Sunteți pe pagina 1din 4

OXIGENOTERAPIA

1. Definiie: reprezint tehnica administrarii de oxigen pe cale


inhalatorie, n scopul mbogirii aerului inspirat cu oxigen n
concentraii diferite, putndu-se ajunge pn la 100%.
2. Scop: asigurarea unei cantitati corespunzatoare de oxigen la
tesuturi pentru combaterea hipoxiei determinata de:
scaderea oxigenului alveolar
diminuarea hemoglobinei
tulburari in sistemul circulator
probleme care interfereaza cu difuziunea pulmonara.
3. Materiale necesare:
surs de oxigen, umidificator (recipient pentru barbotarea
oxigenului coninnd ap steril);
sond nazal, cateter nazal, masc de oxigen, etc , n funcie
de metoda aleas
material adeziv (leucoplast), pentru fixarea sondei,
mnui de cauciuc.
4. Surse de oxigen:
statie centrala de oxigen
microstatie
butelie cu oxigen.
5. Precauii n utilizarea surselor de oxigen deoarece oxigenul
favorizeaza combustia :
a. atentionarea pacientilor si vizitatorilor asupra pericolului
fumatului sau al unei flacari in preajma sursei de oxigen
b. verificate echipamentele electrice din incaperea respectiva,
c. evitata utilizarea materialelor generatoare de electricitate
statica (materiale sintetice) i a materialelor inflamabile
(uleiuri, alcool)
d. aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate in partea
opusa sursei de oxigen,
e. transportul buteliilor cu oxigen se va face pe carucioare,
evitandu-se lovirea lor in timpul transportului,
f. buteliile cu oxigen vor fi asezate in pozitie verticala, pe un
suport si fixate de perete cu inele metalice, departe de
calorifer sau soba

g. cunoasterea de catre personalul care manevreaza oxigenul a


locului de amplasare a extinctoarelor si a modului de utilizare
a acestora.
6. Metode de administrare a oxigenului
sonda nazala:
o este metoda cea mai frecvent utilizata
o permite administrarea oxigenului in concentratie de 28%35%, cu un debit de 2-4 l/min
o poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung
o nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei
nazale
masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat):
o permite administrarea oxigenului in concentratie de 35% 85% :
masca simpla (cu reinhalarea aerului expirat) permite administrarea oxigenului in concentratie de 3550%
masca Venturi cu valva - permite administrarea
oxigenului in concentratie de 24-60%. Datorita efectului
Venturi calculabil, se produc de valve atasabile ce pot
regla debitul si concentratia de oxigen administrate
pacientului. Exista astfel de valve cu concentratie
incepand de la 24% pana la 60%,de culori diferite, ce
au inscriptionate pe ele debitul si concentratia de
oxigen
masca fara reinhalarea aerului expirat - permite
administrarea oxigenului in concentratie mare - pana la
85%, cu un debit de 15 l/min. Se recomanda folosirea
pentru scurta durata si monitorizarea atenta a
pacientului pe timpul utilizarii acestui tip de dispozitiv.
o toate tipurile de masti sunt incomode datorita sistemului de
prindere si etanseizare
o accentueaza starea de anxietate a pacientului, mai ales la
copii
o pot cauza iritatia tegumentelor fetei
o nu se vor utiliza la pacientii cu arsuri la nivelul fetei
ochelari pentru oxigen:
o sunt prevazuti cu doua sonde care se introduc in ambele
nari
o tehnica este asemanatoare cu cea descrisa la sonda nazala
o se utilizeaza la copii si pacienti agitati
o sunt mai bine tolerati de pacienti
cortul de oxigen:
o frecvent utilizat la copii
2

o concentratia oxigenului nu poate depasi 50%


o are dezavantajul ca atmosfera de sub cort se incalzeste si se
supraincarca cu vapori datorita faptului ca pacientul inspira si
expira in acelasi mediu
o oxigenul introdus in cort nu va fi umidificat, ci trecut
prininstalatii de racire
o in cort se pot monta instalatii de racire
o copiii vor fi supravegheati permanent, pentru a nu disloca
cortul
7. Echipament necesar administrarii oxigenului:
sursa de oxigen
umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului
conzinand apa sterila)
sonda nazala, cateter, masca de oxigen sau cort, in
functie de metoda aleasa
material adeziv (leucoplast), pentru fixarea sondei
8. Interventiile asistentei:
pregatirea psihica a pacientului (informarea pacientului
explicndu-i procedura i necesitatea ei, pentru a obine
colaborarea acestuia);
pregatirea fizica a pacientului prin asezarea intr-o pozitie
comoda (daca este posibil in pozitie semisezanda, care
favorizeaza expansiunea pulmonara);
asamblarea echipamentului;
verificarea libertatii cilor respiratorii;
masurarea lungimii sondei, pe obraz, de la nara la tragus
(lobul urechii);
umectarea sondei cu apa sterila pentru facilitarea insertiei si
prevenirea lezarii mucoasei;
introducerea sondei in nara si fixarea acesteia pe obraz, cu
benzi de leucoplast;
daca se utilizeaza masca de oxigen, aceasta se va aseza
acoperind nasul si gura pacientuiui si se va fixa cu o curea in
jurul capului;
fixarea debitului de administrare a oxigenului in functie de
indicatia medicului;
aprecierea raspunsului terapeutic al administrarii oxigenului
(observarea culorii tegumenteior, masurarea respiratiei si
pulsului);
supravegherea pacientului pentru depistarea aparitiei unor
posibile complicatii;
asigurarea ngrijirii nasului i cavitii bucale deoarece
oxigenul usuc mucoasa;
3

supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului


(presiune, debit etc);
acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul
administrarii oxigenului si combaterea oricarei cauze de
disconfort;
schimbarea zilnica a sondei si mobilizarea periodica a sondei
(scoaterea sondei o data pe zi si introducerea ei in cealalta
nara) folosind manusi;
inregistrare:
o data i ora nceputului i sfritului oxigenoterapiei
o debitul /min;
curatirea echipamentului la terminarea administrarii.
9. Incidente / accidente / complicatii
iritarea mucoasei
congestie i edem alveolar
emfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului
distensie abdominal prin ptrunderea gazului n esofag.