Litiaza renala la copii

Litiaza renală este o afecțiune care se caracterizează prin prezenta calculilor (‘’pietre’’) la

nivelul rinichilor sau al întregului aparat urinar. Aceștia sunt depozite dure alcătuite din minerale
și săruri care se formează la nivel renal. Pot afecta orice parte a tractului urinar – de la rinichi
până la vezica urinară. Adesea, calculii se formează atunci când urina devine concentrată,
permițând mineralelor să cristalizeze și să agrege între ele2. În unele situații pietrele formate se
vor elimina spontan prin urină. Probleme pot apărea când acestea cresc în dimensiune
obstrucționeaza fluxul de urină. Deplasarea calculilor de-a lungul tractului urinar pot provoca
dureri extrem de severe, intermitente sau continue.

Semne si simptome:

 Durere severă, ascuțită în flancul lateral al spatelui, sub zona de proiecție a coastelor.
 Durere care radiază la nivelul abdomenului inferior și în zona inghinală.
 Durerea care apare în valuri și fluctuează în intensitate.
 Durere sau senzație de arsură, în timpul urinării.

Alte semne pot include: urina cu modificari de culoare  (roz, roșie sau maro), tulbure sau urât
mirositoare, o senzație persistentă a nevoii de a urina, greață și vărsături, febră și frisoane
(dacă există o infecție).

Cauza apariției calculilor renali

Pietrele la rinichi nu au adesea o cauză certă, unică, fiind descrisi mai mulți factori care pot
crește riscul. Calculii apar atunci când urina conține mai multe substanțe în exces ce formează
cristale (calciu, oxalat și acid uric) care nu mai pot fi diluate în totalitate. În același timp, urina
poate să nu conțină substanțele necesare, care să împiedice fuzionarea cristalelor, creând un
mediu ideal pentru formarea pietrelor la rinichi.

Litiaza renală și factorii de risc

Factorii care cresc riscul de a dezvolta pietre la rinichi includ:

Istoric familial sau personal pentru situațiile în care cineva din familie a suferit de litiază
renală sau pacientul a mai avut, una sau mai multe pietre la rinichi.
Deshidratarea cauzata de cantități insuficiente de apă ingerata zilnic.

Anumite diete bogate în proteine, sodiu (sare) și zahăr pot crește riscul apariției unor tipuri de
calculi renali.
 Obezitatea – Studiile au demonstrat că pH-ul scăzut al urinei este asociat cu obezitatea.
Inflamația și stresul oxidativ, care apar frecvent la pacienții obezi, joacă un rol esențial în
apariția calculilor renali7.
Boli digestive și intervenții chirurgicale. Operația de bypass gastric, boala inflamatorie a
intestinului sau diareea cronică, pot provoca modificări ale procesului digestiv, care să afecteze
absorbția de calciu și apă, crescând astfel cantitățile de substanțe care formează pietre în urină.
Alte afecțiuni medicale, cum ar fi acidoza tubulară renală, cistinuria, hiperparatiroidismul și
infecțiile repetate ale tractului urinar, pot crește riscul de litiază renală.
Anumite suplimente și medicamente, cum ar fi vitamina C, suplimentele alimentare, laxativele
(atunci când sunt utilizate în exces), antiacidele pe bază de calciu și anumite medicamente
utilizate pentru a trata migrenele sau depresia, pot crește riscul de formare a pietrei la rinichi8.
Tratamentul etiologic (al tulburării de metabolism subiacente) este foarte important. Apariția
litiazei este determinată de concentrațiile urinare crescute ale unor substanțe. Asigurarea unui
flux urinar crescut, prin aport crescut de lichide (apă) reprezintă una dintre cele mai eficiente
metode pentru prevenirea formării de noi calculi, indiferent de etiologie (3).
 
Hipercalciurie
 Dietă hiposodată, hipoproteică (se va calcula astfel încât dieta să se asigure necesarul optim
creșterii și dezvoltării armonioase a copilului)
 Se evită administrarea suplimentelor cu calciu, vitamina D
 Aport suplimentar de citrați
 Medicație: tiazidice
 
Hiperoxalurie
 Dietă hiposodată
 Se evită alimentele cu conținut crescut în oxalat (spanac, cășuni, alune, roșii), suplimentele
cu calciu, vitamina D
 Aport suplimentar de: citrați, magneziu, fosfor
 Medicație: citrat de potasiu, hidroclorotiazidă (dacă se asociază și hipercalciurie)
 
Cistinurie
 Dietă hiposodată, săracă în metionină (consum redus în carne, pește, ouă, soia, grâu)
 Alcalinizarea urinei
 Medicație: D-penicilamina, alfa-mercaptopropionilglicina, captopril, acid ascorbic
  
Litiaza urică
 Dietă hiposodată
 Alcalinizarea urinei
 Medicație: Alopurinol

Litiaza de struvit
 Profilaxia și tratamentul infecției de tract urinar
 Tratamentul afecțiunilor nefrologice/urologice subiacente
 Acidifierea urinei (2)