EDEME

Cuprins
Tipuri
Edemul cardiac
Edemul renal
Edemul inflamator
Edemul hepatic
Edemul angioneurotic (edem QUINCKE)

Edemul se caracterizeaza prin cresterea volumuilui lichidului

interstitial,localizata sau generalizata(anasarca),cu acumulare de apa si
sodiu subcutanat.Volumul regiunii se mreste iar reliefurile anatomice
normale se sterg,de obisei la apasare lasa GODEU.Edemul poate fi
produs de cauze locale(edem inflamator,alergic) si prin cauze generale
(edemcardiac,hepatic,renal), in care in afara unor cauze locale este
obligatoriu un sindrom de retentie hidrosalina generala.

Tegumentele in perioada de constituire a edemului sunt

intinse,lucioase ,iar in perioada de resporbtie se constituie de obicei
pliuri longitudinale si apar vergeturile(in special pe coapse si
abdomen), edemul cronic duce la ingrosarea si cartonnarea
tegumentului, care sete aspru la palpare prezentand descuamare
marcanta.

APRECIEREA CULORII ESTE IMPORTANTA!!!!

**EDEMUL RENEL-este ALB

**EDEMUL HEPATIC-este ALB PUFOS, GALBUI (localizat in

special la membrele inferioare)

**EDEMUL CARDIAC –este VENOS CIANOTIC

**EDEMUL INFLAMATOR-este ALERGIC ROSU

Temperatura locala crescuta in edemul inflamator, normala in cel renal
si hepatic, scazuta in edemul cardiac.

Edemul inflamator este dureros, majoritatea edemelor de cauza

generala sunt indolore(nedureroase).

In deshidratare ,tegumentele sunt uscate,descuamate, iar la palpare

prezinta pliu cutanat persistent.

Edemele apar de obicei în zone bogate în țesut conjunctiv lax (față,

pleoape, regiunea retromaleolară, genitală etc).

Regiunea afectată crește în volum, iar reliefurile anatomice normale

sunt estompate. Tegumentele își pierd elasticitatea, încât la apăsare
rămâne un godeu (o adâncitură).

Pentru a diferenția tipurile de edeme, se va ține cont de următoarele

aspecte: localizarea edemului, culoarea acestuia (roșu, cianotic,
icteric), temperatura și consistența (cum se produce godeul), evoluția.

Tipuri   

Edemul cardiac

Se produce ca urmare a stagnării sângelui în sistemul venos. Poate fi:

localizat sau generalizat.

În stadiul de început este alb, moale, rece, uneori albăstrui ca urmare

a cianozei, iar în stadii avansate de boală este ferm, roz și dureros.
Apare în insuficiență cardiacă dreaptă, insuficiență cardiacă globală sau pericardită.

Edemul renal 
Apare în regiunile bogate în țesut conjunctiv lax și mai puțin elastice
(față, pleoape, partea dorsală a mâinilor). Pielea este albă, destinsă,
pufoasă, lucioasă, moale și godeul e bine definit. Semnul „godeului”
apare la presiunea cu degetul pe plan osos.
Apare în sindrom nefrotic sau glomerulonefrită acută. Este un edem
nedureros.
Edemul inflamator

Apare în vecinătatea unui proces inflamator (abcese, flegmoane

etc). Este roșu, cald, dureros.

Edemul hepatic 
E un edem alb-gălbui, icteric, pufos, localizat inițial la membrele
inferioare, apoi se generalizează (anasarcă). Apare cu predilecție în
ciroza hepatică. Este caracteristică prezența ascitei.

Edemul angioneurotic (edem QUINCKE)

Este un edem alb, rozat, pruriginos, dureros, ce apare brusc și
dispare în cateva ore.Sunt afectate mucoasele. E un edem de tip
alergic.

Tratmentul edemelor înseamnă tratamentul bolii care îl produce. În

general, se vor prescrie diuretice și se va recomanda o dietă hiposodată.
Se va evita consumul exagerat de lichide.