Ce este litiaza renala? Litiaza renala se caracterizeaza prin prezenta calculilor la nivelul rinichilor sau a intregului aparat urinar.

Calculii renali sunt constituiti in general din acid uric si fosfat de calciu. Rinichii filtreaza produsele reziduale din sange si le pun laolalta cu urina pe care ei o produc. Atuncii cand reziduurile nu se dizolva complet in urina se produc cristale si pietre. O piatra se formeaza in rinichi atunci cand exista un dezechilibru intre anumiti compusi ai urinei - substante chimice cum ar fi calciu , oxalati si fosfati - care stimuleaza cristalizarea si altele care o inhiba. Calculii renali (numiti in mod obisnuit pietre la rinichi"), sunt rezultatul cristalizarii sarurilor prezente in urina. Se pot forma in rinichi, in uretera (canalul ce leaga rinichiul de vezica urinara), in vezica sau in ureter (canalul ce leaga vezica de meatul urinar). In 90% din cazuri, calculii au marimea unui fir de nisip, fiind eliminati cu usurinta de catre sistemul urinar si nu antreneaza de regula niciun simptom. Totusi, daca sunt mai mari, de exemplu de marimea unui bob de mazare sau a unei mingi, calculii provoaca dureri intense (colica nefretica). Compozitia calculilor renali Calculii contin frecvent fosfat, carbonat, oxalat de calciu si uneori fosfat amoniacomagnezian, cum e cazul calculilor coraliformi ce apar in legatura cu o infectie urinara. Uneori contin acid uric, cistina (rar) sau o alta substanta medicamentoasa. Calculii renali pot fi eliminati spontan pe cai naturale, cu conditia ca diametrul lor sa nu depaseasca 8 -10 mm. - Calculii pe baza de calciu Acest prim grup, care reprezinta 75% 85% din cazurile de calculi renali, inglobeaza calculii de oxalat de calciu (cei mai frecventi), fosfat de calciu sau dintr-un amestec al acestor doua saruri. Mai multi factori contribuie la cresterea concentratiei de calciu in urina. Printre acestia se numara deshidratarea, aportul excesiv de vitamina D, unele medicamente (hormonii tiroidieni, diureticele) si unele boli (cancer, boli renale, hiperparatiroidism). Cresterea concentratiei de oxalati in urina se datoreaza unei alimentatii bogate in aceasta substanta sau unor factori genetici. - Calculii de struvita aceasta categorie reprezinta 10% -15% din cazurile de calculi renali. Sunt compusi din magneziu si din amoniac si sunt asociati cu infectiile bacteriene cronice ale cailor urinare. Bacteriile produc enzime ce cresc cantitatea de amoniac din urina, un factor favorabil formarii cristalelor de struvita. Spre deosebire de celelalte tipuri de calculi renali, acesti sunt mai frecventi la femei decat la barbati. Deseori, se dezvolta la persoane care utilizeaza catetere urinare o perioada indelungata de timp. - Calculii de acid uric reprezinta 5 - 8% din cazurile de calculi renali. Asa cum indica numele lor, ei se formeaza datorita unei concentratii anormal de crescute de acid uric din urina. Acidul uric este un produs al metabolismulu proteinelor. O dieta bogata in proteine poate antrena un exces de acid uric in urina. Pacientii cu guta sau cei care efectueaza chimioterapie sunt predispusi la aparitia acestui tip de calculi renali. - Calculii de cistina aceasta forma rara afecteaza mai putin de 1% din pacienti. Calculii sunt compusi din cistina, un aminoacid. In toate cazurile, formarea lor se datoreaza cistinuriei (excretia unei cantitati excesive de cistina prin rinichi). Cine poate suferi de pietre la rinichi (calculi urinari)? De obicei barbatii sufera de aceasta afectiune dar in ultimii 10 ani numarul femeilor cu pietre la rinichi (calculi urinari) a crescut, schimband chiar proportia. Pietrele se formeaza

mai ales intre 20 - 40 de ani. Daca o persoana are o piatra la rinichi exista o posibilitatea de 50% sa mai faca inca una. Care sunt cauzele si factorii de risc? Nu se cunoaste cu precizie care este mecanismul producerii pietrelor la rinichi. Desi se pare ca boala este ereditara nu se stie daca este implicat factorul psihologic sau doar se mostenesc aceleasi deprinderi de dieta care duc la formarea pietrelor. Unii cercetatori sugereaza ca este importanta compozitia minerala a apei de baut desi nu se stie daca cea care produce pietrele este apa dura (cu un continut in exces de sulfat de calciu) sau cea cu exces de carbonat de sodiu. Consumul de alcool poate juca si el un rol in formarea pietrelor la rinichi, mai ales la bautorii care sufera de guta - o inflamare dureroasa a incheieturilor rezultata dintr-un dezechilibru in metabolizarea acidului uric. Cercetatorii au cazut de acord ca doar alimentatia nu determina formarea pietrelor; totusi dieta joaca un rol important in stabilirea dimensiunii pietrelor mai ales la pacientii predispusi. O dieta bogata in sare, grasimi, carne, zahar si saraca in fibre , proteine vegetale si carbohidrati nerafinati mareste riscul de formare a pietrelor la rinichi. Pietrele se pot forma de mai multe ori la pacientii care consuma multa carne si care sunt sensibili la anumite substante chimice din proteina animala. Dozele mari de vitamina C ( mai mult de 500 mg pe zi) pot determina o crestere a nivelului de oxalati in urina ( hiperoxaluria ) si pot mari riscul de producere a pietrelor. Oxalatii se gasesc in fructe de padure, legume (fasole verde, sfecla, spanac, rosii, suc de fructe), nuci, ciocolata si ceai. Cei care sunt predispusi la pietre la rinichi (calculi urinari) vor trebui sa-si limiteze consumul de fructe de padure, care contin o cantitate moderata de oxalati. O serie de afectiuni pot determina formarea pietrelor la rinichi * Guta: pacientii suferinzi de guta au o cantitate de acid uric mai mare in urina si astfel se pot forma pietre din acid uric * Hipercalciuria: (concentratie mare de calciu in urina) predispozitie familiala duce la formarea de pietre la mai mult de jumatate din cazuri. In acest caz se absoarbe prea mult calciu din alimente care ajunge pana la urma in urina unde formeaza fosfat de calciu sau pietre din oxalat de calciu * Alte predispozitii asociate cu un risc crescut de pietre la rinichi (calculi renali) sunt: hiperparatiroidia , boli ale rinichiului cum ar fi acidoza renala tubulara sau predispozitii metabolice ca cistinuria sau hiperoxaluria * Unele medicamente de asemenea pot favoriza aparitia pietrelor la rinichi (calculi renali). Acestea sunt: unele diuretice, antiacidele ce contin calciu cat si inhibitorul proteazelor, un medicament care se prescrie pentru tratarea infectiei HIV/SIDA * Disfunctia congenitala a rinichiului care poate creste cantitatea de calciu pierduta prin urina, favorizand formarea pietrelor * Tensiune arteriala mare ( hipertensiune ) * Inflamarea colonului ce cauzeaza Diaree cronica, deshidratare si dezechilibru chimic ( colita ulceroasa ) * Deranjament intestinal care cauzeaza diareea cronica, deshidratarea si scaderea citratului ( boala Crohn )

* Inflamarea dureroasa a incheieturilor ( artrita ) * Infectii urinare (afecteaza buna functionare a rinichilor) Mecanism fiziopatologic La inceput, calculii renali apar ca niste bucati mici de minerale aflate la nivelul rinichiului. Cand urina paraseste rinichiul poate angrena sau nu aceste conglomerate de minerale. Daca aceste conglomerate raman in rinichi mai mult timp, se unesc intre ele si formeaza un calcul de dimensiuni mai mari. Majoritatea calculilor parasesc rinichiul si traverseaza intreg tractul urinar atunci cand au dimensiuni suficient de mici, care sa permita eliminarea usoara din organism. In aceasta faza, nu este necesar nici un tratament. Pe de alta parte, "pietrele" de dimensiuni mai mari se pot bloca la nivelul ureterului. Ca urmare, pot apare simptome ca durerea. Ei pot impiedica scurgerea urinei de la nivelul rinichiului la vezica urinara prin ureter. De obicei, durerea se accentueaza intr-un interval de 15-60 minute ajungand sa fie constanta si de intensitate foarte mare. Durerea scade in intensitate cand calculul este mobilizat si nu mai blocheaza ureterul. Durerea dispare atunci cand calculul este eliminat in vezica urinara. In majoritatea cazurilor, calculii de dimensiuni mari necesita tratament de specialitate. Cu cat calculul este mai mic, cu atat sansele sa fie eliminat din organism fara a necesita tratament sunt mai mari. Aproximativ 90% din calculii mai mici de 5 mm si aproximativ jumatate din cei peste 5 mm sunt eliminati de la sine. Tratamentul la domiciliu este necesar pentru 10-20% din acestia. In medie, un calcul traverseaza tractul urinar in 1-3 saptamani, iar doua treimi din cei care se elimina de la sine, traverseaza tractul in 4 saptamani de la debutul simptomatologiei. Aproximativ jumatate din cei cu cel putin un calcul renal vor dezvolta noi calculi in urmatorii 5 ani daca nu este urmat nici un tratament. Atunci cand se formeaza calculi renali de mai multe ori in decurs de cativa ani, intervalul de timp intre formarea lor tinde sa fie din ce in ce mai redus. Nu se poate sti cine va avea un numar mai mare de calculi sau deloc. Complicatiile litiazei renale pot fi: - cresterea riscului pentru infectiile tractului urinar sau agravarea unei infectii preexistente - leziuni renale care pot conduce la insuficienta renala acuta daca calculul impiedica eliminarea urinii din rinichi; pentru majoritatea persoanelor ai caror rinichi sunt sanatosi, calculii nu produc leziuni semnificative, decat atunci cand acestia blocheaza complet caile urinare pentru cel putin 4 saptamani. Litiaza renala este o problema mult mai grava pentru pacientii cu un singur rinichi, persoanele care au deficiente ale sistemului imunitar sau au suferit un transplant renal. Care sunt simptomele litiazei renale? De obicei manifestarea unei pietre la rinichi este extrem de dureroasa si a fost descrisa ca fiind mai dureroasa decat o nastere! Durerea incepe adesea brusc, atunci cand piatra se misca in tractul urinar cauzand iritatie si blocaj. Persoana in cauza simte o Durere acuta in spate si in partea laterala a rinichiului bolnav sau in abdomenul inferior, care se poate intinde spre zona inghinala. Se mai poate semnala prezenta sangelui in urina, Febra sau frisoane odata cu aceste simptome probabil ca e vorba de o infectie. Va trebui sa contactati medicul urolog de urgenta.

Tratamentul medicamentos Tratamentul acestor pietre difera in functie de marimea lor de pozitie si de numarul lor. Din fericire majoritatea pietrelor mici (pana la 5 mm in diametru) care nu produc infectii, blocaje sau simptome se vor elimina daca veti bea zilnic suficiente lichide. Consumand 2 pana la 3 litri de apa zilnic, veti mari cantitatea de urina care va spala rinichii si va elimina pietricelele. Odata eliminate nu mai aveti nevoie de alt tratament. Medicul va va indica sa pastrrati pietrele pentru analize de laborator. Folositi o strecuratoare/sita pentru a colecta pietrele. Colica renala, durerea acuta simtita cand pietrele mici pornesc in jos pe ureter poate fi tratata cu repaus la pat si analgezice. Unele tipuri de pietre - ca cele facute din acid uric pot fi sfaramate cu medicamente. Majoritatea sunt insa formate din calciu si nu raspund la tratament. - Hipercalciuria Tiazidele si diureticele sunt adesea prescrise pentru a reduce nivelul ridicat al calciului din urina ( hipercaciuria ) si sa mareasca volumul de urina. Pacientii cu hipercalciurie care nu raspund la tratamentul cu tiazide vor incerca ortofosfati pentru a reduce absorbtia de calciu si vor urma o dieta cu restrictie la calciu. Pacientii nu vor trebui sa renunte la consumul calciului daca medicul nu le va indica acest lucru. - Hiperuricosuria Pacientii cu nivele ridicate de acid uric in urina ( hiperuricosuria ) sunt sfatuiti sa bea 3 litri de apa pe zi si sa reduca consumul de proteine. Pot fi prescrise : citratul de potasiu (un medicament care mentine nivelul antiacid al urinei) sau allopurinol (un medicament care opreste producerea de acid uric). - Hiperoxaluria Hiperoxaluria (nivel ridicat de oxalati in urina) poate fi usoara, enterica si primara. Hiperoxaluria usoara este cauzata de obicei de o dieta bogata in oxalati (prezenti in ceai, ciocolata, cola, nuci si in legume cu frunze verzi). Ca metoda de prevenire se pot lua zilnic doze de piridoxina ( vitamina B6 ) care reduc prezenta oxalatilor, se poate mari cantitatea de lichide consumate si la nevoie se pot lua suplimente cu citrat de calciu. O dieta saraca in oxalati si in grasimi, aportul crescut de lichide si suplimente de calciu sunt recomandate in hiperoxaluria enterica. Aceasta boala rara este adesea destul de grava si este cauzata de o disfunctie intestinala (de ex boala Crohn , colita ulceroasa ). Se pot prescrie o serie de medicamente care sa reduca nivelul de oxalati: citrat de calciu, magneziu, fier si colestiramina. Hiperoxaluria primara este o boala rara, grava, cauzata de o disfunctie mostenita a ficatului. Hiperoxaluria primara necesita un tratament agresiv pentru a preveni formarea pietrelor la rinichi si imbolnavirea grava a acestuia. Se prescriu: doze mari de vitamina B6 , ortofosfati , suplimente de magneziu si consum mare de lichide (cat sa produca 2 l de urina pe zi). Rareori este necesar un transplant de rinichi si de ficat. - Hipocitraturia Hipocitraturia (nivel scazut de citrat urinar) necesita de obicei prescrierea unui supliment de citrat de potasiu. Doza depinde de cantitatea de citrat urinar pe care o gasim la analiza urinei recoltata in 24 h. Pacientii care au acidoza urinara tubulara raspund bine la tratamentul cu suplimente de citrat de potasiu. Citricele si sucul de lamaie pot de asemenea fi folosite ca suplimente.

- Cistinuria Tratamentul pentru un nivel crescut de cistina in urina ( cistinurie ) se face cu o cantitate mare de lichid si cu ridicarea ph-ul urinei ( de obicei cu bicarbonat ). Se pot prescrie: penicilamina si tiopronina. Medicatia Medicamentele antialgice care nu au nevoie de prescriptia medicului (aspirina, paracetamol) nu sunt de obicei eficiente in calmarea durerilor puternice cauzate de pietre la rinichi. Medicamente injectabile, cum ar fi sulfatul de morfina, meperidina HCL (Demerol) sau tramadol HCL (Ultram) pot fi injectate intravenos sau intramuscular pentru a calma durerile severe. Exista riscul aparitiei dependentei in cazul narcoticelor orale si de supradoza in cazul injectarii medicamentelor direct in vena. Efectele secundare ale acestor medicamente sunt: * constipatia * ameteala * greata * respratie incetinita * voma Tratamentul chirurgical Apelam la interventia chirurgicala atunci cand nu am reusit sa remediem situatia prin alte procedee sau nu le putem folosi. Avem nevoie de un act chirurgical daca o piatra: * nu se elimina dupa o perioada rezonabila de timp si cauzeaza dureri * e prea mare sa se elimine fara ajutor * blocheaza jetul urinar * cauzeaza infectii permanente ale tractului urinar * raneste rinichiul si provoaca sangerari permanente * se mareste (comparand rezultatele radiografiei) Pana de curand, operatia pentru indepartarea pietrelor era foarte dureroasa si necesita o perioada lunga de recuperare (4-6 saptamani). Astazi exista multe posibilitati de tratament si nu trebuie sa se ajunga neaparat la operatie. - Litotripsia cu unda de soc extracorporeala (ESWL): Este cea mai des folosita metoda de indepartare a pietrelor de la rinichi. Se folosesc unde ultrasonice sau de soc create in afara corpului care sunt directionate prin piele si tesut catre pietrele din rinichi. Pietrele sunt sparte in particule fine ca nisipul si trec cu usurinta prin tractul urinar in urina. Aceasta metoda nu vatama tesuturile care inconjoara rinichiul ci doar sfarama pietrele. Tehnologia aceasta se poate aplica doar daca rinichiul functioneaza bine si daca nu exista blocaje in calea eliminarii fragmentelor de piatra rezultate. In cazul tehnologiei mai vechi, pacientul trebui sa stea intins intr-o cada cu apa in timp ce ce transmiteau undele de soc. Astazi aparatura este mai performanta si este prevazuta cu o salteluta pe care pacientul sta comod. Aparatele folosesc raze X sau ultrasunete pentru a permite chirurgului sa localizeze cu precizie pozitia pietrei in timpul tratamentului. Pentru majoritatea procedurilor de lithotripsie cu unde de soc, anestezia nu este necesara. In majoritatea cazurilor, lithotripsie cu unde de soc se face fara internarea pacientului si fara anestezie. Perioada de convalescenta este scurta si pacientul isi poate relua activitatile

normale in cateva zile. Daca piatra este mai mare de 2 cm va fi nevoie de doua astfel de sedinte. Chiar daca litotripsia cu unde de soc este considerate a fi sigura si eficienta , pot totusi apare complicatii. Multi pacienti vor avea sange in urina cateva zile dupa interventie. Mai sunt posibile aparitia unor mici vanatai si a unui usor disconfort in zona spatelui sau abdominala. Pentru a reduce riscul complicatiilor urologii recomanda pacientilor evitarea aspirinei si a altor medicamente care afecteaza coagularea sangelui cu cateva saptamani inainte de interventie. Alte complicatii pot aparea daca fragmentele rezultate din spargerea pietrei ranesc tractul urinar. In unele cazuri urologul va introduce un tub mic ( stent ) prin vezica urinara in ureter pentru a evita riscul ranirii la eliminarea fragmentelor - Nefrolitotomia percutana (PNL) : Acest procedeu se foloseste in cazul in care pacientul are o piatra mare care este localizata intr-o pozitie ce nu permite folosirea litotripsiei cu unde de soc, sau care cauzeaza un blocaj sever ce nu permite eliminarea fragmentelor folosind un stent. In acest caz. chirurgul va face un mic orificiu lateral si va folosi un instrument numit nefroscop pentru a localiza si indeparta piatra. Pentru pietre mai mari va fi necesara probabil o sonda alimentata cu energie (ultrasonica, electrohidraulica sau hidraulica care va sparge piatra in bucati mai mici. Aceste operatii se fac in timp ce pacientul este sedat sau anesteziat. Un avantaj pe care il are acesta metoda fata de ESWL este ca chirurgul indeparteaza fragmentele de piatra el insusi, in loc sa astepte ca ele sa fie eliminate pe cale naturala. In general pacientii raman 2-3 zile in spital si poarta un mic cateter in rinichi pana la vindecare. Majoritatea pacientilor isi pot relua activitatile usoare dupa 1-2 saptamani. - Ureteroscopia (URS): Desi unele pietre se pot trata cu litotripsie cu unde de soc, acest procedeu se poate folosi pentru pietrele care se afla in partea inferioara sau de mijloc a ureterului. De fapt aceasta este metoda agreeata pentru tratamentul pietrelor din parte inferioar a ureterului. Ureteroscopia se face utilizand uretroscoape, niste telescoape flexibile sau semi-rigide, ce se introduc in vezica prin uretra , pana in ureter , fara incizie. Acest instrument permite doctorului sa aiba o imagine directa a pietrei. Aparatul este prevazut cu niste tuburi prin care se pot introduce diferite instrumente care sa scoata sau sa sparga piatra. In general se foloseste anestezia si la terminarea interventiei doctorul introduce un stent in ureter pentru cateva zile pana la vindecarea completa. Ureteroscopia a fost descoperita in anii 70 si a fost folosita pe scara larga in jurul anilor80. Pana atunci se folosea un dispozitiv in forma de cos care era trecut prin uretra si vezica in ureter pentru a scoate pietrele fara ca medicul sa aiba posibilitatea de a vedea ceva. Acest tip de tratament orb prezenta riscul ranirii ureterului si era mai putin eficient decat cele de astazi. Pe masura ce ureteroscopia si-a perfectionat metodele si instrumentele, acest tip de tratament orb nu s-a mai practicat. Riscul ureteroscopiei include perforarea sau strictura (cicatrizarea tesutului) mai ales daca piatra a fost lipita sau incastrata in peretele ureterului mai mult de doua luni. Majoritatea interventiilor ureteroscopice se pot face pe loc si pacientii se pot intoarce la serviciu dupa o zi sau doua.

- Chirurgie deschisa: Aceasta interventie necesita anestezie generala. Se face o incizie zona lombara si piatra se extrage din ureter sau rinichi. Pacientii au nevoie de spitalizare prelungita si convalescenta dureaza cateva saptamani. Aceasta metoda se foloseste din ce in ce mai rar. Ce urmeaza dupa tratamentul pentru pietre la rinichi? Desi sansa de recidiva depinde de fiecare pacient, exista o posibilitate de 50% de refacere a pietrelor intr-un interval de 5 ani. Deci prevenirea este esentiala . Medicul urolog va va face cateva teste pentru a stabili ce trebuie schimat medicatie sau dieta - pentru a reduce riscul unei recidive.Sa nu va surprinda daca veti fi rugat sa colectati urina din 24 de ore dupa ce ati eliminat sau vi s-a inlaturat o piatra, pentru a vi se masura nivelul de aciditate, calciul, sodiul, acidul uric, oxalatii, citratii si creatinina. Aceste informatii vor fi folosite pentru a afla cauza producerii pietrelor. O alta colectare de 24 de ore va fi necesara in conditiile unei diete restictionate. O a treia colectare va indica eficienta tratamentului. Fitoterapia Unele plante diuretice sunt recomandate in caz de calculi mici, in bazinet, ureter, vezica. In situatia in care exista un calcul voluminos in bazinet, folosirea plantelor diuretice este periculoasa. Dintre plantele cele mai indicate fac parte si: * Matasea porumbului: autorii francezi recomanda folosirea unui decoct prelungit: se fierb 30 g matasea porumbului intr-un litru de apa, timp de 2 ore; se bea in cursul diminetii. * Frunze de mesteacan: ceaiul se prepara din 1-2 lingurite frunze de mesteacan, care se fierb 5 minunte in 300 ml apa; daca frunzele de lasa inainte 2-3 ore in apa rece, este suficienta apoi o simpla infuzie. Folosirea preparatului are mai bune indicatii in litiaza urica. * Mugurii de pin: se pot administra sub forma de infuzie, din 20-40 g la un litru de apa, bine indulcita, din care se consuma 2-3 cani pe zi. * Pirul: se administreaza ca decoct, din 1 lingurita de planta maruntita la 300 ml apa; se bea de 2 ori pe zi in cursul diminetii. * Sapunarita: are efecte de prevenire a formarii calculilor uratici; se foloseste infuzia obtinuta dintr-o lingurita de flori sau frunze la 250 ml apa; cu tot atat de bune rezultate se foloseste si radacina, dar ca decoct (1 lingurita radacina faramitata la 250 ml apa); se recomanda 2 cani pe zi. Tratament homeopatic litiaza renala * Berberis: indicat in litiaza renala localizata pe partea stanga; durerile lombare au iradieri spre coapsa; sunt agravate de miscari. * Calcarea carbonica: urine clare la emisie; in sediment depozit; bolnavii care apartin acestui remediu, somatic, sunt picnici (scunzi, obezi), cu dinti scurti, lati, degete scurte; au tendinta de constipatie. * Calcul renal: preparat homeopatic din calcul renal; este un isod; nu are o anume tipologie. * Lycopodium: sediment rosu al urinei (ca pilitura de caramida); se indica mai mult in litiaza renala dreapta; simptomele litiazei alterneaza cu crize migrenoase; inca un simptom caracteristic este frisonul, care poate sa apara dupa urinare. * Phosphorus: este mai indicat la bolnavii slabi si inalti, blonzi, avand hematurie in timpul colicii renale. * Solidago: lateralitate dreapta: durerile lombare au iradiere anterioara spre vezica urinara;

urine alcaline, avand fosfati in sediment. * Se folosesc dilutii joase CH4-CH9, cate o priza la 2-3 zile. Colica renala este o Agitatie psihomotorie mare; bolnavul isi potoleste durerile luand pozitia de flexie anterioara ("se pliaza in doua") * Sarsaparilla: se caracterizeaza prin dureri vii la sfarsitul mictiunii; bolnavul urineaza mai usor in picioare decat asezat; lateralitate dreapta; mictiuni (urinari) rare. * Se folosesc dilutii joase (CH4 - CH7), in administrari la intervale scurte: din sfert in sfert de ora la debutul colicii, apoi mai rar, dupa cum survin durerile. Louis Pommier recomanda in colica renala urmatorul procedeu: Calcarea carbonica 4CH, Pareira brava 4CH, Berberis 4CH, Belladonna 4CH; cate 10 granule din fiecare se dizolva intr-un pahar cu apa si se administreaza cate o lingurita la jumatate de ora. Lycopodium, Calcarea carbonica, Phosphorus sunt mai indicate in prevenirea formarii de noi calculi. Tratament balnear liteaza renala Sunt indicate apele oligometalice, sulfatice-calcice-magneziene, carbo-gazoase si cloruratesodice-calcice; diureza are o actiune de spalare mecanica, dizolva concretiunile de nisip, decongestioneaza mucoasa, cresc peristaltismul pieloureteral, dezinfecteaza urina. Statiuni indicate: Olanesti, Calimanesti, Caciulata, Bodoc. Regimul alimentar O parte importanta a tratamentului litiazei renale este reprezentat de regimul alimentar. Acesta contine in general nutrientii necesari pentru majoritatea adultilor sanatosi. Totusi, doza de calciu poate fi mai mica decat cea recomandata in general pentru femeile insarcinate sau care alapteaza. Intrucat regimul difera in functie de tipul de calculi renali, este importanta determinarea compozitiei acestora, in scopul stabilirii masurilor ce trebuie adoptate pentru a preveni formarea de noi calculi. Aproximativ 80% din calculii renali sunt compusi din calciu si alte minerale, de obicei o combinatie de calciu si oxalati. In unele cazuri, modificarile dietei contribuie la prevenirea recurentei acestui tip de calculi. Tratamentul preventiv consta in administrarea de medicamente si/sau modificari ale dietei. - Cresterea consumului de lichide Aceasta este cea mai importanta masura preventiva pentru toti pacientii cu litiaza renala. Aporturile insemnate de lichide previn formarea calculilor prin diluarea urinei. In general, pacientii cu calculi din calciu sau din acid uric ar trebui sa bea cel putin 10 pahare de apa in fiecare zi. In zonele cu clima mai calda sau pentru persoanele active fizic, este recomandat un consum mai mare de lichide. In toate cazurile, cresterea aporturilor de lichide este necesara dupa un efort intens sau in conditii de stres. Cel putin 50% din aporturile totale de lichide trebuie sa provina din apa. Alte bauturi pot avea efecte pozitive sau negative. Un studiu a aratat ca apa dura de robinet creste concentratia de calciu din urina cu 50% in comparatie cu apa imbuteliata. Pe de alta parte, apa minerala care contine atat calciu cat si magneziu poate reduce factorii de risc pentru formarea de calculi din calciu sau acid uric. O jumatate de cana de suc de lamaie natural (suficient pentru a prepara opt pahare de limonada) creste nivelul de citrati din urina, ceea ce protejeaza impotriva calculilor din

calciu. In schimb, sucul de portocale nu este recomandat, deoarece creste nivelul de citrati si pe cel de oxalati din urina. Numeroase bauturi carbogazoase contin acid fosforic, crescand riscul de calculi renali. - Calciul in dieta Cea mai mare parte a calciului alimentar provine din lapte si produse lactate (iaurt, branza). Legumele verzi contin si ele o cantitate insemnata de calciu. Cresterea cantitatii de calciu excretata in urina poarta denumirea de hipercalciurie. Doar in cateva cazuri de hipercalciurie calculii pot fi preveniti prin controlarea aportului alimentar de calciu. Daca totusi medicul recomanda o dieta cu un consum controlat de calciu, scopul este acela de a mentine acest consum intr-un interval normal, datorita importantei acestui mineral in mentinerea unor functii importante. In aceasta dieta, barbatii sunt sfatuiti sa reduca aportul de calciu la 800 mg pe zi, iar femeile la 1000 mg inainte de menopauza si la 1200 mg dupa menopauza. Pacientii care urmeaza o dieta cu un consum controlat de calciu trebuie sa consulte medicul inainte de a lua medicamente sau suplimente de vitamine. - Zaharul si sarea Studiile arata ca zaharul si sarea agraveaza dezvoltarea calculilor din calciu sau din oxalat de calciu atunci cand sunt consumate in exces. Unele zaharuri se gasesc in mod natural in alimente si nu reprezinta un motiv de ingrijorare. Totusi, la pacientii cu litiaza renala este preferabil sa se evite produsele din comert care contin cantitati mari de zahar, adaugat in procesul de fabricare. Limitarea sodiului pare sa diminueze cantitatea de calciu excretata prin urina. Prin urmare, persoanele care au calculi compusi din calciu pot reduce consumul de sodiu la 2300 3500 mg pe zi. - Fibrele insolubile Fibrele alimentare sunt benefice pacientilor cu litiaza renala. In plus, unele alimente bogate in fibre contin anumiti compusi care protejeaza impotriva calculilor renali. Fibrele insolubile in special joaca un rol important in reducerea nivelului de calciu din urina. Ele se gasesc in cereale (grau, orez, ovaz si secara) si se combina cu calciul in intestin, astfel incat calciul va fi eliminat prin fecale si nu excretat prin urina. - Restrictia proteica O dieta bogata in proteine animale poate avea drept efect formarea calculilor renali. Proteinele cresc cantitatea de acid uric si oxalati din urina. Dietele bogate in proteine de origine animala (in special carne) au fost asociate cu aparitia calculilor renali. Proteinele din carne genereaza mai mult acid uric decat proteinele vegetale. Din acest motiv persoanele care au avut calculi din acid uric ar trebui sa evite un consum de proteine mai mare decat cel necesar organismului. Medicul curant sau nutritionistul poate recomanda un aport de proteine personalizat pentru fiecare pacient. - Restrictia oxalatilor in hiperoxalurie Persoanele cu calculi din oxalat de calciu nu ar trebui sa evite alimentele bogate in oxalati decat daca o dieta restrictiva este recomandata in mod clar de catre medic. Unele studii arata de fapt ca alimentele care contin atat oxalati cat si calciu pot reduce riscul formarii de

calculi. In plus, majoritatea alimentelor care contin oxalati sunt foarte importante pentru sanatate. Restrictia oxalatilor este deosebit de daunatoare in special pentru persoanele care sufera de malabsorbtie. Alimentele bogate in acid oxalic sunt: soia, ceaiul negru, ciocolata, cacao, smochine, piper macinat, carne de miel, nuci, patrunjel, spanac. Uneori calculii din oxalat se formeaza deoarece nu exista suficient calciu in intestine. In aceasta situatie, o cantitate prea mare de oxalat ajunge la rinichi pentru a fi excretata (hiperoxalurie). In unele cazuri de calculi din oxalat, medicul poate recomanda reducerea aporturilor de oxalat (maxim 50 mg pe zi), alaturi de o crestere usoara a consumului de calciu. Pentru aceasta, alimentele care contin o cantitate insemnata sau moderata de oxalat ar trebui evitate sau eliminate complet. - Vitaminele in hiperoxalurie Acidul ascorbic (vitamina C) se poate transforma in oxalat, din acest motiv suplimentele de vitamina C sunt contraindicate pentru pacientii cu hiperoxalurie. In schimb, un aport alimentar bogat in vitamina C nu este o cauza a formarii de calculi renali la persoanele fara risc. Vitamina B6 sau piridoxina este utilizata in tratamentul hiperoxaluriei atunci cand restrictia dietetica de oxalati si suplimentele de calciu nu sunt eficiente in prevenirea calculilor. Este benefica in special pentru hiperoxaluria congenitala. Pacientii nu trebuie insa sa-si administreze singuri vitamina B6, deoarece intoxicatia cu aceasta vitamina (in doze foarte mari si pe o perioada lunga de timp) are consecinte grave asupra sanatatii. Sursele alimentare de vitamina B6 sunt: ulei de peste, carne de pasare, banane, arahide, drojdie de bere. Profilaxie - Hidratarea Se recomanda consumul a cel putin 2 litri de lichide pe zi (in special apa). In caz de efort fizic intens, precum si in timpul verii, aporturile lichidiene vor fi de cel putin 3 litri pe zi. O metoda simpla de apreciere a starii de hidratare este observarea culorii urinei: ea ar trebui sa fie incolora sau galben deschis. Printre bauturile recomandate, dupa apa, se numara ceaiul, cafeaua, berea si vinul care au un efect protector impotriva formarii calculilor renali, deoarece cresc cantitatea de urina emisa (desi ceaiul si cafeaua contin un nivel crescut de oxalati). - Reducerea consumului de proteine Consumul de proteine de origine animala trebuie moderat, deoarece acestea determina cristalizarea sarurilor in urina. In schimb, proteinele vegetale nu au fost asociate cu un risc crescut de formare a calculilor renali. Masuri preventive specifice calculilor pe baza de calciu - Limitarea consumului de alimente bogate in oxalati Persoanele cu risc de calculi renali formati din oxalat de calciu trebuie sa limiteze consumul de sfecla rosie, ciocolata, cafea, cola, nuci, spanac, capsune si ceai. Aceste alimente contin cantitati mari de oxalati. Inainte de reducerea sau eliminarea acestor alimente din dieta, se recomanda consultarea medicului.Pentru a preveni recurenta calculilor, se pare ca reducerea consumului de oxalati este mai importanta decat reducerea nivelului de calciu din urina. Tinand cont de importanta calciului pentru mentinerea masei osoase, specialistii nu

recomanda persoanelor cu risc sa limiteze aporturile de calciu. In schimb, trebuie respectate dozele zilnice recomandate de calciu, fara a le depasi in mod inutil. - Consumul de alimente bogate in fibre Alimentele bogate in fibre insolubile reduc absorbtia calciului in intestin si prin urmare, nivelul de calciu din urina. - Consumul de fructe si legume bogate in potasiu Potasiul contribuie la reducerea excretiei de calciu si permite astfel diminuarea riscurilor de formare a calculilor renali. Cea mai buna metoda de a creste aporturile alimentare de potasiu este consumul de fructe si legume, in special cartofi (in coaja), pepene galben, fructe de avocado si banane. - Suplimentele de magneziu Datorita efectului de crestere a solubilitatii calciului in urina, magneziul are un efect preventiv impotriva formarii calculilor renali. Unele studii arata ca asocierea potasiu magneziu poate reduce recurenta calculilor renali.