Sunteți pe pagina 1din 74

COALA TEHNIC POSTLICEAL HENRI COAND

CONSTANTA

CALIFICAREA PROFESIONAL: ASISTENTI MEDICALI GENERALISTI


...
FORMA DE NVMNT . ZI

PROIECT DE CERTIFICARE

NGRIJIREABOLNAVULUI CU COLIC RENAL

COORDONATOR
(TITLUL PROFESIONAL, NUMELE I PRENUMELE)

ABSOLVENT
(NUMELE I PRENUMELE ABSOLVENTULUI)

CONSTANTA
2015
COALA TEHNIC POSTLICEAL HENRI COAND
CONSTANTA
CALIFICAREA PROFESIONAL: ASISTENTI MEDICALI GENERALISTI
1

...
FORMA DE NVMNT . ZI

PROIECT DE CERTIFICARE

COORDONATOR
(TITLUL PROFESIONAL, NUMELE I PRENUMELE)

ABSOLVENT
(NUMELE I PRENUMELE ABSOLVENTULUI)

CONSTANTA
2015

MOTTO

Sntatea este totul, iar fr sntate totul este nimicPromovarea i meninerea sntii
ct i prevenirea mbolnvirilor sunt obiective importante n actualul sistem de sntate.Medicina
zilelor noastre are un caracter profund profilactic, iar de la dreptul desntate s-a ajuns la datoria
de a pstra sntatea.Dar existena omului nu poate fi conceput fr boli, de aceea preocuparea
pentrungrijirea pacientului a fost i rmne unul din elurile umanitare ale medicinei.

Cuprins

Capitolul 1. Anatomia rinichiului


1.1. Generalitati
1.1.1. Situare
1.1.2. Forma
1.1.3. Aspect exterior
1.1.4. Structura rinichiului
1.1.5. Numar.Greutate. Dimensiune si culoare
1.2. Caile excretoare ale rinichiului
1.2.1. Calicele mici
1.2.2. Calicele mari
1.2.3. Pelvisul renal (bazinetul)
1.2.4. Pedicul renal
1.2.5. Ureterul
1.2.6. Vezica urinara
1.2.7. Uretra
Capitolul 2. Fiziologia renala
2.1. Generalitati
2.2. Formarea urini
2.2.1. Filtrarea glomerulara
2.2.2. Reabsorbtia tubulara
2.2.3. Secretia tubulara
2.3. Reglarea activitati urinare
2.3.1. Reglarea nervoasa
2.3.2. Reglarea umorala
2.4. Caracteristicile si compozitia urinii
2.4.1. Caracteristici
2.4.2. Continutul urinii
2.5. Mictiunea
Capitolul 3. Colica renala
3.1. Consideratii generale
3.2. Debutul colicii
3.3. Simptomatologia clinica
3.4. Oliguria
3.5. Hematuria
3.6. Evolutia
3.3.1. Diagnosticul pozitiv
Capitolul 4. Tratamentul colicii renale
Capitolul 5. Ingrijirea
Capitolul 6. Tehnici de ingrijire a bolnavului
6.1. Tehnici de recoltare a probelor biologice
6.1.1. Recoltarea sangelui venos
A) Hemograma
4

B) V.S.H
6.1.2. Recoltarea urinei pt.ex.biochimice
A) Urocultura
Capitolul 7. Cazuri concrete. Exemple practice
Bibliografie

CAPITOLUL 1
Anatomia rinichiului

1.1 Generaliti

Energia pe seama creia corpul omului triete i muncete rezult din descompunerea
substanelor nutritive aduse de snge la celule.Din aceste descompuneri, pe lnga eliberarea de
energie, rezult i ap, CO2 i ali produi care prin acumulare devin toxici pentru organism.
Ureea i acidul uric rezult din descompunere i trebuie eliminate pe mai multe ci:
CO2 i o parte din ap se elimin pe cale pulmonar, prin expiraie, sau prin piele(sub forma de
sudoare)
organele la nivelul crora se formeaza urinaRINICHIIimpreun cu organele mari care
conduc urina la exteriorCILE URINARE, alctuiesc APARATUL EXCRETOR.

Rinichii

1.1.1. Situare
Rinichii sunt situai in cavitatea abdominal, de o parte i de alta a coloanei
vertebrale, la nivelui vertebrelor T1T2 i L2L3, rinichiul drept fiind situat mai jos cu
vertebr dect cel stng.

1.1.2. Forma
Rinichii au forma unor boabe de fasole

1.1.2.1.

Aspect exterior
Fiecare rinichi, ncojurat de un strat celulo-adipos i nvelit de o capsul fibroaes
inextensibil, este situat n loja renal.

1.1.3. Structura rinichiului.


Rinichii au o margine extern convex, o margine intern concav i doi poli: unul
superior i altul inferior. Pe partea concav se afl hilul renal, alctuit din artera i vena renal,
limfaticele, nervii, jonciunea uretero-bazinetal. Rinichiul drept este situat ceva mai jos dect
cel stng. Loja renal este limitat n sus de diafragm, n spate de ultimele dou coaste i
dedesubtul lor de muchi i de aponevrozele lombare, iar nainte, de viscerele abdominale. In jos,
loja renal este deschis [de aici, uurina cu care se produce ptoza renal].
Situarea lombo-abdominal a rinichiului explic de ce durerile renale pot fi resimite
lombar, abdominal sau pelvian, de ce tumorile renale se evideniaz ca o mas abdominal i de
ce flegmoanele perinefritice cu evoluie superioar mbrac simptomatologie toracic.
Rinichiul este constituit din numeroase entiti histofiziologice, care poart numele de
nefroni.
Nefronul - unitatea anatomic i fiziologic a rinichilui, alctuit din glomerul [polul
vascular] i tubul urinifer [polul urinar]. Numrul nefronilor din cei doi rinichi se evalueaz la 2
milioane.

Fiecare nefron se compune din


glomerulul lui Malpighi
tubul contort proximal
ansa lui Henle cu ramurile saleascendente i descendente
tub contort distal

canalele de unire
tubi colectori

Glomerulul - primul element al nefronului este alctuit dintr-un ghem de capilare care
rezult din ramificaiile unei arteriole aferente, provenit din artera renal. Capilarele se reunesc
apoi i formeaz, o arteriol eferent, care se capilarizeaz din nou n jurul primei poriuni a
tubului urinifer.
Structurile cere se intlnesc in glomerul sunt
9

membrana bazal a capsule lui Bowman


epiteliul glomerulului cu nucleu, corp celural i prelungiri pediculate
membrana bazala a glomerulului
endoteliul glomerular
mesangiul
lumen capilar
Tub urinifer al doilea element al nefronului se prezint, sub forma unui canal lung
de 50 mm, format din urmtoarele segmente; capsula Bowman, tubul contort proximal, ansa
Henle,tubul contort distal i tubii colectori. Capsula Bowman are forma unei cupe care
nconjuar glomerulul i este alctuit din dou, foie.
Tubul. Cel de-al doilea element al nefronului, sistemul tubular, incepe cu tubul contort
proximal. El are o lungime de 14 mm, un lumen de 15-25 si toti tubii contorti proximali au o
suprafata totala de 2 m2. Ansa lui Henle, cu o lungime de 16 mm are o portiune descendenta de
un calibru subtire, cu un lumen ingust, si o portiune ascendenta de un calibru mai mare si cu un
lumen mai larg. Tubul contort distal are o lungime de 5 mm si un epiteliu cu celule cilindrice,
mai inalte, in coloana si cu nuclei foarte densi. Aceeasi structura o au si canalele de
unire.Structura mai complexa a tubului contort proximal sugereaza o functie mai activa decat
acelui distal..
Tubii colectori au un lumen larg, cu celule cubice. Faptul ca sulfonamidele si acidul uric
sunt precipitate cu predilectie in tubul colector terminal sugereaza ca reabsorbtia apei are loc pe
toata lungimea tubului.
Capsula Bowman, mpreun cu glomerulul pe care l conine, poart numele de
corpuscul Malpighi.

10

1.1.4. Numr.Greutate.Dimensiune i culoare


Greutatea rinichilor este de aproximativ 300 gr si sunt in numr de 2.Au o
consistena ferm, elastic cu o inlime de 1213 cm i o grosime de 3 cm.Sunt de
culoare roiatic.
Un rinichi prezinta doua fete (anterioara si posterioara), doua margini (mediala si
laterala) si doi poli (superior si inferior). La adult, fiecare dintre rinichi masoara 12 cm in
lungime, 6 cm in latime si 3 cm in grosime, cantarind aproximativ 120-150 de grame.
Rinichii sunt alcatuiti din parenchimul renal (denumit tesut nobil), care este structurat in
doua zone: corticala (la exterior) si medulara (in interior). Fiecare zona este inconjurata
de capsula renala (o membrana fibroasa). In centrul parenchimului renal se afla sinusul
renal, care este o cavitate ce adaposteste pediculul renal, format din caile excretoare
(calice si pelvis renal), vase (artera si vena renala), nervi si o masa de grasime.

11

1.2. Cile excretoare ale rinichiului


Arterele interlobulare sunt sursa arteriolelor aferente (unele arteriole aferente, pot pleca
direct din arterele arcuate). Acestea, patrund n corpusculii renali la nivelul hilului glomerular si
formeaza glomerulii renali. Ansele glomerulare se concentreaza n final n arteriola eferenta,
care paraseste glomerulul la nivelul hilului si se recapilarizeaza n jurul tubilor renali.
Din arterele renale se desprind ramuri pentru glanda suprarenala (una sau mai multe
artere suprarenale inferioare), capsula renala, partea superioara a ureterului si grasimea
perinefretica. Ramurile capsulare, se pot anastomoza cu ramuri ale arterelor suprarenale,
genitale si lombare.
Anatomistii au identificat o zona cu vascularizatie mai saraca (paucivasculara) ntr-un
plan relativ frontal care trece la 0,5cm posterior santului longitudinal de pe marginea laterala a
rinichiului (linia paucivasculara a lui Hyrtl), plan ce ar putea fi folosit n chirurgia renala pentru
acces la calice.
Vascularizatia venoasa
Din reteaua capilara peritubulara si din reteaua periferica venoasa subcapsulara sngele
venos este drenat n venele interlobulare care nsotesc arterele cu acelasi nume, terminndu-se
n venele arcuate situate la baza piramidelor Malpighi (vascularizatia venoasa nu este de tip
terminal ca cea arteriala !).
La nivelul coloanelor Bertin, venele arcuate se continua cu venele interlobare. Acestea
coboara printre piramidele Malpighi pna n sinusul renal. Aici, la nivelul calicelor mici se
unesc si formeaza venele lobare. n final, prin unirea venelor lobare se formeaza venele
segmentare (n general trei, dar putnd ajunge pna la cinci). Acestea se unesc chiar n sinus
(uneori nsa imediat n afara sinusului) si formeaza vena renala. Vena segmentara inferioara
trece de obicei anterior de jonctiunea pelvi-ureterala.
Superior de varsarea venei genitale drepte, vena renala dreapta (lunga de 2-4cm) se
varsa pe partea dreapta a venei cave inferioare. Vena renala stnga (lunga de 6-10cm) are traiect
12

posterior de corpul pancreasului, ajunge anterior de aorta si trece prin pensa aorto-mezenterica.
Se varsa n vena cava inferioara mai sus de vena renala dreapta. Drenajul venos suprarenalian
este diferit n stnga (unde vena suprarenaliana se uneste cu vena frenica inferioara stnga si se
varsa n vena renala stnga) fata de dreapta (vena suprarenala dreapta se varsa direct n vena
cava inferioara), situatie similara cu cea a venelor genitale.
Trebuie cunoscute si anastomozele venoase situate n grosimea perirenala : anastomoza
porto-cava (ntre venele renale care se varsa n vena cava si venele colice drenate de sistemul
port) si anastomoza cavo-cava (prin venele lombare care comunica cu venele azigos ce
dreneaza n vena cava superioara).

1.2.1. Calicele mici


Sunt formatiuni musculo-membranoase, cu aspect conic, a caror baza muleaza
papilele renale, ale caror vrfuri se unesc si formeaza calicele mari.
Calicele mici sunt n numar de 6-12, mai putine dect numarul piramidelor
(deoarece unele dintre piramide sunt compuse si au o singura papila). Au o fata interna
(papilara) si o fata externa (sinusala). ntre papila si fata interna a calicelui, se delimiteaza un
spatiu semilunar numit fornix caliceal.
n sinus, calicele mici au raport cu vasele si tesutul adipos sinusal.

1.2.2. Calicele mari


Sunt tuburi musculo-membranoase ce se formeaza n sinusul renal prin unirea a 2-4
calice mici. Frecvent exista 2-3 calice mari (superior, mijlociu si inferior), cu o lungime de circa
1-3cm. Prin unirea calicelor mari se formeaza bazinetul.

13

1.2.3. Pelvisul renal (bazinetul)


Pelvisul renal (bazinetul) este o formatiune musculo-membranoasa, dilatata,
rezultata prin unirea calicelor mari. Este frecvent comparat cu o plnie turtita anteroposterior.Forma si marimea bazinetului depind de modul de unire si dimensiunile calicelor.
Avnd o forma triunghiulara de plnie turtita antero-posterior, bazinetul prezinta o
fata anterioara si una posteriora, o baza spre care converg calicele mari si un vrf care se
continua cu ureterul. Bazinetul se proiecteaza la nivelul apofizelor transverse ale vertebrelor
L1/L2 .

1.2.4. Pediculul renal


Curpinde alaturi de bazinet vase sanguine, pozitia bazinetului n sinusul renal fiind
variabila. Cel mai frecvent bazinetul prezinta o parte intrasinusala si o parte extrasinusala (desi
sunt cazuri n care bazinetul se gaseste doar intrasinusal !)
Astfel, n partea intrasinusala se identifica pornind dinspre anterior spre posterior :
ramurile segmentare ale venei renale, ale arterei renale si bazinetului.
In partea extrasinusala posterior se afla capsula adipoasa si muschiul psoas iar anterior
pe partea dreapta fascia Treitz si duodenul descendent iar pe stnga corpul pancreasului.
Limfaticele rinichiului nsotesc vasele de snge prin coloanele Bertin formnd cteva
trunchiuri limfatice mai mari, care dupa reuniri succesive formeaza plexul limfatic situat sub
capsula fibroasa si plexul limfatic al capsulei adipoase. De mentionat ca, vasele limfatice se
unesc pe marginea mediala a rinichiului cu vasele care vin de la ureter si bazinet. Drenajul
limfatic al rinichilor variaza. Astfel, pe partea stnga prima statie limfatica o constituie
ganglionii paraaortici laterali stngi si n ganglionii pre si retroaortici situati ntre artera
mezenterica inferioara si diafragm. Ocazional, s-a mai constatat un drenaj limfatic aditional
pornind de la rinichiul stng spre ganglionii retrocrurali sau direct n ductul toracic, deasupra
diafragmului. Pe partea dreapta limfa ajunge n ganglionii interaortici si ganglionii pericavi
14

anteriori si posteriori. Ocazional si aici s-a constatat un drenaj limfatic spre ganglionii
retrocrurali sau ganglionii laterali stngi paraaortici.

1.2.5 . Ureterul
Ureterul este un conduct care transporta urina de la rinichi la vezica urinara.Are o
lungime de 25-30 cm, traiect rectiliniu
si calibru neuniform, prezentnd trei zone ngustate:
> jonctiunea pieloureterala (colul ureterului)
> flexura marginala
> jonctiunea ureterovezicala
ntre aceste zone ngustate, ureterul prezinta o dilatare abdominala si una pelvica.
1) Ureterul abdominal este pozitionat posterior de peritoneu pe portiunea mediala a
psoasului major si este ncrucisat oblic de catre vasele spermatice interne. La intrarea n cavitatea
pelvina, ncruciseaza vasele iliace.
Portiunea intiala a ureterului drept este situat de obicei posterior de portiunea descendenta a
duodenului si n traseul sau catre vezica urinara, este plasat la dreapta venei cave inferioare fiind
intersectat de vasele ileocolice. n apropierea aperturii pelvine, ureterul drept trece posterior de
portiunea inferioara a mezenterului si portiunea terminala a ileonului.
Ureterul stng este ncrucisat de vasele colice stngi iar la nivelul aperturii pelvine are raport cu
sigmoidul si cu mezenterul sau.
2) Portiunea pelvica se afla pe peretele lateral al pelvisului, sub peritoneul parietal
posterior. Ureterul drept are raport cu artera iliaca interna, trecnd anterior de ea, iar cel stng
coboara pe fata mediala a arterei iliace interne. Posterior de ureter, ntre acesta si fascia pelvina
parietala se interpune artera obturatoare, artera ombilicala si artera vezicala superioara.
Segmentul terminal este ncrucisat de canalul deferent apoi intra n raport cu fundul veziculei
seminale, posterior de ureter, si intra oblic n peretele posterior si inferior al vezcii urinare,
devenind organ intraparietal.

15

La femeie, portiunea pelvica a ureterului mpreuna cu artera iliaca interna si ovarul,


delimiteaza peretele posterior al fosetei ovariene. n traseul sau catre peretele inferior al vezicii
urinare, ureterul este nsotit, pentru o portiune de 2,5 cm, de artera uterina, care apoi trece
anterior de ureter pentru a urca ntre cele doua foite ale ligamentului lat.
Vascularizatia ureterului. Ureterul este irigat de ramuri din artera renala, spermatica
interna, hipogastrica si vezicala inferioara. Venele realizeaza un sistem anostomotic ntre vena
renala stnga si venele iliace interne.
Inervatia ureterului deriva din plexul mezenteric inferior, spermatic si pelvin.
Limfatice. n ganglionii lateroaortici dreneza cele doua treimi superioare ale ureterului,
iar limfa portiunii pelvine dreneaza n ganglionii iliaci interni, ganglionii iliaci externi si iliaci
comuni.
Dezvoltarea ureterului corespunde celei de a treia etape din dezvoltarea rinichiului, adica
metanefrosul. El are doua componente deistincte: blastemul metanefrogen si mugurele ureteral
(conditioneaza formarea rinichiului definitiv).
Ureterul este format din trei tunici: adventicea, musculara si mucoasa.
a) Adventicea, la extremitatea superioara, se continua cu fascia renala, iar la capatul opus se
pierde in adventicea vezicii urinare.
b) Tunica musculara este formata din trei straturi: longitudinal extern, circular si longitudinal
intern.
n prtiunea inferioara a ureterului, ntre stratul circular si cel longitudinal intern, se gaseste o
retea capilara si venoasa, bine reprezentata,iar la nivelul jonctiunii ureterovezicale, dispar fibrele
circulare.
c) Mucoasa este formata din:
- uroteliu: pe sectiune transversala da un aspect stelat lumenului; este pluristratificat, celulele
epiteliale sunt de tip malpighian, cele superficiale putndu-se descuama.
-corion: contine vase, nervi si insule de tesut limfatic.
Rolul ureterului este acela de a transporta urina de la rinichi la vezica urinara, prin
miscari peristaltice. Miscari care au drept consecinta cresterea presiunii intrauretrale ce va duce
n final la deschiderea orificiului de inrare n vezica cu trecerea urinii in vezica urinara.
16

Peristaltismul este asigurat de celulele pacemaker situate la nivelul bazinetului. Aceste celule cu
automatism, genereaza potentiale de actiune care stau la baza contractiei de tip peristaltic.
Contractiile au o frecventa de 1-8/min si sunt stimulate prin mecanism miogen n urma cresterii
volumului urinar din tub. Tonusul si peristaltismul sunt sub controlul sistemului nervos vegetativ,
astfel: nervul hipogastric(SNVS) scade tonusul si peristaltismul, iar nervul vag(SNVP) le creste.
Refluxul vezico-ureteral este mpiedicat datorita contractiei detrusorului care comprima
portiunea intramurala a ureterului.
Ureterul este un conduct care transporta urina de la rinichi la vezica urinara.Are o
lungime de 25-30 cm, traiect rectiliniu
si calibru neuniform, prezentnd trei zone ngustate:
- jonctiunea pieloureterala (colul ureterului)
- flexura marginala
- jonctiunea ureterovezicala

1.2.6.Vezica urinara
Segment dilatat al cailor urinare inferioare n care se acumuleaza urina ntre mictiuni. Ca
si localizare, vezica urinara este situata n pelvis, extraperitoneal, n loja vezicala si n functie de
gradul de plentitudine are urmatoarea configuratie: baza vezicii sau fundul si colul reprezinta
portiunea fixa a vezicii, n timp ce corpul si vrful (apex) portiunea mobila.
Vezica urinara are origine dubla: endodermala care ia nastere din portiunea craniala a
sinusului urogenital si mezodermala reprezentata de partea terminala a canalelor mezonefrotice
(Wolff).
Vezica urinara este formata din trei tunici, care, dinspre exterior spre interior, sunt:
Tunica externa (seroadventicea). Fata postero-inferioara, postero-superioara si partea superioara
a fetelor laterale, sunt acoperite de seroasa, restul vezicii este nvelita de adventice.
Tunica muculara. Detrusorul vezical este format din fibre musculare netede dispuse n
trei straturi, care descriu un traiect spiralat: longitudinal extern, circular (mijlociu), care, la
17

nivelul colului vezical, formeaza muschiul sfincter uretral intern, si longitudinal intern( sau
plexiform si contribuie la formarea diverticulilor vezicali dobnditi n caz de obstructie vezicala).
La acest nivel se mai descrie trigonul vezical superficial si cel profund, cel din urma intervine n
scurtarea detrusorului n contentia vezicii si nchiderea ostiului ureteral intern.
Tunica mucoasa. Este formata din:
- uroteliu- format din 5-6 straturi de celule, cele de la suprafata (umbreliforme) asigura
impermeabilitatea uroteliului pentru substantele din urina si prezinta la nivel plasmalemal "
corpii densi", responsabili de alungirea membranei celulare, cnd vezica este n stare de
plentitudine.
- corion- contine o retea vasculara, fibre nervoase si rari noduli limfatici. Este alcatuit din
tesut conjunctiv lax (exceptie trigonul vezical: tesut conjunctiv dens) care permite plicaturarea
mucoasei vezicale.
Vezica urinara ndeplineste functia de acumulare, contentie si evacuare a urinei, evacuare
realizata cu ajutorul uretrei. Compozitia urinei cumulata n vezica are aceeasi compozitie ca si
cea din ductele colectoare, prin urmare, nu sunt modificari importante, n ceea ce priveste
compozitia, de-alungul traseului catre vezica.
Urina care trece din ductele colectoare in calicele renal, determina stimularea celulelor
pace-maker de la acest nivel cu initierea undelor peristaltice de contractie care se vor raspndi n
tot traseul ureterului. Acest lucru este responsabil de trecerea urinei din pelvisul renal n vezica.
Ureterul intra n vezica urinara la nivelul trigonului vezical strabatnd muschiul detrusor
pe o portiune de ctiva cm, cu o directie oblica. Tonusul normal al muschiului detrusor tinde sa
duca la o compresie a ureterului, astfel ca urina sa nu regurgiteze n sens opus n momentul n
care presiunea din vezica creste, doar ca n momentul declansarii undelor peristaltice presiune
din uretere creste determind deschiderea ostiului si trecerea urinei n vezica.
La unele persoane, traseul ureterului prin muschiul detrusor este mai mic, astfel ca, n
momentul n care are loc mictiunea, ostiul ureterului numai este suficient comprimat. Ca si
rezultat, o mica cantitate de urina este propulsata n sens invers, n ureter, conditie numita reflux
vezicoureteral. Acest reflux se poate solda cu efecte daunatoare asupra rinichiului, si anume:
diametrul ureterului creste, iar n cazuri mai severe creste si presiunea din calicele renal cu
afectarea medularei.

18

Pentru a putea nregistra modificarile de presiune n raport cu gradul de plentitudine,


utilizam cistometrograma. Astfel, cnd n vezica nu avem urina, presiunea intravezicala este 0,
dar n momentul n care s-a acumulat o cantitate de 30-50 ml de urina, presiunea creste la 5-10
cm H2O. n plus, daca se mai acumuleaza un adaus de 200-300 ml urina, presiunea nu mai sufera
modificari drastice. Aceasta capacitate de a mentine presiunea constanta se datoreaza tonusului
intrinsec al peretelui vezical.Peste limita de 300-400, presiunea nsa creste rapid.
La o presiune ce corespunde la 400 ml urina, apar contractii ritmice pentru mictiune, dar
controlul sfincterului extern mpiedica mictiunea. Limita de rezistenta a sfincterului extern este
la o presiune de 70 cm H2O(normal n vezica se acumuleaza 500-600 ml urina, fara sa se ajunga
la distensie dureroasa).

1.2.7. Uretra
Uretra este un conduct prin intermediul caruia urina din vezica urinara este expulzata la
exterior. Difera de la un sex la altul, astfel la femeie serveste numai ca organ urinar, n timp ce la
barbat este un duct mixt genito-urinar.
Uretra masculina
si incepe traseul(n forma de S italic) de la nivelul orificiului uretral al vezicii, pentru a se
deschide la
exterior prin meatul urinar(ostiu uretral extern) din vrful glandului.
Prezinta:
-doua curburi:
- patru portiuni ngustate si trei portiuni dilatate( de la exterior spre interior):
- meatul extern sau orificiul extern: strmtoare eliptica
- fosa naviculara: dilatare ovoidala
- n corpul spongios: strmtoare lunga

19

- fundul de sac al bulbului: dilatare accentuata


- n portiunea membranoasa: strmtoare cilindrica
- sinusul prostatic: dilatare
- orificiul intern al uretrei: strmtoare circulara
- trei portiuni, dupa organele pe care le traverseza:
a) uretra prostatica
Strabate prostata de la baza spre vrf si este partea cea mai dilatata. Are un traseu aproape
vertical, n partea sa superoara, fiind mai aproape de fata anterioara, iar inferior ea este mai
apropiata de fata posterioara a glandei. Peretele posterior al uretrei prezinta o plica longitudinala,
numita creasta uretrala, care se ntinde de la colul vezicii pna la portiunea membranoasa.
Coliculul seminal este punctul cel mai proeminent al crestei, si se afla la jumatatea lungimii ei,
iar mpreuna formeaza ceea ce se numeste verum montanum. Acest colicul mparte uretra
prostatica n doua segmente: supraiacent, cu rol n expulzia urinii, si subiacent cu rol comun
pentru expulzia urinii ct si a spermei.
n vrful colicului seminal se deschide utriculul prostatic(vestigiu al ductului
paramezonefric Mller) si pe partile laterale ale acestuia, orificiile ductelor ejaculatoare. De o
parte si de alta a crestei uretrale se afla sinusurile prostatice n care se gasesc orificiile de
deschidere al ductelor prostatice, iar inferior de coliculul seminal, se bifurca n doua cute
mucoase numite frurile crestei uretrale, care se pierd apoi pe peretele posterior al uretrei
membranoase.
b) uretra membranoasa
Este cuprinsa ntre vrful prostatei si fata superioara a bulbului spongios, iar pentru ca
strabate diafragma urogenitala, de care adera, i se mai spune si uretra diafragmatica. La acest
nivel uretra este conjurata de muschiul sfincter uretral extern si de cele doua lame ale fasciei
perineale mijlocii. nainte de a perfora diafragma urogenitala, uretra membranoasa trece la un 1
cm inferior de simfiza pubiana si de ligamentul arcuat al pubelui. Anterior are raport cu vena
dorsala profunda a penisului(situata ntre ligamentul arcuat si ligamentul transvers al perineului),
20

iar posterior cu muschiul transvers profund al perineului, muschiul sfincter uretral extern,
musciul rectouretral, glandele bulbouretrale Mary-Cooper. Aceste raporturi explica mecanismul
de rupere, prin "forfecare", a uretrei n traumatismele pelvine. Este portiunea cea mai putin
mobila si cea mai stmta a ntregii uretre, dar poate fi dilatabila.
c) uretra spongioasa (peniana)
Patrunde n corpul spongios pe fata sa superioara, schimbndu-si directia de la vertical
spre anterior si superior. Rezulta ca uretra la acest nivel nu va fi acoperita de tesut erectil, fiind
un punct slab n care se pot produce perforatii spontane. Pe peretele posterior se gasesc orificiile
glandelor bulbouretrale Cowper, n numar de doua. Distal, la nivelul glandului penian, uretra
prezinta o dilatatie numita fosa naviculara. Ea este delimitata superior de valvula fosei naviculare
sau valvula lui Guerrin, un pliu al mucoasei uretrale, care, mpreuna cu peretele superior al fosei
naviculare delimiteaza sinusul Guerrin. Acest sinus poate constitui un obstacol n timpul
cateterismului ureteral. Meatul urinar sau ostiul uretral extern se afla la nivelul glandului, n
vrful acestuia, mai aproape de fata lui uretrala, si are aspect de fanta verticala care devine
eliptica n mictiune.
Uretra feminina.
ncepe prin orificiul intern al uretrei si se termina la exterior prin orificiul extern al
uretrei(meatul urinar- la marginile lui se afla cele doua papile uretrale). Traiect oblic inferior si
anterior.
Prezinta doua segmente:
-pelvin
Raport posterior cu vagina, anterior cu plexul venos vezico-vaginal, vena dorasala
profunda a clitorisului, ligamentele pubovezicale, simfiza pubiana, iar lateral cu m. ridicator
anal, fascia superioara a diafragmei pelvine si partea laterala a plexului venos Santorini.
- perineal

21

Raport anterior cu ligamentul transvers al perineului si vena dorsala profunda a


clitorisului, posterior cu septul uretrovaginal, lateral cu muschiul ridicator anal. Sub diafragma
urogenitala, uretra are raport cu muschii bulbocaveronsi si corpii cavernosi ai clitorisului.
Segmentele uretrei masculine au origine emriologica diferita: uretra prostatica este de
origine endodermala, uretra supramontanala provine din portiunea uretrala a sinusului urogenital
primitiv, care la femeie reprezinta primordiul uretrei. Doar peretele posterior al uretrei
supramontanale ete de origine mezodermala, provine din ductul mezonefrotic Wolff.
Uretra masculina are functie dubla: asigura transportul urinii de la nivelul vezicii urinare
la exterior, dar mai slujeste si pentru expulzarea spermei n timpul ejacularii.
Particularitatile structurale ale uretrei sunt cele care i asigura functia de conduct
urinar, facilitnd trecerea urinii, ele sunt:
-mucoasa foarte elastica, care poate fi destinsa cu usurinta la tecerea urinii
-mucusul secretat de glandele uretrale, care lubrefiaza suprafata uretrei
- plex venos continut n corion, care se goleste n timpul mictiunii, largind lumenul
canalului.
n faza ejaculatorie a actului sexual, sfincterul neted vezical si sfincterul preprostatic se
contracta progresiv, astfel ca uretra prostatica supramontanala se nchide, n timp ce uretra
submontanala se dilata concomitent cu relaxarea sfincterului striat. Ambele sfinctere mpiedica
sperma sa ajunga n vezica, iar o deficienta in ceea ce priveste ndeplinirea acestei functii, poate
constitui o cauza de infertilitate.
Turgescenta tesutului cavernos din structura coliculului seminal, contribuie si el la
nchiderea uretrei n timpul erectiei mpedicnd ascensiunea lichidului seminal spre vezica,dar si
accesul urinii n ductele ejaculatoare.
- Citoscopia(vezi vezica urinara
- Examen microscopic al secretului uretral
- Uretrografie. Utila pentru explorarea stricutilor uretrale, dar si pentru
evidentierea tumorilor uretrei.
- Urografia intravenoasa. Indicata n perturbari excretorii prin
uretra. Este contraindicata persoanelor cu hipersensibilitate la iod, cu insuficienta renala,
hepatica si cardiaca, cu anemie hemolitica, stari febrile, sarcina.
22

CAPITOLUL 2
Fiziologia renal

2.1. Generaliti
2.2. Formarea urinii
Urina (latinurina) este un lichid format dintr-un amestec de substane eliminate din
organismul vertebratelor. El se formeaz n rinichi care joac o funcie de filtrare a sngelui, aici
urina primar va fi refiltrat i ajunge pe cile urinare uretere n vezica urinar care la om are o
capacitate de ca. 1,5 litri, de unde urina este eliminat n exterior (miciune) prin uretr i
organele sexuale externe. Formarea i eliminarea urinei joac un rol important n regularea
volemiei sanguine, a echilibrului de electrolii i eliminarea substanelor de dezasimilare din
metabolismul proteinelor care sunt toxice. Urina la om are o culoare galben, culoarea i
coninutul urinei fiind un indicator valoros la depistarea al unor boli prin examene de laborator.

Formarea urinei
La om i la animalele vertebrate n general urina este un ultrafiltrat al plasmei sanguine
care are loc la nivel renal. Sngele traverseaz corpusculii renali (Corpuscula renalia).
Substanele hidrosolubile cu o mrime molecular sub 4,4 nanometri, printre care sunt ionii i
microproteinele, vor traversa filtrul de la nivelul corpusculior renali, ajuni tubulii renali
(tubulus) ai nefronului acest filtrat fiind numit urin primar ea conine unele substane
importante pentru organism ca glucoz, aminoacizi i electrolii (substane minerale). Un om
adult produce pe zi ntre 180 - 200 litride urin primar. Aceast cantitate de urin primar va fi
refiltrat la nivelul tubulilor renali proximali i distali (Tubuli, Henle) care formeaz bucle, aici
vor fi recuperate substanele necesare organismului i apa ntr-un procent de 99 %. Cantitatea de
urin secundar rezultat va fi de cca. 1 - 1,5 litri. (60 ml/or). Ajuns n bazinul renal urina va fi
traversa ureterele ajungnd prin cele dou uretere n vezica urinar unde va fi stocat. Din uzica
urinar va fi eliminat n exterior prin uretr care se termin n organele sexuale externe.
Procesul de secreie urinar este numit diurez, care are loc prin dializ renal. Diureza este
23

influenat de volemie (volumul sanguin) de presiunea sndelui ca i de aciunea unor hormoni


sau a unor substane diuretice ca i cofeina sau etanolul care intesific diureza.

2.2.1. Filtrarea glomerulara


Fluxul sangvin nu se distribuie uniform in intreaga masa renala. Corticala este mai bine
irigata ativ cu medulara.
Masurarea filtrarii glomerulare este posibila cu o substanta care nu se combina cu
proteinele, nu se meolizeaza in tesuturile organismului, are dimensiuni care permit filtrarea libera
si nu este resorbita nici secretata de catre tubii renali. Aceste criterii sunt indeplinite in cea mai
mare masura de inulina, care insa este dificil de masurat. Pentru determinarea filtrarii
glomerulare se administreaza prin perfuzie endovenoasa o cantitate de inulina care realizeaza si
mentine un nivel sangvin constant. Pentru calcularea clearance-ului inulinei se masoara:
concentratia acestei substante in urina (U), in plasma (P) si debitul urinar (V):
CI inulinei se exprima in ml .plasma/min./m2 si masoara eficienta filtrarii prin
glomerul (cantitatea de filtrat glomerular). intrucat concentratia inulinei din plasma scade cu
20% in decursul unui pasaj renal, rezulta ca la un singur circuit renal se elimina prin filtrare
glomerulara 20% din totalitatea fluxului plasmatic renal. Daca s-ar utiliza pentru clearance o
substanta care in totalitate ar fi indepartata din plasma printr-un singur pasaj renal, ca urmare a
mecanismelor combinate de filtrare glomerulara si secretie tubulara, volumul de plasma depurata
de aceasta substanta ar fi egal cu fluxul plasmatic renal. La copilul mai mare si la adult 95% din
acidul paraaminohipuric (PAH) este eliminat printr-un pasaj renal, dar eliminarea PAH-ului la
sugar este < 65% si prin urmare la aceasta rsta PAH-ul nu poate fi utilizat pentru masurarea
fluxului plasmatic renal. in practica, creatinina este utilizata pentru masurarea filtrarii
glomerulare. Creatinina este in mod normal prezenta in sange, se masoara usor si clearance-ul
acesteia este independent de debitul urinar. Spre deosebire de inulina, creatinina se secreta si se
reabsoarbe tubular. Din aceste motive masurarea filtrarii glomerulare prin clearance creatininic
este mai putin exacta ativ cu clearance-ul inulinei.

24

Filtrarea glomerular (FG), cea mai afectat n cursul bolilor acute sau cronice denumite
glomerulonefrite sau glomerulopatii este dependent de cantitatea de snge care ajunge n
glomeruli (fluxul sanguin glomerular), de presiunea cere activeaz din interiorul capilarelor
glomerulare pentru transferul unei pri din plasma sangvin n spaiul capsular (presiunea de
ultrafiltrare) i de suprafaa total a capilarelor glomerulare prin care se face ultrafiltrarea.
Reglarea acestor 3 parametri se face prin modificri continue ale tonusului arteriolelor aferente i
eferente (vasoconstricie vasodilataie) i variaii ale strii contractile a celulelor mezangiale.
Aceste modificri de tonus i contractilitate sunt la rndul lor influenate (modulate) de factori
neurohumorali (nervoi, de regul refleci) i umorali, (de regul endocrini), de reflexe
mienterice (punct de plecare n celulele musculare netede) locale i substane vasoactive
(constrictoare sau dilatatoare), produse de celulele endoteliale glomerulare (oxid de azot,
prostaciclin,

endotelin).Aceleai

celule

endoteliale

posed

importante

proprieti

antitrombotice i antiadezive (fa de leucocite i trombocite).


Datorit unor caracteristici fizice (mrimea deschiderilor, a porilor dintre celulele
endoteliale) i electrice (ncrctura electric negativ din membranele bazale glomerulare) ale
pereilor capilarelor glomerulare, celulele sangvine i majoritatea proteinelor i altor substane cu
greutate molecular mare nu trec prin peretele capilar, astfel nct urina primitiv reprezint n
mare msur o plasm deproteinizat ajuns ntr-un spaiu capsular meninut deschis de ctre
celulele epiteliale ale capsulei Bowman (al doilea tip de celule epiteliale din glomeruli, primul
fiind reprezentat de podocitele care tapeteaz din afar membrana bazal glomerular).
Orice alterare a strii capilarelor glomerulare n cursul glomerulonefritelor sau
glomerulopatiilor afecteaz formarea UFG, reinerea n circulaie a unei cantiti de lichide i
sruri i modificarea gradului de permeabilitate a capilarelor glomerulare cu apariia n urin a
proteinelor i celulelor sangvine.
Dei, adeseori, n limbajul medical obinuit termenii de glomerulonefrit i
glomerulopatie sunt relativ super-pozabili, primul presupune existena inflamaiei glomerulare
(infiltrat leucocitar, depuneri de anticorpi i activare de complement) care de regul lipsete n
cazul suferinelor glomerular neinflamatorii (glomerulopatii). Boala glomerular este considerat
primar cnd leziunile i consecinele lor sunt localizate exclusiv la nivelul glomerulilor i
25

secundar cnd afectarea glomerulelor este doar una dintre determinrile unei boli zise
multisistemice sau sistemice.Termenul de acut se refer la leziunile i consecinele lor clinice
care se dezvolt n decurs de cteva zile sau sptmni iar cel de subacut (rapid progresiv) i
cronic atunci cnd este vorba despre luni sau ani.Leziunile glomerulare sunt considerate focale
cnd intereseaz mai puin de 50% dintre nefroni i difuze n celelalte situaii.
Dac sunt afectate doar o parte dintre ansele capilare se vorbete despre leziuni segmentare iar
cnd sunt toate afectate, despre leziuni globale.

2.2.2. Reabsorbia tubular


Este procesul prin care sunt recuperate anumite substante utile organismului din
ultrafiltratul glomerular, mentinandu-se astfel homostazia lor plasmatica. Procesul este selectiv,
in sensul ca se realizeaza maximal pentru fiecare substanta intr-un segment tubular prin actiunea
unor mecanisme celulare specifice, fiind conditionat de debitul substantei respective si de
necesittile organismului. Reabsorbtia (transportul) diferitilor constituenti din ultrafiltrat prin
peretele tubului urinifer se face prin mecanisme active si pasive. Transferul activ se realizeaza
contra unor gradiente de concentratie sau electrice, necesitand un consum de energie furnizata
prin hidroliza ATP. Mecanismele de transport, activ au capacitate limitata pe unitatea de timp si
intervin in reabsorbtia glucozei, anumitor aminoacizi, acidului uric, unor vitamine (B12, C),
fosfatilor anorganici, sulfatilor si a principalilor ioni ai filtratului (Na+, k+, HCO3).
Transportul pasiv se face sub actiunea unor gradiente fizico-chimice nu necesita consum
energetic, nu este limitat de o capacitate maxima si contribuie la resorbtia a trei constituenti
principali ai ultrafiltrajului: apa ureea si Cl-.
Apa se reabsoarbe in toate segmentele tubului, cu intensitati diverite, pe baza legilor
difuziunii si a osmozei, astfel incat din cei 125 ml filtrati glomerular pe minut, in vezica ajunge
numai 1ml/min (deci se absorb 124ml). In tubul contort si mai ales in cel colector se realizeaza
reabsorbtia facultativa a apei si Na + sub controlul ADH si aldosteronului, ajustandu-se
eliminarile in functie de starea de hidratare a organismului.
Compozitia si volumul filtratului glomerular se modifica prin trecerea succesi, la nivelul
tubului contort proximal, a ansei Henle si tubului contort distal. Sodiul este reabsorbit la fiecare
26

dintre cele 3 segmente ale tubului, potasiul este absorbit la nivelul tubului proximal si secretat la
nivelul tubului distal (in schimbul sodiului). La nivelul tubului contort proximal se reabsorb
acizii aminati, glucoza, clorul si mare parte din bicarbonati.
Prin interventia unor mecanisme de reglare se asigura un echilibru intre filtrarea
glomerulara si reabsorbtia tubulara ("balanta glomerulotubulara"), ambele cresc sau se reduc
simultan in multe situatii. Totusi reabsorbtia sodiului se poate modifica independent de rata
filtrarii prin interventia aldosteronului, prin modificari de hemodinamica renala si prin actiunea
prostaglandinelor si a peptidelor natriuretice atriale. in conditii normale, peste 99% din sodiul
filtrat este reabsorbit.

Cea mai mare cantitate este absorbita in tubul proximal in functie de

starea de hidratare a organismului.


Glucoza se reabsoarbe complet la nivelul tubilor in conditiile unor concentratii sangvine
fiziologice. in boli ale tubului renal proximal este perturbata reabsorbtia, situatie in care este
prezenta glicozuria.
Reabsorbtia acizilor aminati este "preferentiala". Unii acizi aminati esentiali se reabsorb
complet in timp ce altii se pierd in urina. Aminoaciduria renala este consecinta: a) fie a unor
defecte specifice ale mecanismelor enzimatice care intervin in reabsorbtia acti, b) fie poate
reprezenta o componenta a defectului tubular global. Interpretarea aminoaciduriei avea in vedere
nivelul seric deoarece cresterea concentratiei in sange se insoteste de eliminari urinare crescute.
Fosfatii sunt filtrati si reabsorbiti partial la nivelul tubului proximal. Fosfatii care ajung la
tubul distal sunt titrati de catre H* secretati la acest nivel.
Aceasta reactie este una dintre cele mai importante cai de eliminare a H*.In conditii de
dieta normala, cea mai mare parte a bicarbonatului este reabsorbita in tubul proximal iar ceea ce
ramane se reabsoarbe in tubul distal, urina finala and un pH acid si fiind lipsita de bicarbonat. in
conditiile unei diete cu aport crescut de bicarbonat (ex. dieta exclusiv vegetariana) o cantitate din
bicarbonatul filtrat nu se resoarbe, situatie in care pH urinar depaseste 7.

27

Exista substante, cum ar fi sodiul, pentru care nu s-a pus in evidenta o capacitate maxima
de reabsorbtie tubulara. in schimb pentru glucoza si bicarbonat s-a demonstrat o capacitate
maxima de reabsorbtie (Tm) iar pentru PAH o capacitate maxima de secretie.
Secretia de baze puternice si acizi puternici este corelata cu pH-ul urinar. Acest mecanism
joaca rol important in reglarea homeostaziei acidobazice. Amoniacul (baza puternica) ia nastere
din glutamina la nivelul celulelor tubului renal si difuzeaza in lichidul tubular unde se combina
cu hidrogen ionii: Ionul de amoniu astfel format nu are capacitate de retrodifuziune, ramanand in
lumenul tubular. Amoniul este, prin urmare, un tampon important pentru hidrogen ioni si,
impreuna cu tamponul fosfat, contribuie la excretia unei cantitati importante de H*.
2.2.3. Secreia tubular
Este procesul invers celui de reabsorbtie, transportand anumite substante din capilarele
peritubulare in lumenul tubului. Are rolul de a elimina atat substantele straine organismului, cat
si substantele prezente obisnuit in sange (K+, acid uric), unele numai cand se afla in concentratii
mari (creatina). Se realizeaza activ si pasiv.
Secretia activa, avand sediul la nivelul tubilor pronimal si distal, se face impotriva
unor gradiente electrochimice si de aceea necesita un consum energetic ridicat (secretia de H +).
Prin eliminarea H+ tubii detin un rol fundamental in mentinerea echilibrului acido-bazic al
organismului.
Secretia pasiva implica transportul unor constituenti in sensul gradientelor de
concentratie si de aceea nu necesita consum energetic direct. Acest mecanism intervine in
secretia K+, a bazelor si a acizilor slabi.

2.3. REGLAREA ACTIVITII URINARE


2.3.1. Reglarea nervoas
Se realizeaza prin fibrele vegetative care se distribuie arteriorelor, glomerulului si tubilor.
Sistemul vegetativ nu contribuie direct la controlul elaborarii urinei, ci doar indirect, prin
influentarea conditiilor de irigatie renala. De altfel, se stie ca rinichiul denervat si chiar

28

transplantat continua sa functioneze aproape normal. Stimularea nervilor renali si a unor zone
presoare din bulb, hipotalamus si scoarta cerebrala determina vasoconstrictie renala si scaderea
diurezei pana la anurie. Stimularea nervilor vegetativi renali produce si scaderea eliminarilor
urinare de Na+, prin cresterea reabsorbtiei tubulare a ionului.
2.3.2. Reglarea umoral
Considerata a detine rolul principal, se realizeaza de mai multi hormoni. Hormonul
antidiuretin (A.D.N.), secretat de nucleii hipotalamici si eliberat din neurohipofiza, controleaza
eliminarile urinare de apa, actionand la nivelul segmentului distal al nefronului. Sub actiunea
AND creste reabsorbtia de apa in tubii distali si colectori, concomitent cu diminuarea volumului
si cresterea concentratiei urinei.
Mineralocorticoizii, in special aldosteronul, controleaza eliminarile urinare de Na+ si K+
la nivelul segmentului distal al nefronului, stimuland reabsorbtia de Na+ si excretia de K+.
Parathormonul mobilizeaza sarurile minerale din oase, stimuleaza eliminarile
renale de fosfati, K+ si retine Ca+ si Na+. Hormonii tiroidieni intensifica metabolismul celular,
in special pe cel protidic si prin cresterea generarii de produsi finali de metabolism, maresc
diureza, acelasi efect avand si alterarea legarii apei si a sarii in tesuturi.
Rinichiul in conditii de irigatie insuficienta sau ca urmare a unor modificari ale
compozitiei chimice a urinei ajunsa in tubii distali, descarca o enzima-renina-care actionand
asupra unei globuline plasmatice, produce angiotensina I, care se transforma enzimatic in plasma
si tesuturi in angiotensina II, cel mai puternic vasoconstructor natural si stimulator al secretiei de
aldosteron. La nivelul renal, angiotensina II, actionand asupra musculaturii arteriorelor
glomedulare modifica intens rata filtrarii si prin aldosteron influenteaza eliminarile urinare de
Na+ si K+.

29

2.4. CARACTERISTICILE I COMPOZIIA URINII


2.4.1. Caracteristici
Primul produs biologic care s-a analizat in vederea punerii unui diagnostic a fost urina.
Inca de acum 3000 de ani, medicii din antichtate stiau sa examineze urina si pe baza caracterelor
sale fizice (cantitate, culoare, limpezime, sange, cheaguri, spuma, sediment) stabileau
diagnosticul si chiar prognosticul bolilor.
In evul mediu au aparut uroscopistii sau prorocitorii de urina care puneau diagnosticul
tuturor bolilor numai pe baza examenului vizual al urinii. Uroscopistii aveau si ajutoare, "curieri
de urina" care transportau urina de la bolnavi in "laboratorul" uroscopistilor. Urina este produsa
de rinichi atat prin filtrarea sangelui (urina primara) cat si prin retinerea (reabsorbtia) din urina
primara numai a acelor substante care mai pot fi necesare corpului (apa, zahar, minerale, etc.).
Ceea ce mai ramane neretinut din urina primara (o parte din apa minerala, reziduuri toxice
rezultate din arderea alimentelor in organism) constituie urina finala care se elimina prin caile
urinare. In urina se elimina astfel peste 150 de substante chimice, minerale si organice, dar in
mod curent pentru diagnosticul bolilor se analizeaza numai cateva componete principale.

2.4.2. Continutul urinii


Culoarea urinei normale este galbuie sau rosiatica. Ea este mai inchisa la culoare cand
este foarte concentrata sau dupa consumul unor medicamente (piramidon, antinevralgice,
tetraciclina, albastru de metilen, etc.). In bolile insotite de eliminarea sangelui in urina, urina are
o culoare rosie murdara. Iar in bolile de ficat cu icter, bila trecand in sange se elimina prin urina
producand o culoare bruna-negricioasa (ca berea neagra). Si o serie de alimente ca: sfecla, varza
rosie, bomboanele colorate, etc. pot sa modifice culoarea normala a urinei.
Mirosul urinei este specific. In infectiile urinare care duc la fermentarea urinei,
mirosul este caracteristic de amoniac sau de gunoi de grajd. Unele alimente sau medicamente
aromate care se elimina prin urina pot sa-i imprime acesteia mirosuri aromate. Urina bolnavilor
de diabet poate mirosi a acetona, iar a alcoolicilor a alcool.
Transparenta este caracteristica urinei proaspete; dupa cateva ore de la urinare se poate
tulbura, mai ales daca este tinuta la rece. Acest lucru se datoreaza precipitarii (solidificarii)
30

sarurilor minerale care se gasesc in mod normal dizolvate in urina si nu constituie simptomul
vreunei boli asa cum cred unele persoane. Dar daca urina proaspata, calda este tulbure atunci
poate fi vorba de o infectie (puroi si mucus) de o hemoragie sau de un consum foarte mare de
produse bogate in calciu (lapte, branza) ori de carne.
In cazul unei urine cu sange, se pot vedea plutind cheaguri cu sange. Pentru a putea
aprecia daca urina este clara sau tulbure trebuie sa fie examinata intr-o sticla sau eprubeta
necolorata.
Cantitatea de urina in 24 de ore la un adult variaza de la 1-1,5 litri. In sezonul cald, dupa
febra, dupa varsaturi, diaree, dupa transpiratii intense (deshidratare), dupa fumat sau consum
redus de lichide, cantitatea de urina este mai mica. In socul produs de hemoragii mari, arsuri sau
traumatisme, in bolile care retin apa in organism (insuficienta cardiaca, ciroza hepatica)
cantitatea de urina scade foarte mult. Sunt unele boli de rinichi (insuficienta renala, infectii
renale) sau intoxicatii cu substante chimice in care cantitatea de urina scade sub 500 ml
(oligurie). In aceste situatii organismul sufera deoarece nu se mai pot elimina prin urina deseurile
nesanatoase din sange. In bolile care blocheaza caile urinare (calculi urinari, hipertrofie de
prostata, etc.) din cauza dificultatii de a urina, cantitatea de urina este mai mica. Dupa frig,
emotii, tratamente cu diuretice, consum mare de lichide, de alimente sarate, de alcool, creste si
cantitatea de urina peste 2 litri (poliurie). Bolile cronice de rinichi (glomerulonefrita, scleroza
renala) care nu mai permit reabsorbtia apei filtrate prin rinichi, produc eliminarea unei cantitati
foarte mari de urina.
Datorita consumului exagerat de lichide, in diabetul zaharat netratat, bolnavii elimina
cantitati mari de urina, pana la cativa litri pe zi. Exista si un ritm biologic de eliminare a urinei,
eliminarea fiind mai mare in timpul zilei si mai mica in timpul noptii. Inversarea acestui ritm
indica o tulburare in functia rinichiului. De asemenea, barbatii elimina mai multa urina decat
femeile.
Densitatea (greutatea specifica) urinei este mai mare dacat a apei (care este de 1000) si se
determina cu urodensimetrul.
Valori normale in cazul densitatii: 1015-1030.
Cand se consuma mai multe lichide, deci in cazurile in care creste cantitatea de
urina, se produce in general o scadere a densitatii urinare si invers, cand urina din 24 de ore este
31

in cantitate mai mica si mai concentrata, atunci densitatea urinara este mai crescuta. Numai in
diabetul zaharat, in ciuda unei cantitati mari de urina, densitatea urinei nu scade, ci creste datorita
zaharului dizolvat in urina. O densitate urinara se considera anormala atunci cand examenele
repetate arata cifra sub 1012. Aceasta situatie arata ca rinichii bolnavi nu mai au capacitatea de a
produce o urina mai concentrata.
Cresterea densitatii urinare peste cifra 1030 indica fie o deshidratare a organismului, fie
un diabet zaharat.
PH-ul urinar sau reactia urinei arata daca urina este acida sau alcalina. Determinarea pHului se face cu o hartie impregnata cu tinctura de turnesol (sau cu alta substanta indicatoare). Se
introduce hartia in urina si se observa modificarea culorii benzii de hartie. Sub pH-ul 7,0 urina
este considerata acida si hartia se inroseste, iar peste pH-ul 7,0 urina este considerata alcalina si
hartia se albastreste. In mod normal urina este acida avand pH-ul cuprins intre 5,5 si 6,5. Dupa o
alimentatie bogata in carne si medicamente acide (sare de lamaie, vitamina C), se elimina o urina
mai acida, iar dupa un regim alimentar vegetarian, dupa medicamente alcaline (bicarbonat, ape
minerale) sau dupa infectii ale aparatului urinar, devine alcalina. Urina care este permanent prea
acida sau prea alcalina, predispune la formarea de calcului urinari de acid uric, respectiv de
fosfat si carbonat de calciu.
Albumina din urina (albuminuria)
Albumina sau proteinele urinare provine din albumina sanguina, si in mod normal ea nu
se gaseste in urina. Dar in bolile care altereaza porii din filtrul rinichilor sau in bolile care produc
sangerari pe traiectul cailor urinare, albumina trece in urina (albuminurie, proteinurie). La unele
persoane cu constitutie mai slaba a rinichilor urina poate contine albumina in cantitate mai mica.
Este vorba mai ales de tineri de 15-25 ani, de obicei slabi si inalti, care dupa eforturi fizice, dupa
mers, dupa statul indelungat in picioare prezinta albuminurie tranzitorie in timpul zilei, care
dispare noaptea si dupa repaus la pat. Albuminurii tranzitorii se mai intalnesc dupa frig, stari
emotionale, vaccinari si stari alergice, dupa consumul de oua si medicamente in timpul sarcinii.
Albuminurii permanente si masive se intalnesc frecvent in cazul bolilor de rinichi si ale cailor
urinare (bazinet, uretere, vezica): glomerulonefrita, nefroza, cistita, pielocistita, tuberculoza
renala, calculi urinari etc. Si alte boli care pot atinge rinichiul se insotesc de albuminurie cum
sunt: hipertensiunea arteriala, diabetul, bolile de sange si de inima, infectii cu microbi sau
32

virusuri, intoxicatii cu substante minerale sau organice.


Deseori albuminuria se insoteste de hematurie. Dupa pierderea cronica de albumina prin
urina se produce o scadere a proteinelor corpului cu consecinte negative asupra intregului
organism. In marea majoritate a cazurilor albuminuria este moderata si se apreciaza calitativ, in
raport cu cantitatea de albumina, astfel:
-

albumina=absenta; nor foarte fin; nor fin si dozabila.

In acest caz se face si dozarea albuminei din urina care se exprima in g/l.

Aprecierea se mai poate face si prin 1-3 plusuri. Zaharul sau glucoza din urina (glucozuria sau
glicozuria)

Medicii din antichitate au observat sa urina diabeticilor care este dulce, atragea furnicile si
albinele si au numit-o "urina de albine". Ei foloseau aceste insecte pentru descoperirea
diabetului, metoda aceasta fiind cea mai veche "analiza medicala" care se cunoaste. Mai tarziu,
medicii sau ajutoarele lor puneau rapid diagnosticul de diabet zaharat chiar la patul pacientului
prin simpla gustare a urinei. Asa cum s-a aratat la analiza zaharului in sange, cand glicemia din
diabet depaseste 150-200 mg/100 ml sange, glucoza (zaharul) trece prin filtrul renal si se elimina
prin urina, de unde poate fi analizata.
De mentionat ca glicozuria nu se intalneste numai in diabet ci si in alte situatii, de exemplu,
dupa un consum exagerat de glucoza sau alte zaharuri, dupa diferite medicamente, la femeile
gravide si la persoanele care urmeaza tratamente cu hormoni. Exista persoane care, fara sa aibe
diabet zaharat, elimina permanent sau periodic zahar prin urina (diabet renal). Acest fapt se
datoreaza unui defect al filtrului renal care permite trecerea glucozei in urina, care nu
influenteaza starea de sanatate a persoanei respective.

2.5. Mictiunea
Numarul de mictiuni depinde de cantitatea de urina emisa si de capacitatea fiziologica a
vezicii subiectului. Acest numar variaza de la 0 la 1 in timpul noptii, de la 4 la 5 in timpul zilei.
Durerile la mictiune pot dezvalui o infectie urinara si necesita deci un examen citobacteriologic
al urinei.
33

Mictiunea se realizeaza sub dependenta unui mecanism neurologic care poate fi controlat in mod
voluntar.Disuria este o dificultate in a evacua vezica. Ea este consecutiva unui adenom de
prostata, unei ingustari a uretrei sau unei contractii insuficiente a muschiului vezical.
- Enurezia este o emisie de urina, involuntara si inconstienta, in general nocturna, la un copil care
a depasit varsta deprinderii curateniei (intre 2 si 4 ani). Ea poarte fi cauzata de o imaturitate
neurologica a vezicii. Unii specialisti o atribuie unei cauze hormonale sau psihosomatice.
- Imperiozitatea mictionala se traduce printr-o incapacitate de a retine urina. Ea releva o iritatie a
vezicii.
- incontinenta urinara poate fi totala sau partiala (de cele mai multe ori sub forma unei
incontinenteurinare de efort). Ea este cauzata de o deficienta a sfincteruluiuretrei.
- polakiuria se caracterizeaza prin mictiuni frecvente, survenind ziua sau noaptea. Ea traduce o
iritatie a vezicii (adenom de prostata, cistita, calcul al vezicii) sau o diminuare a capacitatii sale
Mictiunea este rezultatul unor reflexe declansate de distensia peretilor vezicali.
Impulsurile aferente sunt transmise unui centru lombar (simpatic), de unde se descarca impulsuri
aferente care, prin fibrele hipogastrice, inhiba contractiile, relaxeaza muschii vezicali si intaresc
tonusul sfincterului neted al colului vezical.
Concomitent distensia vezicala declanseaza impulsuri care ajunse la maduva pe calea
nervilor rusinosi sunt conduse apoi pe cai aferente nespecifice spre centrii nervosi superiori,
ajungand pana la nivelul scoartei cerebrale, determinand senzatia de a urina.
Daca mictiunea nu este posibila, impulsurile pornite de la cortex, prin centrii
medulari, inhib tonusul muschiului vezicul, concomitent maresc tonusul sfincterului extern,
marind continenta vezicala. Daca conditiile permit, are loc mictiunea.
Disuria reprezinta mictiunea cu efort si nu inseamna durere la mictiune. In mod normal,
actul mictional nu presupune efort, disuria reprezentand aparitia necesitatatii cresterii voluntare a
presiunii abdominale prin contractia presei abdominale. Disuria se poate manifesta obiectiv prin
scaderea presiunii jetului urinar sau intreruperea acestuia, datorita prezentei unui obstacol la
golirea vezicii urinare. Mictiunea dureroasa caracterizeaza inflamatiile vezicale sau ale uretrei.
Durerea are de cele mai multe ori caracter de usturime. Durerea se poate intalni pe tot parcursul
sau numai la sfarsitul mictiunii.
34

Polachiuria reprezinta o crestere a numarului de mictiuni cu reducerea proportionala a


cantitatii de urina care este eliminata in timpul unui act mictional. Polakiuria este descrisa de
catre pacient ca urinat putin si des. Polakiuria nu este insotita de disurie adica de efort la
mictiune, durere sau alta modificare a diurezei.

35

CAPITOLUL 3
COLICA RENAL

3.1. Consideraii generale


Colica renala este o durere foarte puternica, brusca, sfasietoare, care are originea dorsal
(la nivelul spatelui), in zona de proiectie a rinichiului (mai jos de ultima coasta). Durerea iradiaza
spre anterior, spre burta, spre fata interna a piciorului si organelle genitale externe (penis, scrot,
vulva). Durerea nu este continua, are o evolutie ondulanta: momente dureroase urmate de
acalmie. Maximul de intensitate al durerii este pe traiectul ultimei coaste, la nivelul coloanei si
pana la o palma lateral ea.
Cauzele colicii renale

Calculi renali (pietre la rinichi)

Cheaguri de sange

Fragmente tumorale

Cazeum (in tuberculoza renala)- masa de substanta necrozata bogata in proteine si lipide,

asemanatoare cu branza

Necroza papilara

Traumatisme

Cum se manifesta?
Cel mai frecvent, colica renala este determinata de prezenta calculilor renali. Atat timp
cat calculii sunt imobili, pacientul ramane asimptomatic sau prezinta ocazional dureri lombare
nespecifice.
Cand se mobilizeaza un calcul renal si irita ureterul apare colica renala cu dureri
colicative progresive in regiunea lombara sau flancuri. Durerea poate iradia spre organele

36

genitale externe si fata interioara a coapsei - in calculi ureterali profund inserati. De asemenea,
durerea poate aparea in urma unor trepidatii, ingestii de lichide in cantitate mare, a tratamentului
diuretic sau fara o cauza aparenta. Durata variaza de la cateva minute la cateva ore si se poate
repeta daca nu se inlatura cauza.

3.2. Debutul colicii este predilect noaptea printr-un acces dureros violent, ca o lovitura
de pumnal (bolnavul se tavaleste pe jos de durere), atinge un paroxism si apoi lent dispare cu sau
fara tratament
Durerea cu caracter de lovitura de pumnal iradiaza pe traiectul ureterului spre teritoriul
genitocrural. In colica testiculul este adesea retractat spre inelul inghinal prin contractia
cremasterului si poate prezenta o sensibilitate deosebita.Colica renala, care uneori poate imbraca
aspectul unei colici subintrante (colici repetate) se insoteste de regula de fenomene urinare
(tulburari de mictiune - polakiurie, disurie, tenesme vezicale si hematurie). Bolnavul care are
colica renala este extrem de agitat, anxios, cauta mereu o pozitie antalgica pe care nu o gaseste.
In paralel el are fenomene reflexe cardio-circulatorii (bradicardie, paloare, transpiratii,
raceala extremitatilor), fenomene digestive reflexe (greata, varsaturi, sughit, meteorism, ileus
dinamic).
Diagnosticul diferential al colicei nefretice se face cu apendicita acuta, hernie inghinala,
colecistita acuta, infarctul miocardic.In colica renala lipseste contractura musculara abdominala,
febra, orificiile herniare sunt libere. Febra, de regula, nu este prezenta in colicile biliare decat
atunci cand avem de-a face cu fenomene infectioase acute (pielonefrite acute).Sfarsitul colicii
renale este marcat de o incetare a durerii, dublata de o criza poliurica ce adesea este insotita de
hematurie macroscopica sau microscopica. Ea cedeaza in totalitate la medicatia antispastica sau
odata cu eliminarea calcului.
Cauzele colicii renale

Litiaza renala - 80-90% din cazurile de litiaza renala evolueaza cu colica

Tbc renal (hematurie cu migrare de cheaguri renale)


37

Cancerul renal - eliminarea de tesut necrozat

Infarctul renal

Hidronefroza si malformatii congenitale prin distensia bazinetului

Leucemia mieloida in caz de radioterapie

Tratamentul nejudicios cu sulfamide ce determina calculi sulfamidici

Semne vezicale:
-

Hematuria (prezenta de sange in urina) in peste 70% din cazuri;

Disurie (durere la urinare);

Polakiurie (pacientul urineaza des);

- Tenesme vezicale (senzatia de urinare incompleta).

Semnele generale sunt:


-

Bolnavul este palid, transpirat, agitat, cautand o pozitie antalgica (prin care sa reduca

intensitatea durerii);
-

Starea febrila demonstreaza aparitia infectiei urinare supraadaugate, favorizata de

incetinirea circulatiei sangelui la nivel renal. Aparitia infectiei reprezinta un element de mare
risc, colica renala devenind astfel un caz de urgenta urologica.
Semne digestive (nu apar in toate cazurile):
-

Meteorism abdominal (balonare);

Greturi, varsaturi.

3.3. SIMPTOMATOLOGIE-CLINICA
Colica renala - Migrarea calculilor pe ureter produce cele mai tipice fenomene
38

clinice, grupate n sindromul colicii renale.


Prin iritaia produs asupra mucoasei ureterale, calculul n migrare, duce la spasm
ureteral cu distensia brusc a cilor urinare superioare i capsulei renale, ceea ce genereaz
durerea. n colica renal tipic, aceasta are sediu lombar, este intermitent, colicativ, iradiaz
n flancul i fosa iliac homolateral, pe traiectul aproximativ al ureterului, spre vezic i
organele genitale externe, se nsoete de fenomene urinare: polachiurie, algurie, tenesme
vezical, hematurie, (cel puin microscopic) i fenomene vegetative de tip vagal: grea, vom,
paloare. Bolnavul prezint o agitaie permanent, aproape patognomonic, cutnd o poziie
antalgic care nu exist. Examenul clinic, dificil de realizat n plin colic, poate releva o
nefromegalie dureroas sau sensibilitatea punctelor ureterale.
3.4. Oligurie
Oligurie semnifica scaderea volumului urinar din 24 de ore intre 800 si 500 ml.Oliguria
poate fi tranzitorie sau permanenta. Oliguria tranzitorie apare in starile de dishidratare induse de
diaree sau varsaturi, in colica renala sau dupa administrarea de droguri: barbiturice,
izoproterenol.
Oliguria permanenta insoteste insuficienta renala cronica, sindromul nefrotic,
glomerulonefrita acuta difuza, insuficienta cardiaca decompensata, ciroza hepatica.

3.5. Hematurie
Prin hematurie se intelege prezenta globulelor rosii in urina. Hematuria poate fi
macroscopica (observabila cu ochiul liber) sau microscopica (atunci cand hematiile din urina
sunt identificate doar la examenul microscopic).
Hematuria microscopica este descoperita in mod accidental, in timpul unui test de urina
ce face parte dintr-o examinare medicala de rutina. In schimb, hematuria macroscopica
determina in general prezentarea urgenta la medic. Hematuria poate avea drept sediu orice
componenta a tractului urinar: rinichi, uretere, vezica urinara, prostata sau uretra. Se estimeaza
ca intre 2,5 si 21% din populatie sufera de hematurie. La numerosi pacienti, cauza afectiunii nu
este identificata; cu toate acestea, hematuria este un semn de alarma pentru infectii, calculi
renali, sau cancer.
39

Factorii de risc pentru aceste afectiuni sunt: tabagismul, abuzul de analgezice, expunerea
la radiatii si la unele substante chimice.
Hematuria poate avea numeroase cauze. Din fericire, majoritatea nu prezinta o
amenintare grava la adresa sanatatii. Cauzele benigne ale hematuriei sunt infectiile urinare si
calculii renali. Cauza cea mai frecvent intalnita la barbatii peste 50 ani este adenomul de
prostata. Un mic procent al populatiei prezinta hematurii microscopice fara o cauza aparenta.
Iritarea uretrei, tulburarile de golire a vezicii si exercitiile violente pot de asemenea sa provoace
hematurie. Cauzele mai grave ale hematuriei se refera la tumorile vezicii urinare, tumorile
rinichilor si obstructia cailor urinare.

3.6. Evoluie
3.6.1. Diagnosticul pozitiv
Pentru certitudine si pentru urmarirea bolnavului se va face:
1. ecografie care va evidentia sediul i natura obstacolului
2. radiografie - permite vizualizarea calcului
3. sumarul de urina - arata prezenta sangelui, a microbilor si a leucocitelor (semn de infectie
urinara) si eliminarea de nisip fin (cristalurie).
Calculii de cativa milimetri se elimina usor. Cei care au circa 1 cm se pot elimina, dar mai greu.
Cei care au mai mult de 1 cm trebuie tinuti sub observatie.
Diagnosticul de colica renala nu este unul simplu. Sunt multe boli care pot mima o colica
renala: colic biliar, apendicit, criza de ulcer, pancreatita.

Diagnostic pozitiv:durere lombara violenta, debut brusc, exacerbari ce determina o stare


de agitatie a bolnavuluiiradierea: flanc, hipogastru, org genitale sau regiunea inghinalaafebrila,
aparitia febrei inseamna retentie septica in caile urinare inalteexacerbate: la palpare si percutia
regiunii lombare palparea hemiabdomenului poate fi dureroasamanifestari digestive: greturi,
varsaturi pulsul: normal sau bradicardictegumentele: reci, palide, transpiratede obicei e durerea
40

caracteristica unei litiaze ureterale.


Diagnostic diferential (nu orice durere lombara inseamna litiaza ureterala) se face
cuapendicita acuta si ulcerul perforat, de aceea o durere lombara cu iradiere abdominala vafi
investigate de urgenta prin metode de laborator si radiologie pentru stabilireadiagnosticului

41

CAPITOLUL 4
TRATAMENTUL COLICII RENALE

Tratament
Deoarece colica renala poate dura de la cateva minute la cateva ore primul lucru pe care
trebuie sa il faca pacientul este sa limiteze consumul de lichide pe perioada crizei dureroase.
Poate incerca sa inlaturarea durerii cu analgezice (de tipul Algocalminului), antiinflamatoare
nesteroidiene (Ketoprofen, Diclofenac, Aulin etc.), antispastice neurotrope anticolinergice Scobutil si musculotrope Papaverina. Insa, de cele mai multe ori, durerea nu cedeaza la
administrarea orala a acestor medicamente si atunci este necesara prezentarea la spital, unde se
vor administra aceste medicamente pe cale intravenousa si/sau intramusculara.
Se va combate durerea cu analgezice i antispastice, de preferin sub form de
supozitoare. Dac durerile nu nceteaz, se repet doza de medicamente dup 3 ore. La nevoie i
se d i un somnifer. n scopul splrii cilor urinare i forrii eliminrii calculului sau nisipului
i se vor da bolnavului multe lichide, pn la 2 litri n 24 ore, sub form de ceaiuri de cozi de
ciree, coada calului, mtase de porumb, frunze de mesteacn, ceai diuretic sau chiar 2-3 sticle
de bere.
Frecventa recidivelor este de 50-70%, de aceea trebuie avute in vedere cateva masuri de
prevenire a eventualelor noi crize. Acestea sunt stabilite in functie de compozitia calculului:

Adoptarea unei diete cu un aport bogat de lichide, dieta hipoproteica (saraca in carne,

peste, oua);

Daca este cazul, urmarea unui regim sarac in oxalati sau purine (de exemplu, se tine

un regim vegetarian);
Tratament naturist
Masuri pentru ameliorarea durerilor:
- aplicare, pe regiunea lombara (sale), de: comprese cu apa calda, o perna electrica, sticle cu apa
calda (atentie la arsuri);
42

- dus fierbinte in regiunea lombara;


- baie generala calda (40 grade C), timp de o ora (apa va fi mentinuta la temperatura constanta
prin turnari continue);
- in timpul crizei nu vor fi consumate lichide in cantitate prea mare, intrucat ele cresc tensiunea
din bazinet si calice, ceea ce exacerbeaza durerile.
In paralel cu tratamentul medicamentos prescris de medicul specialist, se pot utiliza
plante medicinale cu proprietati diuretice, aniseptice, antispastice.

Matase de Porumb (Stigmata Maydis)

- Infuzie din 1 lingurita la o cana de apa; se beau 2 cani pe zi (una dimineata cu o ora
inainte de micul dejun, iar alta in cursul zilei).
- Decoct din 30g la 1 litru de apa, care se fierbe la foc mediu timp de 2 ore; se cosuma in
cursul unei zile.

Amestec din Matase de Porumb -30g, Rizom de Pir medicinal(Rhizoma Graminis)-

20g , Flori de Levantica(Flores Lavandulae)-10g, Conuri de Hamei(Strobuli Lupuli)-30g,


Radacina de Valeriana(Radix Valerianae)-10g
-Infuzie din 1 lingura de amestec la o cana de apa; se beau 3-4 cani pe zi, de preferinta
indulcite cu miere.

Rizomi de Pir medicinal(Rhizoma Graminis)

-Infuzie sau decoct din 1 lingura la o cana de apa; se consuma 3-4 cani pe zi.

Fructe de Ienupar(Fructus Juniperi).

- Decoct din 10-20 fructe la 1 litru de apa; se beau 2 cani pe zi.


- Infuzie din 2 lingurite de fructe la o cana de apa; se consuma 3-4 linguri pe zi. Atentie!
Nu se administreaza gravidelor si bolnavilor cu leziuni renale. Chiar daca fructele de Ienupar au
proprietati antiseptice, in acelasi timp sunt si iritante ranale (daca se administreaza in cantitati
mari).

Frunze de Merisor (Folium Vitis idaei)


43

-Decoct din 1 lingurita de frunze la o cana de apa; se beau 2 cani pe zi.

Frunze de Mesteacan (Folium Betulae)

-Infuzie din 1 lingurita de frunze la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.

Frunze de Afin (Folium Myrtilli)

-Infuzie din 1 lingurita de frunze la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.

Coada calului(Herba Equiseti)

-Decoct din 4-5 lingurite de planta(fiarta 5 min) la 1,5 l de apa; cantitatea se bea in cursul
unei zile.

Muguri de Plop(Gemmae Populi)

-Infuzie din 1-2 lingurite de muguri la o cana de apa; se consuma 2-3 cani pe zi.

Amestec din frunze de Mesteacan-30g, Coada calului-20g, Conuri de Hamei-10g,

Matase de Porumb-20g, Macese-10g, radacina deValeriana-10g


-Infuzie din 1 lingurita de amestec la o cana de apa; se consuma 2-3 cani pe zi.

Ghimpe(Herba Xanthii)

-Decoct din 1g de planta la 200 ml de apa; se consuma caldut, cu 30 minute inainte de


masa. Se beau 2 cani pe zi(in primele 6 luni), apoi cate o cana pe zi.
-Decoctul din Ghimpe se recomanda bolnavilor cu microlitiaza renala.
Sunt contraindicate in primele 6 luni ale curei: alcoolul, condimentele, muraturile,
fructele acre.

CAPITOLUL 5
INGRIJIREA. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

44

IN INGRIJIREA BOLNAVULUI

Inca din 1948, in cadrul OMS, se recunoaste importanta asistentelor medicale, ca element
esential in realizarea programelor de sanatate, ingrijirea bolnavilor, prevenirea imbolnavirilor,
promovarea si pastrarea sanatatii. De fapt acestea constituie si in ziua de azi cele patru
responsabilitati esentiale ale asistentei medicale si anume: promovarea sanatatii, prevenirea
imbolnavirilor, restaurarea sanatatii si inlaturarea suferintei. Nevoile privind ingrijirile sunt
universale. Respectul fata de viata, de demnitatea umana si fata de drepturile omului face parte
integranta din ingrijirile medicale si nu e influentat de consideratii precum nationalitatea, religia,
culoarea, varsta, sexul, opiniile politice, sau statutul social. Asistenta medicala acorda ingrijiri
pentru sanatatea individului, familiei si colectivitatii si isi coordoneaza activitatea cu cea a altor
persoane ce muncesc in alte discipline din domeniul sanatatii.
Responsabilitatea primordiala a asistentei medicale consta in a acorda ingrijiri
persoanelor care au nevoie de acestea. In exercitarea profesiei sale asistenta medicala creaza o
ambianta in cadrul careia valorile, obiceiurile, religia, credinta individului sunt respectate.
Asistenta medicala este reglata prin secretul profesional si analizeaza intotdeauna
indeaproape informatiile detinute despre bolnavi, in ce masura si cui sa le comunice in mod
constient, de buna credinta.
Asistenta medicala isi asuma o responsabilitate personala in acordarea ingrijirilor, precum
si pentru a-si mentine nivelul profesional la zi, printr-un sistem de reinnoire a cunostintelor si de
educatie permanenta. Ea asigura, in orice situatie, mentinerea unui standard de ingrijire la nivelul
cel mai ridicat posibil. Accepta si delega responsabilitati, evalueaza cu spirit critic propria sa
competenta sau a colegilor sai. In activitatea sa profesionala, asistenta medicala face intotdeauna
dovada unei conduite ce ii onoreaza profesia. Asistenta medicala imparte cu concetatenii sai,
responsabilitatea de a lua initiativa si participa la activitati destinate sa raspunda exigentelor
sociale si de sanatate ale populatiei.

In

cadrul

relatiei cu colegii sai imparte responsabilitatea de a coopera cu toti cei cu care lucreaza
indeaproape, ia toate masurile pentru a injura individul.
45

Asistenta medicala contribuie in mod activ la dezvoltarea propriilor cunostiinte privind


profersia sa, iar prin intermediul organizatiei ei profesionale (in cazul nostru CAMR) participa la
progresul in domeniul ingrijirilor medicale, crearea si pastrarea conditiilor de munca echitabile
pe plan economic si social.
Deoarece ingrijirea bolnavilor neouropsihici, mai ales a celor cu agitatie psihomotorie,
presupune o specializare si o pregatire tehnica corespunzatoare asistentele care lucreaza in aceste
sectii au indatoriri speciale si nevoie de calitati morale deosebite. Atentia, consideratia, talentul,
pasiunea, finetea, eleganta, ravna, zelul si solicitudinea sunt tot atatea calitati pe care asistenta
trebuie sa le manifeste de-a lungul tratarii pacientului sau.
Cunostintele teoretice de specialitate, impreuna cu tehnicile de varf folosite, constituie
doar o parte esentiala pentru tehnica tratamentului, insa maniera de efectuare a intregii game de
ingrijiri de catre echipa de ingrijire, constituie o parte foarte sensibila pentru bolnav.
Aceasta are darul de a diminua mult din aversitatea de care se simte stapanit pacientul in
postura de internat. Toata echipa de ingrijire din care face parte si asistenta medicala trebuie sa
dea dovada de o maniera deosebita de solicitudine cu care sa inconjoare bolnavul deoarece el in
aceasta postura este departe si despartit de cei dragi, se simte dezorientat si in plus nelinistit de
starea sanatatii lui. De aceea rolul asistentei este de a-l primi ca pe un prieten, ca pe un parinte,
cu multa intelegere, cu multa compasiune, dand dovada de o mare capacitate empatica, uneori
punandu-se ea insasi in locul lui inchipuindu-si care ar fi reactiile ei daca ar fi internata urgent,
examinata, investigata, lasata singura intr-o camera cu unul sau mai multe paturi, cu fete
necunoscute in jurul ei.
In primul rand trebuie sa dea dovada de un inalt umanism, sa se poarte cordial, sa fie
accesibila, sa nu fie distanta, rece, pentru ca bolnavul sa se bucure de caldura afectiva,
bunavointa si blandete, pentru ca atunci moralul lui se va ridica si va influenta pozitiv
comunicarea.
Asistenta trebuie sa cunoasca bine pe fiecare din bolnavii care ii sunt incredintati spre
ingrijire, la fel ca si pe cei din familia sa.
Asistenta trebuie sa cunoasca "global" individul, precum si comunitatea in care acesta
traieste. Un criteriu etic de care trebuie sa tinem seama in comportamentul fata de bolnav este
DEMNITATEA PERSOANEI UMANE, promovarea si respectarea valorilor umane, autonomia,

46

autodeterminarea, respectarea deciziilor, intimitatea, integritatea fizica si psihica, increderea,


adevarul si justitia.
Criteriul etic are ca scop, deci, respectarea si promovarea demnitatii umane si a tuturor
persoanelor implicate, tinand cont de binele comun.
Binele etic poate reprezenta un compromis intre ideal si ceea ce putem face.
Astfel contactul cu bolnavul se face inca de la internare prin examinarea bolnavului, care
cuprinde 4 etape:

observarea bolnavului;

discutia cu bolnavul;

examenul fizic;

tratamentul.
Asistenta va trebui sa se prezinte pacientilor, sa puna accent asupra persoanei sale, sa

impuna respect prin tinuta, prestanta, comportament fara a astepta sa fie tratata cu un respect de
la sine inteles.
Observarea bolnavului este un act spontan si deliberat care apare in mod automat din
momentul in care acesta vine in contact cu noi. Acest lucru nu trebuie sa se transforme in ceva
jenant si ostentativ, ci respectandu-i intimitatea.
Un alt element esential il constituie discutiile cu pacientul si necesitatea de a aduna
suficiente informatii despre el. Aceste discutii trebuie sa fie deschise, sa nu fie prea lungi, sa fie
la obiect, fara a crea impresia de interogatoriu. Un lucru foarte important este sa sti sa asculti.
Dialogul trebuie sa fie confidential, iar bolnavul trebuie lasat sa vorbeasca, sa-si povesteasca
boala. Trebuie sa gasim calea de comunicare atat verbala cat si nonverbala prin gesturi, mimica,
cu bolnavul. Trebuie sa creem un cadru de confidentialitate, incredere si intelegere asupra
problemelor sale. Pacientul trebuie sa aibe siguranta ca i se acorda toata atentia si interesul.
Asistenta nu trebui sa aibe prejudecati despre pacient deoarece va ingreuna relatia sa cu
pacientul, lipsindu-l de ajutor.

Examenul

fizic trebuie sa fie cat mai putin invaziv; ii explicam bolnavului in ce consta si necesitatea
47

efectuarii lui cu foarte mult tact, la un nivel la care sa ne facem intelesi. Asistenta il va ajuta sa
invete sa-si acorde din nou ingrijirile zilnice, cu sau fara supraveghere.
Dar pentru un tratament cat mai eficace, pentru o recuperare cat mai rapida, asistenta
medicala va incerca sa implice si familia in procesul terapeutic pentru a crea un suport real
pentru bolnav.Brown si Liff au aratat ca se produce o decompensare rapida la cei la care familia
nu prezinta ostilitate si este alaturi de bolnav.
Asistenta va respecta valorile esentiale in ceea ce priveste participarea familiei. Va
discuta intai privat cu familia, va respecta secretul familiei referitor la pacient, va defini foarte
precis ce se va comunica familiei. Va discuta cu onestitate cu familia si o va invata cum sa
rezolve crizele bolnavului, cum sa ceara ajutorul. Vom da relatii despre boala, fara a o
minimaliza, sau exagera. In relatia dintre bolnav si familie asistenta nu va informa familia de o
problema a pacientului decat daca are consimtamantul acestuia. Relatia pacient-asistenta-familie
este cu atat mai eficienta cu cat este mai lunga si continua. Aceasta continuitate permite
pacientului sa se simta in siguranta.
In ceea ce priveste bolnavul ii aducem informatii despre boala, tratament, evolutie,
analize semnificative, dar nu toate informatiile.Ne asiguram ca pacientul intelege informatia pe
care i-o dam, informatie ce trebuie sa fie dublata, dupa ce s-a terminat, de un consimtamant
voluntar.
In situatia de azi, lipsurile financiare, somajul, stresul, pierderea locului de munca, etc.
fac ca tot mai multi oameni sa nu se mai poata adapta si rezista schimbarilor de situatie si
conditiilor de viata, toate acestea ducand la dezechilibre majore. Asistetnta medicala ia parte la
punerea in practica a planului terapeutic conceput de medic, dar in acelasi timp va cauta ca
planurile specifice propriei activitati sa fie in deplin acord cu acestea, asa incat sa satisfaca pe
deplin nevoile pacientului.
In atentia cadrului medical nu boala in sine ar ocupa locul principal, ci omul bolnav si
consecintele care se reflecta asupra starii lui in totalitate, pentru ca formarea unei imagini despre
pacient va fi hotaratoare in conceperea planului de ingrijire. Tulburarile in functionare se traduc
prin imposibilitatea de a se ingriji pe sine.Prin profesia noastra suntem plasati uneori in situatia
in care trebuie sa actionam intr-un mod in care nu mai exista o granita precisa intre bine si rau,
atat ca persoana cat si ca profesionist. In aceste cazuri pastram secretul si-l impartasim numai
daca este necesar.
48

Putem incheia, deci, amintind ca unei asistente medicale nu trebuie sa-i lipseasca acel
atribut pe care medicina antichitatii il asimileaza celui mai eficient tratament: zambetul.
"Un zambet nu costa nimic, dar ofera mult. El ia numai o clipa, dar amintirea lui
dainuie uneori pentru totdeauna. Un zambet aduce fericirea in casa, bunavointa in munca,
este semnul prieteniei. Un zambet nu poate fi imprumutat, cumparat sau cersit, pentru ca
el nu are valoare pentru nimeni pana cand nu este daruit".

49

CAPITOLUL 6
TEHNICI DE INGRIJIRE A BOLNAVULUI

PLAN DE INGRIJIRE PE AFECIUNI


DIAGNOSTIC

OBIECTIVE

INTERVENTIILE
ASISTENTEI

NURSING
-durere

EVALUARE

lombara -pacientul sa nu mai -calmarea dureri

unilaterala

cu prezinte dureri

intensitate vilenta
-alterarea

-hematurie
-polachiurie

consemnamantul
pt.examenele
laboraor
-pacientul

sa

-administrarea

tina medicamentos

cura de setept a-si

-simptomatic:de
combatere
transpiratiilor,a

-tahicardie

febrei,a dureri

-tulburari de diureza

-pregatirea
pacientului
pt.examinari
paraclinice

50

mai
dureri

intense

sa isi faca diureza

diminueaza -

tratamentului

putea echilibra urina


-mictiune

pozitiei

durerea
de

prezinta

nu

-poate sa manance si

-asigurarea

unei -pacientul sa-si dea care

-tulburarii digestive

in

vitamine

echilibrata

pozitii antalgice

usor

-pacientul sa aiba o digerabila,legata

starii alimentatie

generale
-negasirea

-alimentatie

-bolnavul

-recoltarea
produselor biologice
pentru examinari de
laboraor.

51

6.1Instructiuni privind recoltarea probelor biologice

Recoltarea probelor de sange: se face dimineata pe nemancate in intervalul orar stabilit


de laborator, de preferat intre orele 7-10. Trebuie sa se respecte indicatiile medicului care -a
recomandat analizele referitor la dieta, administrarea de medicamente pentru a evita aparitia unor
rezultate neconforme cu realitatea.
Recoltarea probelor pentru sumarul de urina: se face de preferinta dimineata (urina de
peste noapte) sau cel putin 3-4 ore de la mictiunea anterioara. Se recolteaza un volum de 10-25
ml in recipient de unica utilizare dedicat acestui tip de examen care va fi furnizat de laborator.
Este imperios necesara o toaleta externa riguroasa cu apa calda si sapun.

6.1.1 RECOLTAREA SANGELUI VENOS

Pentru evaluarea functiilor organismului sangele este cea mai importanta sursa de
informatii. Aceasta pentru ca sangele poate patrunde prin aproape toate organele si tesuturile din
organism, transportand toate substantele necesare la si de la celule.
Sangele venos preia substantele rezultate din activitatea celulara. Deci, sangele venos poarta
informatii referitoare la functiile organelor si tesuturilor de la care transporta substantele. Dupa
cum in sangele venos sunt prezente unele sau altele dintre substante sau aceleasi substante dar in
cantitati diferite, se poate evalua daca un organ sau un tesut isi desfasoara functiile in mod
normal sau nu.Datorita acestor situatii, cu sangele venos se pot efectua o multime de analize
medicale.
In functie de tipul de analiza si de substantele sau celulele sanguine care trebuie sa fie
cercetate, exista mai multe moduri de recoltare a sangelui venos.
1. Recoltare pentru teste biochimice din ser sanguin

52

2. Recoltare pentru teste biochimice din plasma sau din sange integral
3. Recoltare pentru teste hematologice pe sange integral
4. Recoltarea pentru teste de coagulare
5. Recoltare pentru examene bacteriologice

MATERIALE UTILIZATE PENTRU REALIZAREA PUNCTIEI VENOASE

Echipamentul de protectie personala

Materiale pentru dezinfectie locala si pentru hemostaza

Instrumente pentru punctionarea propriu-zisa


o Acul simplu, fara seringa
o Sistemul ac+ seringa
o Sistemul venoject (vacutainer)

Recipiente si aditivi pentru colectarea sangelui


o Tuburi vidate (vacutainere)
o

Sticlute tip penicilina, eprubete

Materiale pentru inregistrarea datelor

MATERIALE PENTRU DEZINFECTIE LOCALA SI HEMOSTAZA


53

MATERIALE PENTRU DEZINFECTIE

Vata hidrofila

Alcool sanitar (alcool etilic 70o)

Tinctura de iod (recoltarea sangelui pentru examenele bacteriologice necesita dezinfectia


suplimentara )

MATERIALE PENTRU HEMOSTAZA


Pentru evidentierea mai accentuata a venelor care pot fi punctionate se intrerupe
circulatia in venele antebratului. Ca urmare se acumuleaza mai mult sange in vene, venele se
umfla si devin mai evidente. Intreruperea circulatiei in vene se realizeaza prin legarea bratului,
deasupra zonei de punctie, cu ajutorul unui tub elastic (garou). Acesta poate fi strans prin
formarea unui nod sau prin fixare cu o pensa hemostatica.

ETAPELE PRELEVARII SANGELUI VENOS

1. Chemarea si/instalarea pacientului pentru recoltare

2. Adunarea si/sau verificarea datelor depre pacient

3. Alegerea materialelor

4. Pregatirea materialelor pentru punctie

5. Alegerea locului pentru punctie

6. Punerea garoului

7. Dezinfectarea locului punctiei


54

8. Realizarea punctiei venoase si distribuirea sangelui

9. Eliminarea materialului utilizat pentru punctie

10. Identificarea tuburilor pentru recoltare

11. Completarea fisei de recoltare

INSTALAREA PACIENTULUI PENTRU RECOLTARE

Recoltarea se poate face in sectia in care este internat bolnavul sau in laborator.
In laborator se poate preleva sange intr-o camera speciala in care se dispune de o
masa de lucru, de un scaun cu spatar si de o canapea sau de un pat de spital.

Recoltarea sangelui venos nu se va face niciodata tinand pacientul in picioare! (La unii
pacienti li se face rau si, ca o prima manifestare, li se inmoaie picioarele. Cu alte
cuvinte pot cadea pe jos, chiar inainte de a termina recoltarea.)Pacientul se instaleaza
pentru recoltare pe scaun, cu mana sprijinita de spatar.

Pozitia pacientului pe scaun trebuie sa fie comoda. De aceea este preferabila pozitia
calare sau, daca aceasta nu este posibila, cu picioarele intr-o parte, in raport cu pozitia
normala pe scaun

Copii mai mici, care nu ajung cu mana pe spartar pot fi tinuti in brate.

Pacientii cu probleme la recoltare se instaleza pe pat, cu fata in sus si cu mana din care se
recolteaza intinsa in lateral si sprijinita.

55

ADUNAREA SI/SAU VERIFICAREA DATELOR DEPRE PACIENT


Inainte de inceperea recoltarii se inregistreaza datele depre pacient, date care sunt apoi
notate in foaia de insotire a probelor de sange. Se intreba pacientul adult daca a mai recoltat
sange, si daca a avut probleme la recoltare.
Se noteaza pe biletul de insotire al probei datele personale ale pacientului:
nume, prenume, varsta, domiciliul (sectia), diagnostic prezumtiv, cine solicita analizele si ce
analize sunt solicitate din proba respectiva.In timpul pregatirii materialelor si in timpul recoltarii
propriu-zise se tine pacientul de vorba pentru a i se distrage atentia! Astfel celor carora le este
frica uita de intepatura si se previn starile lipotimice.

ALEGEREA MATERIALELOR
Pentru punctie se aleg recipientele corespunzatoare analizelor pentru care se recolteaza sangele.

Toate materialele care vin in contact direct cu sangele (ace, seringi, recipiente) trebuie sa
fie perfect curate si uscate. Cea mai mica picatura de apa sparge hematiile din sange iar
continutul hematiilor este eliberat in sange si modifica aspectul si compozitia serului sau
plasmei.

Atunci cand nu sunt disponibile materialele perfect uscate acestea pot fi clatite inainte de
utilizare, cu solutie clorurata izotonica sterila

Tuburile vacuumate sunt special pregatite pentru recoltare, si alegerea lor se face
respectand codul culorilor.

Daca recoltarea se face in recipiente pregatite in laborator, se aleg anticoagulantii


corespunzatori analizelor pentru care se recolteaza sangele.

Sticlute simple pentru analizele care se lucreaza pe ser

Sticlute cu cristale de EDTA sodic sau potasic pentru recoltarea sangelui integral

56

Anticoagulanti corespunzatori analizelor

Pipetele pentru masurarea volumelor de anticoagulanti si de sange

Recoltarea sangelui pentru hemocultura se face in recipiente special pregatite in acest


scop si necesita precautii speciale pentru mentinerea conditiilor de sterilitate a
materialelor utilizate la recoltare.

ALEGEREA LOCULUI EFECTUARII PUNCTIEI

Locul efectuarii punctiei se alege examinand atent ambele brate ale pacientului in urmatoarea
ordine:
A. Pliul cotului

B. Antebratul

C. Dosul palmei

- vena mediana

- vena cefalica

- arcada dorsala a palmei

- vena bazilica
- vena cefalica

57

a)HEMOGRAMA
Hemograma este un examen de laborator care evalueaz cantitativ i calitativ elementele
figurate (celulele) din snge. Furnizeaz informaii att despre numrul tuturor tipurilor de celule
sanguine, ct i despre mrimea, forma i alte caracteristici fizice ale acestora. Termenul
desemneaz i buletinul care cuprinde rezultatul unui astfel de examen de laborator . Hemograma
este una din analizele recomandate n mod uzual pentru evaluarea general a strii de sntate.
Prin intermediul ei se pot depista anumite disfuncionaliti la nivelul organismului, cum
sunt anemiile, infeciile sau diverse alte boli.
Pentru efectuarea unei hemograme complete este necesar recoltarea unei mici
cantiti de snge venos, de regul prin puncie venoas la nivelul unei venesuperficiale. O
hemogram parial se poate realiza i dintr-o pictur de snge periferic, recoltat de regul de
la nivelul unui deget al minii (la adult) sau de la nivelul clciului (la sugari i copiii mici).

58

b)V.S.H
VSH-ul este o analiza simpla care se bazeaza pe proprietatea globulelor rosii ( hematii )
de a se depune ( sedimenta ) intr-un tub de sticla dupa ce sangele recoltat din vena a fost
amestecat cu o substanta anticoagulanta. VSH-ul se deosebeste de hematocrit prin faptul ca
sangele se separa spontan dupa un oarecare timp in plasma si globule rosii ( hematii ), fara a fi
centrifugat in prealabil. Daca un tub subtire, inalt de 200 mm, se umple cu sange si se mentine in
pozitie verticala timp de o ora si apoi doua ore, se observa cum deasupra se separa plasma.
Valoarea VSH se socoteste dupa numarul de mm de plasma separata intr-o ora si in doua ore.
Valori normale
la barbati = 3-10 mm, la o ora; 5-15 mm la 2 ore
la femei = 6-13 mm la o ora; 1-20 mm la 2 ore
la copii mici = 7-11 mm la o ora.
Cu cat creste inaltimea plasmei separate si cu cat inaltimea stratului inferior compus din globule
rosii ( hematii ), cu atat valoarea VSH este mai crescuta ( mai mare ).
Cresteri anormale
Se intalnesc in numeroase boli, de aceea o crestere a VSH nu este specifica unei boli si nu
poate pune un diagnostic de boala. Cresterea VSH arata medicului ca undeva in organism exista
o infectie acuta sau cronica, o boala cronica neinfectioasa sau o dereglare a functiei normale a
unor organe interne ( ficat, rinichi, plamani ).
VSH este o analiza de orientare si numai medicul poate preciza cauza care a
produs cresterea peste valoarea normala a VSH.
Cresterea VSH peste 40-50 mm la ora constituie un semnal de alarma, chiar in
lipsa altor simptome de boala. In aceasta situatie este necesara repetarea analizei dupa doua
59

saptamani. Dupa cum valorarea VSH scade, se mentine sau creste, medicul isi poate da seama si
de evolutia bolii.
VSH poate creste si in unele conditii fiziologice, la femei in perioada
menstruala sau dupa luna a patra de sarcina, si la persoanele mai in varsta. Exista si persoane
care toata viata au VSH moderat crescut (20/40 mm) fara sa aiba vreo boala - constitutional.
Crester foarte mari ale VSH se intalnesc in aproape toate infectiile acute microbiene si virale, in
tuberculoza, in reumatism, in anemie, in unele boli parazitare, in boli hepatice, ale rinichilor, in
boli tumorale.

6.1.2 Examenul biochimic al urinei


a) Urocultura
Recoltarea probelor de urina pentru urocultura:
Femei :
Se recolteaza din prima urina de dimineata, numai in recipientul furnizat de
laborator. Se va tine cont de urmatoarele :
Nu se recolteaza in perioada ciclului menstrual
Se spala bine vulva si regiunea perianala cu apa si sapun
Nu se sterge cu prosopul
Daca sunt scurgeri vaginale se introduce un dop de vata in vagin
Recoltarea :
Se face din jetul intermediar (jetul initial si cel terminal se pierd)
Recipientul se manipuleaza cu multa grija ,evitand atingerea de maini sau vulva
60

Transportul :
Proba va ajunge la laborator in maxim doua pre de la recoltare.
Barbati :
Se recolteaza din prima urina de dimineata, numai in recipientul dat de laborator.
Inainte de recoltare:
Se decaloteaza preputul
Se spala cu apa si sapun
Nu se sterge cu prosopul
Recoltarea :
Se face din jetul intermediar (jetul initial si cel terminal se pierd)
Recipientul se manipuleaza cu multa grija, evitand atingerea de maini
Transportul :
Proba va ajunge la laborator in maxim doua ore de la recoltare.
La copii probele de urina se recolteaza in recipiente speciale (pungi de plastic sterile de
unica utilizare prevazute cu un dispozitiv adeziv care permit copilului sa urineze direct in
recipient). Recipientele se eticheteaza si se transporta la laborator in cel mult 2 ore de la
momentul recoltarii.

61

CAPITOLUL 7
CAZURI CONCRETE. EXEMPLE PRACTICE
\
Caz clinic de colica renala I
Informatii
Culegerea de date
Bolnava C.M in varsta de 62 de ani pensionara, se prezinta la data de 05.05.2015 la Spitalul
Judetean Constanta sectia urologie cu diagnosticul de colica renala si HTA.
Antecedente personale:nu are
Antecedente hetero-colaterale-mama cardiaca si tata DZ
Diagnostic internare colica renala tahicardice,alterarea functiilor renale,colica renala
insotita de febra inalta cu semne de ocluzie intestinala
Din discutiile purtate cu bolnava reiese ca aceasta in tinerete a suferit de ulcer gastric in
forma incipienta,acum ocazional o mai deranjeaza dar in schimb are
62

HTA pentru care ia

tratament permanent ,
La indicatia medicului de familie aceasta urmeaza tratamentul cu
:extraveral ,captopril 50 mg, enalapril, la orarul prestabilit de acesta.
Istoricul bolnavului -pacienta se prezinta la internare cu dureri vii de intensitate
violenta, in stare anxioasa, stare generala alterata, tahicardie, tulburari digestive, hematurie.
Manifestari de dependenta
-inapententa, tulburari digestive, edeme, durere
Problemele pacientului
-alterarea

starii

generale,diminuarea

apetitului,

alterarea

diurezei,

disconfort fizic si psihic.


Nevoi afectate:-nevoia de a respira si a avea o buna
circulatie

-nevoia de a bea si de a manca


-nevoia de a elimina
-nevoia de a se misca si de a avea o buna postura
-nevoia de a se odihni si sea dormi
-nevoia de a se imbraca si de a se dezbraca
-nevoia de a fi curat si ingrijit
-nevoia de a putea evita pericolele
-nevoia de a comunica
-nevoia de a invata cum sa isi

pastreze sanatatea

Obiective :
-linistirea bolnavei
-calmarea durerii
-combaterea febrei
-echilibrarea hidro-electrolitica si acido bazica
-scaderea tensiunii
63

Interventii proprii ale asistentei med.


-calmeaz durerea cu administrare im. de algocalmin
-masoara functiile vitale TA, P, R, T, diureza
-pregateste bolnava pentru investigatii clinice
-asigura bolnavei repaos la pat

Interventii delegate ale asistentei medicale


-recolteaza
biochimice)

sange pentru analize de laborator (hematologice si

-recolteaza urina pentru sumarul de urina


-aplica perfuzie daca este nevoie
-administreza antibiotice si antalgice cu pansament

gastric ,bolnava avand probleme cu stomacul


Evaluare
In urma ingrijirilor acordate de asistenta medicala,bolnava este mai linistita,nu mai acuza
durere s-a reechilibrat hidroelectrolitic,tensiunea a revenit la valoarea normala.

PLAN DE INGRIJIRE CU COLICA RENALA

Data

Diag.nursing

Obiective

-linistirea

Interv.proprii

as. Interv.

med

as.med

-calmeaza

-recolteaza sange -bolnava nu


pentru analize

05.05

agitatie,durere,alterare

dimin

a nevoi de a elimina bolnavei,cal

durerea,masoara

eata

manifestata

marea

functiile

prin:polachiurie

durerii,

vitale,TA,P,R,T.si

inapetenta

si

-reculeaza urina

pentru recoltare de
sange
analizele

64

mai prezinta
dureri

pregateste bolnava
-tahicardie

delegate Evaluare

pentru
de

pentru
de urina

sumarul

puternice.

laborator

06.05

-durere,eliminare

inbunatatirea

seara

inadecvata

diurezei

in propuse

descurs

de nevoiade

24h

aplic

masurile administrez
a

la obiectiv

la indicatia

nerealizat in

se medicului,

primele 12h

alimenta

medicatia
antiemetica(Met

aplic masurile de la
nevoia de a respira

oclopramid
3x1/zi)

si a avea o buna
circulatie
07.05

dificultate
odihni

in
din

trezirilor
,datorate
admnistrate

a se bolnava
cauza aiba

frecvente 3-4

sa aerisesc incaperea mentin

minim asigur
h

medicatiei odihna
nocturna

linistea interventiile

de nocturna
conditiile
confort temic

Prezenta
permanenta

si anterioare

de

peronalului
de ingrijire
face

ca

bolnava

sa

se simta mai
bine

65

66

Caz clinic II

Plan de ingrijire NURSING al bolnavului S.N cu colica renala


a) Informatii
1) Culegere de date
Bolnavul S.N in varsta de 45 de ani, somer,casatorit,cu 3 copii.
Se interneaza pe data de 05.07.2015 la sectia de urologie la ora 17:00 cu diagnostic de colica
renala.
b)Motivele internarii
-motivul pentru care pacientul s-a prezentat la spital sunt:
-dureri lombare vii
-stare generala alterata, greata, varsaturi,tahicardie
Se interneaza pentru investigatii si tratament
Din discutia purtata cu bolnavul reiese ca acesta sufera de DZ grad II, nefumator
dar consumator ocazional de alcool in lipsa activitatii, bolnavul neavand un loc de munca stabil.
La examenul clinic de la internare se obs ca:
1) tegumentele si mucoasele normal colorate
2) sistemul osteoarticular integru
3) aparatul uro-genital durere lombara
unilaterala,polakiurie
Manifestari de dependenta:
- durere lombara vie unilaterala
- greata, varsaturi si agitatie
- mictune, indispozitie, sete
- transpiratii, tegumente fierbinti
- perturbarea somnului

67

Nevoi afectate
- de a respira si de a avea o buna circulatie
- de a bea si de a manca

- de a

elimina
- de a se misca si de a avea o buna postura
- de a dormi si a se odhni
-de a mentine temperarura corpului in limitele normale
-de a fi curat si ingrijit
-de a putea evita pericolele
-de a invata cum sa-si pastreze sanatatea,bolnavul ignorand-o
pana la internarea in spital.
Obiective:
-linistea bolnavului
-calmarea durerii
-combaterea greturilor si a varsaturilor
-combaterea febrei
-echilibrarea hidroelectrolitica si acibo bazica
Interventii proprii ale asistentei medicale:
-calmarea bolnavului
-calmarea durerii si administrarea ALGOLAMIN
-masurarea functiilor vitale TA,P,T,R, diureza
-pregarirea bolnavului penrtu investigatii
clinice,radiografie si ecografie abdomonala

-pregatirea bolnavului penrtu recoltarea

analizelor de laborator(hematologice si biochimice

-asigurarea de repaos la pat in pozitia

care faciliteaza respiratia si calmarea durerii.


Interventii delegate ale asistentei medicale:
-recoltarea de sange pentru analize
-recoltarea de urina pentru sumar de urina

68

-aplica perfuzie daca este nevoie si administreaza


antibiotice sau antalgice.
Evaluare
-bolnavul este mai linistit
-nu mai acuza dureri
-s-a reechilibrat hidroelectrolitic.
PLAN DE INGRIJIRE CU COLICA RENALA
Data

Diag.Nursing

05.0

-stare

alterata
-durerii

Obiective

generala -calmarea
durerii

Interv.propr

Interv.delegate

ii
-calmez

-diminuez senzatia -pacientul

pacientul,a

de

lombare -cambaterea

vii

durerii

-greata,varsaturi
varsaturilor
tahicardie,mictiun -combaterea

ii,

febrei

-tegumente

mictiunilor

si

si

este

de mai linistit

varsaturi,administra
si

06.0

greata

Evaluare

nd

antiemetice
-recoltez

-sterg
a tegumentel

fierbinti

bolnavului
sange -intervine starea

pt.analize

de insomnie

e
pacientului
dupa
fiecare val
de
transpiratie
ajut

07.0

-dificultate

in -asigurarea

Notez

in

alimentatie

si alimentatiei si bolnavul sa TA.T.R.P.

F.O Durerea
ameliorata

hidratare

a echlibrului se

conunic cu bolnavul evolutia

-perturbarea

hidroelectrolit

alimenteze

despre

somnului

ic

dupa orarul problemele sale,si il ul

asigurarea prestabilit,

conforfortului

asigur

diagn.
ca

aerisesc

interventiile

solonul

sunt

pentru
69

ca medic

delegate

este
este

si favorabila,bolnav
este

toate linistit

mai

obiectiv

mele realizat in 07.07


de ora 12.00

bolnavul sa
se

poata

odihni
macar 4-5 h
pe noapte

Caz clinic III

1)Culegere de data
Bolnava E.P in varsta de 54 de ani de profesie secretara la o firma
particulara de resurse umane, cu domiciliul in Constanta se interneaza la spital in sectia
urologie pe data de 29.03.2015, cu diagnostic de colica renala, liatiza biliara si HTA.
Motivele internarii:
-bolnava prezinta dureri lombare,stare generala
alterata,astenie fizica,polakiurie si mictiune.
Din discutiile purtate cu bolnava reiese ca:in
familia acesteia mama era cardiaca si cu handicap locomotor,iar tatal suferea de DZ grad
I

Aspecte sociale:
-bolnava nu este casatorita,dar are un

copil in varsta de 15 ani, si locuieste impreuna cu aceasta intr-un apartament in centru


Constantei,este fumatoare si consumatoare de cafea in exces, greutate corporala 68 kg.
La internarea la examenul
clinic se observa:

1)tegumentele sunt palide


2)sistemul respirator-norlal conformat cu

boala

3)aparatul cardiorespirator-cu

TA=180/90m

4)aparat digestiv-probleme cu

ficatul

Bolnava E.P se interneaza cu


70

urmatoarele manifestari de dependenta:

-neliniste
-nervozitate
-durere la

mictiune
-tegumente palide,mucoase uscate
-durere articulara
Problemele pacientei:
-durere colicativa in loja renala stanga
-anxietate
-deshidratere
-greutate in respiratie
-transpiraie abundena
-palakiurie
-fiebra
-tahicardie,HTA

Nevoile afectate:
-dea avea o buna circulatie si de a respira
-de a bea si a manaca
-de a elimina
-de a se misca si de a avea o buna postura
-de a dormi si de a se odihni
-de a mentine temperatura corpului in limite normale
Obiective:
-calmarea dureri
-combatere fiebrei si de TA
-asigurarea echilibrului hidro-alimentar
-linistirea pacientei

71

Interventii proprii:
-asistenta medicala administreaza calmante pentru durere
-noteaza in foaia de observatii TA,P,R,T
-pregateste bolnava pentru recoltarea de sange pentru analize de laborator
-linisteste pacienta in vederea scaderii TA
-asigura pacienta la repaos la pat si o pozitie cat mai buna
Interventii delegate:
-recolteaza

sange

si

urina

pentru

examene

de

laborator

PLAN DE INGRIJIRE CU COLICA RENALA


Data

Diag.NURSI

Obiective

Interv.proprii

Interv.delegate

29.03

NG
-stare

restabilirea

-asigur

-recoltez

generala

starii

repaos la pa- pt.examen

alterata,tegu

generale

asigur

mente palide

-calmarea

masurile

-durere

la durerilor

urgent

misctiune

30.03

Evaluare
sange Bolnavare
de aceasi stare

laborator(ph,uree,ionogr
de ama,creatinina)

generala ca
la

-recoltez urina pentru internare.


examinati fizio-chimice

-obiectiv

-durere

nerealizat

alternativa

in primele

deshidratare

asigurarea

asigur

24 h
administrez medicatia in bolnava se

-nervozitate

nutritiei

hidratarea

raport cu orarul prescris

-greutate

in adecvate

corecta

a -antiemetice inainte de medicatia

bolnavei

si masa

respiratie,

supravegher

tahicardie

ea functiilor alimentatia
vitale
vegetative

hidrateaza

si in

-fermenti

digestivi

cantitati timpul mesei

fractionate

-restul medicatiei

ajut bolnavei alimentar


72

isi

face

in efectul
bolnava
post respira
normal

31.03

neliniste

-asigurarea

dificultate in confortului
a se odihni
si

deplasa

fizic

sa adopte o

la

pozitie

evaluarea

care

sa-i

functiilor

favorizeze

vitale

respiratia

este

-ajut bolnava -antrenez


sa

se efectuarea

si linisteasca

se termic

autoingrijirilor

-aerisesc

-asigur

-bolnava sa salonul
se

si conform

poata -creez

un medicului

deplasa si sa confort
isi

faca termic

bolnava

TA

150/90mm
in Pacienta se
externeaza
cu

stare

medicatia generala
indicatiei buna,cu
urmare de

-notez in F.O functiile tratamen la


care vitale

domiciliu

igiena

sa o ajute sa

si

corporala

se

medical la

odihneasca

o luna

73

control

BIBLIOGRAFIE

1) Titirca Lucretia-Ghid de Nursing,Editura Viata Medicala Romaneasca,1996


2) Titirca Lucretia-Tehnici de evaluare si ingrijire acordatede asistenti medicali,Editura Viata
Medicala Romaneasca,editia II 1996
3) Albu Roxana Maria-Anatomia si fiziologia omului,Editura Corint 1996
4) Thompson M.June-Clinical Nursing,Mosby Company 1986
5) www.wikipedia.ro
6) www.regielive.com.

74