Litiaza renala

Litiaza renala se caracterizeaza prin prezenta calculilor la nivelul rinichilor sau a intregului
aparat urinar. Calculii renali sunt constituiti in general din acid uric si fosfat de calciu.
Calculii renali (numiti in mod obisnuit pietre la rinichi"), sunt rezultatul cristalizarii
sarurilor prezente in urina. Se pot forma in rinichi, in uretera (canalul ce leaga rinichiul de vezica
urinara), in vezica sau in ureter (canalul ce leaga vezica de meatul urinar).
In 90% din cazuri, calculii au marimea unui fir de nisip, fiind eliminati cu usurinta de catre
sistemul urinar si nu antreneaza de regula niciun simptom. Totusi, daca sunt mai mari, de exemplu
de marimea unui bob de mazare sau a unei mingi, calculii provoaca dureri intense (colica nefretica).
Litiaza renala este mai frecventa la barbati decat la femei. Intrucat peste 50% din persoanele
cu litiaza renala vor avea din nou calculi renali in termen de 10 ani dupa prima criza, masurile
preventive sunt foarte importante.
Consumul de lichide, administrarea unor medicamente si adoptarea unei diete sanatoase
contribuie la prevenirea formarii unor noi calculi renali.
Semne si simptome
Semnele si simptomele litiazei renale se manifesta atunci cand calculii au un diametru mare,
constituie un obstacol al cailor urinare, sunt asociati cu o infectie sau sunt eliminati. In aceste
cazuri, cel mai important simptom este o durere intensa (colica nefretica), ce variaza in intensitate
timp de 5 -15 minute. Durerea este initial localizata in josul spatelui sau intr-o parte. Pe masura ce
piatra inainteaza de la ureter spre vezica, durerea poate iradia inspre abdomenul inferior si regiunea
inghinala.
Alte semne si simptome:
urina tulbure, urat mirositoare
prezenta sangelui in urina
greturi si varsaturi
in cazul unei infectii urinare, se asociaza dureri sau arsuri in timpul urinarii (disurie),
cresterea numarului de mictiuni, febra si frisoane

Cauze
Formarea calculilor renali depinde de asocierea unor factori genetici (prezenta unui istoric
familial creste riscul), biologici (unele boli metabolice constituie cauze ale litiazei renale:
hiperparatiroidia, sindromul Cushing si oxaluria) si de mediu (infectie urinara, alimentatie, etc.).
Fiecare din cele patru tipuri de calculi renali au cauze specifice:
Calculii pe baza de calciu reprezinta o combinatie de calciu si oxalati. Acestia din urma
se gasesc in fructe si legume. Factorii care determina cresterea concentratiei de calciu in urina sunt:
aportul excesiv de vitamina D, tratamentele cu hormoni tiroidieni, unele diuretice, cancere sau boli
renale, hiperparatiroidie (secretie excesiva de parathormon, hormonul care regleaza metabolismul
calciului, favorizand absorbtia sa intestinala). Pe de alta parta, o dieta bogata in acid oxalic sau unii
factori genetici pot duce la o concentratie excesiva de oxalati in organism.

Calculii de struvita mai frecventi la femei decat la barbati, calculii de struvita sunt
intotdeauna rezultatul unor infectii cronice ale tractului urinar, cauzate de bacterii ce produc enzime
specifice. Aceste enzime antreneaza cresterea cantitatii de amoniac din urina.
Calculii de acid uric sunt formati din acid uric, un produs rezultat din metabolismul
proteinelor. Aparitia acestora este determinata de chimioterapie, dieta bogata in proteine si de unii
factori genetici ce creeaza o predispozitie pentru aparitia calculilor de acid uric.
Calculii de cistina reprezinta doar un mic numar din cazurile de litiaza renala. Se
formeaza la persoanele cu boli ereditare ce determina excretia excesiva de cistina (un aminoacid) de
catre rinichi.
Factori de risc
Acesti factori de risc actioneaza indeosebi asupra persoanelor cu predispozitie pentru
aparitia calculilor renali, in special cele care au suferit deja de litiaza renala:
Hidratarea insuficienta - Consumul insuficient de lichide (in special de apa), duce la
diminuarea volumului urinei, care va fi deci mai concentrata in saruri.
Unele medicamente diureticele, de exemplu, pot creste riscul de formare a calculilor
renali. Efectul acestor medicamente asupra formarii de calculi este variabil. Prin urmare,
persoanele cu risc crescut trebuie sa consulte medicul sau farmacistul inainte de luarea
medicamentelor.
Consumul insuficient de fructe si legume consumul de fructe si legume este asociat cu
un risc scazut de formare a calculilor, deoarece favorizeaza excretia de citrat, un inhibitor
al cristalizarii sarurilor in caile urinare.
Consumul excesiv de proteine (carne, peste, etc.) favorizeaza formarea calculilor
deoarece determina cresterea nivelului de calciu, oxalat si acid uric din urina, precum si
diminuarea nivelului de citrati (un factor de protectie impotriva calculilor). Proteinele de
origine animala sunt cel mai frecvent incriminate.
Factori de risc specifici calculilor pe baza de calciu
Activitate limitata sau sedentarism duce la pierderea treptata a masei osoase, deci la
eliberarea calciului din oase.
Luarea de suplimente de calciu intre mese, neinsotite de alimente.
Alimentatie bogata in oxalati determina cresterea nivelului de oxalati din urina. Aceasta
substanta se gaseste in numeroase alimente, desi doar o parte din acestea par sa creasca in
mod semnificativ nivelul din urina spanacul, sfecla rosie, nucile, ciocolata, taratele de
grau, migdalele, arahidele si capsunele.
Luarea suplimentelor de vitamina D este indicata consultarea medicului inainte de a lua
suplimente de vitamina D.
Diagnostic
Calculii renali pot fi descoperiti in timpul unui examen de rutina, dar in general sunt
diagnosticati la persoanele care acuza durere lombara acuta sau la pacienti cu infectii urinare
cronice. Urocultura pune in evidenta prezenta unei infectii a tractului urinar.
Urmatoarele teste imagistice sunt utilizate pentru diagnosticarea litiazei renale:
2

Radiografia abdominala cu ajutorul careia se pot vizualiza majoritatea calculilor renali,

apreciind modificarile ulterioare in marimea lor.
Ecografia este un examen neinvaziv, dar nu poate pune in evidenta calculii mici, in
special cei localizati in uretere sau vezica urinara.
Pielografia intravenoasa - examen cu ajutorul caruia se poate determina localizarea
calculului in sistemul urinar si se poate stabili gradul de obstruare cauzat de acesta. Examenul
consta in radiografierea cailor urinare, dupa opacifierea cu o substanta de contrast, realizata prin
injectare intravenoasa. Acest examen a fost inlocuit de tomografia computerizata (CT), dar este in
continuare utilizat in numeroase afectiuni urinare.
Tomografia computerizata (CT) in spirala - a devenit testul de electie pentru evaluarea
calculilor renali. Poate identifica calculii indiferent de compozitia lor si nu necesita utilizarea unui
produs de contrast.
Tratament
Majoritatea pietrelor sunt eliminate in mod spontan in termen de sase saptamani, in special
daca pacientul consuma lichide. Pot fi administrate analgezice pentru reducerea durerilor
(acetaminofen), pana la eliminarea calculului.
Calculii prea mari, cei care provoaca dureri violente, infectii sau hemoragii trebuie
pulverizati in fragmente mici sau extrasi chirurgical.
Pulverizarea sau extragerea calculilor se poate realiza prin diferite tehnici:
Litotripsia (litotritia) extracorporala interventie ce utilizeaza unde de soc produse pe
piele si orientate direct catre calcul, pulverizeaza calculul in fragmente mici ce pot fi eliminate de
catre sistemul urinar.
Nefrolitotomie percutanata tehnica utilizata atunci cand calculul este prea mare sau
pozitionat astfel incat nu poate fi degradat prin litotripsie extracorporala. Se efectueaza prin
introducerea, printr-o incizie, a unui tub de observatie si a unui instrument numit nefroscop in
rinichi. Cu ajutorul nefroscopului se extrage calculul. Daca acesta este prea mare, el poate fi
pulverizat cu ajutorul unei laser sau a energiei electrice.
Ureteroscopia operatie necesara pentru extragerea calculilor localizati in uretere. Consta
in introducerea unei sonde (sau ureteroscop) in vezica prin uretra si ghidat apoi pana la uretera.
Calculii sunt apoi fragmentati sau extrasi intregi. Aceasta tehnica poate afecta ureterele.
Prevenire
Masurile preventive se adreseaza persoanelor cu risc crescut sau celor care prezinta
simptome de litiaza renala. Pentru o mai buna eficacitate, trebuie identificata compozitia calculilor
prin testele indicate de medic (analiza urinei, analiza unui calcul eliminat).
Masuri preventive generale
Hidratarea
Reducerea consumului de proteine
Masuri preventive specifice calculilor pe baza de calciu
Limitarea consumului de alimente bogate in oxalati
Consumul de alimente bogate in fibre
3

Consumul de fructe si legume bogate in potasiu

Suplimentele de magneziu