice intra şi extracelulare şi intră în compoziţia acidului
clorhidric din secreţia gastrică. Clorul se absoarbe la nivelul intestinului şi se elimină mai ales pe cale
urinară, dar şi prin transpiraţie sau fecale. Clorul se poate pierde în cantităţi mari prin diureză crescută
dar şi prin transpiraţii abundente, diaree sau vomă. Concentraţia clorului urinar reflectă în principal
aportul alimentar de sare şi este legată de echilibrul acido-bazic şi al metabolismului sodiului şi apei
în organism.
 Valori de referință

potasiu

Adulţi: •3,5 – 5,2 mEq/l (miliechivalenţi-gram la litru) sau mmol/l (milimoli la litru)
Copii (1-18 ani): •3,4 – 4,7 mEq/l sau mmol/l
Potasiu urinar: •40-220 mEq/24 h (mmol/24h)

Valori de referință sodiu

Sodiu seric: • 136 – 145 mmol/l (milimoli la litru) sau mEq/l (miliechivalenţi-gram la litru)
Sodiu urinar: • 40-220 mEq/24 h (mmol/24h); valorile depind de dietă.

Valori de referință clor

Sânge: •Adulţi: 96-106 mmol/l (milimoli la litru) [04];

Urină: •Adulţi: 140-250 mmol/24h (milimoli pe 24 de ore)

Creşteri ale potasiului în sânge apar în:

• Insuficienţă renală, deshidratare;

• Distrucţia celulară din: arsuri, traumatisme, proceduri chirurgicale, chimioterapie, coagulare
intravasculară diseminată;
• Acidoză metabolică;
• Boală Addison;
• Diabet decompensat;
• Lupus, drepanocitoză, nefrită interstiţială.

Scăderi ale potasiului în sânge apar în:

• Diaree, vomă, transpiraţii abundente;

• Malabsorbţie, înfometare;
• Sindrom Bartter;
• Fibroză chistică;
• Arsuri severe;
• Hiperaldosteronism primar;
• Alcoolism cronic;
• Alcaloză respiratorie;
• Acidoză tubulară renală;
• Tratament cu diuretice, antibiotice, vitamina B12, acid folic.
 Creşteri ale potasiului în urină apar în:

• Acidoză tubulară renală, alte afecţiuni renale;

• Înfometare;
• Hiperaldosteronism primar şi secundar;
• Sindrom Cushing;
• Sindrom Fanconi;
• Sindrom Bartter.

Scăderi ale potasiului în urină apar în:

• Boala Addison;
• Afecţiuni renale severe.

Creşteri ale sodiului în sânge apar în:

 Deshidratare;
 Boala Conn;
 Hiperaldosteronism primar;
 Boala Cushing;
 Diabet insipid.

Scăderi ale sodiului în sânge apar în:

 Arsuri severe;
 Insuficienţă cardiacă congestivă;
 Pierdere excesivă de lichide (diaree şi vomă severe, transpiraţii prelungite);
 Perfuzii prelungite cu lichide fără electroliţi (ex. glucoză);
 Boală Addison;
 Boli renale severe;
 Obstrucţie pilorică;
 Sindrom de malabsorbţie;
 Acidoză diabetică;
 Tratament cu diuretice;
 Edeme;
 Hipotiroidism;
 Hiperproducţie de hormon antidiuretic (ADH).

Creşteri ale sodiului în urină apar în:

 Boala Addison;
 Acidoză tubulară renală; 
 Secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (ADH);
 Acidoză diabetică;
  Nefrită tubulointerstiţială;
 Sindrom Bartter.

Scăderi ale sodiului în urină apar în:

 Transpiraţii excesive, diaree;

 Insuficienţă cardiacă congestivă ;
 Sindrom nefrotic;
 Azotemie prerenală;
 Boala Cushing;
 Hiperaldosteronism primar

Valori scăzute ale clorului în sânge apar în:

 Vomă severă;
 Acidoză respiratorie cronică;
 Arsuri;
 Alcaloză metabolică;
 Insuficienţă cardiacă;
 Boala Addison;
 Secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH);
 Hidratare excesivă (intoxicaţie cu apă);
 Porfirie intermitentă acută;
 Nefrită cu pierdere de sare [04].

Valori crescute ale clorului în sânge apar în:

 Deshidratare;
 Sindrom Cushing;
 Hiperventilaţie (alcaloză respiratorie);
 Acidoză metabolică;
 Hiperparatiroidism primar;
 Anumite afecţiuni renale (ca de ex. acidoză tubulară);
 Diabet insipid;
 Eclampsie.

Valori scăzute ale clorului în urină apar în:

 Pacienţi cu pierdere de clor, care răspund la tratament cu clor (SIADH, vomă, diaree,
transpiraţii abundente, boala Addison, alcaloză metabolică, diureză crescută de orice
cauză);
 Pacienţi cu exces de glucocorticoizi, care nu răspund la tratament cu clor (sindrom
Cushing, sindrom Conn) [04].

 
 Valori crescute ale clorului în urină apar în:

 Aport de sare crescut;

 Pierdere de potasiu;
 Insuficienţă adrenocorticală;
 Sindrom Bartter;
 Nefrită cu pierdere de sare
Spor cu caracter specific 2021