Harlavu Cristian

AMR 1 B

Calculi Renali
În urină se dizolvă în mod normal săruri și minerale, iar în cazul în care acestea se acumulează în
cantități ridicate, se pot forma pietrele la rinichi. Calculii renali au mici dimensiuni, dar se pot mări și se
pot deplasa din rinichi către ureter și vezica urinară, fiind eliminați prin urină. În unele cazuri, acest
proces poate fi însoțit de disconfort și dureri.

Rinichii au rol important în curățarea și filtrarea sângelui și urinei de substanțe toxice sau compuși
chimici. Însă, atunci când acestea se acumulează în cantități ridicate, pot să apară calculii renali, cunoscuți
și sub denumirea de pietre la rinichi. Calculii renali reprezintă astfel depozite de minerale și săruri care se
formează în interiorul rinichilor.

Unii calculi renali pot rămâne în rinichi, fără să cauzeze probleme de sănătate, în timp ce alții pot fi
eliminați din organism prin urină.

Inițial, calculii renali au dimensiuni mici, însă își pot mări diametrul de la câțiva milimetri la câțiva
centimetri. Calculii renali sunt apoi eliminați prin tractul urinar, ajungând din rinichi la ureter, vezică și
uretră. De multe ori, pietrele sunt mici și pot fi eliminate fără probleme, însă înlăturarea celor de mari
dimensiuni este însoțită de dureri și disconfort. Acestea pot bloca și îngreuna fluxul urinar.

Eliminarea pietrelor la rinichi poate fi extrem de dureroasă în unele cazuri, însă nu provoacă daune
permanente dacă sunt depistate la timp. Dacă pietrele se blochează în tractul urinar, pot sa apară infectii
urinare sau alte complicații care pot necesita intervenție chirurgicală.

Calculii renali pot fi de mai multe tipuri, iar în funcție de tipul fiecăruia poate fi identificată cauza care a
dus la apariția lor. Principalele tipuri de calculi renali sunt următoarele:

 Pietre din calciu sau oxalat de calciu - majoritatea pietrelor la rinichi sunt de acest tip și se
formează din cauza cantităților ridicate de calciu din urină. Excesul de calciu poate să apară din
cauza unei afecțiuni genetice precum hipercalciurie, a unor boli ale rinichilor sau a unui exces de
 hormoni secretați de glanda paratiroidă ori din cauza alimentației. Oxalatul de calciu este un
compus natural care se găsește în mâncare (legume și fructe, ciocolată, nuci) și care este produs
zilnic de rinichi. Nivelul de oxalat de calciu din urină poate crește din cauza regimului alimentar,
a unor doze ridicate de vitamina D sau a unor tulburări metabolice. Pietrele de calciu pot să apară
și sub forma de fosfat de calciu, acestea fiind frecvente în cazul unor afecțiuni precum acidoză
tubulară renală.
 Pietre din acid uric - cristalele de acid uric care nu se dizolvă în urină se transformă în pietre din
acid uric. Acesta se formează din cauza consumului scăzut de apă, a deshidratării sau a unei diete
bogate în proteine ori în rândul persoanelor care au gută. Alte cauze pot fi diareea cronică,
diabetul de tip II sau excesul de greutate.
 Pietre sutrivice - sunt mai puțin frecvente decât pietrele din calciu, iar apariția lor este legată de
infecții urinare cronice, dar și de afecțiuni neurologice care îngreunează golirea vezicii (paralizie,
scleroză multiplă). Unele bacterii fac ca urina să fie mai puțin acidă și mai mult bazică sau
alcalină, factor care favorizează apariția pietrelor sutrivice. De cele mai multe ori, aceste pietre
sutrivice își măresc rapid dimensiunea.
 Pietre de cistină - acestea sunt destul de rare și apar din cauza unei afecțiuni congenitale numită
cistinurie, când rinichii secretă o cantitate excesivă de aminoacizi precum cistină. Pietrele de
cistină apar frecvent în copilărie.

Calculii renali pot să apară din mai multe cauze și există câțiva factori care pot crește riscul de apariție a
acestora. Unul din principalii factori este legat de cantitățile ridicate de compuși chimici care pot duce la
apariția litiazei renale, precum acid uric, calciu, oxalat de calciu, amoniac, sodiu sau cistină. De
asemenea, din urină pot să lipsească substanțe care împiedică lipirea între ele a particulelor de cristale,
creând astfel un mediu propice pentru formarea pietrelor la rinichi.

Alte cauze care pot duce la apariția calculilor renali sunt următoarele:

 Deshidratarea - lipsa lichidelor duce implicit la o cantitate scăzută de urină. Deshidratarea poate
să apară la rândul ei din cauza exercițiilor fizice intense și căldură excesivă (prin transpirație) sau
din cauza unui consum scăzut de lichide. Atunci când cantitatea de urină este redusă, aceasta
devine închisă la culoare și foarte concentrată, iar sărurile și mineralele nu pot fi dizolvate în mod
eficient, fapt care favorizează apariția calculilor renali. Cu cât consumul de lichide este mai
ridicat, cu atât sărurile și mineralele pot fi dizolvate mai ușor.
 Boli digestive - afecțiuni precum boala Crohn sau colita ulcerativă ori diferite intervenții
chirurgicale (bypass gastric) pot crește riscul de apariție a diareei și, implicit, a pietrelor din
oxalat de calciu. Aceste boli duc la o absorbție redusă a calciului din apă, iar organismul va
absorbi astfel o cantitate excesivă de oxalat din intestine.
 Regimul alimentar - o alimentație necorespunzătoare poate crește riscul de apariție a pietrelor la
rinichi. Proteinele animale (vită, porc, pui, pește) cresc nivelul de acizi, carnea roșie conține o
cantitate ridicată de oxalat de calciu, iar alimentele de tip fast-food și băuturile carbogazoase sunt
bogate în sodiu. De asemenea, dieta bogată în sare duce la creșterea nivelului de calciu și la
formarea pietrelor din calciu.
 Afecțiuni medicale - creșterea anormală a glandelor paratiroide poate duce la creșterea nivelului
de calciu în sânge și urină, în timp ce acidoza tubulară renală favorizează acumularea de acid uric.
 Unele medicamente - precum suplimentele cu calciu sau vitamina C pot duce la apariția pietrelor
la rinichi.
 Obezitatea - poate duce la modificarea acidității urinei și la formarea de pietre la rinichi.
 Ereditatea - riscul de a avea pietre la rinichi este mai mare dacă există istoric medical în familie.
Conform unui studiu aprofundat efectuat de National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney
Diseases (NIDDK), bărbații sunt mai predispuși decât femeile la apariția pietrelor la rinichi.

Pietrele la rinichi nu provoacă simptome decât în momentul în care se deplasează din rinichi către ureter
și vezică. Dacă piatra blochează fluxul urinar, atunci rinichii se pot inflama și provoca dureri
insuportabile.

Principalele simptome asociate cu calculii renali sunt următoarele:

 Durere severă și crampe în zona de jos a spatelui, uneori resimțită către abdomen și zona
inghinală, iar la bărbați poate fi resimțită către vârful penisului (de cele mai multe ori, durerea
apare brusc și își poate schimba intensitatea și localizarea în funcție de traseul pietrei către
uretră);
 Nevoia de a urina des, în cantități mici și urinare însoțită de o senzație de arsură;
 Urinare cu sânge (hematuria), care apare atunci când piatra zgârie ureterul sau rinichiul;
 Urină tulbure cu miros neplăcut;
 Stări de greață și vomă.

Apariția febrei este un semnal că s-a instalat o infecție de-a lungul tractului urinar. Vizita la medic este
cu atât mai importantă, dacă durerea este atât de severă încât pacientul nu poate sta jos sau într-o poziție
confortabilă, apar vărsături, febră de peste 38 de grade Celsius, frisoane, sânge în urină sau urină cu miros
neplăcut, diaree sau stare de oboseală extremă.

În cazul în care calculii renali nu sunt tratați la timp, pot să apară complicații ale rinichilor, precum
pielonefrită sau nefrită. Acestea se produc din cauza faptului că substanțele toxice nu sunt eliminate și
apar astfel bacterii care afectează sănătatea rinichilor.

Diagnosticarea calculilor renali sa face pe baza anamnezei (istoric medical) și a simptomelor apărute.
Medicul trebuie să știe informații referitoare la stilul de viață al pacientului, când au apărut și care sunt
simptomele, dar și dacă există cazuri de pietre la rinichi în familie.

Alte investigații pot include:

 Analize de sânge - sunt printre primele investigații care se fac pentru a detecta prezența unor
cantități ridicate de calciu sau acid uric în sânge, care indică posibile probleme la nivelul
rinichilor.
 Examen sumar de urină - poate detecta prezența unei cantități ridicate de minerale care duc la
apariția calculilor renali sau prezența în cantități reduse a substanțelor care împiedică formarea
pietrelor la rinichi. Urina trebuie colectată într-un interval de 24 de ore.
 Teste imagistice - pot detecta prezența pietrelor la rinichi. Pot include radiografii abdominale,
tomografii computerizate, ecografii abdominale sau urografie. Aceasta (din urmă) presupune
injectarea unei substanțe de contrast în sânge pentru a obține informații în amănunt despre
funcționarea rinichilor și alte informații care nu apar într-o radiografie clasică.

Dacă este detectată prezența calculilor renali, medicul va cere analiza pietrelor prin filtrarea urinei pentru
a reține bucățile de pietre. O analiză de laborator poate oferi informații despre rinichi și cauzele care au
dus la apariția calculilor renali, dar și pentru a preveni formarea lor pe viitor.

Tratamentul pentru calculii renali variază în funcție de tipul și dimensiunea pietrelor, dar și de cauzei
care a dus la apariția acestora.
 Tratamentul pentru calculi renali de mici dimensiuni (până în 4 milimetri) este non-invaziv și poate
include:

 Hidratare - este recomandat consumul a cel puțin doi litri de apă pe zi pentru a elimina cu ușurință
calculii renali.
 Medicamente calmante - eliminarea pietrelor poate cauza disconfort, iar calmantele ajută la
alinarea durerii moderate.
 Terapie medicală - uneori, medicul poate recomanda alfa blocante, medicamente care relaxează
mușchii ureterului, pentru a ușura eliminarea pietrei, fără dureri acute.

Tratamentul pentru calculi renali de mari dimensiuni este extensiv și poate include următoarele
proceduri:

 Litotripsie (litotriția) extracorporală cu unde de șoc - acestea ajută la spargerea în bucăți mici a
pietrelor astfel încâț să poată fi eliminate prin urină. Procedura este aplicată de regulă în cazul
pietrelor cu diametru mai mare de doi centimetri și poate dura între 45 și 60 de minute, fiind
destul de dureroasă. Pentru confortul pacientului, se poate administra anestezic sau sedare. În
urma procedurii, poate să apară sânge în urină, vânătăi pe spate ori abdomen sau mici sângerări la
nivelul rinichilor.
 Nefrolitotomia percutanată - sau intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea calculilor renali, care
este efectuată în cazurile în care litotripsia nu oferă rezultate dorite. Calculii renali sunt
îndepărtați printr-o mică incizie în spate și folosirea unor instrumente speciale și a unui telescop
de mici dimensiuni (nefroscop). Piatra poate fi extrasă integral sau spartă în bucăți mai mici.
Procedura implică anestezie generală și internare pentru una sau două zile pentru recuperare.
 Ureteroscopie - procedura este indicată în cazul în care piatra a rămas blocată în ureter și
presupune introducerea unui instrument subțire și lung (ureteroscop), echipat cu o cameră, de-a
lungul uretrei, până în locul unde s-a blocat piatra. Ulterior, medicul poate extrage piatra cu
ajutorul altui instrument sau o poate sparge în bucăți mici cu ajutorul unui laser. La final va fi
introdus un stent în ureter pentru a reduce inflamația și pentru a grăbi vindecarea. Procedura se
face sub anestezie generală și este recomandată în cazul pietrelor cu un diametru de până la 1,5
centimetri.

Apariția calculilor renali poate fi prevenită odată ce au fost identificate eficient cauzele. De regulă,
prevenția include schimbări ale alimentației sau administrarea anumitor medicamente.

În cazul în care cantitatea de urină este scăzută, medicul va recomanda consumul a cel puțin doi sau trei
litri de apă pe zi. Fluidele pierdute, în special din cauza deshidratării, trebuie înlocuite pentru a evita
apariția calculilor renali. De asemenea, nu este indicat consumul de băuturi alcoolice sau cu un conținut
ridicat de zahăr. În afară de apă, poate fi consumat ceai (urzică, păpădie, cozi de cireșe) sau suc natural de
fructe.

O dietă echilibrată presupune un consum scăzut de alimente bogate în oxalat de calciu, precum rubarbă,
spanac, cartofi dulci, nuci, ciocolată, sfeclă sau produse pe bază de soia. De asemenea, este recomandată
reducerea cantității de sare și proteine din alimentație. Produsele cu conținut ridicat de sare pot fi
brânzeturile, carnea congelată, sosurile, produsele de patiserie, covrigii și biscuiții sărați, semipreparatele,
murăturile sau anumite condimente. Este indicată administrarea cu moderație a suplimentelor pe bază de
calciu și a alimentelor bogate în calciu.
 Fructele și legumele trebuie consumate zilnic, deoarece oferă cantitatea necesară de fibre, potasiu,
magneziu și antioxidanți pentru a avea un organism sănătos. În cazul apariției pietrelor din oxalat de
calciu sau cistină ori dacă nivelul de acid uric este ridicat, medicul poate recomanda un consum scăzut de
proteină animală. Cu alte cuvinte, este indicată o alimentație echilibrată, fără excese.

Anumite medicamente pot controla nivelul de minerale și săruri din urină și pot ajuta la prevenirea
formării pietrelor la rinichi. Medicamentele diferă în funcție de tipul de calculi renali și trebuie
administrate numai la recomandarea medicului.

Calculii renali sau pietrele la rinichi nu reprezintă o afecțiune care pune sănătatea în pericol. Totuși, în
unele cazuri, pietrele de mari dimensiuni pot provoca disconfort și dureri insuportabile, fiind uneori
nevoie de un tratament extensiv pentru a le putea elimina fără riscul de apariție a complicațiilor.
Hidratarea zilnică și o alimentație echilibrată sunt două metode la îndemână care pot preveni apariția
calculilor renali.