LITIAZA RENALA

DEFINITIE:
Afectiunea caracterizata prin formarea unor calculi in bazinet si in caile urinare, in urma
precipitarii substantelor care, in mod normal, se gasesc dizolvate in urina. Se intalneste cu
deosebire la barbati, in special intre 30 si 50 de ani.
Etiopatogenia nu se cunoaste precis. Sunt totusi necesare mai multe conditii pentru
constituirea calculilor:
- prezenta in exces in urina a unor substante care pot cristaliza: acidul uric si uratii
(alimentatie bogata in proteine, guta etc), acidul oxalic (cafea, cacao, ceai), fosfati (regimuri
bogate in proteine, exces de hormon paratiroidian), calciu (hi-pervitaminoza D, decalcifieri
importante);
- conditii fizico-chimice locale care favorizeaza cristalizarea: oligurie, staza urinara,
obstacole in eliminarea urinii (adenom de prostata, stenoza ureterala);
- mai contribuie leziunile preexistente ale cailor excretoare renale, lipsa unor coloizi
protectori care sa impiedice cristalizarea, hipovitaminoza A etc.
Anatomia patologica pune in evidenta calculii, care pot fi de acid uric, de oxalati sau de
fosfat de calciu. Calculii uratici sunt duri, galben-bruni, cei fosfatici sunt albiciosi, moi si
sfaramiciosi, iar calculii oxalici sunt neregulati si cenusii. Cei mai frecventi sunt calculii de oxalat
de calciu. Cand dimensiunea cristalelor este foarte mica, poarta numele de nisip, cand atinge un
diametru de 1 - 2 mm se numesc graveda, iar cand depasesc aceasta marime se numesc calculi.

SIMPTOMATOLOGIE:
Manifestarile clinice sunt diferite, unele cazuri ramanand asimptomatice, altele prezentand
manifestari dureroase paroxistice cu aspect de colica. Cea mai mare parte din cazuri sunt
descoperite intamplator la radiografie. Cea mai caracteristica manifestare este colica nefretica.
Durerea se datoreaza migrarii unui calcul, care provoaca spasmul musculaturii cailor urinare.
Criza debuteaza brusc, in urma unor zguduiri sau a unui efort. Durerea este uneori intolerabila.
Porneste din regiunea lombara si iradiaza spre organele genitale si fata interna a coapsei. Sediul
durerii depinde de sediul calculului. Uneori, poate fi urmarita coborarea calculului prin deplasarea
durerii. Bolnavul este nelinistit si agitat, prezinta mictiuni frecvente si dureroase. Hematuria
microscopica sau macroscopica este obisnuita. La sfarsitul colicii apare poliurie cu urine clare.
Dat fiind faptul ca uneori colica este urmata de eliminarea unui calcul, se recomanda ca
bolnavul sa-si adune urina intr-un borcan si sa o treaca printr-un tifon, spre a-1 descoperi. La
examen se constata dureri in regiunea lombara si puncte dureroase ureterale. Uneori, apar si
manifestari reflexe: varsaturi, constipatie, balonari abdominale etc. Pentru precizarea
diagnosticului este nevoie de un examen radiologie, fie direct (radiografie simpla), care permite
evidentierea calculilor radioopaci, in calice, bazinet sau ureter, fie de urografie, care permite sa se
precizeze marimea, numarul, sediul calculilor si modificarile functionale renale.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe durerea avand caracter de colica renala, insotita de hematurie si uneori de eliminarea calculilor, si se confirma prin radiografia simpla sau urografie (62).
Evolutia depinde de numarul si marimea calculilor, obstructia cailor urinare si de aparitia
infectiei.

Complicatiile cele mai obisnuite sunt anu-ria, infectia urinara, hidronefroza.

TRATAMENT:
Tratamentul trebuie sa tina seama de manifestarea acuta (colica renala) si de boala de
baza. Colica se trateaza cu antispastice: papaverina, fiole de 0,04 g, 4 - 6/zi, i.m. sau i.v.; atropina,
0,5 - 1 mg, la nevoie de 2 - 3 ori/zi; procaina sau xilina i.v.; Scobutil i.m. sau i.v. Uneori, se
administreaza analgezice (aminofenazona, Algocalmin, Antidoren) sau chiar opiacee (Mialgin,
morfina), desi este bine sa fie evitate. Clordelazinul (oral sau parenteral) sau infiltratiile
paravertebrale cu novocaina remit uneori durerea. Cateodata pot fi de mare ajutor aplicatiile locale
fierbinti, baile generale calde si clismele calde.
Pentru mobilizarea si eliminarea calculilor se recomanda, in zilele urmatoare, ingerarea
unor cantitati mari de lichide (1 - 1,5 1) dimineata pe nemancate. Se va urmari ca diureza sa nu
scada sub 11, consumand suficiente lichide in afara meselor (daca este posibil, sub forma de
infuzii zaharate calde). Se pot intrebuinta si unele preparate cu actiune litica asupra calculilor
(Covalitin); Renogal, Rowatinex, Cystenal cresc irigatul renal, intensifica eliminarea coloizilor
urinari de protectie, impiedicand formarea calculilor. In litiaza urica se administreaza medicatia
alcahnizanta, bicarbonat sau citrat de sodiu la 4 - 6 ore. Sarurile de litiu, piperazina Coyalitinul dau
rezultate relative. In litiaza oxalica se administreaza Diurocard (8 - 10 drajeuri/zi) sau acid mandehe (5 - 6 g/zi); in cea fosfatica - acidifiante (acid fosfaric, clorura de amoniu). In ceea ce priveste
dieta, in litiaza urica se recomanda alimente sarace in acizi nucleici (carne, maruntaie, icre,
legume uscate); in cea oxalica, se vor evita alimente bogate in oxalati (fasole, varza, rosii, cartofi,
cafea, ciocolata); in litiaza fosfo-calcica se prescrie un regim echilibrat, fara exces de lapte,
legume si fructe. Tratamentul chirurgical este indicat cand Tratamentul medical nu da rezultate, in
special cand calculn ureterali nu se elimina timp indelungat. Interventia chirurgicala este necesara
si cand apare infectia urinara, iar functia rinichiului este afectata. Un bolnav de litiaza urinara
operat este oricand amenintat de o recidiva.