Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Litiaza renala se caracterizeaza prin prezenta calculilor la nivelul rinichilor sau a intregului
aparat urinar. Calculii renali sunt constituiti in general din acid uric si fosfat de calciu.
Rinichii filtreaza produsele reziduale din sange si le pun laolalta cu urina pe care ei o
produc. Atuncii cand reziduurile nu se dizolva complet in urina se produc cristale si pietre.
O piatra se formeaza in rinichi atunci cand exista un dezechilibru intre anumiti compusi ai
urinei - substante chimice cum ar fi calciu , oxalati si fosfati - care stimuleaza cristalizarea
si altele care o inhiba.
Calculii renali (numiti in mod obisnuit “pietre la rinichi"), sunt rezultatul cristalizarii
sarurilor prezente in urina. Se pot forma in rinichi, in uretera (canalul ce leaga rinichiul de
vezica urinara), in vezica sau in ureter (canalul ce leaga vezica de meatul urinar).
In 90% din cazuri, calculii au marimea unui fir de nisip, fiind eliminati cu usurinta de catre
sistemul urinar si nu antreneaza de regula niciun simptom. Totusi, daca sunt mai mari, de
exemplu de marimea unui bob de mazare sau a unei mingi, calculii provoaca dureri intense
(colica nefretica).
Consumul de alcool poate juca si el un rol in formarea pietrelor la rinichi, mai ales la
bautorii care sufera de guta - o inflamare dureroasa a incheieturilor rezultata dintr-un
dezechilibru in metabolizarea acidului uric.
Dozele mari de vitamina C ( mai mult de 500 mg pe zi) pot determina o crestere a nivelului
de oxalati in urina ( hiperoxaluria ) si pot mari riscul de producere a pietrelor. Oxalatii se
gasesc in fructe de padure, legume (fasole verde, sfecla, spanac, rosii, suc de fructe), nuci,
ciocolata si ceai. Cei care sunt predispusi la pietre la rinichi (calculi urinari) vor trebui sa-si
limiteze consumul de fructe de padure, care contin o cantitate moderata de oxalati.
Mecanism fiziopatologic
La inceput, calculii renali apar ca niste bucati mici de minerale aflate la nivelul rinichiului.
Cand urina paraseste rinichiul poate angrena sau nu aceste conglomerate de minerale. Daca
aceste conglomerate raman in rinichi mai mult timp, se unesc intre ele si formeaza un calcul
de dimensiuni mai mari. Majoritatea calculilor parasesc rinichiul si traverseaza intreg
tractul urinar atunci cand au dimensiuni suficient de mici, care sa permita eliminarea usoara
din organism. In aceasta faza, nu este necesar nici un tratament. Pe de alta parte, "pietrele"
de dimensiuni mai mari se pot bloca la nivelul ureterului. Ca urmare, pot apare simptome
ca durerea. Ei pot impiedica scurgerea urinei de la nivelul rinichiului la vezica urinara prin
ureter. De obicei, durerea se accentueaza intr-un interval de 15-60 minute ajungand sa fie
constanta si de intensitate foarte mare. Durerea scade in intensitate cand calculul este
mobilizat si nu mai blocheaza ureterul. Durerea dispare atunci cand calculul este eliminat in
vezica urinara. In majoritatea cazurilor, calculii de dimensiuni mari necesita tratament de
specialitate. Cu cat calculul este mai mic, cu atat sansele sa fie eliminat din organism fara a
necesita tratament sunt mai mari. Aproximativ 90% din calculii mai mici de 5 mm si
aproximativ jumatate din cei peste 5 mm sunt eliminati de la sine. Tratamentul la domiciliu
este necesar pentru 10-20% din acestia. In medie, un calcul traverseaza tractul urinar in 1-3
saptamani, iar doua treimi din cei care se elimina de la sine, traverseaza tractul in 4
saptamani de la debutul simptomatologiei.
Aproximativ jumatate din cei cu cel putin un calcul renal vor dezvolta noi calculi in
urmatorii 5 ani daca nu este urmat nici un tratament. Atunci cand se formeaza calculi renali
de mai multe ori in decurs de cativa ani, intervalul de timp intre formarea lor tinde sa fie
din ce in ce mai redus. Nu se poate sti cine va avea un numar mai mare de calculi sau deloc.
Colica renala, durerea acuta simtita cand pietrele mici pornesc in jos pe ureter poate fi
tratata cu repaus la pat si analgezice. Unele tipuri de pietre - ca cele facute din acid uric pot
fi sfaramate cu medicamente. Majoritatea sunt insa formate din calciu si nu raspund la
tratament.
- Hipercalciuria
Tiazidele si diureticele sunt adesea prescrise pentru a reduce nivelul ridicat al calciului din
urina ( hipercaciuria ) si sa mareasca volumul de urina. Pacientii cu hipercalciurie care nu
raspund la tratamentul cu tiazide vor incerca ortofosfati pentru a reduce absorbtia de calciu
si vor urma o dieta cu restrictie la calciu. Pacientii nu vor trebui sa renunte la consumul
calciului daca medicul nu le va indica acest lucru.
- Hiperuricosuria
Pacientii cu nivele ridicate de acid uric in urina ( hiperuricosuria ) sunt sfatuiti sa bea 3 litri
de apa pe zi si sa reduca consumul de proteine. Pot fi prescrise : citratul de potasiu (un
medicament care mentine nivelul antiacid al urinei) sau allopurinol (un medicament care
opreste producerea de acid uric).
- Hiperoxaluria
Hiperoxaluria (nivel ridicat de oxalati in urina) poate fi usoara, enterica si primara.
Hiperoxaluria usoara este cauzata de obicei de o dieta bogata in oxalati (prezenti in ceai,
ciocolata, cola, nuci si in legume cu frunze verzi). Ca metoda de prevenire se pot lua zilnic
doze de piridoxina ( vitamina B6 ) care reduc prezenta oxalatilor, se poate mari cantitatea
de lichide consumate si la nevoie se pot lua suplimente cu citrat de calciu.
- Hipocitraturia
Hipocitraturia (nivel scazut de citrat urinar) necesita de obicei prescrierea unui supliment de
citrat de potasiu. Doza depinde de cantitatea de citrat urinar pe care o gasim la analiza
urinei recoltata in 24 h. Pacientii care au acidoza urinara tubulara raspund bine la
tratamentul cu suplimente de citrat de potasiu. Citricele si sucul de lamaie pot de asemenea
fi folosite ca suplimente.
- Cistinuria
Tratamentul pentru un nivel crescut de cistina in urina ( cistinurie ) se face cu o cantitate
mare de lichid si cu ridicarea ph-ul urinei ( de obicei cu bicarbonat ). Se pot prescrie:
penicilamina si tiopronina.
Medicatia
Medicamentele antialgice care nu au nevoie de prescriptia medicului (aspirina,
paracetamol) nu sunt de obicei eficiente in calmarea durerilor puternice cauzate de pietre la
rinichi.
Medicamente injectabile, cum ar fi sulfatul de morfina, meperidina HCL (Demerol) sau
tramadol HCL (Ultram) pot fi injectate intravenos sau intramuscular pentru a calma durerile
severe. Exista riscul aparitiei dependentei in cazul narcoticelor orale si de supradoza in
cazul injectarii medicamentelor direct in vena. Efectele secundare ale acestor medicamente
sunt:
* constipatia
* ameteala
* greata
* respratie incetinita
* voma
Tratamentul chirurgical
Apelam la interventia chirurgicala atunci cand nu am reusit sa remediem situatia prin alte
procedee sau nu le putem folosi. Avem nevoie de un act chirurgical daca o piatra:
* nu se elimina dupa o perioada rezonabila de timp si cauzeaza dureri
* e prea mare sa se elimine fara ajutor
* blocheaza jetul urinar
* cauzeaza infectii permanente ale tractului urinar
* raneste rinichiul si provoaca sangerari permanente
* se mareste (comparand rezultatele radiografiei)
Pana de curand, operatia pentru indepartarea pietrelor era foarte dureroasa si necesita o
perioada lunga de recuperare (4-6 saptamani). Astazi exista multe posibilitati de tratament
si nu trebuie sa se ajunga neaparat la operatie.
In cazul tehnologiei mai vechi, pacientul trebui sa stea intins intr-o cada cu apa in timp ce
ce transmiteau undele de soc. Astazi aparatura este mai performanta si este prevazuta cu o
salteluta pe care pacientul sta comod. Aparatele folosesc raze X sau ultrasunete pentru a
permite chirurgului sa localizeze cu precizie pozitia pietrei in timpul tratamentului. Pentru
majoritatea procedurilor de lithotripsie cu unde de soc, anestezia nu este necesara. In
majoritatea cazurilor, lithotripsie cu unde de soc se face fara internarea pacientului si fara
anestezie. Perioada de convalescenta este scurta si pacientul isi poate relua activitatile
normale in cateva zile. Daca piatra este mai mare de 2 cm va fi nevoie de doua astfel de
sedinte.
Chiar daca litotripsia cu unde de soc este considerate a fi sigura si eficienta , pot totusi
apare complicatii. Multi pacienti vor avea sange in urina cateva zile dupa interventie. Mai
sunt posibile aparitia unor mici vanatai si a unui usor disconfort in zona spatelui sau
abdominala. Pentru a reduce riscul complicatiilor urologii recomanda pacientilor evitarea
aspirinei si a altor medicamente care afecteaza coagularea sangelui cu cateva saptamani
inainte de interventie. Alte complicatii pot aparea daca fragmentele rezultate din spargerea
pietrei ranesc tractul urinar. In unele cazuri urologul va introduce un tub mic ( stent ) prin
vezica urinara in ureter pentru a evita riscul ranirii la eliminarea fragmentelor
In acest caz. chirurgul va face un mic orificiu lateral si va folosi un instrument numit
nefroscop pentru a localiza si indeparta piatra. Pentru pietre mai mari va fi necesara
probabil o sonda alimentata cu energie (ultrasonica, electrohidraulica sau hidraulica care va
sparge piatra in bucati mai mici. Aceste operatii se fac in timp ce pacientul este sedat sau
anesteziat.
Un avantaj pe care il are acesta metoda fata de ESWL este ca chirurgul indeparteaza
fragmentele de piatra el insusi, in loc sa astepte ca ele sa fie eliminate pe cale naturala. In
general pacientii raman 2-3 zile in spital si poarta un mic cateter in rinichi pana la
vindecare. Majoritatea pacientilor isi pot relua activitatile usoare dupa 1-2 saptamani.
- Ureteroscopia (URS):
Desi unele pietre se pot trata cu litotripsie cu unde de soc, acest procedeu se poate folosi
pentru pietrele care se afla in partea inferioara sau de mijloc a ureterului. De fapt aceasta
este metoda agreeata pentru tratamentul pietrelor din parte inferioar a ureterului.
Ureteroscopia se face utilizand uretroscoape, niste telescoape flexibile sau semi-rigide, ce
se introduc in vezica prin uretra , pana in ureter , fara incizie. Acest instrument permite
doctorului sa aiba o imagine directa a pietrei. Aparatul este prevazut cu niste tuburi prin
care se pot introduce diferite instrumente care sa scoata sau sa sparga piatra. In general se
foloseste anestezia si la terminarea interventiei doctorul introduce un stent in ureter pentru
cateva zile pana la vindecarea completa. Ureteroscopia a fost descoperita in anii ’70 si a
fost folosita pe scara larga in jurul anilor’80. Pana atunci se folosea un dispozitiv in forma
de cos care era trecut prin uretra si vezica in ureter pentru a scoate pietrele – fara ca
medicul sa aiba posibilitatea de a vedea ceva. Acest tip de tratament “orb” prezenta riscul
ranirii ureterului si era mai putin eficient decat cele de astazi. Pe masura ce ureteroscopia
si-a perfectionat metodele si instrumentele, acest tip de tratament “orb” nu s-a mai
practicat. Riscul ureteroscopiei include perforarea sau strictura (cicatrizarea tesutului) mai
ales daca piatra a fost lipita sau incastrata in peretele ureterului mai mult de doua luni.
Majoritatea interventiilor ureteroscopice se pot face pe loc si pacientii se pot intoarce la
serviciu dupa o zi sau doua.
- Chirurgie deschisa:
Aceasta interventie necesita anestezie generala. Se face o incizie zona lombara si piatra se
extrage din ureter sau rinichi. Pacientii au nevoie de spitalizare prelungita si convalescenta
dureaza cateva saptamani. Aceasta metoda se foloseste din ce in ce mai rar.
Fitoterapia
Unele plante diuretice sunt recomandate in caz de calculi mici, in bazinet, ureter, vezica. In
situatia in care exista un calcul voluminos in bazinet, folosirea plantelor diuretice este
periculoasa.
Colica renala este o Agitatie psihomotorie mare; bolnavul isi potoleste durerile luand
pozitia de flexie anterioara ("se pliaza in doua")
* Sarsaparilla: se caracterizeaza prin dureri vii la sfarsitul mictiunii; bolnavul urineaza mai
usor in picioare decat asezat; lateralitate dreapta; mictiuni (urinari) rare.
* Se folosesc dilutii joase (CH4 - CH7), in administrari la intervale scurte: din sfert in sfert
de ora la debutul colicii, apoi mai rar, dupa cum survin durerile.
Louis Pommier recomanda in colica renala urmatorul procedeu: Calcarea carbonica 4CH,
Pareira brava 4CH, Berberis 4CH, Belladonna 4CH; cate 10 granule din fiecare se dizolva
intr-un pahar cu apa si se administreaza cate o lingurita la jumatate de ora.
Regimul alimentar
O parte importanta a tratamentului litiazei renale este reprezentat de regimul alimentar.
Acesta contine in general nutrientii necesari pentru majoritatea adultilor sanatosi. Totusi,
doza de calciu poate fi mai mica decat cea recomandata in general pentru femeile
insarcinate sau care alapteaza.
Intrucat regimul difera in functie de tipul de calculi renali, este importanta determinarea
compozitiei acestora, in scopul stabilirii masurilor ce trebuie adoptate pentru a preveni
formarea de noi calculi. Aproximativ 80% din calculii renali sunt compusi din calciu si alte
minerale, de obicei o combinatie de calciu si oxalati. In unele cazuri, modificarile dietei
contribuie la prevenirea recurentei acestui tip de calculi.
- Calciul in dieta
Cea mai mare parte a calciului alimentar provine din lapte si produse lactate (iaurt, branza).
Legumele verzi contin si ele o cantitate insemnata de calciu.
Cresterea cantitatii de calciu excretata in urina poarta denumirea de hipercalciurie. Doar in
cateva cazuri de hipercalciurie calculii pot fi preveniti prin controlarea aportului alimentar
de calciu.
Daca totusi medicul recomanda o dieta cu un consum controlat de calciu, scopul este acela
de a mentine acest consum intr-un interval normal, datorita importantei acestui mineral in
mentinerea unor functii importante. In aceasta dieta, barbatii sunt sfatuiti sa reduca aportul
de calciu la 800 mg pe zi, iar femeile la 1000 mg inainte de menopauza si la 1200 mg dupa
menopauza.
Pacientii care urmeaza o dieta cu un consum controlat de calciu trebuie sa consulte medicul
inainte de a lua medicamente sau suplimente de vitamine.
- Zaharul si sarea
Studiile arata ca zaharul si sarea agraveaza dezvoltarea calculilor din calciu sau din oxalat
de calciu atunci cand sunt consumate in exces. Unele zaharuri se gasesc in mod natural in
alimente si nu reprezinta un motiv de ingrijorare.
Totusi, la pacientii cu litiaza renala este preferabil sa se evite produsele din comert care
contin cantitati mari de zahar, adaugat in procesul de fabricare.
Limitarea sodiului pare sa diminueze cantitatea de calciu excretata prin urina. Prin urmare,
persoanele care au calculi compusi din calciu pot reduce consumul de sodiu la 2300 – 3500
mg pe zi.
- Fibrele insolubile
Fibrele alimentare sunt benefice pacientilor cu litiaza renala. In plus, unele alimente bogate
in fibre contin anumiti compusi care protejeaza impotriva calculilor renali.
Fibrele insolubile in special joaca un rol important in reducerea nivelului de calciu din
urina. Ele se gasesc in cereale (grau, orez, ovaz si secara) si se combina cu calciul in
intestin, astfel incat calciul va fi eliminat prin fecale si nu excretat prin urina.
- Restrictia proteica
O dieta bogata in proteine animale poate avea drept efect formarea calculilor renali.
Proteinele cresc cantitatea de acid uric si oxalati din urina. Dietele bogate in proteine de
origine animala (in special carne) au fost asociate cu aparitia calculilor renali. Proteinele
din carne genereaza mai mult acid uric decat proteinele vegetale.
Din acest motiv persoanele care au avut calculi din acid uric ar trebui sa evite un consum de
proteine mai mare decat cel necesar organismului.
Medicul curant sau nutritionistul poate recomanda un aport de proteine personalizat pentru
fiecare pacient.
- Vitaminele in hiperoxalurie
Acidul ascorbic (vitamina C) se poate transforma in oxalat, din acest motiv suplimentele de
vitamina C sunt contraindicate pentru pacientii cu hiperoxalurie. In schimb, un aport
alimentar bogat in vitamina C nu este o cauza a formarii de calculi renali la persoanele fara
risc.
Vitamina B6 sau piridoxina este utilizata in tratamentul hiperoxaluriei atunci cand restrictia
dietetica de oxalati si suplimentele de calciu nu sunt eficiente in prevenirea calculilor. Este
benefica in special pentru hiperoxaluria congenitala. Pacientii nu trebuie insa sa-si
administreze singuri vitamina B6, deoarece intoxicatia cu aceasta vitamina (in doze foarte
mari si pe o perioada lunga de timp) are consecinte grave asupra sanatatii.
Sursele alimentare de vitamina B6 sunt: ulei de peste, carne de pasare, banane, arahide,
drojdie de bere.
Profilaxie
- Hidratarea
Se recomanda consumul a cel putin 2 litri de lichide pe zi (in special apa). In caz de efort
fizic intens, precum si in timpul verii, aporturile lichidiene vor fi de cel putin 3 litri pe zi. O
metoda simpla de apreciere a starii de hidratare este observarea culorii urinei: ea ar trebui
sa fie incolora sau galben deschis.
Printre bauturile recomandate, dupa apa, se numara ceaiul, cafeaua, berea si vinul care au
un efect protector impotriva formarii calculilor renali, deoarece cresc cantitatea de urina
emisa (desi ceaiul si cafeaua contin un nivel crescut de oxalati).
- Suplimentele de magneziu
Datorita efectului de crestere a solubilitatii calciului in urina, magneziul are un efect
preventiv impotriva formarii calculilor renali. Unele studii arata ca asocierea potasiu –
magneziu poate reduce recurenta calculilor renali.